Suedia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Suedia (suedeză Sverige) sau Regatul Suediei (Konungariket Sverige) este un stat în Europa de Nord, situat în partea estică a peninsulei Scandinave, la ţărmurile Mării Baltice (Golful Botnic). Cuprinde şi numeroase insule din Marea Baltică (Gotland, Oland ş.a.). Are frontiera comună cu Norvegia la nord-vest (1619 km de lungime), Finlanda (586 km) la nord-est, Marea Nordului împreună cu strâmtorile daneze la sud-vest şi Marea Baltică la est. Are o suprafaţă de 449.964 km². Capitala Suediei se află în Stockholm.

Cuprins 1 Geografie 1.1 Relief 1.2 Reţea hidrografică 1.3 Climă 1.4 Vegetaţie 1.5 Resurse naturale 1.6 Împărţire administrativă 1.7 Oraşe principale 2 Demografie 2.1 Limba vorbită 3 Istorie 4 Economie 5 Cultură 6 Religie 7 Sărbători naţionale 8 Sistem politic 9 Bibliografie 10 Vezi şi 11 Legături externe

[modifică] Geografie

[modifică] Relief

Relief predominant de platou şi de câmpie, cu următoarele particularităţi:

• În vestul şi nord-vestul ţării se întind Alpii Scandinavi care ating altitudinea maxima prin vf. Kebnekajse: (alt. 2111 m).
• Alte vârfuri: Sarek (alt. 2090 m), Sulitjelma (alt. 1914 m).

Spre est munţii sunt mărginiţi de un podiş, care coboară în trepte spre litoralul cu fiorduri al Mării Baltice, unde se află Golful Botnic. În partea sudică a ţării se întind câmpii care înconjoară o mică regiune deluroasă, podişul Smaland (alt. 377 m) şi câmpia vălurită Skania, cu soluri fertile şi peisaje asemanatoare Danemarcei învencinate. Există foarte multe lacuri de origine tectono-glaciară, mai ales in câmpia central-sudică a ţării. Din cele circa 96.000 de lacuri, mai mari sunt Vänern (5585 km²), Vättern (1899 km²) şi Mälaren (1140 km²). Zonele mlăştinoase acoperă peste 10% din suprafaţa ţării.

Capitala Suediei, este situată de o parte şi de alta a strâmtorii Norrström, care leagă lacul Mälaren de Marea Baltică şi pe câteva insule ale lacului Mälaren, legătura între cartierele-insule făcându-se prin intermediul a nu mai puţin de 50 de poduri. Lacul Mälaren a fost cândva un golf al Mării Baltice care pătrundea adânc în interiorul ţării. Mişcările de ridicare care au antrenat peninsula au înălţat pamânturile despărţind apele golfului de cele ale Balticii, formând lacul Malaren. Între lac şi mare se formează un cordon litoral care nu mai permite accesul corăbiilor spre interior şi obligă crearea unui punct de tranzit pe uscat. Aşa a apărut oraşul Stockholm la zona de contact dintre mare şi uscat cu un dublu rol: economic (asigurând tranzitul mărfurilor pe continent) şi strategic (constituind un obstacol în calea piraţilor care urmăreau şi prădau corabiile negustoreşti). Legătura lacului cu marea a fost refăcută artificial, necesitatea canalului Norrström fiind vitală.

[modifică] Reţea hidrografică

Hidrografia este reprezentată de numeroase râuri în general scurte (Ume 465 km, Lule 450 km), dar cu debite bogate şi un potenţial hidroenergetic ridicat (mai ales cele din Norrland) şi de cele circa 96.000 lacuri, unele de mari dimensiuni. O parte din lacuri şi râuri sunt legate între ele prin canale navigabile, mai cunoscut fiind canalul Göta, care traversează partea de sud a Suediei şi face legătura între lacuri si râuri pe o distanţă de 560 de kilometri, de la Göteborg la Stockholm.

• Fluvii şi râuri principale: Klarälven, Österdal, Indalsälven, Ångerman, Ume, Pite, Lule, Torne.
• Lacuri: Vänern, Vätern, Mälaren, Hjälmaren Storsjön, Siljan.

[modifică] Climă

Clima este mai aspră în regiunile nordice (traversate de Cercul Polar), unde are caracter continental, şi mai blândă în partea sudică, unde influenţa marină este puternică, iar precipitaţiile depăşesc 500 mm/an (temperat-maritimă). Curentul din Golf, curentul cald al Golfului din Atlantic, imprimă Suediei un climat mai blând decât cel al altor regiuni situate tot în îndepărtatul nord.

Stockholm, capitala ţării, se situează aproape la aceeaşi latitudine ca şi sudul Groenlandei, dar în iulie beneficiază de o temperatură medie de +18° C. Iarna, temperatura medie se situează uşor sub zero, iar căderile de zăpadă sunt moderate. Mai spre nord însă, Suedia are ierni lungi si friguroase. În iunie si iulie soarele nu apune niciodată.

[modifică] Vegetaţie

Jumătate din suprafaţa ţării este acoperită de păduri (mesteacăn, pin, molid). Mai puţin de 10% este teren agricol (cultivat cu ovăz, cartofi, secară, sfeclă de zahăr, grâu). În partea nordică şi centrală a ţării există păduri de conifere, în sud păduri amestecate, iar în extremitatea sudică pădure de fag şi stejar. În zonele muntoase înalte se dezvoltă vegetaţia de tundră montanaă. În faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul, nevăstuica, hermelina, păsările de apă. Există 16 parcuri naturale şi 753 de rezervaţii de stat şi alte rezervaţii care protejează flora tipică de tundră sau taiga, fauna polară sau de pădure temperată.

[modifică] Resurse naturale

Suedia este bogată în păduri de conifere, în minereu de fier, cupru, zinc, aur, argint, plumb, wolfram, uraniu şi alte minereuri, dar nu are zăcăminte de petrol şi cărbune, dispune însă de energie hidroelectrică. Cele mai importante rezerve de fier se află în nordul îndepărtat şi sunt îndeosebi exportate. Întinsele păduri de conifere ale Suediei, într-o bună combinaţie cu foioasele, servesc la aprovizionarea unei industrii extrem de dezvoltate: gatere, celuloză, hârtie şi produse finite pe bază de lemn. Suedia este un important furnizor de hârtie şi produse lemnoase pe pieţele internaţionale. În 1997, exportul produselor industriei forestiere s-a ridicat la 91 miliarde coroane suedeze.

Energia hidroelectrică ieftină a constituit un factor esential în dezvoltarea industrială a ţării. Aproximativ 15% din cantitatea de energie a Suediei este furnizată de centralele hidroelectrice, aşezate pe râurile principale din nord. Petrolul importat asigura 40% din energia care se consumă, iar cocsul si cărbunele importate asigură 7%. Cele douasprezece reactoare nucleare ale Suediei asigură peste 15% din energia totală a ţării sau 50% din energia electrică. Restul energiei provine din combustibili biologici.

[modifică] Împărţire administrativă

În prezent Suedia este împărţită în 21 de comitate (län). În fiecare comitat există un birou administrativ (länsstyrelse) numit de guvern şi un consiliu (landsting) ales. Fiecare comitat este mai departe divizat în comune (kommuner), în total, în 2004 existând un număr de 290 pe tot teritoriul Suediei.

AB - Stockholms län C - Uppsala län D - Södermanlands län E - Östergötlands län F - Jönköpings län G - Kronobergs län H - Kalmar län

I - Gotlands län K - Blekinge län M - Skåne län N - Hallands län O - Västra Götalands län S - Värmlands län T - Örebro län

U - Västmanlands län W - Dalarnas län X - Gävleborgs län Y - Västernorrlands län Z - Jämtlands län AC - Västerbottens län BD - Norrbottens län

În mod tradiţional Suedia este împărţită în trei regiuni istorice (landsdelar):

• Götaland
• Svealand
• Norrland

Cea de a patra regiune istorică a Suediei a fost până în 1809 Österland, actuala Finlandă.

Până la reforma administrativă întreprinsă în anul 1634 de Axel Oxenstierna, Suedia era divizată în 25 de regiuni (landskap).

[modifică] Oraşe principale

• Stockholm
• Goteborg
• Malmo
• Uppsala
• Linkoping
• Norrkoping
• Jonkoping
• Helsingborg
• Östersund

[modifică] Demografie

Conform unei statistici publicată de către agenţia guvernamentală Statistiska centralbyrån (SCB) în luna aprilie a anului 2007, Suedia are o populaţie estimată la 9.131.425 de locuitori. Pragul de nouă milioane a fost atins pentru prima dată în istoria ţării în august 2004. Conform aceluiaş studiu peste 12% dintre locuitori sunt născuţi în afara graniţelor statului sau au cel puţin un părinte de origine străină^{[necesită citare]}. Acest lucru reflectă migraţia dintre ţările nordice care a început de pe vremea primului război mondial. Ea s-a intensificat pe perioada celui de-Al Doilea Război Mondial din cauza refugiaţilor finlandezi^{[necesită citare]}. În anul 2006 imigraţia a atins cel mai înalt nivel in istorie^{[necesită citare]}.

Imigraţia din celelalte ţări nordice a atins un nivel ridicat de-a lungul anilor 1970 când peste 40.000 de oameni în căutara unui loc de muncă se stabileau anual în Suedia^{[necesită citare]}. În anul 1967 guvernul de la Stockholm a înăsprit legile referitoare la imigraţie, încercând astfel diminuarea acesteia. La sfârşitul anilor 1980 Suedia a devenit una dintre ţările în care au sosit o multitudine de imigranţi din Asia şi America Latină în special din Iran şi Chile^{[necesită citare]}. De-a lungul anilor 1990, după destrămarea guvernelor comuniste în Europa de est un nou val de imigranţi a venit din fosta republică Iugoslavia^{[necesită citare]}.

Cel mai mare grup de imigranţi este reprezentat de către oamenii născuţi în Finlanda, fiind urmaţi de alţii din Turcia, Germania, Danemarca, Norvegia, Polonia, Rusia, Iran, Irak şi Iugoslavia^{[necesită citare]}. În total aceştia reprezintă 400.000 de locuitori din totalul de 9.130.000^{[necesită citare]}. Totuşi cea mai mare parte din aceştia sunt de origine nordică: 20.162 de oameni au imigrat în Suedia în anul 2005 , dintre care mai mult de junătate erau suedezi care se reîntorceau acasă, 2.494 născuţi în Danemarca, 2.793 din Finlanda şi 2.425 din Norvegia, restul fiind completat de către oameni din Asia şi America Latină^{[necesită citare]}.

În nordul ţării, există două grupuri de minorităti etnice: vorbitorii de finlandeză din nord-est şi populaţia Sami (Laponii).

70% din teritoriu prezintă o densitate mai mică de 6 loc/km², dar în arealele urbanizate din părţile sudice si centrale ale Suediei, densitatea populaţiei depăşeşte 150 loc/km², iar în nord densitatea cea mai ridicată este în zonele miniere: 20 loc/km², iar pe litoral: 35 loc/km².

• Populaţia urbană: circa 85%
• Natalitatea: 14,3 ‰^{[necesită citare]}
• Mortalitatea: 11 ‰^{[necesită citare]}
• Speranţa de viaţă este mare:
  • aproximativ 78 de ani pentru bărbaţi^{[necesită citare]}
  • aproximativ 83 ani pentru femei^{[necesită citare]}.

[modifică] Limba vorbită

Suedeza este limba naţională (dar nu oficială) a Suediei, şi este vorbită de majoritatea populaţiei. Suedeza aparţine ramurei limbilor germanice de nord, fiind foarte asemănătoare cu daneza şi norvegiana, dar diferă din punct de vedere al pronunţiei şi al ortografiei. Norvegienii înţeleg suedeza cu un pic de dificultate iar danezii mai greu decât norvegienii. În împrejurimile oraşului Malmö (care este foarte apropiat de către Copenhaga, capitala Danemarcei) este înregistrată zona cu cea mai mare inteligibilitate mutuală, loc în care populaţia înţelege ambele limbi cu uşurinţă fără a avea studii.

În Suedia există cinci limbi care sunt cunoscute drept limbi minoritare în această ţară (finlandeza, meänkieli, sami, romani şi idiş). Deşi este vorbită de către majoritatea populaţiei, suedeza nu este limba oficială în Suedia. Pe data de 7 decembrie a anului 2005 parlamentul a supus acest lucru la vot, iar rezultatul a fost considerat o eroare deoarece au fost exprimate 147 de voturi din 145 posibile.

Majoritatea suedezilor, în special cei născuţi după cel de-Al Doilea Război Mondial înţeleg şi vorbesc engleza din cauza influenţei anglo-americane care s-a răspândit cu uşurinţă după război. În şcolile in Suedia, depinzând de autorităţile locale, engleza este studiată din prima clasă până la terminarea şcolii primare. Studierea sa este continuată pentru încă cel puţin un an. Cea mai mare parte din elevi optează pentru două limbi străine, cea de-a doua fiind spaniola, germana, franceza sau italiana.

[modifică] Istorie

Probele arheologice dovedesc că teritoriul actualei Suedii era locuit în Epoca pietrei, odată cu retragerea gheţii ultimei glaciaţiuni din interiorul peninsulei. Primii locuitori se presupune că au fost vînători-culegători, trăind în primul rînd din ceea ce Marea Baltică le putea oferi.

Există probe care susţin teoria conform căreia sudul Suediei a fost dens populat în timpul Epocii bronzului, pentru că au fost descoperite rămăşiţe ale unor comunităţi bazate pe comerţ.

În secolul IX şi secolul X, cultura vikingă a înflorit în Suedia. Comerţul, atacurile şi colonizarea se făceau în această perioadă către est, spre Statele Baltice, Rusia şi Marea Neagră.

În 1397, cele 3 ţări scandinave : Norvegia, Danemarca şi Suedia au fost unite sub un singur rege. Aceasta a fost o uniune personală nu una politică, şi în secolul XV Suedia a rezistat încercărilor de conducere centralizată ale regelui danez, chiar şi prin rebeliune armată. Coroana suedeză s-a despărţit în 1521 de această uniune personală cînd viitorul (1523) rege Gustav I al Suediei a devenit regent.

Secolul XVII a fost martorul ridicării Suediei ca una dintre marile puteri ale Europei prin participarea la Războiul de 30 de ani. În secolul XVIII Rusia a luat hăţurile Europei de Nord şi în cele din urmă, în 1809, a rupt Finlanda din estul Suediei şi a declarat-o Mare Ducat rusesc.

Ultimul război purtat de Suedia a fost împotriva Norvegiei în 1814, ducând la crearea unei uniuni personale cu aceasta din urmă. Uniunea a fost dizolvată în mod paşnic în 1905. Suedia a rămas o ţară neutră în timpul celor două războaie mondiale. A continuat să stea nealiniată în timpul Războiului Rece şi nu este astăzi membră a nici unei alianţe militare (deşi a participat la antrenamentele NATO).

[modifică] Economie

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".

Economie bazată pe industrie şi servicii.

• PIB (1995): 2% agricultură, 32% industrie, 66% servicii.
• Dispune de însemnate zăcăminte de minereuri de fier, şisturi bituminoase, cupru, zinc, wolfram, uraniu, aur, argint.
• Industrie avansată: extractivă, metalurgică (fontă, otel, aluminiu ş.a.), constructoare de maşini (nave, avioane, automobile, material rulant ş.a.), energetică (peste 1000 de hidrocentrale, centrale nucleare), forestieră, de celuloză şi hârtie, chimică şi petrochimică, textilă, alimentară.
• Agricultură specializată în creşterea animalelor pentru lapte şi carne (bovine, ovine, porcine, păsări) şi producţia de cereale (grâu, orz, ovăz, secară). Se mai cultivă cartofi, sfeclă de zahar, legume, plante furajere.
• Exportă nave, mijloace de transport, echipamente industriale, produse miniere şi chimice, hârtie, materiale lemnoase, articole manufacturiere, produse alimentare.
• Importă combustibili, maşini şi utilaje industriale, fructe, legume.
• Comerţ extern cu Germania, Marea Britanie, Norvegia, SUA, Danemarca, Franţa, Ţările de Jos, Finlanda ş.a.
• Monedă : coroană suedeză (SEK)|
• Turism de amploare.
• Pescuit maritim.
• Flotă comercială maritimă.
• Căi navigabile interne.
• Căi ferate: 11.285 km.
• Căi rutiere: 135.859 km.
• La începutul secolului XX, Suedia era o ţară preponderent agrară si una dintre cele mai sărace naţiuni europene.
• Bogatele sale resurse interne (minereu de fier, material lemnos si putere hidraulică), au permis o industrializare rapidă, care a transformat Suedia într-un modern stat al bunăstării.
• Suedia este o ţară industrial-agrară dezvoltată, cu o puternică industrie extractivă, siderurgică, a metalurgiei neferoase, iar construcţiile navale au o mare dezvoltare (la Malmo si Goteborg).
• Cea mai importantă ramură industrială este construcţia de maşini (autovehicule, motoare diesel, aeronave, ambarcaţiuni, echipamente electrice) cu centrele principale la: Stockholm, Goteborg, Vasteras).
• Suedia ocupă locul 4 pe glob în industria mobilei, locul 5 in producţia de cherestea şi locul 7 la plăci aglomerate şi fibrolemnoase.
• Stockholmul reprezintă un important centru industrial şi comercial al Suediei (industrie constructoare de maşini, electrotehnică, şantiere navale, industrie poligrafică, chimică, usoară, pielărie şi alimentară).
• Una dintre cele mai favorabile dezvoltări au cunoscut sectoarele de înaltă tehnologie, precum telecomunicaţiile şi industria farmaceutică, orientate către export.
• Din 1995 Suedia este membră a Uniunii Europene.

[modifică] Cultură

O specialitate culinară suedeză este kåldolmar, asemănătoare cu sarmalele româneşti, din carne de porc şi frunze de varză. Mâncare tipică pentru zona est mediteraneană, sarmalele au fost aduse în Suedia în secolul XVIII de către armatele regelui Carl al XII-lea al Suediei, care au petrecut 2 ani în exil pe teritoriul Moldovei de astăzi (oraşul Tighina). Pentru prima oară au fost menţionate într-o carte de bucate scrisă de Cajsa Warg în 1755. Atunci erau încă făcute cu foi de viţă, care au fost repede înlocuite cu foi de varză, acestea fiind mult mai uşor de găsit în Scandinavia.

[modifică] Religie

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".

Biserica suedeză este o Biserică evanghelică-lutherană.

[modifică] Sărbători naţionale

• 30 aprilie, Aniversarea zilei de naştere a regelui
• 6 iunie, Ziua Drapelului Suedez

[modifică] Sistem politic

Suedia este o monarhie constituţionalã. Parlamentul este unicameral. Primul ministru şi parlamentul (Riksdag) cu 349 membri sunt aleşi pentru perioade de patru ani, prin vot direct şi reprezentare proporţionalã.

Rege (din 1975) este Carl Gustaf al XVI-lea, care îndeplineşte astãzi numai funcţii ceremoniale, în calitate de Şef al Statului. Carl XVI Gustav al Suediei, al cărui nume complet este Carl Gustaf Folke Hubertus Bernadotte (născut pe 30 aprilie 1946), este fiul lui Gustav Adolf al Suediei (1906-1947) si al Sybillei de Saxe-Coburg-Gotha (1908-1972); este nepotul direct al Regelui Gustav VI Adolf al Suediei. Carl XVI Gustav al Suediei s-a căsătorit cu Silvia Sommerlath pe 19 iunie 1976, având trei copii:

1. Prinţesa Victoria, Ducesa de Västergötland (n. 1977)
2. Prinţul Carl Philip, Duce de Värmland (n. 1979)
3. Prinţesa Madeleine, Ducesa de Hälsingland si Gästrikland (n. 1982).

Prinţesa Victoria este moştenitoarea Coroanei Suedeze ca prim născut al Regelui Carl XVI Gustav.

[modifică] Bibliografie

• Institutul suedez, Date generale despre Suedia, martie 2000.

[modifică] Vezi şi

• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

[modifică] Legături externe

• Portalul de stat
• Site-ul Monarhiei suedeze

	Suedia --- Suedezi --- Limba suedeză
	Apărare  •  Aşezări  •  Capitala  •  Climă  •  Conducători  •  Cultură  •  Demografie  •   •  Economie  •  Educaţie  •  Faună  •  Floră  •  Geografie  •  Hidrografie  •  Istorie  •  Oraşe  •  Politică  •   •  Sănătate  •  Sport  •  Steag  •  Stemă  •  Subdiviziuni  •  Turism  •  •  Cioturi  •  •  Formate  •  •  Imagini  •  •  Portal  •  •

Consiliul Nordic / Scandinavia
Danemarca • Finlanda • Islanda • Norvegia • Suedia Membri asociaţi: Insulele Åland • Insulele Feroe • Groenlanda