Republica Moldova

¹„Limba moldovenească” este denumirea limbii române dată în constituția Republicii Moldova. În același document este confirmată funcționarea ei pe baza grafiei latine.^[4]De asemenea, în instituțiile de învățământ limba română se predă ca limbă maternă și nu cea „moldovenească”
² Limbile găgăuză și rusă sunt de asemenea oficiale în Găgăuzia, iar rusa și ucraineana sunt oficiale în Transnistria.
³Până în 1992 s-a folosit cuponul moldovenesc.

Portal Republica Moldova

Moldova, cu denumirea oficială Republica Moldova^[5] este un stat localizat în sud-estul Europei. Se învecinează cu România la vest și cu Ucraina la est. Republica Moldova are ieșire la Dunăre pe o fâșie de 340 de metri la extremitatea sa sudică^[6]. În perioada dezmembrării Uniunii Sovietice, Republica Moldova își declarase independența pe 27 august 1991. Pe 29 iulie 1994 a fost adoptată prima constituție a Moldovei. Începând cu anul 1990, o porțiune a teritoriului Moldovei situată pe malul estic a râului Nistru este sub control de facto a regimului separatist Transnistrean.

Republica Moldova este o republică parlamentară cu un președinte în calitate de șef al statului și un prim-ministru în calitate de șef al guvernului. Moldova este stat membru a Organizației Națiunilor Unite, Consiliului European, Parteneriatului pentru Pace, OMC, OSCE, GUAM, CSI, OCEMN și a altor organizații internaționale. Republica Moldova aspiră pentru aderarea la Uniunea Europeană^[7], și a implementat deja primul Plan de Acțiune de 3 ani în cadrul Politicii Europene de Vecinătate.^[8]

Cuprins

1 Istorie
2 Geografie
3 Politică
- 3.1 Politică internă
- 3.2 Politică externă
4 Împărțire administrativă
5 Demografie
6 Economie
- 6.1 Industrie
- 6.2 Agricultură
7 Transport și telecomunicații
8 Arhitectura
9 Cultură
10 Învățământ
11 Știință
12 Sănătate
13 Sport
14 Turism
- 14.1 Turismul rural
- 14.2 Turismul vitivinicol
15 Sărbători oficiale ^[114] ^[115]
16 Vezi și
17 Note
18 Bibliografie
19 Legături externe

Istorie [modificare]

Antichitate [modificare]

Articol principal: Istoria Republicii Moldova.

Dacia și vecinii (Teritoriul actual al Moldovei a fost populatǎ de triburile dace ale costobocilor și tyrageților

În antichitate, teritoriul (dintre Nistru și Carpați) Moldovei era locuit de daci (regatele lui Burebista și a lui Decebal). Regiunea sudică moldoveană de la Marea Neagră (la sud de Valul lui Traian) a aparținut Imperiului Roman, partea de nord rămânând în acest timp dacilor liberi (supuși raidurilor triburilor migratoare). Situată pe o rută strategică între Asia și Europa, Moldova a fost deseori prădată sau invadată temporar pe parcursul istoriei antice și medievale de diverse populații sau popoare migratoare, printre care se pot aminti: Goții (germanici), Hunii (mongolici), Bulgarii turcofoni (inițial, apoi slavofoni), Rușii kieveni, Maghiarii (ugro-finici), Pecenegii și Cumanii (turcofoni), și tătarii. Odată aceștia trecuți, asimilați sau așezați (în Europa sau/și Asia), autohtonii moldoveni, vorbitori de limbă română, reușesc să ridice în Evul Mediu Mijlociu între Prut și Nistru mai multe cetăți românești: Onutu, Hotin, Soroca, Orhei, Hansca și Tighina, citate în cronicile cavalerilor Teutonici ca fiind cnezate vasale ale Haliciului și ale Voliniei.

Moldova medievală [modificare]

Cetatea Soroca

În Evul Mediu Dezvoltat, odată cu apariția țărilor române medievale, Basarabia (al cărei nume desemna inițial sudul viitoarei gubernii a Basarabiei, cunoscut și ca Bugeac) și partea dintre Prut și Nistru a Țării Moldovei constituiau jumătatea de răsărit a Voevodatului Moldovei. În secolul al XVI-lea, Principatul Moldova a fost obligat să accepte suzeranitatea Imperiului Otoman. Abia ulterior în secolul XIX, prin Tratatul de la București din 1812, Basarabia a intrat (în mod fraudulos față de tratatele de drept politic, aflate atunci în vigoare) sub ocupație rusească,^[9] în componența Imperiului Rus.

Perioada țaristă [modificare]

Republica Democratică Moldovenească, proclamată în Gubernia Basarabia.

Dezvoltarea economică a guberniei Basarabia (după deslipirea de statul românesc Moldova), sub adminstrația rusească, s-a efectuat în perspectiva unei economii de export de grâne și vite spre portul Odesa și în paralel cu un proces de rusificare intensă a acestei regiuni, cum se proceda în toate zonele de populație ne-rusă din imperiul țarist rus. Este semnificativa proporția covârșitoare a românilor în 1817 în Moldova de Răsărit: 86%. În acest cadru au fost construite căile ferate și zonele urbane noi din Chișinău și Bălți, care au devenit (demografic) orașe preponderent rusești în mijlocul autohtonilor români-moldoveni.

Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratatul de la Paris din 1856, i-au restituit Principatului Moldovei trei județe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad și Ismail. La 24 ianuarie 1859, Principatul Moldovei, prin unirea cu cel al Țării Românești sub domnia unică a românului moldovean Alexandru Ioan Cuza, a participat la întemeierea statului național român, care cuprindea atunci și sudul Basarabiei.

Prin Tratatul de la Berlin (1878), marile puteri au obligat România să cedeze Rusiei sudul Basarabiei în schimbul Dobrogei și a recunoașterii, de jure, a independenței României față de Imperiul Otoman. Lucrul acesta a adâncit resentimentele românești față de politica Rusiei în raport cu integritatea României.

Prima independență [modificare]

Articol principal: Republica Democratică Moldovenească.

Basarabia și-a proclamat mai întâi autonomia față de Imperiul Rus la 2 decembrie 1917, apoi independența la 24 ianuarie 1918, prin votul Sfatului Țării, organ reprezentativ al populației din gubernie, ales în octombrie-noiembrie 1917, odată cu începuturile Revoluției rusești din februarie a aceluiași an^[10]. Noul stat s-a denumit "Republica Democratică a Moldovei" sau "moldovenească". Ca urmare a anarhiei și violenței trupelor rusești debandate, în 13 ianuarie 1918 armata română a intrat, la chemarea Sfatului Țării, în Basarabia, pentru a pune capăt jafului. Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia^[11].

Unirea cu Regatul României [modificare]

Judeţele şi regiunile istorice ale României Mari după 1926

Articole principale: Unirea Basarabiei cu România și România Mare.

În 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, organul conducător al republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu Regatul României. Votul de unire cu România a fost dat cu 87 voturi pentru, 3 împotrivă și 36 abțineri^[12]. Tratatul de la Paris (1920) a confirmat unirea Basarabiei cu România.

Pactul germano-rus [modificare]

Articol principal: Pactul Ribbentrop-Molotov.

Ulterior, în iunie 1940, în contextul pactului imperialist Germano-Sovietic, România a fost forțată să cedeze Basarabia, dar și Bucovina de Nord și Ținutul Herței (parte din Moldova apuseană) care nu făcuseră niciodată parte din Imperiul rusesc^[13]^[14]. La 2 august 1940, Uniunea Sovietică a proclamat pe teritoriul Est-Moldovei românești, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care cuprindea cea mai mare parte a fostei gubernii Basarabia, dar și un teritoriu din Podolia, în stânga Nistrului. Herța, Bucovina de Nord și Bugeacul au fost încorporate în RSS Ucraineană, unde s-au petrecut nenumărate ucideri in masă asupra românilor/moldovenilor.

Al Doilea Război Mondial [modificare]

Armata română trece Prutul, 21 iunie 1941

În iunie 1941 România, aliată cu Germania, după începutul războiului împotriva URSS, a recuperat teritoriile cedate un an mai devreme, dar a ocupat (alături de germani) și Podolia ucraineană între Nistru și Bug, devenită zonă militară de ocupație germano-română. În martie 1944 trupele sovietice intră din nou în Basarabia de nord (Hotin, Soroca, Bălți) iar la 24 august 1944, ele ocupă Basarabia de sud. Uniunea Sovietică în mod abuziv transferă Bugeacul și nordul Basarabiei Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene.

Perioada sovietică [modificare]

În anii 1946-1947 a avut loc foametea generată de un complex de cauze: distrugerile din timpul războiului; seceta din anii 1945 și 1946 (care a afectat și alte regiuni ale URSS); politica statului prin sechestrarea abuzivă a producției agricole aparținând gospodăriilor țărănești, colectările de grâu la stat ﬁind exagerate și necorespunzătoare proporțiilor recoltei.^[15]

A doua independență [modificare]

Gheorghe Ghimpu arborând Tricolorul românesc pe clădirea Parlamentului

La 27 august 1991 în decursul procesului de destrămare a URSS-ului (Uniunii Sovietice) în state naționale, Republica Moldova și-a declarat independența, devenind un stat-membru al ONU.

Imediat după proclamarea independenței, au apărut concomitent o mișcare a româno-moldovenilor majoritari, care sprijinea reunificarea Republicii Moldova cu România și mișcări potrivnice care sprijineau fie unirea cu Rusia sau cu Ucraina, fie despărțirea unor teritorii (Transnistria, Găgăuzia) de Moldova. Cele din urmă (forțele secesioniste) au proclamat unilateral independența teritoriilor respective. în 1992, Republica Moldova a încercat să-și stabilească suveranitatea prin forța armelor în stânga Nistrului, dar a fost împiedicată de ruși, prin armata < 14-a a Rusiei. În martie 1994, un referendum a prezentat ca rezultat, că marea majoritate a votanților preferă independența, deși este considerat că ar fi fost falsificat de către pro-ruși, în defavoarea unei reuniri a Republicii Moldova cu România.

În urma alegerilor parlamentare de la 5 aprilie 2009, Partidul Comunist din R.Moldova (pro-sovietic) a câștigat 50% din voturi, urmat de cǎtre Partidul Liberal cu 13% și Partidul Liberal Democrat cu 12%.

Arborarea drapelului UE pe clădirea Parlamentului la 7 aprilie 2009

La 7 aprilie 2009 zeci de mii de protestatari, în mare parte tineri, au protestat în Chișinău, acuzând guvernul comunist de fraude electorale. Protestele pașnice au trecut la violență datorită provocatorilor, infiltrați în mulțime. Au fost atacate și ocupate clǎdirile Parlamentului și Președenției.^[16] Actele violente au fost condamnate de cǎtre OSCE.^[17]. Conform unor surse^[18], iar pe 8 aprilie au fost arestate 193 de persoane.^[19], Ministerul de Interne moldovean a anunțat cǎ peste 100 de polițiști au fost răniți în confruntări S-au înregistrat 3 victime:Valeriu Boboc, Eugen Țapu si Ion Țâbuleac, iar numeroase persoane au fost maltratate în arestul poliției.^[20]

Vezi și: Protestele de la Chișinău din 2009

Partidele de opoziție au blocat de două ori alegerea candidatului comunist la funcția de președinte ceea ce a dus la dizolvarea parlamentului și organizarea de alegeri anticipate pe 29 iulie 2009, la care Partidul Comuniștilor se plasează din nou pe primul loc, dar nu obține majoritatea, partidele de opoziție (PL, PLDM, AMN și PDM) putând forma noul guvern. Opoziția a format noul guvern de dreapta și a încercat să aleagă președintele, unicul candidat la funcția de președinte fiind Marian Lupu, actualul președinte al PDM, PCRM nu a înaintat nici un candidat. Au avut loc două încercări de a alege președintele și ambele au fost boicotate de către PCRM.

Geografie [modificare]

Articol principal: Geografia Republicii Moldova.

Harta fizică a Republicii Moldova

Republica Moldova este situată în partea de sud-est a Europei, învecinându-se cu România la vest și Ucraina la nord, est și sud. Lungimea totală a frontierelor este de 1.389 km, 450 km cu România și 939 km cu Ucraina Se răspândește între 45º28' și 18º28' N de longitudine geografică (aproximativ 350 km) și între 26º40' și 30º6' E de latitudine geografică (aproximativ 150 km). Țara ocupă o suprafață de 33.843 km², din care 472 km² sunt ape. Zonele arabile ocupă 53% de suprafeței ale Republicii Moldova, cele destinate culturii cerealiere — 14%, pășunile — 13%, pădurile — 9%. Alte zone, incluzând terenuri neproductive, formează 11% de teritoriul întreg al statului. Deși Republica Moldova nu are drept ieșire la mare, portul Giurgiulești de pe Dunăre asigură transportul maritim.

Relief [modificare]

Relieful actual al Republicii Moldova este fragmentat, reprezentat printr-o succesiune de podișuri și câmpii relativ joase. În ansamblu acesta este înclinat de la nord-vest spre sud-est. Cele mai ridicate regiuni sunt cele din podișurile de nord-vest și centru (300-400 m), în partea de sud altitudinile fiind mai reduse (100-200 m). Altitudinea medie este de 147 m, cea maximă de 429,5 m, în Dealul Bălănești, iar cea minimă – circa 2 m, în cursul inferior al Nistrului.

Nordul țării este ocupat de Platoul Moldovei care reprezintă o câmpie ușor ondulată având o înclinare spre sud. Altitudinile variază între 240 și 320 m. În partea de vest, în zona Prutului, se evidențiază un șir de recife, denumite toltre. Spre sud, Platoul Moldovei continuă cu Câmpia Moldovei de Nord (Câmpia Bălțului) cu relief slab fragmentat, pante mai domoale și altitudini absolute de 220-250 m. În cursul de mijloc al Răutului se află Podișul Ciuluc-Soloneț cu altitudinea maximă de 349 m (d. Rădoaia). Podișul este fragmentat de văi și vâlcele. Între Răut și Nistru este situat Podișul Nistrului având aspect de lanțuri de dealuri cu versanții de este mia fragmentați, altitudinea maximă - 350 m (d. Vădeni). În partea de est, pe malul Nistrului, s-au format văi adânci în formă de canioane săpate de afluenții fluviului.

În centrul țării se află Podișul Moldovei Centrale caracterizat prin dealuri înalte, înguste și alungite, are alternează cu văi adânci și hârtoape de 150-250 m. Interfluviile au aspect de lanțuri deluroase cu versanți priporoși și abrupți.

În sudul țării se întinde Câmpia Moldovei de Sud cu suprafață fragmentată de văi largi și disecate de ravene. Interfluviile ating câți kilometri în lățime, sunt plane și puțin ondulate. Altitudinea maximă Câmpiei Moldovei de Sud este de 247 m. Între râurile Prut și Ialpug se evidențiază Colinele Tigheciului - regiune deluroasă ce se întinde în direcția submeridională în partea de sud-vest a republicii. Altitudinea maximă este de 301 m (d. Lărguța).

La est de Podișul Nistrului, pe malul stâng al fluviului omonim, pătrund ramificații ale Podișului Podoliei cu un relief fragmente de o rețea de văi adânci în formă de canioane. La sud de orașul Dubăsari este situată Câmpia Nistrului Inferior cu suprafață plană și slab fragmentată, cu altitudini absolute până la 175 m.

Geologie și tectonică [modificare]

O stâncă clacaroasă din lanț stâncos numit Toltrele Prutului, în preajma satul Fetești, Edineț

Cea mai mare parte a teritoriului Moldovei reprezintă Platforma Moldovenească, sectorul de sud-vest al Platformei Europei de Est. În nord-estul Platformei Moldovenești apare la suprafața fundamentul cristalin denumit Scutul Cristalin Ucrainean. Fundamentul cristalin al Platformei Moldovenești de vârstă arahică este compus din roci magamtice și metamorfice (granit, gnais etc). Fundamentul este acoperit de o cuvertură neogenă de roci sedimentare. Partea de de sud-vest al teritoriului face parte din Platforma Scitică, fundamentul căruia este alcătuit din roci metamorfice cu intruziuni magmatice. La periferiile platformelor s-au dezvoltate depresiunile Mării Negre, Predobrogeană și Precarpatică.

Moldova este supusă pericolului seismic de un grad foarte ridicat, fiind determinată în principal de cutremurele de adâncime intermediară Vrancea. ^[21] În funcție de îndepărtarea de focarul Vrancea, seismicitatea variază într 7 și 9 grade pe scara de douăsprezece grade MSK. Cel mai distrugător cutremur a avut loc la 30 august 1986, care nu a atins o intensitate maximală posibilă, dar provocat mari pierderi materiale.^[22]

Printre fenomenele naturale ale Moldovei, un loc deosebit le revine vulcanilor noroioși. ^[23]^[24] Cel mai dens situați vulcani noroioși au fost observați în lunca râulețului Delia^[24]. Aici pe o suprafață de aproximativ 2 ha se aﬂă 6 vulcani de diferite forme, dimensiuni și stadii de activitate. Alt vulcan noroios s-a format în valea râului Camenca lângă satul Mălăiești, Rîșcani, argilă căruia e utilizată de localnici.^[24]. Vulcanul noroioși au mai fost semnalați în valea Răutului în amonte de Bălți, în valea râului Larga (comuna Constantinești), pe terasa inferioară a Prutului (Bărboieni) și în valea râului Nârnova.^[23]

Substanțe minerale utile [modificare]

Principalele substanțe minerale extrase din subteran reprezintă materia primă pentru industria materialelor de construcție. În 2011 erau luate la evidență circa 400 de zăcăminte de substante minerale utile solide, cu rezerve industriale de 400 de milioane de tone de ghips, nisip pentru sticlă, tripol, diatomite etc. și 1.500 de milioane de metri cubi de calcar, piatră brută, prundiș, argilă etc.^[25]

În sudul țării au fost identificate rezerve modeste de hidrocarburi: petrol (Văleni, Cahul), gaz natural (Victorovca, Cantemir) și cărbune brun (Etulia, Găgăuzia). Potrivit estimărilor efectuate confom datelor din periaada sovietică rezerve de petrol sunt de circa 2,1 milioane de tone și de gaze naturale - 960 de milioane m³. Totodată, se prognoza existența altor zăcăminte la adâncimi mai mari.^[26]

Sol [modificare]

Solul constituie principala bogăție naturală a Republicii Moldovei. Fondul funciar al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2010 constituie 3,384 mln ha. Terenurile agricole ocupă circa 2 mln ha (74,0 la sută)^[27], inclusiv: terenuri arabile – 1820,5 mii ha (72,7 la sută), plantații pomiviticole – 303,0 mii ha (12,1 la sută), pajiști – 356,1 mii ha (14,2 la sută) ^[28].

Învelișul de sol include trei tipuri zonale: solurile brune, care predomină pe Podișul Moldovei Centrale (în zona Codrilor), solurile cenușii răspândite în regiunile deluroase, și cernoziomurile formate în condiții de stepă pe terenurile cu altitudini mai joase.^[29] Aceste tipuri de sol sunt reprezentate de 11 subtipuri care constituie spectrul zonal al solurilor. În cadrul solurilor zonale sunt răspândite fragmentar soluri intrazonale, formarea cărora este condiționată de particularitățile specifice ale rocilor (soluri litomorfe), influența apelor freatice (soluri hidromorfe) sau a sărurilor solubile (soluri halomorfe). În văi și lunci pe sedimentele recente se forează solurile deluviale și aluviale (dinamomorfe).

Cele mai fertile sunt Cernoziomurile caracterizate prin culoare închisă și o grosime mare a stratului de humus, având o structură bine pronunțată, ce conțin 3-7% de humus în funcție de subtip.

Climă [modificare]

Distribuirea radiației solare

Republica Moldova este plasată în zona cu clima temperat-continentală, influențat de apropierea de Marea Neagră și de interferența aerului cald-umed din zona mediteraneană, cu umiditate insuﬁcientă, ceea ce determină o frecvență mare a secetelor. De exemplu, doar în perioada 1990-2007, în țară au fost înregistrate nouă secete.^[30] Cele patru anotimpuri sunt bine evidențiate, iarna fiind blândă, iar vara caldă. Mișcarea generală a maselor de aer ale atmosferei de cele mai multe ori este din partea Atlanticului de Nord-Vest și Sud-Vest. Temperatura medie anuală a aerului din nord spre sud variază între 8,0 °C (Briceni) și 10,0 °C (Cahul) semnalându-se o încălzire a climei,^[31] iar a solului între 10 °C și 12 °C. În Republica Moldova sunt aproximativ 2.060–2.360 de ore cu soare pe an, temperatura pozitivă se înregistrează în 165-200 de zile pe an, precipitațiile variază între 370-560 mm/an și aproape 10% din ele cad sub formă de zăpadă, care se topește de câteva ori pe iarnă.

Iarna în Republica Moldova este blândă cu temperatura medie în ianuarie de -5 °C — -3 °C, în unele zile ea poate să coboare la -15 °C — -20 °C, iar în cazul pătrunderii maselor de aer arctic chiar până la -35 °C. Primăvara este un anotimp instabil când se mărește numărul zilelor cu soare și temperatura medie a aerului este în creștere. În mai temperatura se stabilește în jurul gradației 15 °C și scade pericolul înghețurilor târzii. Vara este călduroasă și de lungă durată, cu perioade mari lipsite de precipitații. Temperatura medie în iulie este de 19,5 °C — 22 °C, dar uneori poate atinge cota de 35 °C — 40 °C. Vara ploile de cele mai dese ori sunt scurte și abundente, provocând uneori inundații locale. Toamna este și ea caldă și lungă. În noiembrie temperatura medie coboară la 3 °C — 5 °C și pot începe primele ninsori și înghețuri.

Hidrografie [modificare]

Bazinul hidrografic al Republicii Moldova este reprezentat prin 3621 râuri și pâraie cu lungimea totală de circa 16.000 km, inclusiv 7 cu lungimea de peste 100 km, 247 - de peste 10 km; pe un sector de 700 m curge și Dunărea. Cele mai lungi râuri sunt Nistru, Prut, Răut, Bâc, Botna, Ichel, Cogâlnic și Ialpug. Densitatea medie a rețelei hidrografice este de 0,48 km/km². Cel mai mare debit al râurilor se înregistrează primăvara, când se topesc zăpezile. Resursele de apă transfrontaliere ale fluviilor Nistru și Prut constituie în medie 90% din totalul resurselor de apă din țară.^[32]

Lacurile naturale nu sunt numeroase, majoritatea amplasate în luncile râurilor Prut (Beleu, Rotunda, Foltane) și Nistru (Nistrul Vechi, Cuciurgan). În proprietate publică sunt circa 4350 acumulări de apă cu o suprafață totală de peste 300 km² și o capacitate totală de păstrare a apei de circa 1,5 km3, din acestea 126 cu un volum mai mare de 1,0 mil. m³^[32]. Apa din aceste lacuri este destinate pentru irigație, pescuit, odihnă, necesități industriale, protecția contra nundațiilor. În Moldova există două rezervoare mari: Lacul Costești-Stânca pe râul Prut (cel mai mare; 678 mil. m³), gestionat în comun de România, și Lacul Dubăsari (235 mil. m³) pe râul Nistru. ^[33]

Flora [modificare]

Un desiș forestier din raionul Ialoveni

Atât așezarea geografică cât și clima sau relieful au influențat semnificativ componența vegetației. În ecosistemele Republicii Moldova au fost determinate circa 5513 specii de plante, în ultimili 50 de ani, au dispărut 31 de specii. Factorul uman a fost și el un factor destul important în acest domeniu. În a doua ediție a Cărții Roșii a Republicii Moldova sunt incluse 81 de specii de angiosperme, 1 gimnospermă, 9 pteridofite, 10 briofite, 16 licheni și 9 ciuperci, unele specii subendemice - Genista tetragona, Centaurea thirei, Centaurea anngelescui, Euonymus nana.^[34] Există 2 zone vegetație în Republica Moldova, acestea fiind: Zona stepei și cea a silvostepei.

Zona de stepă ocupă mai ales regiunile situate la sudul Podișului Codrilor și la sudul și estul Colinelor Tigheciului - stepa Bugeacului, întâlnindu-se deasemenea și la Nord, în stepa Bălțului, aceste zone sunt îndeosebi valorificate în agricultură și există puține suprafețe unde încă se mai păstrează vegetația caracteristică acesteia. Din stepele din trecut au rămas 65 mii ha, 1,92% din suprafața țării. Flora stepelor este alcătuită din plante xerofite din familile graminee, ciperacee, fabacee, iar genurile cele mai răspândite sunt: păiușul (Festuca), colilia sau negara (Stipa), ovăzul sălbatic (Avena), firuța (Poa), iar dintre dicotiledonate: păpădia (Taraxacum), salvia (Salvia), jaleșul (Stachys), pelinul (Artemisia).

Zona silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief fragmentat, caracteristice mai ales Podișului Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din suprafața țării - în nord pădurilor le revin 7,2%, în centru - 13,5% și în zona de sud - 6,7% din teritoriu. Vegetația forestieră este reprezentată prin stejar pufos, stejar pedunculat, fag, carpen, mesteacăn, gorun, tei, ulm, paltin, arțar. Învelișul de iarbă constă din hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene, cinci-degete, mierea-ursului. În văile râurilor și lacurilor se pot întâlni pădurile de luncă, compuse din specii de copaci iubitori de umezeală cum ar fi sălciile și plopii.

Flora acvatică și palustră însumează circa 60 de specii de plante superioare, din 23 familii și 27 genuri. Cel mai numeros gen este Patamogeton – 15 specii, răspândite sunt stufărișurile (Phragmites australis) și păpurișurile (Thypha latifolia, Thypha angustifolia).

Pinofitele sunt reprezentată de o singură specie în flora spontană - Cârcel (Ephedra distachya). În parcuri, fâșii forestiere au fost plantați pini, molizi, tuie, jneapăn, anterior nespecifice pentru Moldova.

O distribuție redusă prezintă ferigile și ecvizetofitele. În urma cercetărilor din 1965-1996 s-au determinat 26 specii ferigi ce se referă la 9 familii și la 15 genuri (Dryopteris filix-mas, Salvinia natans, Asplenium trichomanes).^[35] Din ecvizetofite au fost semnalate 8 specii (Equisetum telmateia, Equisetum pratense)

Lichenoflora Moldovei înregistrează circa 200 de specii și varietăți - licheni crustoși (Verucaria fuscella, Pyrenula nitida, total 108 sp.), urmați de lichenii foliacei (Peltigera canina, Xanthoria parietina, 80 sp.) și fruticuloși (Ramalina fraxinea, Cadonia fimbrianta, 18 sp.).^[36] De asemenea, în flora Moldovei s-au identificat 124 de specii de mușchi (Pleurozium schreberi, Plagiochila asplenioides, Marchantia polymorpha, Funaria hygrometrica).

În ecosistemele acvatice și cele terestre au fost despistate 3500 de specii de alge, în special alge verzi, diatomee, alge albastre verzi, euglenofite, alge heteroconte etc.

Fauna [modificare]

Articol principal: Fauna Republicii Moldova.

Zimbrul a fost aclimatizat în Republica Moldova în 2006 (Rezervația științifică Pădurea Domnească)

Lumea animală depinde implicit de caracterul florei care îi oferă hrană, adăpost și siguranță. Fauna Moldovei cuprinde circa 17 mii de specii animale dintre care 16,5 mii sunt nevertebrate și 460 de vertebrate. Fauna vertebratelor include 70 specii de mamifere, 281 specii de păsări, 14 specii de reptile, 14 specii de amifbieni și 82 specii de pești. În a doua ediție a Cărții Roșii sunt înscrise 16 specii de mamifere, 39 de specii de păsări, mai vulnerabile și periclitate cele răpitoare ^[37], 8 reptilii, 1 amfibian, 12 pești, 1 ciclostomat, 37 insecte, 1 crustaceu și 3 moluște.^[34] În pădurile Moldovei se pot distinge unele specii de animale ca: căprioara, mistrețul, vulpea, bursucul, veveriță, jderul sau pisica sălbatică și specii de păsări ca coțofana, pupăza, privighetoarea, mierla. În zonele de stepă se găsesc și următoarele specii de rozătoare: șoarecele de câmp, hârciogul, iepurele, popândăul, de păsări: ciocârlia, prepelița, potârnichea, și mai rar, dropia și alte animale precum bursucul și vulpea. Lacurile și bălțile sunt populate mai ales de gâște, răți sălbatice și lebede. În mediul acvatic și anume în râurile și lacurile din țară se întâlnesc următoarele specii de pești: crapul, știuca, șalăul, somonul ș.a.

Cea mai mare parte a nevertebratelor o alcătuiesc insectele peste 10000 de specii din 28 de ordine. Cele mai diversificate ordine sunt Coleopterele, peste 2 mii de specii: rădașca (Lucanus cervus, 75 mm), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis, 41 mm), croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo, 56 mm) etc., și lepidopterele, cu peste 800 de specii: fluturile ochi de păuna mare (anvergura aripilor < 150 mm), fluturele cap de mort (anvegura < 120 mm). În entomofauna republicii se mai întâlnesc efemoroptere, libelule, ortoptere, blatoide, dermoptere, isoptere, himenoptere, neuroptere, diptere ș.a. Arahnofauna este slab reflectată în publicații științifice, cei mai studiați fiind păianjeni, peste 300 de specii, și acarienii din sistemele agricole.^[38].

Saturnia pyri - cel mai mare lepidopter din Moldova

Din crustacee se întâlnesc 320 de specii din 10 ordine, cele mai numeroase fiind filopodele, copepodele, podocopidele și amfipodele. Moluștele sunt reprezentate de gasteropode - 60 de specii acvatice și 70 terestre (Helix pomatia, Carynchium minimum) și bivalve - 30 de specii (Anodonta cygnea, Adacna vitrea).

Anelidele din Moldova aparțin la trei clase: polichete (2 specii, incl.Hypania invalida), oligochete - întâlnite în mediul acvatic și terestru (Achaeta bohemica, Lumbricus terrestris) și hirudinee (Hirudo medicinalis, Helobdella stagnalis). O atenție deosebită este acordată nematodelor, ma ales celor fito- și zooparazite.

Mai puțin numeroase sunt rotiferele, plathelminții, briozoare, tardigradele , gastrotrihele, celenteratele și spongierii..

Diversitatea protozoarele este reprezentată de sarcodine (aprox. 500 de specii), mastigofore (cca 200 de specii), sporozoare, ciliofore (cca 650 de specii).^[39]

Politică [modificare]

Articole principale: Politica Republicii Moldova, Lista formațiunilor politice din Republica Moldova, Controversa identitară în Republica Moldova și Mișcarea pentru reunificarea României cu Moldova.

Politică internă [modificare]

Componența Parlamentul Republicii Moldova ca urmare a alegerilor legislative din 2010:
PCRM (42)
PLDM (32)
PDM (15)
PL (12)

Parlamentul Republicii Moldova este unul unicameral și are 101 de locuri (majoritatea simplă, conform Curții Constituționale, fiind de 52 voturi), iar membrii săi sunt aleși prin vot popular la fiecare 4 ani. Parlamentul alege președintele (șeful statului). Președintele propune prim-ministrul (șeful guvernului) care la rândul său întemeiază un cabinet guvernamental, ambele cu acordul Parlamentului.

După alegerile din 6 martie 2005, majoritatea parlamentară o deținea Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care dispune de 55 locuri. Opoziția este reprezentată de patru formațiuni politice - Alianța "Moldova Noastră" - 13 locuri, Partidul Democrat din Moldova - 9 locuri, Partidul Popular Creștin Democrat - 7 locuri, Partidul Social-Liberal - 3 locuri, precum și de 14 deputați neafiliați (inclusiv 4 deputați membri ai Partidului Democrației Sociale și 2 deputați membri ai Partidului Național Liberal, formațiuni constituite după alegerile parlamentare din 6 martie 2005).

Spectrul politic din Moldova s-a schimbat în mod vizibil din 2005. Blocul “Moldova Democrată” (BMD), aflat în opoziție, a obținut 29% din voturi la alegerile din 2005. Această formațiune s-a dezintegrat însă în decurs de câteva săptămâni de la alegeri, după ce PDM și PSL s-au despărțit de Bloc, lăsând doar Alianța “Moldova Noastră” (AMN). În vreme ce PPCD și PDM au menținut într-o oarecare măsură colaborarea cu PCRM, aflat la putere, PSL a retras în mod public sprijinul acordat anterior PCRM. Restul opoziției de centru și centru dreapta constă în principal din Partidul Social-Democrat din Moldova (PSDM), Partidul Democrației Sociale (PDS), Partidul Popular Republican (PPR) și Partidul Național Liberal (PNL)3. Opoziția de stânga este reprezentată în principal de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova "Patria-Rodina" (PSRM) și de Mișcarea Social-Politică “Ravnopravie”.

Iurie Leancă, Prim-ministru actual al Republicii Moldova (interimar)

Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 sunt câștigate din nou de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova - 60 locuri, acesta fiind acuzat de opoziție că a fraudat masiv alegerile, urmat de Partidul Liberal - 15 locuri, Partidul Liberal Democrat - 15 locuri și Alianța Moldova Noastră - 11 locuri. Aceste alegeri nu au fost validate niciodată, fiind organizate alte alegeri repetate mai târziu.

La acest scrutin, cel din 5 aprilie 2009 s-au desfășurat alegeri la nivel local pentru a patra oară de când Moldova a obținut independența în 1991, și al treilea scrutin național de la venirea la putere a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) în 2001. La alegerile parlamentare din 2005 PCRM a obținut 46% din voturi și 56 dintre cele 101 locuri în parlament. În urma alegerilor, PCRM a ajuns la o înțelegere cu mai multe partide de opoziție, inclusiv Partidul Democrat din Moldova (PDM), Partidul Social-Liberal (PSL) și Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD), care i-au acordat susținerea necesară pentru realegerea lui Vladimir Voronin ca președinte al republicii la data de 4 aprilie 2005.

În martie 2012 Nicolae Timofti, candidatul Alianței pentru Integrare Europeană a fost ales președinte al Republicii Moldova în Parlamentul de la Chișinau.^[40] La 22 mai 2012, Nicolae Timofti a promulgat Legea cu privire la modificarea și completarea Legii 100 privind actele de stare civilă; ca urmare a acestei legi, cetățenii Republicii Moldova pot să-și indice în actul de identitate naționalitatea română dacă se auto-identifică români.^[41]

Politică externă [modificare]

Articole principale: Relațiile externe ale Republicii Moldova, Relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, Relațiile dintre Republica Moldova și Statele Unite ale Americii și Relațiile dintre Republica Moldova și NATO.

Misiunile diplomatice ale Republicii Moldova în strǎinǎtate

Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene este organul central de specialitate al administrației publice, abilitat să promoveze și să realizeze politica externă a statului. Aparatul central al Ministerului, oficiile consulare, misiunile diplomatice, reprezentanțele și misiunile de pe lîngă organizațiile internaționale, precum și personalul, care activează în cadrul acestora, constituie, în ansamblu, Serviciul diplomatic al Republicii Moldova.

Printre cele mai valoroase realizări ale diplomației moldovenești în domeniul integrării europene, este de menționat aprofundarea dialogului bilateral cu UE în cadrul Politicii Europene de Vecinătate; semnarea la 22 februarie 2005, la Bruxelles a Planului de Acțiuni RM-UE; deschiderea Misiunii RM pe lîngă Comunitățile Europene (mai 2005); inaugurarea Oficiului Delegației Comisiei Europene în Republica Moldova (octombrie 2005); desemnarea unui Reprezentant Special al UE pentru RM și extinderea formatului de negocieri privind conflictul transnistrean, cu includerea UE și SUA (5+2); obținerea facilităților sistemului GSP+ la exportul produselor moldovenești pe piața UE; continuarea dialogului cu Comisia Europeană în vederea obținerii Preferințelor Comerciale Autonome ale UE după modelul ofertei similare pentru statele din Balcanii Occidentali., etc.

O evoluție pozitivă au avut relațiile Republicii Moldova cu Alianța Nord-Atlantică. Nivelul calitativ nou al acestor relații a fost definit în Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO (IPAP), implementarea căruia va contribui la intensificarea dialogului politic și aprofundarea cooperării RM cu statele aliate și cele partenere, va asigura modernizarea și reformarea sectorului național de securitate și apărare.

Împărțire administrativă [modificare]

Articol principal: Împărțirea administrativă a Republicii Moldova.

În urma adoptării legii privind dezvoltarea regională în Republica Moldova (2006) au fost înființate regiunile de dezvoltare, care vor avea scopul de a stimula atragerea de fonduri și investiții și de a asigura o dezvoltare durabilă.^[42]^[43]

Anenii Noi

Basarabeasca

Briceni

Cantemir

Călărași

Căușeni

Cimișlia

Dondușeni

Drochia

Dubăsari

Edineț

Fălești

Florești

Glodeni

Hîncești

Ialoveni

Leova

Nisporeni

Ocnița

Orhei

Rezina

Rîșcani

Sîngerei

Soroca

Șoldănești

Ștefan Vodă

Taraclia

Telenești

Ungheni

Strășeni

Cahul

CHIȘINĂU

Comrat

Bălți

Tiraspol

România

Ucraina

Republica Moldova este împărțită în 32 de raioane, 5 municipalități și 2 regiuni cu statut special:

Municipiile Republicii Moldova:

Regiunile cu statut special:

Raioanele Republicii Moldova:

Transnistria este de jure (de drept) o parte a Moldovei deși, în realitate, regiunea nu este controlată de guvernul acesteia. Așa numita Republica Moldovenească Nistreană și-a autoproclamat independența în 1990, care nu i-a fost recunoscută de nici-un stat. Municipiul Tiraspol este capitala de fapt a Transnistriei, care cuprinde 5 raioane (Camenca, Rîbnița, o parte din Dubăsari, Grigoriopol, Slobozia) și două municipalități (Tiraspol și Tighina).

Demografie [modificare]

Articol principal: Demografia Republicii Moldova.

Dinamica populației [modificare]

Evoluția populației Republicii Moldova în perioda anilor 1960-2008 (fără Transnistria)

Conform datelor recensământului populației din 2004, populația republicii pe malul drept al Nistrului constituia 3.383.332 persoane (fără Transnistria). În același an, în Transnistria s-a desfășurat un recensământ propriu la care au fost înregistrate 555.347 persoane. Însumând aceste două rezultate vom obține o populație totală de 3.938.679. Față de recensământul din 1989, populația republicii s-a redus cu 396.681 persoane sau cu 9,14% (7,5% în Moldova și 24% (după unele date 18,1%) în Transnistria). Cea mai mare parte a populației este concentrată în Regiunea Centrală (inclusiv Chișinău), unde locuiesc 50% din totalul populației pe 34% din suprafață țării. La 1 ianuarie populația republicii era de 3.559.541 (fără Transnistria). La începutul lunii 2012 în regiunea nistreană locuiau 511,3 mii de persoane.^[44]

Mișcarea naturală [modificare]

Rata natalității în Moldova s-a aflat într-o scădere continuă până în 2002 când a constituit 9,9‰, după care se observă o tendință de creștere neesențială până la 11,0‰ în 2011. Nivelul ratei este mai mare în mediul rural fiind de 11,8‰ și în cel urban de 9,8‰. Din numărul total de nou-născuți de 39182 copii, 51,5% au fost băieți, raportul de masculinitate fiind de 106 băieți la 100 fete. Circa 15-22% din numărul copiilor se nasc în afara căsătoriei. În ultimul deceniu, 68-70% din nou-născuții vii revin mamelor din grupa de vârstă de 20-29 ani. În general, vârsta medie a mamelor a crescut de la 25,5 (2001) ani la 26,7 ani (2010). ^[45] Cauzele ratei scăzute a natalității sunt complexe: nivelul social-economic scăzut, în special în familiile tinere; costul mare al nașterei copilului în Moldova; sporirea rolului economic al femeii, amânarea primei nașteri și reducerea fertilității feminine.^[46]

Mortalitatea în 2011 s-a egalat cu natalitatea și constituie 11,0%%, iar rata mortalității infantile fiind de 10,9 decedați sub un an la 1000. Cele mai multe decese (57,5%) au drept cauză bolile aparatului circulator, urmate de tumori (14,5%), bolile aparatului digestiv (9,1%), accidentele, intoxicațiile și traumele (7,8%), bolile aparatului respirator (4,8%).^[47]^[48] Decesele copiilor în vârstă sub 1 an sunt căuzae de stările ce apar în perioada perinatală, care constituie 42,2% din totalul copiilor, malformațiile congenitale, deformațiile și anomaliile cromozomiale – 27,1%, bolile aparatului respirator – 11,8%, accidentele, intoxicațiile și traumele – 7,0%. Speranța de viață în Moldova este de 70,97 ani, pentru bărbați - 67,10 ani și femei - 75,00 ani. Durata medie a vieții locuitorilor din mediul urban constituie 73,55 ani, cu 4,05 ani mai mult decât în mediul rural.

Rata nupțialității constituie 7,3%%%. Cei mai mulți bărbați care s-au căsătorit în 2011, aparțin grupei de vârstă 25-29 ani (37,2%), iar femeile din grupa de vârstă 20-24 ani (46,7%). Vârsta medie la prima căsătorie a fost de 26 ani pentru bărbați și 24 ani pentru femei.

Aproximativ 80-85% din numărul căsătoriilor au fost încheiate de persoane celibatare, restul de persoane divorțate sau văduve. Rata divorțialitatea este de 3,1%%. Peste 30% din numărul divorțurilor reprezintă căsniciile de până la 5 ani.

Migrație [modificare]

Articole principale: Imigrația în Republica Moldova și Emigrația în Republica Moldova.

În prezent Moldova se află în topul țărilor afectate de procesele migraționale. Migrația are loc în două direcții: internă (de la sat la oraș) și externă (pentru muncă, scop educațional, afaceri sau turism). Conform datelor statistice oficiale înregistrate circa 370.000 de emigranți (cifra neoficială constatând circa 800.000 de cetățeni) au plecat în străinătate numai cu scopul angajării în câmpul muncii, iar volumul remitențelor în urma migrației atinge proporții considerabile de 33%-37% față de PIB.^[49]^[50] Peste 60% din lucrează în Federația Rusă, datorită cheltuielilor relativ mici pentru deplasare, intrarea fără viză, cunoașterea limbii ruse. Majoritatea celor plecați la lucru în Rusia provin din mediul rural (64,6% din numărul total al acestora). Dintre țările UE cea mai populară destinație este Italia, în care lucrează 18,3% din migranți.^[51] Alte destinații importante includ Ucraina, Portugalia, Franța, Spania și Grecia. Aproximativ jumătate din toți migranții sunt angajați în construcție, restul în gospodăriile particulare ale cetățenilor, servicii și comerț.^[52]

Moldova este afectată și de fenomenul de exod intelectual, din cei care pleacă, intelectualii reprezintă 18%. Această grupă de migranți este formată de ingineri, medici, învățători, juriști și economiști.^[53]

La începutul sec. XXI numărul imigranților, cei care s-au stabilit cu traiul permanent în Moldova, constituie 1,2-2,7 mii persoane anual și repatriați 1,5-2 mii persoane/an. Cei mai mulți imigranți au venit din Ucraina, Turcia, România, Rusia, Israel și alte state. Majoritatea au imigrat cu scopul muncii și din motive familiare, restul pentru studii. Jumătatea din repatriați provin din Rusia, un sfert le revine celor din Ucraina.

Structura etnolingvistică [modificare]

Articol principal: Limbile Republicii Moldova.

În Republica Moldova conviețuiesc mai multe etnii. Conform Recensământului populației din 2004, minoritățile etnice reprezintă 22% din populație (fără regiunea transnistreană). Cele mai numeroase grupuri etnice minoritare sunt ucrainenii (11,2%), rușii (9,4%), găgăuzii (4%) și bulgarii (2%). Predomină moldovenii 70%.

Conform recensământului ce a avut loc în 2004, separat în teritoriul controlat de guvernul moldovean și în Transnistria, situația este^[54]:

#	Naționalitate	Republica Moldova	Transnistria	Total
#	Naționalitate	persoane	%	persoane	%	persoane	%
1.	Moldoveni	2.564.849	76,2	177.156	31,9	2.742.005	69,5
2.	Ucraineni	282.406	8,3	159.940	28,8	442.346	11,2
3.	Ruși	201.218	5,9	168.270	30,3	369.488	9,4
4.	Găgăuzi	147.500	4,4	11.107	2,0	158.607	4,0
5.	Români	73.276	2,2	253	0,05	73.529	1,9
6.	Bulgari	65.662	1,9	11.107	2,0	76.769	1,9
7.	Alții	48.421	1,4	27.767	5,0	76.188	1,9
8.	Total	3.383.332	100	555.347	100	3.938.679	100
Notă: Autoritățile din Transnistria au publicat doar procentajele grupurilor etnice, numărul corespunzător de persoane a fost calculat pe baza acestor procentaje. Numărul sau procentajul persoanelor din Transnistria care s-ar fi declarat drept „români” n-a fost publicat, fiind inclus inclus în categoria „alții”.

Populația rusă și ucraineană este concentrată în mediul urban, în special în municipiile Chișinău și Bălți, și în regiunea transnistreană. Ucrainenii sunt majoritari în unele sate din nordul țării. Numărul rușilor a scăzut în 15 ani cu 171.412 persoane sau cu 30,4%.

Harta etnică a Republicii Moldova, conform datelor oficiale ale recensământului din 2004 din Republica Moldova și autoproclamata RMN

Etnicii găgăuzi reprezintă 4,4% din numărul populației, în creștere cu 0,3% față de 1989, fiind al patrulea ca și dimensiune grup etnic din țară. Găgăuzii unicul grup etnic din Moldova care dispune de o autonomie administrativ teritorială (UTA Gagauz-Yeri), în care locuiesc 86,7% din cetățenii găgăuzii. Limba găgăuză este utilizată ca limbă vorbită în familie de 54% din populația autonomiei.^[55]

În Moldova locuiesc cca. 12,300 de cetățeni romi (2004), reprezentând 0,4% din populație. Conform unor surse populația romă ar fi mai numeroasă de la 15,000 până la 20,040 sau chiar 25,0000 (circa 7% din populație), precum susțin unii lideri ai comunității rome. În același timp, nu există date exacte care să confirme faptul că numărul populației roma este mai mare decât cel prezentat în datele oficiale.^[56]

La recensământul din 2004,^[57] 60% din cei 3.383.332 de locuitori ai Republicii Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat limba moldovenească ca limbă maternă și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei; 16.5% din locuitorii statului au afirmat că au limba română ca limba maternă și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei.^[58].

Majoritatea rușilor, ucrainenilor, găgăuzilor și bulgarilor au indicat ca limbă maternă una singură, respectiv limbile rusă, ucraineană, găgăuză și bulgară. Limba rusă este considerată neoficial limba de comunicare interetnică, iar fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar și fiecare al patrulea găgăuz au declarat că vorbesc de obicei limba rusă. Doar 5% din moldoveni au declarat că vorbesc de obicei limba rusă.

380.000 de cetățeni ai Republicii Moldova au declarat limba rusă ca limbă maternă, peste 500.000 persoane declară rusa ca limba pe care o folosesc de obicei, indiferent că se declară moldoveni (români), ucrainieni, găgăuzi, români sau bulgari. În comparație cu recensământul din 1989, folosirea zilnică al limbii ruse a scăzut semnificativ din cauza emigrației multor ruși din Republică, precum și din cauza diminuării politicii de rusificare, în administrație fiind mult mai mulți vorbitori de limbă română (moldoveni/români).

Religie [modificare]

Articol principal: Religia în Republica Moldova.

Mănăstirea Căpriana

Tradițiile creștine din Moldova au rădăcini adânci și își au originea în secolele III-VIII, conform unor teorii. La august 2007, pe teritoriul Moldovei activau 23 de culte religioase înregistrate, care dețin în total 2319 părți componente (parohii, mănăstiri, instituții teologice, misiuni etc). Cultele religioase cu cele mai multe părți componente sunt: Mitropolia Moldovei (1281 părți componente), Mitropolia Basarabiei (309), Uniunea Bisericilor Creștine Evanghelice Baptiste (273), Organizația Religioasă a Martorilor lui Iehova (162), Adventiștii de Ziua a Șaptea (151), Cultul Penticostal (40), Episcopia Romano-Catolică din Chișinău (33), Uniunea Bisericilor Creștine Libere (Cultul Harismatic) (19), Eparhia Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi ș.a.^[59]^[60]

Conform recensământului din anul 2004:

Ortodoxism 93,34%, dintre care:
- Ortodocși aparținând de Mitropolia Moldovei (subordonată Patriarhiei Moscovei) 60%
- Ortodocși aparținând de Mitropolia Basarabiei (subordonată Patriarhiei Române) 23%
- Ortodocși aparținând direct de Biserica Ortodoxă Rusă 6,6%

Catedrala Naşterea Domnului din Chişinău

Protestantism de orice curent 1,98%
Staroveri 0,15%
Catolicism 0,14%
Altă religie 0,88%
Fără religie (agnostici și atei declarați) 1,35%
Nedeclarați 2,24%

Structura pe grupe de vârstă și sexe [modificare]

Conform ultimelor 2 recensăminte, populația țării de sex feminin este dominantă. Astfel în 2004 numărul persoanelor de sex feminin era de 51,9% din populația totală, iar în 1989 de 52,3%. Numărul femeilor înregistrate la ultimul recensământ a fost de 1.755.643 de persoane, depășind cu 128.000 numărul bărbaților. Astfel, la 1000 de persoane de sex feminin reveneau 927 de persoane de sex masculin, față de 912 în 1989.

În pofida faptului că scăderea numărului populației feminine în această perioadă a fost mai mare decât cea a populației masculine, decalajul numeric între sexe s-a păstrat. Femeile sunt mai numeroase după vârsta de 30 de ani. Aceasta se datorează supramortalități masculine înregistrate la populația activă, mai ales a bărbaților de peste 40 de ani.^[61]

În numărul total al populației țării, ponderea persoanelor sub vârsta de 15 ani a constituit 21%, micșorându-se cu 8,6% față de 1989.

Populația ce se încadrează în categoria de vârstă aptă de muncă (bărbați: de la 16 la 61 ani, femei: de la 16 la 56 ani) a înregistrat o pondere de 63,9 % din populația totală, majorându-se cu 8,8 puncte procentuale față de 1989. Această majorare a fost cauzată de completarea acestei categorii de populație cu persoane născute în anii optzeci, caracterizați printr-un înalt nivel de natalitate și de majorarea vârstei de pensie cu câte doi ani atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

În Moldova se face evidentă accentuarea procesului de îmbătrânire demografică, în primul rând, prin reducerea numărului persoanelor tinere cu vârsta sub 15 ani și, concomitent, prin creșterea numărului populației vârstnice (de 60 de ani și mai mult). Deși ritmul procesului de îmbătrânire în Moldova este mult mai înalt în comparație cu cel din țările europene, totuși se aﬂă printre țările cu niveluri scăzute de îmbătrânire din punct de vedere demograﬁc.^[61] În 1989 aceste categorii de populație constituiau respectiv 29,6% (populația mai tânără de 15 ani) și 12,6% (populația mai bătrână de 60), iar în 2004 - 21,0% și 14,3% respectiv. La recensământul din 2004 au fost înregistrate 97 persoane în vârstă de peste 100 de ani, 85 din acestea fiind femei, iar 79 persoane locuitori ai mediului rural. Procesele de îmbătrânire a populației sunt mai pronunțate în mediul rural. Totodată, ponderea femeilor în vârstă de 50 ani și peste este mai mare decât a bărbaților de aceeași vârstă. În totalul populației feminine persoanele în vârstă de 50 ani și peste reprezintă 30,8%, pe când ponderea în rândul bărbaților este cu 6% mai mică - 24,8%.^[62] Evoluția procesului de îmbătrânire demograﬁcă a populației este determinată, în primul rând, de scăderea ratelor de natalitate și reducerea fertilității, cauzate de situația social-economică instabilă.^[61]^[63]

Așezările umane [modificare]

Articol principal: Lista orașelor din Republica Moldova.

Populația Republicii Moldova pe medii

Urban (41.9%)

Rural (58.1%)

Repartizarea teritorială a localităților este relativ uniformă datorită condițiilor naturale prielnice. În 2012 populația rurală număra 2 067 300^[64] persoane, majoritatea în sate mari și mijlocii de peste 2000 locuitori fiecare. În total, în țară sunt 1612 localități rurale (5 sate/km²), media de locuitori fiind de 1286 de persoane/sat.^[65]

În perioada postbelică Republica Moldova s-a caracterizat printr-o intensitate mare a procesului de urbanizare. În anii 1950-1990 numărul populației urbane s-a mărit de 5,4 ori datorită migrației de la sate, repartizarea în orașe a specialiștilor alolingvi din republicile unionale, natalității înalte etc. În ultimii 20 ani, populația urbană s-a micșorat de la 47,4% în 1990 până la 40,9% în 2002, de aici crescând până la 41,9% în 2012^[65]. În prezent, Republica Moldova are cel mai scăzut nivel de urbanizare din Europa.

Orașele mici și mijlocii au pierdut din importanța lor din cauza unui șir de factori: crizei economice, dezindustrializării, creșterea șomajului și reducerea venitului populației; degradarea infrastructurii de utilități publice (drumuri, sisteme de apă și canalizare) din cauza lipsei resurselor financiare pentru reabilitare; stoparea bruscă a prestării unor servicii publice (asigurarea cu energie termică sau prestarea serviciilor de transport public). Aceasta a favorizat reducerea populației urbane și “ruralizarea“ modului de viață orășenesc.^[66]^[67]

S-a menținut la un nivel înalt atractivitatea orașului Chișinău, în calitatea sa de capitală și mare centru economic, politic și cultural, precum și într-o măsură mai mică orașul Bălți. Astfel, peste 48,5% din populația urbană locuiește în Chișinău, iar dacă adăugăm aici și mun. Bălți, atunci circa 60% din populația urbană a Republicii Moldova locuiește în două orașe, în celelalte 63 orașe locuiesc circa 40% din locuitori.^[66] Un impact pozitiv în dezvoltarea celor două urbe a avut prezența unei infrastructuri dezvoltate, forța de muncă califică, o piață de desfacere mai mare, care au atras investiții, în special în capitală.^[67]

Pe lângă problemele social-economice, există și impedimente politiceo-legislative. Orașele, cu excepția mun. Chișinău și Bălți, au același statut ca și satele, unități adminstrativ teritoriale de nivel I. Deși unele orașe, cum ar fi Ungheni, Orhei, Soroca, Cahul ș.a., dispun de suficient potențial și pot influența zona rurală adiacentă prevederile legale limitează aria lor de acțiune. De aceea, în prezent se discută și s-au publicat proiecte privind acordarea statutului de municipiu unor orașe-reșediță de raion.^[67]^[66]^[68]^[69]

Economie [modificare]

Articol principal: Economia Republicii Moldova.

După 1990, Moldova a intrat într-un puternic declin economic, din care nu și-a revenit decât în anul 2000. Ponderea cea mai importantă în economie o deține sectorul agricol. Principalele produse moldovenești sunt fructele, legumele, vinul și tutunul. Moldova importă petrol, cărbune și gaze naturale, în principal din Rusia.

Bancnota de 1 Leu Moldovenesc

Construcția Terminalului petrolier de la Giurgiulești, care urmează să mărească accesul Moldovei la piața internațională de petrol și să micșoreze dependența sa energetică cronică față de Rusia, a fost finalizată la sfârșitul anului 2006.

Ca parte a liberalizării ambițioase a economiei de la începutul anilor '90, Moldova a introdus o monedă de schimb convertibilă, a liberalizat prețurile, a încetat acordarea de credite preferențiale pentru firmele și companiile de stat, a început procesul de privatizare, a eliminat controalele pentru exporturi și a înghețat dobânzile. Deși în prezent se fac multe încercări de stimulare a investițiilor și dezvoltare a economiei, rolul major în creșterea economică revine populației plecate peste hotarele republicii. Datele Băncii Mondiale arată că o treime din PIB-ul țării este furnizat de moldovenii care lucrează în străinătate (cca. 1.7 miliarde dolari legal).^[70]

Cei mai mari investitori străini în Republica Moldova sunt: France Telecom (Orange^[71]), TeliaSonera (Moldcell), Lafarge, Société Générale^[72], Veneto Banca, QBE, RosGosStrah, Bemol, Lukoil, GazProm, RAO EES, Petrom, Rompetrol, BCR^[73], Banca Transilvania, Alpha Bank România, Südzuker, METRO AG, Raiffeisen Bank, etc.

Salariul mediu în Republica Moldova a înregistrat o creștere pozitivă constantă dupa anul 1999, fiind de 3574,9 Lei sau 220,13 euro pentru luna iulie 2012.^[74] Cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2012, a fost stabilit în mărime de 3550 lei (220 euro) sau cu 250 lei mai mare decât cel aplicabil în anul 2011.^[75]

Vinuri moldoveneşti

Economia a revenit la o creștere pozitivă de 2.1% în 2000 până la 7.5% în 2008. Deși economia Moldovei este puțin integrată în economia mondială, consecințele crizei ﬁnanciare și economice au fost resimțite. Factorul, prin care s-a propagat criza în Moldova, este legat de dependența țării de remitențele transmise de peste hotare, care au scăzut în 2009 cu 30,0%, precum și de competitivitatea redusă a produselor autohtone. ^[76]

În anul 2010 situația economico-financiară s-a stabilizat. PIB a crescut în termeni reali cu 6,9%, exporturile au crescut cu 12.%, iar importurile cu 13.7%. Descreșterile înregistrate în anul 2009 au fost recuperate în toate sectoarele, cu excepția producției industriale, construcțiilor și a transporturilor. ^[77]

Actualmente, în Moldova își desfășoară activitatea 15 instituții financiar-bancare, dintre care în 2010 9 erau cu capital străin. Sistemul bancar din Republica Moldova are o pondere relativ mică a băncilor cu capital de stat. Ponderea statului în sistemul bancar constituie 13,1% din totalul activelor, ponderea băncilor cu capital străin în totalul activelor din sistemul bancar este de 41.5 %.^[78]

Industrie [modificare]

Datorită caracterului agricol al țării cea mai dezvoltată ramură industrială este industria alimentară. În Moldova se produc anual circa 550 - 600 mii tone de lapte, dintre care aproximativ 28 % se achiziționează pentru procesare. Industria de prelucrare a laptelui este reprezentată de 23 de întreprinderi, viabile ﬁind doar 12 întreprinderi, majoritatea cărora se aﬂă în partea de nord a republicii.^[79] Industriei zahărului din ultimii zece ani a fost marcată prin venirea pe piață a concernului german Sudzucker care a achiziționat pachetele de control în patru fabrici de zahăr – din Drochia, Fălești, Dondușeni și Alexăndreni.^[80] Producția anuală de zahăr se află în scădere, a coborât de la 149,0 mii tne în 2006 până la 87,6 mii tone în 2011.

Cea mai mare colecție de vinuri din Europa se afla in pivnițile de la Mileștii Mici (inclusă în Cartea Recordurilor )

Republica Moldova este asigurată cu 4-5% de resurse energetice și de combustibil proprii, restul fiind importate.^[81] Principalul furnizor de carburanți este Federația Rusă, urmată de Ucraina și România.^[82] Gazul natural este principalul tip de combustibil în balanța energetică a țării și cota lui în prezent constituie 42% (inclusiv gaz lichefiat). Consumul de combustibil lichid (ex. benzină, motorină ș.a.) constituie 40% din volumul total al resurselor energetice utilizate și consumul combustibilului solid (cărbunele și lemnele) - mai puțin de 10%.^[83]^[84]

Balanța energiei electrice în Republica Moldova include producerea proprie plus importul și consumul energiei electrice. Centrala electrică de la Cuciurgan (privatizată de către grupul rus Inter RAO UES) asigură aproape 75% din consumul de 4,1 mlrd kWh (anterior energia electrică era importată din Ucraina).^[82] Producția internă a constituie cca 1,0 mlrd kWh, inclusiv 95% produsă la termocentrale, 4,9% la hidrocentrale și 0,1 la alte instalații^[84]. În partea dreaptă a Nistrului funcționează 3 centrale electrotermice CET-1, CET-2 (în Chișinău) și CET-Nord (în Bălți) cu puterea sumară electrică instalată 334,5 MW și capacitatea termica de 1796 Gcal/h.^[85]^[83] Rețelele electrice au o lungime totală de cca. 63,4 mii km, lungimea totală a gazoductelor este de cca. 15,8 mii km, capacitatea de stocare a produselor petroliere constituie 600 000 tone.^[85]

Pentru a ameliora situația prezentă în sectorul energetic, Republica Moldova a aderat la Tratatul Comunității Energetice în 2010 care prevede integrarea pieței energiei electrice și a gazelor naturale la piețele energetice regionale din Europa de Sud-Est.^[86]^[87]

O componentă importantă a sectorului industriei prelucrătoare al Republicii Moldova este indutstria ușoară. Această ramură indutrsială cuprinde: fabricarea produselor textile (articolelor tricotate și covoare); fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; producția pieilor, articolelor din piele și fabricarea încălțămintei (inclusiv fabricarea articolelor de voiaj și de marochinărie). În industria ușoară își desfășoară activitatea aproximativ 330 întreprinderi, cu capitalul autohton, străin sau mixt. În total, la întreprinderile din industria ușoară activează mai mult de 26 mii angajați.^[88]

Agricultură [modificare]

Agricultura joacă un rol important în economia Moldovei și contribuie cu peste 16,2% la PIB. Producerea și procesarea agricolă generează aproximativ 50% din veniturile parvenite din export. Peste 40,7% din suprafața totală de terenuri sunt în proprietatea a 390.380 de producători agricoli individuali.

Suprafața terenurilor cultivabile se estimează a fi de 1.483 mii de ha, ceea ce reprezintă 43,8% din suprafața republicii. Din suprafața totală cultivabilă, circa 60,6% sunt destinate culturilor cerealiere (mai cu seamă grâu, care reprezintă 18,5% din terenul arabil și porumb, care reprezintă 22,1%), floarea soarelui (25,7%) și furaje (5,2%).^[89]

Transport și telecomunicații [modificare]

Articol principal: Transportul în Republica Moldova.

Plasarea geografică a Republicii Moldova reprezintă un avantaj în dezvoltarea transportului datorită căilor de tranzit ce traversează teritoriul țării, asigurând schimburile comerciale dintre Est și Vest. Principalele mijloace de transport în Republica Moldova sunt caile ferate 1,138 km (707 mile) și un sistem de autostrăzi (12,730 km / 7910 mile total, inclusiv 10,937 km / 6796 mile de suprafețele pavate).

Transportul feroviar [modificare]

Articol principal: Calea Ferată din Moldova.

Lungimea totală a căilor ferate este de 1232 kilometri, inclusiv 1218 km cu ecartament larg (1520 mm) și 10 km - ecartament normal (1435 mm), densitatea rețelei de căi ferate 8,4 km la 100 km.

Tren modernizat

Principalele noduri feroviare sunt Chișinău, Ungheni, Ocnița, Bălți și Basarabeasca. Cele mai importante linii de cale ferată sunt: Razdel'naia (Ucraina) – Tighina -Chișinău – Ungheni-Iași (România), parte din Coridorul IX al Rețelei Paneuropene de Transport care leagă Europa de Est de Balcani; Ungheni – Bălți – Ocnița – Lipcani – Cernăuți (Ucraina); Tighina–Basarabeasca–Reni (Ucraina).

Cantitatea de mărfuri transportate pe căile feroviare a scăzut de la 14 738,9 mii tone în 2004 până la 3 852,1 mii tone în 2010, înregistrându-se o ușoară creștere în 2011 cu 18,2%. Cea mai mare pondere în structura mărfurilor transportate au cereale și produse de panificație, metale feroase și fier vechi, materiale de construcție și ciment etc. În transportul de pasageri, de asemenea, s-a înregistrat o scădere de la 485,6 mii pasageri în 2008 (max) până la 363,1 mii pasageri în 2011. Unicul operator în domeniul transportul feroviar este întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova" (CFM), cuprinzând 40 de subdiviziuni și 105 gări și stații, 154 delocomotive diesel, 7940 vagoane de mărfă și 416 vagoane de pasageri.

În 2012, CFM și-a propus modernizeze trenurile și infrastructurii,^[90] electrificarea căilor ferate cu scopul majorării vitezei de tranzit pe calea ferată, planifică să construiască linia de cale ferată Mărculești - Soroca, cu o lungime de 54 de kilometri, cu suport financiar de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.^[91] Primul tren Diesel, modernizat la Remar Pașcani în 2012, circulă pe linia Chișinău-Ungheni-Bălți-Ocnița.^[92]

Transportul aerian [modificare]

Articol principal: Aeroportul Internațional Chișinău.

Aeroportul Internaţional Chişinău

Transportul aerian a devenit în ultima decadă mult mai solicitate, numărul de pasageri transportați a crescut de la 220,9 mii persoane în 2000 până la 700,4 mii persoane în 2011.^[93] Flota aeriană civilă este alcătuită din 1924 de aeronave din care 47.4% dețin certificat de navigabilitate la zi. Parcul de aeronave este compus în proporție de 80% din aeronave produse în fosta URSS, care în mare parte nu corespund standardelor europene și Organizației Aviației Civile Internaționale.^[94]

Pentru cursele regulate și cele internaționale există un singur aeroport: Aeroportul Internațional Chișinău. Mai există 4 aeroporturi ce ar putea primi curse regulate însă necesită investiții în infrastructură. Aeroportul din Tiraspol nu este sub controlul administrativ al autorităților din Republica Moldova, Aeroportul Cahul este în proces de certificare și doar aeroporturile din Bălți și Mărculești sunt operaționale, dar se folosesc doar pentru curse neregulate și curse cargo ocazionale.^[94]^[95]

În 2010, la Aeroportul Chișinău se efectuau zboruri internaționale și charter spre 28 de destinații de către 4 companii naționale și 13 internaționale. Principalii operatori din Republica Moldova sunt Air Moldova (45-50% din numărul total de pasageri), Moldavian Airlines (2-3%), Tandem Aero (2%). Din transportatorii aerieni străini cei mai reprezentativi sunt S7 Airlines, Turkish Airlines, Carpatair și Meridian Air.^[93]^[95]

Transportul naval [modificare]

În Republica Moldova sunt două căi navigabile interne de importanță internațională - Nistru (categoria E 90 - 03) și Prut (E 80 - 07). Nistru este navigabil pe o distanță 228 km de la portul Belgorod-Dnestrovsk (Ucraina) pâna la portul Bender, Prutul - 407 km, de la estuar pâna la or. Ungheni. De asemenea, Republica Moldova dispune de un sector al malului pe fluviul Dunărea, cu o lungime de 430 m.^[96]

În anii 90, transportul naval din Republica Moldova a suferit o criză esențială. O bună parte din flota fluvială a fost vândută sau predată la fier uzat. Ca urmare a conflictului militar provocat de separatiștii transnistreni, cea mai mare parte a infrastructurii navale de pe Nistru a fost distrusă.^[97]

În acest moment autoritățile Republicii Moldova depun eforturi de creare a condițiilor pentru reanimarea și dezvoltarea transportului naval intern.^[97] Sunt necesare investiții imense în schimbarea flotei și reamenajarea porturilor. În Republica Moldova există 5 porturi: Portul Internațional Liber Giurgiulești pe Dunărea; Portul Ungheni pe Prut; Portul Fluvial Bender, Portul Fluvial Râbnița și sectorul de mărfuri Varnița - toate pe Nistru. În 2011, companiile de transport fluvial au transporta 149,1 tone de mărfuri și 122,6 mii pasageri.^[98] Serviciile de tranport fluvial sunt oferite de către Instituția Publică ”Căpitănia portului Giurgiulești”, Întreprinderea de Stat ”Portul Fluvial Ungheni”, Întreprinderea de Stat ”Registrul Naval” și Întreprinderea de Stat ”Bacul Molovata”. Dintre companiile private se evidențiază ÎCS ”Danube Logistics” SRL operatorul portului Giurgiulești.^[99]

Comunicații electronice [modificare]

Sediul principal al Moldtelecom

Autoritatea publică care reglementează activitatea în domeniul comunicațiilor electronice și al tehnologiei informației este Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației (ANRCETI).

În Moldova activează patru furnizori autorizați de telefonie mobilă: trei în standartul GSM — Orange, Moldcell, Eventis Mobile și unu în standartul CDMA - Unité. Încă un furnizor neautorizat activează pe teritoriul Transnistriei — Interdnestrcom. Rata de penetrare a telefoniei mobile în 2009 a fost înregistrată de 78,1 % sau 2.785.000 de abonați (fără Transnistria).^{[necesită citare]}

În piața de telefonie fixă activează — Sun Communications, Calea Ferată din Moldova, Sicres și alții.

Cei mai mari furnizori de Internet — Sun Communications, Moldtelecom

Arhitectura [modificare]

Arhitectura Moldovei este influența de amplasarea geografică, de prezența anumitor materiale de construcții (clacare, argile, lemnt), de cultura statelor învecinate.

În epoca antică teritoriul Moldovei făcea parte din statele geto-dacice, iar arhitectura este reprezenată cetățui defensive, case de locuit din carcasă din lemn, unsă cu lut și văruită, acoperite în patru sau două pante.

În evul mediu arhitectura se divesifică, apar lăcașuri de cult creștin, cetățui, castele și cetăți, curți domnesti, prăvălii și instalații tehnice populare. Case locuitorilor erau simple, cu una sau două odăi, pereții construți din nuiele și lut. Casele erau acoperite cu stuf sau țiglă. În perioada dominie lui Ștefan cel Mare arhitectura se caracterizează prin individualizarea unui nou stil pentru Țara Moldovei, numit de unii savanți arhitectura ștefaniană”. Aceste se deosebește prin preznța elementele arhitecturale de influență străina ce se îmbina cu tradiția locală. Are loc îmbinarea arhitecturei bizantin-orientală sau cea occidentală. Majoritatea edificiilor construite în acele vremuri se caracterizează printr-o arhitectură de model popular românesc combinat cu elemente decorative de factură gotică și bizantină.

S-au reconstruit principalele cetăți menite să apere țară, în special a celor de pe Nistru- Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă. S-au fortficat și cetățile din interiorul țării – Baia, Chilia, Neamț, Roman, Suceava.

În a doua jumatate a secolului al XV-lea s-au construit peste 44 de lacasuri noi de închinare. Bisericile moldovenești detin o formă trifoidală (de la trifoi – plantă fabacee) (triconc). Ele se deobesc datorita faptului că au mai puține ferestre și metereze, influențele stilului gotic sunt se remarcă la forma ușilor și ferestrelor, iar picturele perișilor interiori și exterior le aseamănă cu bisericile bizantine din Grecia, Serbia sau Bulgaria.^[100]

În perioada modernă, după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, se edifică clădiri administrative, financiar-bancare, întreprinderi industriale, spații comerciale, instituții de învățământ, case de raport, teatru, restaurante. Planificarea noilor teritorii urbane a vechilor orașe și a localităților nou fondate are loc cu utilizarea sistemului ortogonal cu cartiere rectangulare, specifice arhitecturii neoclasice rusești, cu străzi largi rectilinii, care se intersectau sub un unghi drept. În prima jumătatea a secolului XIX, se alcătuiesc planurile urbanistice pentru mare orașe a regiunii - Chișinău, Bălți, Soroca, Bender, Cahul.

În perioada sovietică, construcția clădirilor se realizează în stilul realismului socialist. Până la sfârșitul anilor 50 ai secolului XX în arhitectura monumentală din orașele RSSM se utilizau așa numitul stil empir sovietic sau stalinist, decorat cu forme și ornamente din moștenirea istorică locală. În a doua perioadă, care a urmat după decizia privind surplusul de plasticitate în arhitectură, formele spațiale ale clădirilor, cu excepția celor monumentale, au fost simplificate, manifestând structură constructivă. Această situație a durat câteva decenii, arhitectura fiind limitată la repetarea unor soluții spațial-volumetrice considerate optime pentru diverse tipuri de clădiri: publice, locative, industriale, etc. Complexele locative, noi apărute în această perioadă, nu se deosebesc de cele ale altor orașe de pe cuprinsul URSS-ului.

Cultură [modificare]

Mihai Eminescu, născut la Botoșani, este poet național atât al României cât și al Republicii Moldova

Articole principale: Cultura Republicii Moldova și Lista celor mai importanți moldoveni.

Cultura Republicii Moldova prezintă o paletă largă de activități culturale: literatura, teatrul, muzica, artele plastice, arhitectura, cinematografia, radiodifuziunea și televiziunea, arta fotografică, designul, circul, arta populară, arhivele și bibliotecile, editarea de cărți, cercetarea științifică, turismul cultural și altele.

Activitatea concertistică academică este asigurată de trei instituții concertistice: Filarmonica Națională ”Serghei Lunchevici” (2 săli de concert, orchestră simfonică, capelă corală, ansamblu de muzică populară); Sala cu Orgă (orchestră de cameră și cor de cameră); Palatul Național (Organizația Concertistică și de Impresariat „Moldova-Concert”: formații artistice de muzică și dansuri populare, de muzică ușoară).

Folclorul în Republica Moldova are o puternică bază de origine daco-latină și cuprinde un sistem de credințe și obiceiuri populare, concretizate în muzică și dans, în poezia și proza orală, mitologie, ritualuri, teatru popular etc. Acest patrimoniu cultural, în ansamblul manifestărilor sale, constituie un domeniu amplu, de o valoare deosebită, al artei naționale, care nu numai a precedat formele ei culte, ci a și continuat să se dezvolte în epoca modernă, asigurînd culturii profesioniste substanța originalității ei etnice.

Republica Moldova are un total de 22 instituții de spectacol: 18 teatre dramatice, un teatru de operă și balet, un teatru etno-folcloric și 2 teatre de păpuși. 17 teatre sînt situate în capitala țării și 5 – în alte localități. Cele mai importante teatre participă cu succes la festivaluri în străinătate, organizează festivaluri internaționale acasă, întreprind turnee în Franța, Italia, SUA, Rusia, Japonia, China, România, în alte țări.

Patrimoniu cultural [modificare]

Palatul Naţional „Nicolae Sulac”

Patrimoniul cultural al Republicii Moldova reprezintă o totalitate de valori și bunuri culturale (materiale și spirituale, mobile și imobile) de importanță locală, națională și mondială, constituite pe parcursul istoriei: situri arheologice, case de locuit, conace, cetăți, mănăstiri și biserici, lucrări de artă monumentală, monumente și instalații tehnice, ansambluri de construcție – piețe, străzi, cartiere, sate și centre urbane sau zone etnografice cu arhitectură tradițională. Actualmente, în republică are loc reconsiderarea atitudinii societății față de patrimoniul cultural și natural, față de diversitatea expresiilor culturale.^[101]

Patrimoniul cultural mobil este deținut de către peste 100 de muzee din țară, dintre care 5 muzee și 7 filiale sînt subordonate direct Ministerului Culturii și Turismului, iar 66 – organelor administrației publice locale. Fondurile acestora conțin circa 800.000 piese de patrimoniu ce țin de istoria și cultura națională și cea universală.

Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova este bogat în opere de artă de o vechime considerabilă. Au fost depistate mostre de sculptură încă din perioada paleoliticului tîrziu. Ceramica culturii Cucuteni din perioada eneolitică este atestată în mai multe localități ale Republicii Moldova și posedă valențe artistice incontestabile, prezentînd o întreagă mitologie în imagini.

Media [modificare]

Vezi și: Listă de canale de televiziune în limba română și Listă de ziare din Republica Moldova

Radio Basarabia în 1940

Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939, prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană.^[102] Prima televiziune, TV Moldova 1, și-a început emisia pe 30 aprilie 1958.

Mass-media din Republica Moldova s-a dezvoltat în perioada post-sovietică. După declararea independenței, situația pieței media din Moldova era dezastruoasă atunci. Presa moldovenească era constituită numai din televiziunea națională (moștenită de la URSS), alte 2 canale ale societății naționale de radiodifuziune, mai multe posturi de radio, precum și câteva ziare. Situația s-a schimbat însă, în bine, începând cu mijlocul anilor 90' când se lansau primele televiziuni private. Astăzi piața media este dominată de posturi de televiziune regionale cât și de canale cu difuzare în limba română și mai ales în rusă.

Conform unor documente semnate la Geneva în 2006, Moldova își pune ca scop să treacă complet la televiziunea digitală, suspendând toate semnalele în analog pe tot teritoriul țării după noaptea zilei de 17 iunie 2015, asigurând populația țării cu echipamente corespunzătoare de recepție.^[103]

Tradiții [modificare]

Mărțișorul se poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii

Republica Moldova este o țară europeană cu o îndelungată istorie în cadrul statului românesc (medieval și pre-modern) Moldova, populată preponderent de moldoveni (români), dar și de diverse etnii precum ucraineni, bulgari, găgăuzi, ruși, evrei, germani, cehi etc. Aici s-au păstrat multe tradiții multiseculare care se regăsesc și în jumătatea vestică a Moldovei și în restul României, cu elemente comune popoarelor creștine din estul Europei.

Multe evenimente tradiționale moldovenești reprezintă un amalgam de elemente caracteristice calendarului agricol, păstoresc, religios și civil, amestec, care în Moldova s-a transformat într-un permanent izvor de bunavoință, căldură și ospitalitate.

Oaspeții Moldovei în timpul sărbătorilor pot participa la un șir de evenimente culturale: concerte („Mărțișor”, „Cireșar”, „Vă invită Maria Biesu” etc.), teatre („Bitei” etc.), parade și manifestări de masa de Ziua Independenței, „Limba Noastră”, hramurile orașelor și satelor etc. Zilele roadei sunt marcate în orasele și satele noastre prin iarmaroace tradiționale. În timpul acestor evenimente turiștii străini pot cunoaște îndeaproape folclorul, costumele tradiționale, piesele de artizanat, etc.

Apar multe tradiții cu caracter familiar: cumetriile, nunțile, petrecerile etc., care în sate s-au transformat în adevărate spectacole cu mulți oaspeti și daruri. Tradiționale în Moldova sunt șezătorile în zilele de iarnă cu cântece de lăutari și dansuri.

Se zice^{[formulare evazivă]} că orice oaspete în Moldova este și prieten.

Există extrem de multe similarități între sărbătorile din Moldova și cele din România, fiind considerate identice.

Învățământ [modificare]

Articol principal: Învățământul în Republica Moldova.

În Moldova funcționează peste 3000 instituții de învățământ, la care sunt angajate circa 47 100 de cadre didactice. În ultimii 15 ani învățământul din Moldova a fost supus unei reformări care continuă și în prezent.^[104]. Conform datelor recensământului populației din anul 2004, rata alfabetizării era de 99,87%.

Sistemul educațional din dreapta Nistrului și din Transnistria diferă, cel din urmă urmând modelul rusesc. Actele de studii din învățământul secundar, secundar-profesional, mediu de specialitate și universitar eliberate în UTA din Stânga Nistrului, cu excepția specialităților de profil medical, militar și cele ce țin de protecția ordinii publice și securității statului, sunt recunoscute de către oficialitățile din Chișinău. Posesorii acestor diplome pot continua studiilor la nivelurile următoare, precum și la se angaja în câmpul muncii, pe tot cuprinsul țării.^[105]

Învățământ preșcolar [modificare]

În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește înrolarea copiilor în instituțiile preșcolare. În 2011 numărul grădinițelor era de 1400, cu 19% mai mult decât în 2000, frecventate de 135427 copii. În 2006, în jur de o treime din copii din mediul urban și mai mult de jumătate din copii în vârstă de 1-6 (7) ani nu frecventau grădinița. Această situație se datorează plecării părinților peste hotare, lipsa grădinițelor în mediul rural, lipsa locurilor la grădinițele existente. Însă rata brută de cuprindere în învățământul preșcolar a crescut de la 66,1% în anul 2004 până la 81,8% în 2011. Cuprinderea copiilor mai mari de 5 ani în instituțiile preșcolare atinge cote mai înalte, iar copiii în afara sistemului rămân a fi în proporție de 10-15% pe republică.^[106]

Învățământ primar și secundar general [modificare]

Învățământ primar și secundar general 1460 de instituții, inclusiv 83 școli primare, 829 de gimnazii, 497 de licee și 3 școli primare. Liceele includ în activitatea sa și nivelurile primar și gimnazial. Numărul de elevi încadrați în învățământul primar și secundar constituie 381418 persoane (2011/2012), 79,3 % își desfășoară studiile în limba română, 20,2% în limba rusă și 0,2% în altă limbă. Gradul de înrolare variază în limite reduse și este în jur de 88%. Accesul redus determinat de distanțele lungi până la instituțiile relevante de învățământ și lipsa mijloacelor de transport constituie contribuie la ratele joase de înmatriculare în regiunile îndepărtate care nu au propriile lor școli și la abandonul timpuriu. O treime din absolvenții gimnaziilor optează pentru studii secundare profesionale și colegii, restul continuă studiile la licee. Peste 80% din absolvenții liceelor manifestă interes pentru universități.

Majoritatea instituțiilor de învățământ secundar general în Transnistria o constituie școlile medii cu trei niveluri: primar (clasele I-IV), secundar inferior (clasele V-IX) și secundar superior (clasele X-XI). De asemenea există și un număr redus licee și gimnazii, dar diferă radical de cele moldovenești. Rețeaua de instituții de învățământ preuniversitar de stat din zona transnistreană include 192 instituții de învățământ general preuniversitar cu un efectiv de peste 92 500 elevi și circa 7000 cadre didactice.

Învățământ secundar profesional și mediu de specialitate [modificare]

Sistemul de învățământ secundar profesional și mediu de specialitate este constituit din 23 de școli de meserii, 49 de școli profesionale, 2 licee profesionale și 46 de colegii. La școlile de meserii și profesionale sunt frecventate peste 20 000 de persoane, dintre care 85,1% în limba română și 14,9 în limba rusă. Cele mai solicitate meserii sunt lăcătuș repararea automobilelor, bucătar, tencuitor, electrogazosudor-montator, operator calculatoare electronice, cusătoreasă, tâmplar etc. În colegii își fac studiile peste 31000 de elevi, 85,7% în limba română și 12,8 în limba rusă. Numărul mai mare a elevilor este înregistrat la specialitățile din domeniile industrie, învățământ, ocrotirea sănătății, economie etc.

În regiunea transnistreană învățământul profesional primar este asigurat de 8 licee și o școală profesională; iar instruirea profesională medie este realizată de – 7 tehnicumuri, 2 tehnicumuri-sovhoz, 5 colegii și și 2 școli profesionale.

Învățământ superior [modificare]

Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău

Învățământul superior se realizează în 2 cicluri de studii, studii superioare de licență, cu o durată de 3-4 ani și studii superioare de masterat cu o durată de 1-2 ani. Învățământul profesional superior în Transnistria este organizat în două niveluri: nivelul I – pregătirea bacalaureaților (bacalavriat), cu durata de cel puțin 4 ani și nivelul II – pregătirea specialiștilor, cu durata de cel puțin 5 ani, și pregătirea magiștrilor, cu durata de cel puțin 6 ani.

Rețeaua învățământului superior se compune din 34 de instituții, inclusiv 16 de stat subordonate mai multor ministere și 20 instituții particulare. Instituțiile universitare (inclusiv filialele) sunt amplasate în Chișinău (28), Bălți (3), Cahul (1), Taraclia (1) Comrat (1), la care se adaugă și instituțiile transnistrene din Tiraspol (6), Tighina (1) și Râbnița (1).

Studiile universitare au devenit din ce în ce mai accesibile, iar limitările de vârstă au fost excluse. Popularitatea învățământului superior este înaltă, comparativ cu numărul mult mai mic al persoanelor care își fac studiile în învățământul secundar profesional și mediu de specialitate. La universitățile din Moldova învață peste 10300 de studenți, circa 90 mii la Ciclul I și 14 mii la Ciclul II. Sistemul universitar asigură pregătirea specialiștilor la circa 170 de specialități. Din numărul total de studenți 20% învață la profilul juridic; 24,2% la profilul economic; 2,92 % la medicină. ^[107] Abiturienții transnistreni preferă instituțiile din regiune, circa 60%, alți 20% vin la Chișinău și Bălți, restul pleacă în Ucraina sau Rusia.^[108].

În 2005 Republica Moldova a aderat la Procesul Bologna și a început reforma învățământului superior care în prezent stagnează, persistă o serie de neclarități legate de școlile doctorale, alegerea disciplinelor opționale, însăși sistemul de credite funcționează cu deficiențe, p de studii rămân a fi foarte teoretizate, ponderea orelor practice nefiind suficientă pentru a achiziționa abilitățile profesionale necesare, lipsa unei corelări dintre cererea pieței forței de muncă și oferta educațională.^[109]

Știință [modificare]

Sănătate [modificare]

Spitalul Clinic Municipal Bălți

În urma reformării, în perioada 1998 – 2009, rețeaua spitalicească a fost redusă de la 276 de spitale cu o capacitate de 42000 de paturi până la 82 de unități cu capacitatea de 20500 de paturi. În 2010 sistemul de sănătate cuprindea 34 de spitale raionale, 10 spitale municipale (în Chișinău și Bălți), 18 spitale de nivel republican și 10 spitale private. Continuă să existe servicii de sănătate paralele, organizate de alte ministere Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiției, Ministerului Transportului și Serviciului de Grăniceri, în total 10 spitale și 91 instituții de ambulator. Asigurarea populației cu paturi este de 5,6 la 1000 de locuitori. Peste 50% din spitale (16 spitale republicane, 9 spitale municipale, 8 spitale departamentale și 8 spitale private) cu o capacita cu o capacitate de 9369 de paturi, sau 46,8% din numărul total de paturi, se află în municipiul Chișinău.^[110]

Rețeaua de asistență medicală primară constă din patru tipuri de prestatori: Centrele Medicilor de Familie (în baza policlinicilor raionale din trecut); Centre de Sănătate Rurale, Oﬁcii ale Medicilor de Familie (în baza punctelor medicale rurale din trecut); și Puncte Medicale pentru asistenții medicilor de familie (felceri) care acoperă sate/regiuni cu o populație mai mică de 1000.^[111]

Serviciile de asistență medicală urgentă sunt presate de Centrul Național Medicină de Urgență divizat 5 zone autonome - Chișinău, zona Centru, zona Nord, zona Sud și Gagauzia. În afară de cele patru stații zonale de asistență urgentă există 41 substații și 84 puncte de asistență medicală.

În 2004 a fost introdus sistemului de Asigurări Medicale Obligatorii, bazat pe contribuțiile obligatorii ale populației angajate în cîmpul muncii și a patronilor. Fondurile colectate prin intermediul sistemului de asigurări medicale obligatorii sunt automat divizate în patru sub-fonduri: Fondul Principal (94%), Fondul de rezervă, Fondul de Prevenire și Fondul de Administrare. În 2006, 52% din Fondul Principal au fost alocate asistenței spitalicești; 31% – asistenței primare; 9% – asistenței urgente; 6.5% – asistenței specializate de ambulator; 1.4% – asistenței medicale înalt performante și 0.1% – asistenței medicale la domiciliu.

Sport [modificare]

Turism [modificare]

Satul Trebujeni de-a lungul Răutului

Deși are o suprafață mică, Republica Moldova dispune de un considerabil potențial turistic, reprezentat, întîi de toate, de aspectul geomorfologic al teritoriului – o neobișnuită diversitate de rezervații peisagistice sau landșafturi naturale și monumente geologice unice, de valoare europeană și mondială. Formele prioritare ale turismului practicate în ultimul deceniu în Republica Moldova sînt turismul rural, vitivinicol, cultural, de sănătate și frumusețe.

Începând cu anul 1998, numărul străinilor veniți în Republica Moldova s-a aflat pe o pantă ascendentă, atingând 25 000 în 2004, majoritatea proveniți din Rusia, Ucraina și România. Totodată, numărul moldovenilor plecați peste hotare în 2004, aproape că s-a dublat față de anul 1997, depășind cifra de 67 000. Dintre aceștia, cei mai mulți au vizitat Ucraina, Ungaria, Turcia, România sau Bulgaria.^[112]

Pe 1 iunie 2006, în cadrul unei conferințe internaționale, Organizația de Promovare a Exportului din Moldova (OPEM) a anunțat finalizarea proiectului de creare a brandului Republicii Moldova, care va fi prezentat peste hotare cu sloganul „Discover us”. Brandul Republicii Moldova va fi prezentat în șapte state: România, Italia, Germania, Regatul Unit, Elveția, Franța și Polonia.^[113]

Turismul rural [modificare]

Comunitățile agricole și pitoreștile noastre sate pot oferi diferite servicii turiștilor care doresc să se odihnească în sînul naturii:

Cazare în case tradiționale de tip rural;
Posibilitatea de încadrare în activități și preocupări rurale;
Familiarizarea cu folclorul, distracțiile și tradițiile locale;
Familiarizarea cu meșteșugurile practicate în localitatea dată, precum și posibilitatea de participare a doritorilor la procesul meșteșugăritului;
Posibilitatea de procurare a produselor meșteșugărești.

Turismul vitivinicol [modificare]

Podgoriile moldovenești, de asemenea, constituie un important obiectiv turistic din sectorul rural. De secole, în Moldova s-au format bogate tradiții de cultivare a viței de vie și de producere a vinului. În prezent, în țară funcționează 142 fabrici de vinuri. 23 dintre acestea dispun de condiții și experiență în ceea ce privește primirea vizitatorilor. Aici turiștii au posibilitatea de a lua cunoștință de tehnologia producerii vinurilor, de a urmări cum sînt îmbuteliate și, desigur, de a gusta produsul finit. Prin calitatea lor, multe dintre vinurile produse în țara se bucură de o bună reputație pe plan internațional.

Sărbători oficiale ^[114] ^[115] [modificare]

Tradiționala mămăligă cu sarmale

1 ianuarie – Revelion;
7 și 8 ianuarie – Nașterea lui Iisus Hristos (Crăciunul);
8 martie – Ziua internațională a femeii;
Prima și a doua zi de Paști conform calendarului bisericesc; (dată variabilă)
Ziua de luni la o săptămână după Paști (Paștile Blajinilor); (dată semi-variabilă; depinde de data Paștelui propriu-zis)
1 mai – Ziua internațională a solidarității oamenilor muncii;
9 mai – Ziua Victoriei și a comemorării eroilor căzuți pentru Independența Patriei. (Semnificația și numele sărbătorii este controversată în rândurile populației [1]).
27 august – Ziua Independenței (Republica Moldova);^[116]
31 august – Sărbătoarea „Limba noastră”;
Ziua Hramului bisericii din localitatea respectivă, declarată în modul stabilit de primăria municipiului, orașului, comunei, satului.^[117]

Vezi și [modificare]

Numere de înmatriculare auto în Republica Moldova adoptate la 1 noiembrie 2011

Note [modificare]

^ Articolul 14 din Constituției Republicii cu privire la Capitala Republicii Moldova
^ Structura populației stabile a Republicii Moldova pe sexe și vîrste la 1 ianuarie 2013
^ http://www.languages-study.com/demography/pridnestrovie.html 2004 census in Transnistria
^ Constituția Republicii Moldova, art 13.
^ Pagina Oficială a Republicii Moldova în rețeaua Internet.
^ Tur.md - Despre Moldova
^ „Moldova will prove that it can and has chances to become EU member,”. Moldpress News Agency. 19 iunie 2007. Arhivat din original la 30 aprilie 2008. http://web.archive.org/web/20080430044847/http://www.moldpres.md/default.asp?Lang=en&ID=68715.
^ „Moldova-EU Action Plan Approved by European Commission”. moldova.org. 14 decembrie 2004. http://politicom.moldova.org/news/moldovaeu-action-plan-approved-by-european-commission-40-eng.html. Accesat la 2 iulie 2007.
^ Flux, 23 mai 2008 Mihai Adauge: - Actul din 1812 a fost începutul unui calvar cu consecințe grave resimțite și peste sute de ani. Moldova integrală (dintre dintre Nistru și Carpați) avusese până atunci, între sec. XVI÷XIX, statut de suzeranitate în raport cu Imperiul Otoman. Aceasta însemna că Moldova nu fusese cucerită de către Poarta Otomană și turcii fuseseră nevoiți să încheie anumite tratate cu acest stat medieval românesc. Aceste tratate prevedeau mai multe clauze, între care privitor la perioada dintre secolul XVI și până la 1812, în aceste acte era menționat faptul că Țara Moldovei este un stat liber. Cu alte cuvinte, Poarta Otomană nu avea dreptul să anexeze sau să ocupe acest stat. Astfel, nici Imperiul Rus nu avea acest drept. De asemenea, Imperiul Rus nu avea dreptul să negocieze o clauză de anexare cu Imperiul Otoman. A fost un act criminal, o fraudă care vine în contradicție cu practica internațională, cu toate normele de drept existente la moment. Atunci toate normele de drept erau constituite din prevederile tratatelor bilaterale.
^ Charles Upson Clark - The creation of Bessarabian Republic.
^ Charles Upson Clark - ANARCHY IN BESSARABIA
^ Charles Upson Clark - ORGANIZATION OF THE DIET
^ Constantiniu, Florin: Op. cit. România și pactul Ribbentrop - Molotov.
^ Constantiniu, Florin: op. cit. - România și geneza Operațiunii „Barbarossa”
^ Pasat, V. Foamete postbelică în RSS Moldovenească. Politica de stat în condiții catastrofei.Akademos, nr. 2(25), iunie 2012, pp. 45-54.
^ "REVOLUȚIE LA CHIȘINĂU
^ OSCE Press release - OSCE Mission to Moldova condemns post-election violence and appeals to all sides for restraint
^ "100 de polițiști răniți în confruntări
^ "193 de persoane au fost arestate la Chișinău
^ Dovada crimelor miliției lui Voronin
^ Ilieș, Ion. Sistemul integrat de monitorizare seismică România-Republica Moldova. Akademos, nr. 1(20), 2011, pp. 62-69.
^ Drumea, A., Alcaz, V. [E posibilă oare astăzi predicția unui cutremur de pământ puternic?]. Akademos, nr.1-2 (9), 2008, pp. 88-90.
^ ^a ^b Boboc, Nicole; Castraveț, Tudor. Potențialul turistic și recreativ al reliefului. Mediul ambiant, nr. 6 (36),Chișinău, 2007, pp. 10 - 13 ISSN 1810-9551
^ ^a ^b ^c Ursu, A. Vulcani noroioși în văile bazinului Prutului. Buletinul Științiﬁc al Muzeului Național de Etnograﬁe și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 4 (17), Serie nouă, Științe ale naturii, pp. 41-46. ISBN 9975-940-84-6 ISSN 1857-0054
^ Preasca, Ion. Bogățiile țării rămân ascunse în pământ. Subsolul Moldovei conține importante zăcăminte naturale. Adevărul, 7 octombrie 2011. Accesat 24 decembrie 2012.
^ Preasca, Ion. Ucrainenii au găsit și petrol în Republica Moldova. Adevărul, 18 octombrie 2011. Accesat 24 decembrie 2012.
^ Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Resursele naturale și mediul în Republica Moldova: Culegere Statistică. Chișinău, 2010. p. 17. Accesat 23 octombrie 2011.
^ Andrieș, S.; Cerbari, V.; Filipciuc, V. Starea de calitate a învelișului de sol și măsuri de remediere. Akademos, nr. 3(18), septembrie 2010, p. 80-87. Accesat 23 octombrie 2011.
^ Ursu, A. Solurile Moldovei: probleme actuale de folosire și protejare. Buletin Științific - revistă de etnografie, Științele naturii și muzeologie a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 2 (15), Serie nouă, Științele naturii. Chișinău, 2005: 14-16. ISBN 9975-940-84-6; ISSN 1857-0054
^ Schimbările climatice în Republica Moldova: Impactul socio-economic și opțiunile de politici pentru adaptare. Raportul Național de Dezvoltare Umană în Moldova, 2009-2010
^ Cazac, V.; Daradur, M.; Nedealcov, M. [Clima actuală în Republica Moldova și tendinețele ei de schimbare (temperatura aerului)]. Mediul ambiant, Nr. 4 (22), 2005, pp. 39-41.
^ ^a ^b Chirică, L. et al. Apele de suprafață: probleme și soluții. Mediul ambiant, nr. 2(56), 2011, pp. 7-10.
^ Schimbările Climatice și resursele de apă. Raportul Național de Dezvoltare Umană în Moldova, 2009-2010. - 64 p.
^ ^a ^b Cartea Roșie a Republicii Moldova. - ed. a 2-a. Ch.: Știința, 2002. - 288 p. ISBN 9975-67-311-2
^ Chirtoca, Vasile; Pînzaru, Pavel. Ferigele interfluviului Nistru-Prut. Mediul ambiant, nr. 2 (20), 2005: pp. 11-14
^ Begu, A. Contributions to study of lichens in the Republic of Moldova and their application in air quality monitoring. // Contribuții Botanice, Vol. XLIV, 2009: pp. 93-106.
^ Xeneofontov, Ion. Ornitofauna Moldovei: dimensiuni istorice și culturale. Buletinul Științific al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 13 (26), Serie nouă, Fascicula Etnografie și Muzeologie, Chișinău, 2010: pp. 210-222, ISSN 1857-0054
^ Eliseev, Serghei. Spiders (Arachnida, Aranei) from the Republic of Moldova. Solurile Moldovei: probleme actuale de folosire și protejare. Buletin Științific - revistă de etnografie, Științele naturii și muzeologie a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 2 (15), Serie nouă, Științele naturii. Chișinău, 2005: 54-56. ISBN 9975-940-84-6; ISSN 1857-0054
^ Toderaș, I.; Vladimirov, M., Niculisean, Z. Lumea animală a Moldovei, Vol 1: Nevertebrate. - Ch.: Î.E.P. Știința, 2007. -198 p. ISBN 978-9975-67-597-0
^ ro Wall-Street.ro "Republica Moldova si-a ales presedintele"
^ Cere-ți dreptul, fii român!, jurnal.md, 26 mai 2012
^ http://www.basarabeni.ro/stiri.php?action=read&pagina=18
^ http://www.acsa.md/public/publications/434179_md_49.doc
^ Svetlana Cojocaru. populației în regiunea transnistreană scade. Moldova 1, 2 august 2012.
^ Cartea Verde a Populației Republicii Moldova
^ Iulia Sîrghi. Politica de stimulare a natalității în Republica Moldova: realizări și riscuri. Policy Brief, №5, 2 aprilie 2009, pp. 1-5.
^ Rata mortalității generale în Republica Moldova: 11 decese la 1000 de locuitori. Flux Ediția de Vineri, Nr. 201215, 26 aprile 2012.
^ Penina, Orga. Tendințele mortalității după cauze de deces în Republica Moldova, în anii 1965-2010. Autoreferatul tezei de doctor în medicină. -Ch.: SRL „Elena-V.I”, 2012. -30 p.
^ Lăsați în urma migrației: persoane în etate și copii din Moldova. Studiu național realizat de HelpAge International și UNICEF. Ch.: Pontos, 2010. -40 p.
^ Cholamali Mohammadifard. Fenomenul migrației în Republica Moldova. Populația Republicii Moldova în contextul migrațiilor internaționale. VOLUMUL II, Iași, 2006,pp. 19-34.
^ Migrația Forței de Muncă.Chișinău, Biroul Național de Statistică (Labour Force Survey). -48 p.
^ Migrația la propriu: O retrospectivă a migrației in Republica Moldova. Chișinău, Organizația Internațională pentru Migrație Misiunea în Moldova, 2007. -18 p.
^ legăturii dintre migrație și dezvoltare în Moldova. Chișinău, CIVIS și IASCI, 2010. -57 p.
^ rezultatele oficiale ale recensământului din Republica Moldova
^ Nantoi O., Iovu A., Boțan I., Cantarji V., Reabcinschi V., Gremalschi A. Integrarea grupurilor etnice și consolidarea națiunii civice în Republica Moldova. Chișinău, Institutul de Politici Publice, 2012. -220 p.
^ Cace, Sorin; Cantarji, Vasile; Sali, Nicolae; Alla, Marin. Romii în Republica Moldova. -Ch.: „Bons Ofices” (PNUD Moldova), 2007. -118 p. ISBN 978-9975-80-098-3
^ „Recensămîntul populației. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale” (ZIP). Biroul Național de Statistică. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Recensamint/recensamint_2004_vol.I.zip. Accesat la 29 octombrie 2012.
^ http://www.statistica.md/public/files/Recensamint/Recensamintul_populatiei/vol_1/8_Nation_Limba_vorbita__materna_ro.xls
^ În Republica Moldova activează 23 de culte religioase. Curierul ortodox, Nr. 10 (195), 16 octombrie 2007, p. 1. Accesat 8 octombrie 2012.
^ Biserici, confesiuni și culte înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova. Moldova creștină, 9 noiembrie 2012. Accesat 8 octombrie 2012.
^ ^a ^b ^c Paladi, Gheorghe. [Considerații privind procesul de îmbătrânire demografică în Republica Moldova]. Akademos, nr.3 (10), 2008, pp. 64-69
^ Alic Bârcă, Viorica Craievschi-Toartă, Olga Gagauz, Maria Vremiș, Olga Poalelungi, Ghenadie Țurcanu, Mariana Buciuceanu-Vrabie. Îmbătrânirea populației în Republica Moldova.Chișinău, 2012. -236 p.
^ Gheorghe Paladi, Olga Gagauz, Olga Penina. Îmbătrînirea populației în Republica Moldova: consecințe economice și sociale. – Ch.: Inst.Integrare Europeană și Științe Politice, 2009 (Policolor SRL). – 222 p. ISBN 978-9975-9742-2-6
^ Buletinul statistic trimestrial, ianuarie-decembrie 2012
^ ^a ^b Populația stabilăa, la începutul anului după ani, vârste, medii și sexe la 1 iauarie 2012. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Accesat 27 decembrie 2012
^ ^a ^b ^c Conceptul de atribuire a statutului de municipiu unor orașe reședință de raion (proiect). 2012. -37 p. Accesat 27 decembrie 2012.
^ ^a ^b ^c Propunerea de politică publică privind dezvoltarea urbană echilibrată în Republica Moldova]. Chișinău, Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, 2012. -46 p. Accesat 27 decembrie 2012.
^ Soroca vrea statut de municipiu. Publika TV, 10 septembrie 2012. Accesat 27 decembrie 2012.
^ Patru orașe vor statut de municipiu. Adevărul, 18 septembrie 2012. Accesat 27 decembrie 2012.
^ Moldova iese din epoca Voronin, evz.ro, accesat la 2 septembrie 2009
^ Orange Moldova
^ Mobias Banca (Groupe Société Générale)
^ Banca Comercială Română
^ http://jurnal.md/ro/news/cresc-salariile-327698/
^ În 2012, salariul mediu lunar pe economie va constitui 3550 lei
^ Gîrbu, Viorel. Economia Republicii Moldova în lumina recentei crize economice mondiale. Akademos, nr. 4(19), 2010 , pp. 8-10.
^ Raport anual al Băncii Naționale a Moldovei-2010.
^ 2020: Strategia Națională de Dezvoltare a Republicii Moldova 2012-2020
^ Bostan, I.; Todos, P.; Carabulea, B.; Ciumac, J. Centrul universitar științific, de instruire și transfer tehnologic în industria alimentară. Akademos, nr. 1(24), 2012, pp. 127-130.
^ Chișlea, Ion. Încotro va merge industria zahărului după o ascensiune de zece ani?. Economist, 12 mai 2011.
^ Bostan, I. et al. Utilizarea surselor regenerabile de energie - eoliană, hidraulică și solară. Akademos, nr. 4(23), 2011, pp. 54-59.
^ ^a ^b Preasca, Ion. În anul 2010, circa 20,5% din valoarea importurilor în Republica Moldova a revenit resurselor energetice. Adevărul, 19 februarie 2011. Accesat 28 decembrie 2012.
^ ^a ^b Duca, Gheorghe. Propunerile Academiei de Științe a Moldovei privind eficientizarea sectorului energetic. Akademos, nr. 1(16), 2010, pp. 34-41.
^ ^a ^b Spoială, L. et al. Balanța energetică a Republicii Moldova: Culegere statistică. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, Chișinău, 2012. -73.
^ ^a ^b Canțer, Valeriu. Sectorul energetic al Republicii Moldova. Akademos, nr. 1(12), 2009, pp. 49-51.
^ Mihailescu, Virgiliu. Securitatea energetică a Republicii Moldova în contextul aderării la Comunitatea Energetică. -Ch.: „Bonn Office”, 2010. - 64 p. ISBN 978-9975-80-338-0
^ Surugiu, Sergiu. Pachetul energetic III și implicațiile acestuia asupra sectorului energetic al Republicii Moldova. - Chișinău, Expert-Grup./ADEPT, 2012. - 23 p.
^ Industria ușoară a Republicii Moldova
^ Evaluare comprehensivă pentru aprecierea impactului secetei din 2012 în Moldova
^ CFM pregătește modernizarea trenurilor din Moldova. Unimedia, 6 martie 2012. Accesat 30 decembrie 2012.
^ Modernizarea CFM: 400.000.000 de dolari pentru electrificarea căilor ferate din țară. Publica TV, 06 martie 2012. Accesat 30 decembrie 2012.
^ Primul tren european în Gara Chișinău. Moldova 1, 5 iunie 2012. Accesat 30 decembrie 2012.
^ ^a ^b Bezniuc, Radu. Rezervele pieței de servicii de transport aerian de pasageri din perspectiva reducerii prețurilor la bilete de avion: Studiu. -Ch. „Bons Office”, 2010. -36 p. ISBN 978-9975-80-481-3
^ ^a ^b Hristev, Eugen. Convergența sectorului de transporturi al Republicii Moldova către standardele Uniunii Europene. -Ch.: „Bons Offices”, 2008. -62 p. ISBN 978-9975-80-206-2
^ ^a ^b Bezniuc, Radu. Perspectivele de reformare a sectorului serviciilor de transport aerian din Republica Moldova în contextul negocierii Acordului de liber schimb între Republica Moldova și Uniunea Europeană. -Ch.: „Bons Office”, 2010. -52 p.
^ Guvrenul intentioneaza sa dezvolte transportul naval in Moldova. moldova.org, 8 aprilie 2012. Accesat 28 decembrie 2012.
^ ^a ^b Zaharia, Igor. Reanimarea flotei fluviale moldovenești. Revista apelor, nr. 5, 2009, p. 13-16. ISSN 1857-2774
^ Transportul de mărfuri și pasageri în Republica Moldova, în anul 2011. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Accesat 28 decembrie 2012.
^ Transportul naval în Republica Moldova. Site-ul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al Republica Moldova. Accesat 28 decembrie 2012.
^ Roca, George. Dezvoltarea arhitecturii în perioada de domnie a binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.
^ Xenofontov, Ion. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova în ediții enciclopedice. Repere teoretice și metodologice. Buletinul științific al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 11 (24), Serie nouă, Fascicula Etnografie și Мuzeologie, Chișinău, 2009: 233-244.ISSN 1857-0054
^ Radiofonie românească: Radio Basarabia
^ http://www.publika.md/moldova-va-trece-de-la-televiziunea-analogica-la-cea-digitala-din-2015_208681.html
^ Arcadie Barbăroșie, Anatol Gremalschi, Ion Jigău. Educația de bază în Republica Moldova din perspectiva școlii prietenoase copilului. – Ch.: S. n., 2009 (Combinatul Poligr.). – 128 p. ISBN 978-9975-901-94-9
^ Svetlana Cojocaru. Ministerul Educației: Diplomele de studii din regiunea transnistreană sunt recunoscute de Chișinău din 2004. Moldova 1, 14 septembrie 2012. Accesat 3 ianuarie 2012.
^ Vlădicescu, Natalia. Educația preșcolară în Republica Moldova din perspectiva incluziunii și a echității sociale. Chișinău (IDIS „Viitorul”), 2006. -34 p.
^ STRATEGIA învățământului superior din Republica Moldova în contextul Procesului Bologna. Chișinău (Universitatea tehnică din Moldova)
^ Наталия Барбиер. Приднестровские вузы «играют» по новым правилам. «Панорама», 8 декабря 2012.
^ Ciurea, C.; Berbeca, V., Lipcean, S., Gurin, M. [Sistemul de învățământ superior din Republica Moldova în contextul Procesului Bologna: 2005-2011]. Chișinău (Fundația Soros-Moldova,IDIS-Viitorul), 2011. -94 p.
^ Pîsla, M et al. Evaluarea siguranței spitalelor din Republica Moldova. Raport sumar. - Ch.: Centrul Republican Medicina Calamităților, 2010- 64 p.
^ Republica Moldova: Evaluarea securității sănătății și capacităților de management al crizelor. Chișinău, (Organizația Mondială a Sănătății: Biroul Regional pentru Europa) 2008. -106 p.
^ Activitate turistică în Republica Moldova 1997-2004, publicat de Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova la 16 februarie 2006
^ „Oamenii de afaceri critică noul brand al Republicii Moldova” publicat de Reporter.md la 3 iunie 2006
^ Calendar Național
^ HOTĂRÎRE parlamentului cu privire la zilele comemorative, zilele de sărbătoare și la zilele de odihnă în Republica Moldova
^ Parlamentul a decis: “27 august – Ziua Independenței” | UNIMEDIA - portalul de știri nr. 1 din Moldova
^ CODUL MUNCII AL REPUBLICII MOLDOVA Articolul 111. Zilele de sărbătoare nelucrătoare.

Bibliografie [modificare]

Dicționar de istorie a României. Meronia, 2007. pag. 42, 226.
Gothold Rhode. Istoria Poloniei. Wiss: Buchgesell, Darmstadt, 1966. pag. 117–119, 195-196.
Eb. Beckherrn. Uniunea Sovietică. Un butoi cu praf de pușcă/Conflictul naționalităților. Editura Knaur, 1990. pag. 241–258.
Matei Cazacu, Nicolas Trifon. La République de Moldavie : un Etat en quête de nation. Paris : Non Lieu, 2010.

Legături externe [modificare]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Republica Moldova

La Wikitravel găsiți un ghid turistic despre Republica Moldova.

ro Situl oficial al parlamentului
ro Alegeri în Moldova
ro Deputați europeni în Moldova cu ocazia alegerilor parlamentare. Site-ul oficial al Parlamentului European
ro MIHAI CIUBOTARU:CE ESTE DE FAPT R. MOLDOVA ?
ro Sărbătorile naționale ale Republicii Moldova, 9 iulie 2006, interactiunietnice.ro
en Date despre Moldova pe CIA World Factbook
en Republica Moldova, diviziuni administrative
en Republica Moldova, orașe
en Republica Moldova, hărți

[1] Articolul 14 din Constituției Republicii cu privire la Capitala Republicii Moldova

[2] Structura populației stabile a Republicii Moldova pe sexe și vîrste la 1 ianuarie 2013

[3] ttp://www.languages-study.com/demography/pridnestrovie.html 2004 census in Transnistria

[4] Constituția Republicii Moldova, art 13.

[5] Pagina Oficială a Republicii Moldova în rețeaua Internet.

[6] Tur.md - Despre Moldova

[7] „Moldova will prove that it can and has chances to become EU member,”. Moldpress News Agency. 19 iunie 2007. Arhivat din original la 30 aprilie 2008. http://web.archive.org/web/20080430044847/http://www.moldpres.md/default.asp?Lang=en&ID=68715.

[8] „Moldova-EU Action Plan Approved by European Commission”. moldova.org. 14 decembrie 2004. http://politicom.moldova.org/news/moldovaeu-action-plan-approved-by-european-commission-40-eng.html. Accesat la 2 iulie 2007.

[9] Flux, 23 mai 2008 Mihai Adauge: - Actul din 1812 a fost începutul unui calvar cu consecințe grave resimțite și peste sute de ani. Moldova integrală (dintre dintre Nistru și Carpați) avusese până atunci, între sec. XVI÷XIX, statut de suzeranitate în raport cu Imperiul Otoman. Aceasta însemna că Moldova nu fusese cucerită de către Poarta Otomană și turcii fuseseră nevoiți să încheie anumite tratate cu acest stat medieval românesc. Aceste tratate prevedeau mai multe clauze, între care privitor la perioada dintre secolul XVI și până la 1812, în aceste acte era menționat faptul că Țara Moldovei este un stat liber. Cu alte cuvinte, Poarta Otomană nu avea dreptul să anexeze sau să ocupe acest stat. Astfel, nici Imperiul Rus nu avea acest drept. De asemenea, Imperiul Rus nu avea dreptul să negocieze o clauză de anexare cu Imperiul Otoman. A fost un act criminal, o fraudă care vine în contradicție cu practica internațională, cu toate normele de drept existente la moment. Atunci toate normele de drept erau constituite din prevederile tratatelor bilaterale.

[10] Charles Upson Clark - The creation of Bessarabian Republic.

[11] Charles Upson Clark - ANARCHY IN BESSARABIA

[12] Charles Upson Clark - ORGANIZATION OF THE DIET

[13] Constantiniu, Florin: Op. cit. România și pactul Ribbentrop - Molotov.

[14] Constantiniu, Florin: op. cit. - România și geneza Operațiunii „Barbarossa”

[15] Pasat, V. Foamete postbelică în RSS Moldovenească. Politica de stat în condiții catastrofei.Akademos, nr. 2(25), iunie 2012, pp. 45-54.

[REVOLU.C8.9AIE_LA_CHI.C8.98IN.C4.82U-16] "REVOLUȚIE LA CHIȘINĂU

[17] OSCE Press release - OSCE Mission to Moldova condemns post-election violence and appeals to all sides for restraint

[100_de_poli.C8.9Bi.C8.99ti_r.C4.83ni.C8.9Bi_.C3.AEn_confrunt.C4.83ri-18] "100 de polițiști răniți în confruntări

[193_de_persoane_au_fost_arestate_la_Chi.C8.99in.C4.83u-19] "193 de persoane au fost arestate la Chișinău

[20] Dovada crimelor miliției lui Voronin

[21] Ilieș, Ion. Sistemul integrat de monitorizare seismică România-Republica Moldova. Akademos, nr. 1(20), 2011, pp. 62-69.

[22] Drumea, A., Alcaz, V. [E posibilă oare astăzi predicția unui cutremur de pământ puternic?]. Akademos, nr.1-2 (9), 2008, pp. 88-90.

[vulcani-moldova1-23] Boboc, Nicole; Castraveț, Tudor. Potențialul turistic și recreativ al reliefului. Mediul ambiant, nr. 6 (36),Chișinău, 2007, pp. 10 - 13 ISSN 1810-9551

[ursu-vulc-24] Ursu, A. Vulcani noroioși în văile bazinului Prutului. Buletinul Științiﬁc al Muzeului Național de Etnograﬁe și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 4 (17), Serie nouă, Științe ale naturii, pp. 41-46. ISBN 9975-940-84-6 ISSN 1857-0054

[25] Preasca, Ion. Bogățiile țării rămân ascunse în pământ. Subsolul Moldovei conține importante zăcăminte naturale. Adevărul, 7 octombrie 2011. Accesat 24 decembrie 2012.

[26] Preasca, Ion. Ucrainenii au găsit și petrol în Republica Moldova. Adevărul, 18 octombrie 2011. Accesat 24 decembrie 2012.

[27] Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Resursele naturale și mediul în Republica Moldova: Culegere Statistică. Chișinău, 2010. p. 17. Accesat 23 octombrie 2011.

[28] Andrieș, S.; Cerbari, V.; Filipciuc, V. Starea de calitate a învelișului de sol și măsuri de remediere. Akademos, nr. 3(18), septembrie 2010, p. 80-87. Accesat 23 octombrie 2011.

[ursu-sol-29] Ursu, A. Solurile Moldovei: probleme actuale de folosire și protejare. Buletin Științific - revistă de etnografie, Științele naturii și muzeologie a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 2 (15), Serie nouă, Științele naturii. Chișinău, 2005: 14-16. ISBN 9975-940-84-6; ISSN 1857-0054

[30] Schimbările climatice în Republica Moldova: Impactul socio-economic și opțiunile de politici pentru adaptare. Raportul Național de Dezvoltare Umană în Moldova, 2009-2010

[31] Cazac, V.; Daradur, M.; Nedealcov, M. [Clima actuală în Republica Moldova și tendinețele ei de schimbare (temperatura aerului)]. Mediul ambiant, Nr. 4 (22), 2005, pp. 39-41.

[chirica-32] Chirică, L. et al. Apele de suprafață: probleme și soluții. Mediul ambiant, nr. 2(56), 2011, pp. 7-10.

[33] Schimbările Climatice și resursele de apă. Raportul Național de Dezvoltare Umană în Moldova, 2009-2010. - 64 p.

[cartea_rosie-34] Cartea Roșie a Republicii Moldova. - ed. a 2-a. Ch.: Știința, 2002. - 288 p. ISBN 9975-67-311-2

[35] Chirtoca, Vasile; Pînzaru, Pavel. Ferigele interfluviului Nistru-Prut. Mediul ambiant, nr. 2 (20), 2005: pp. 11-14

[36] Begu, A. Contributions to study of lichens in the Republic of Moldova and their application in air quality monitoring. // Contribuții Botanice, Vol. XLIV, 2009: pp. 93-106.

[37] Xeneofontov, Ion. Ornitofauna Moldovei: dimensiuni istorice și culturale. Buletinul Științific al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 13 (26), Serie nouă, Fascicula Etnografie și Muzeologie, Chișinău, 2010: pp. 210-222, ISSN 1857-0054

[38] Eliseev, Serghei. Spiders (Arachnida, Aranei) from the Republic of Moldova. Solurile Moldovei: probleme actuale de folosire și protejare. Buletin Științific - revistă de etnografie, Științele naturii și muzeologie a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 2 (15), Serie nouă, Științele naturii. Chișinău, 2005: 54-56. ISBN 9975-940-84-6; ISSN 1857-0054

[39] Toderaș, I.; Vladimirov, M., Niculisean, Z. Lumea animală a Moldovei, Vol 1: Nevertebrate. - Ch.: Î.E.P. Știința, 2007. -198 p. ISBN 978-9975-67-597-0

[40] ro Wall-Street.ro "Republica Moldova si-a ales presedintele"

[41] Cere-ți dreptul, fii român!, jurnal.md, 26 mai 2012

[42] ttp://www.basarabeni.ro/stiri.php?action=read&pagina=18

[43] ttp://www.acsa.md/public/publications/434179_md_49.doc

[44] Svetlana Cojocaru. populației în regiunea transnistreană scade. Moldova 1, 2 august 2012.

[45] Cartea Verde a Populației Republicii Moldova

[46] Iulia Sîrghi. Politica de stimulare a natalității în Republica Moldova: realizări și riscuri. Policy Brief, №5, 2 aprilie 2009, pp. 1-5.

[47] Rata mortalității generale în Republica Moldova: 11 decese la 1000 de locuitori. Flux Ediția de Vineri, Nr. 201215, 26 aprile 2012.

[48] Penina, Orga. Tendințele mortalității după cauze de deces în Republica Moldova, în anii 1965-2010. Autoreferatul tezei de doctor în medicină. -Ch.: SRL „Elena-V.I”, 2012. -30 p.

[49] Lăsați în urma migrației: persoane în etate și copii din Moldova. Studiu național realizat de HelpAge International și UNICEF. Ch.: Pontos, 2010. -40 p.

[50] Cholamali Mohammadifard. Fenomenul migrației în Republica Moldova. Populația Republicii Moldova în contextul migrațiilor internaționale. VOLUMUL II, Iași, 2006,pp. 19-34.

[51] Migrația Forței de Muncă.Chișinău, Biroul Național de Statistică (Labour Force Survey). -48 p.

[52] Migrația la propriu: O retrospectivă a migrației in Republica Moldova. Chișinău, Organizația Internațională pentru Migrație Misiunea în Moldova, 2007. -18 p.

[53] ăturii dintre migrație și dezvoltare în Moldova. Chișinău, CIVIS și IASCI, 2010. -57 p.

[54] rezultatele oficiale ale recensământului din Republica Moldova

[55] Nantoi O., Iovu A., Boțan I., Cantarji V., Reabcinschi V., Gremalschi A. Integrarea grupurilor etnice și consolidarea națiunii civice în Republica Moldova. Chișinău, Institutul de Politici Publice, 2012. -220 p.

[56] Cace, Sorin; Cantarji, Vasile; Sali, Nicolae; Alla, Marin. Romii în Republica Moldova. -Ch.: „Bons Ofices” (PNUD Moldova), 2007. -118 p. ISBN 978-9975-80-098-3

[recens2004I-zip-57] „Recensămîntul populației. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale” (ZIP). Biroul Național de Statistică. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Recensamint/recensamint_2004_vol.I.zip. Accesat la 29 octombrie 2012.

[58] ttp://www.statistica.md/public/files/Recensamint/Recensamintul_populatiei/vol_1/8_Nation_Limba_vorbita__materna_ro.xls

[59] În Republica Moldova activează 23 de culte religioase. Curierul ortodox, Nr. 10 (195), 16 octombrie 2007, p. 1. Accesat 8 octombrie 2012.

[60] Biserici, confesiuni și culte înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova. Moldova creștină, 9 noiembrie 2012. Accesat 8 octombrie 2012.

[paladi-61] Paladi, Gheorghe. [Considerații privind procesul de îmbătrânire demografică în Republica Moldova]. Akademos, nr.3 (10), 2008, pp. 64-69

[62] Alic Bârcă, Viorica Craievschi-Toartă, Olga Gagauz, Maria Vremiș, Olga Poalelungi, Ghenadie Țurcanu, Mariana Buciuceanu-Vrabie. Îmbătrânirea populației în Republica Moldova.Chișinău, 2012. -236 p.

[63] Gheorghe Paladi, Olga Gagauz, Olga Penina. Îmbătrînirea populației în Republica Moldova: consecințe economice și sociale. – Ch.: Inst.Integrare Europeană și Științe Politice, 2009 (Policolor SRL). – 222 p. ISBN 978-9975-9742-2-6

[64] Buletinul statistic trimestrial, ianuarie-decembrie 2012

[statis-urban-65] Populația stabilăa, la începutul anului după ani, vârste, medii și sexe la 1 iauarie 2012. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Accesat 27 decembrie 2012

[concept-mun-66] Conceptul de atribuire a statutului de municipiu unor orașe reședință de raion (proiect). 2012. -37 p. Accesat 27 decembrie 2012.

[dezvlt-echil-67] Propunerea de politică publică privind dezvoltarea urbană echilibrată în Republica Moldova]. Chișinău, Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, 2012. -46 p. Accesat 27 decembrie 2012.

[68] Soroca vrea statut de municipiu. Publika TV, 10 septembrie 2012. Accesat 27 decembrie 2012.

[69] Patru orașe vor statut de municipiu. Adevărul, 18 septembrie 2012. Accesat 27 decembrie 2012.

[cp2009-09-02-70] Moldova iese din epoca Voronin, evz.ro, accesat la 2 septembrie 2009

[71] Orange Moldova

[72] Mobias Banca (Groupe Société Générale)

[73] Banca Comercială Română

[74] ttp://jurnal.md/ro/news/cresc-salariile-327698/

[75] În 2012, salariul mediu lunar pe economie va constitui 3550 lei

[76] Gîrbu, Viorel. Economia Republicii Moldova în lumina recentei crize economice mondiale. Akademos, nr. 4(19), 2010 , pp. 8-10.

[77] Raport anual al Băncii Naționale a Moldovei-2010.

[78] 2020: Strategia Națională de Dezvoltare a Republicii Moldova 2012-2020

[79] Bostan, I.; Todos, P.; Carabulea, B.; Ciumac, J. Centrul universitar științific, de instruire și transfer tehnologic în industria alimentară. Akademos, nr. 1(24), 2012, pp. 127-130.

[80] Chișlea, Ion. Încotro va merge industria zahărului după o ascensiune de zece ani?. Economist, 12 mai 2011.

[81] Bostan, I. et al. Utilizarea surselor regenerabile de energie - eoliană, hidraulică și solară. Akademos, nr. 4(23), 2011, pp. 54-59.

[presca-energ-82] Preasca, Ion. În anul 2010, circa 20,5% din valoarea importurilor în Republica Moldova a revenit resurselor energetice. Adevărul, 19 februarie 2011. Accesat 28 decembrie 2012.

[duca-energ-83] Duca, Gheorghe. Propunerile Academiei de Științe a Moldovei privind eficientizarea sectorului energetic. Akademos, nr. 1(16), 2010, pp. 34-41.

[statistic-energ-84] Spoială, L. et al. Balanța energetică a Republicii Moldova: Culegere statistică. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, Chișinău, 2012. -73.

[canter-energ-85] Canțer, Valeriu. Sectorul energetic al Republicii Moldova. Akademos, nr. 1(12), 2009, pp. 49-51.

[86] Mihailescu, Virgiliu. Securitatea energetică a Republicii Moldova în contextul aderării la Comunitatea Energetică. -Ch.: „Bonn Office”, 2010. - 64 p. ISBN 978-9975-80-338-0

[87] Surugiu, Sergiu. Pachetul energetic III și implicațiile acestuia asupra sectorului energetic al Republicii Moldova. - Chișinău, Expert-Grup./ADEPT, 2012. - 23 p.

[88] Industria ușoară a Republicii Moldova

[89] Evaluare comprehensivă pentru aprecierea impactului secetei din 2012 în Moldova

[90] CFM pregătește modernizarea trenurilor din Moldova. Unimedia, 6 martie 2012. Accesat 30 decembrie 2012.

[91] Modernizarea CFM: 400.000.000 de dolari pentru electrificarea căilor ferate din țară. Publica TV, 06 martie 2012. Accesat 30 decembrie 2012.

[92] Primul tren european în Gara Chișinău. Moldova 1, 5 iunie 2012. Accesat 30 decembrie 2012.

[bezniuc-1-93] Bezniuc, Radu. Rezervele pieței de servicii de transport aerian de pasageri din perspectiva reducerii prețurilor la bilete de avion: Studiu. -Ch. „Bons Office”, 2010. -36 p. ISBN 978-9975-80-481-3

[hristev-aero-94] Hristev, Eugen. Convergența sectorului de transporturi al Republicii Moldova către standardele Uniunii Europene. -Ch.: „Bons Offices”, 2008. -62 p. ISBN 978-9975-80-206-2

[bezniuc-2-95] Bezniuc, Radu. Perspectivele de reformare a sectorului serviciilor de transport aerian din Republica Moldova în contextul negocierii Acordului de liber schimb între Republica Moldova și Uniunea Europeană. -Ch.: „Bons Office”, 2010. -52 p.

[96] Guvrenul intentioneaza sa dezvolte transportul naval in Moldova. moldova.org, 8 aprilie 2012. Accesat 28 decembrie 2012.

[zahari-tr-97] Zaharia, Igor. Reanimarea flotei fluviale moldovenești. Revista apelor, nr. 5, 2009, p. 13-16. ISSN 1857-2774

[98] Transportul de mărfuri și pasageri în Republica Moldova, în anul 2011. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Accesat 28 decembrie 2012.

[99] Transportul naval în Republica Moldova. Site-ul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al Republica Moldova. Accesat 28 decembrie 2012.

[100] Roca, George. Dezvoltarea arhitecturii în perioada de domnie a binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.

[101] Xenofontov, Ion. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova în ediții enciclopedice. Repere teoretice și metodologice. Buletinul științific al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 11 (24), Serie nouă, Fascicula Etnografie și Мuzeologie, Chișinău, 2009: 233-244.ISSN 1857-0054

[102] Radiofonie românească: Radio Basarabia

[103] ttp://www.publika.md/moldova-va-trece-de-la-televiziunea-analogica-la-cea-digitala-din-2015_208681.html

[104] Arcadie Barbăroșie, Anatol Gremalschi, Ion Jigău. Educația de bază în Republica Moldova din perspectiva școlii prietenoase copilului. – Ch.: S. n., 2009 (Combinatul Poligr.). – 128 p. ISBN 978-9975-901-94-9

[105] Svetlana Cojocaru. Ministerul Educației: Diplomele de studii din regiunea transnistreană sunt recunoscute de Chișinău din 2004. Moldova 1, 14 septembrie 2012. Accesat 3 ianuarie 2012.

[106] Vlădicescu, Natalia. Educația preșcolară în Republica Moldova din perspectiva incluziunii și a echității sociale. Chișinău (IDIS „Viitorul”), 2006. -34 p.

[107] STRATEGIA învățământului superior din Republica Moldova în contextul Procesului Bologna. Chișinău (Universitatea tehnică din Moldova)

[108] Наталия Барбиер. Приднестровские вузы «играют» по новым правилам. «Панорама», 8 декабря 2012.

[109] Ciurea, C.; Berbeca, V., Lipcean, S., Gurin, M. [Sistemul de învățământ superior din Republica Moldova în contextul Procesului Bologna: 2005-2011]. Chișinău (Fundația Soros-Moldova,IDIS-Viitorul), 2011. -94 p.

[110] Pîsla, M et al. Evaluarea siguranței spitalelor din Republica Moldova. Raport sumar. - Ch.: Centrul Republican Medicina Calamităților, 2010- 64 p.

[111] Republica Moldova: Evaluarea securității sănătății și capacităților de management al crizelor. Chișinău, (Organizația Mondială a Sănătății: Biroul Regional pentru Europa) 2008. -106 p.

[112] Activitate turistică în Republica Moldova 1997-2004, publicat de Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova la 16 februarie 2006

[113] „Oamenii de afaceri critică noul brand al Republicii Moldova” publicat de Reporter.md la 3 iunie 2006

[114] Calendar Național

[115] HOTĂRÎRE parlamentului cu privire la zilele comemorative, zilele de sărbătoare și la zilele de odihnă în Republica Moldova

[116] Parlamentul a decis: “27 august – Ziua Independenței” | UNIMEDIA - portalul de știri nr. 1 din Moldova

[117] CODUL MUNCII AL REPUBLICII MOLDOVA Articolul 111. Zilele de sărbătoare nelucrătoare.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]

[30]

[31]

[32]

[33]

[34]

[35]

[36]

[37]

[38]

[39]

[40]

[41]

[42]

[43]

[44]

[45]

[46]

[47]

[48]

[49]

[50]

[51]

[52]

[53]

[54]

[55]

[56]

[57]

[58]

[59]

[60]

[61]

[62]

[63]

[64]

[65]

[66]

[67]

[68]

[69]

[70]

[71]

[72]

[73]

[74]

[75]

[76]

[77]

[78]

[79]

[80]

[81]

[82]

[83]

[84]

[85]

[86]

[87]

[88]

[89]

[90]

[91]

[92]

[93]

[94]

[95]

[96]

[97]

[98]

[99]

[100]

Cele mai mari orașe din Republica Moldova
Chișinău Tiraspol	Loc	Oraș	Unit. adm.	Pop.	Loc	Oraș	Unit. adm.	Pop	Bălți Tighina
	1	Chișinău	m. Chișinău	589.445	11	Comrat	UTA Găgăuzia	23.327
	2	Tiraspol	UTA Stânga Nistrului	144.199	12	Ceadâr-Lunga	UTA Găgăuzia	19.401
	3	Bălți	m. Bălți	122.669	13	Strășeni	r. Strășeni	18.320
	4	Tighina	UTA Stânga Nistrului	97.027	14	Căușeni	r. Căușeni	17.757
	5	Râbnița	UTA Stânga Nistrului	53.648	15	Drochia	r. Drochia	16.606
	6	Cahul	r. Cahul	35.488	16	Slobozia	UTA Stânga Nistrului	16.062
	7	Ungheni	r. Ungheni	32.530	17	Edineț	r. Edineț	15.624
	8	Soroca	r. Soroca	28.362	18	Vulcănești	Găgăuzia	15.462
	9	Orhei	r. Orhei	25.641	19	Durlești	m. Chișinău	15.395
	10	Dubăsari	UTA Stânga Nistrului	23.650	20	Hâncești	r. Hîncești	15.070
Populația Republicii Moldova pe localități, recensământul din 2004