Gubernia Basarabia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Бессарабская губерния
Gubernie a Imperiului Rus

Flag of None.svg

1871 – 1917 Flag of the Moldavian Democratic Republic.svg

Stema guberniei în perioada 1878-1917 a Guberniei Basarabia

Stema guberniei în perioada 1878-1917

Localizarea Guberniei Basarabia
Gubernia Basarabia în 1883
Capitală Chișinău
Limbă/limbi rusă, inițial și română
Formă de guvernare Gubernie
Istorie
 - anexarea Basarebiei de către Imperiul Țarist 28 mai 1812
 - Proclamarea Republicii Autonome Moldovenești 1917
Suprafața 44.422 km²
Populație
 -  est.1897 1.935.412 
     Densitate 43,6 loc./km²  (112,8 loc./milă²)
Istoria Moldovei
Stema Moldovei
Acest articol este parte a unei serii
Antichitatea
Războaiele daco-romane
Daci liberi
Moldova
Descălecatul Moldovei
Bătălii
Epoca fanariotă
Tratatul de la București
Basarabia
Basarabia sub ocupație rusă
Gubernia Basarabiei
Rusificarea
Colonizarea
Basarabia română
Republica Democratică Moldovenească
Unirea Basarabiei cu România
România în al Doilea Război Mondial
Basarabia sovietică
RASS Moldovenească
RSS Moldovenească
Moldova contemporană
Declarația de Independență
Republica Moldova
Identitate națională
Transnistria
Găgăuzia
Protestele de la Chișinău

Portal Moldova
 v  d  m 

Gubernia Basarabia (în rusă Бессарабская губерния) a fost un oblast (1812–1871) iar mai târziu o gubernie (1871–1917) în cadrul Imperiului Rus. Teritoriul a fost răpit Moldovei prin Tratatul de la București (1812), care a urmat războiului ruso-turc din anii 1806-1812. Gubernia a fost desființată în octombrie 1917, odată cu proclamarea Republicii Democratice Moldovenești.

Gubernia s-a învecinat cu Regatul României (în vest) și guberniile Herson (est) și Podolia (nord-est).

Istorie[modificare | modificare sursă]

Anexare[modificare | modificare sursă]

În momentul în care Imperiul Rus a observat slăbirea Imperiului Otoman, a ocupat jumătatea de est a Moldovei, între Prut și Nistru. Această acțiune a fost urmată de șase ani de război, care au fost încheiați prin Tratatul de la București (1812), prin care Imperiul Otoman a recunoscut anexarea rusă a provinciei. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 18061812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[1]).

Oblastul și Gubernia Basarabia[modificare | modificare sursă]

Dacă, la început, țarul Alexandru I a încercat să câștge simpatia noilor supuși prin asigurarea unor condiții de dezvoltare autonome a provinciei, în scurtă vreme s-a trecut la reorganizarea Basarabiei ca gubernie, populația fiind supusă politicii de rusificare (vezi istoria moldovenismului). Imediat după anexare, boierii locali, conduși de prințul moldovean Scarlat Sturdza (devenit guvernator) și de Gavriil Bănulescu-Bodoni, Mitropolit al Chișinăului și Hotinului, au semnat o petiție pentru auto-guvernare și crearea unui guvern civil, bazat pe legile moldovenești tradiționale, oficial recunoscut în 1818. Atât româna cât și rusa au fost atunci limbi folosite de administrația locală. Bănulescu-Bodoni, de asemenea, a obținut permisiunea pentru deschiderea unui seminar și o tipografie, biserica din Basarabia devenind o eparhie a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Dar treptat, limbii ruse a început să i se acorde o tot mai mare importanță. Conform autorităților imperiale, din 1828 actele oficiale au început să fie publicate numai în limba rusă, iar pe la 1835, s-a acordat un termen de 7 ani în care instituțiile statului mai puteau accepta acte redactate în limba română.[2]

Limba română a mai fost acceptată ca limbă de predare în învățământul public până în 1842, din acest moment statutul ei devenind unul de obiect secundar. Astfel, la seminarul din Chișinău limba română s-a regăsit printre materiile obligatorii de studiu (10 ore pe săptămână) până în 1863, când catedra respectivă a fost desființată. La Liceul nr. 1 din Chișinău, elevii aveau posibilitatea să aleagă studiul uneia dintre următoarele limbi: română, germană și greacă până pe 9 februarie 1866, când autoritățile imperiale au interzis studierea limbii române, oferind următoarea explicație: „elevii cunosc această limbă în modul practic, iar învățarea ei urmărește alte scopuri”.[2]

Prin 1871, țarul a emis un ucaz „Asupra suspendării studierii limbii române în școlile din Basarabia” deoarece „în Imperiul Rus nu se studiază limbile locale”.[2]

Sudul Basarabiei[modificare | modificare sursă]

Heraldică[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Stema Basarabiei

Geografie[modificare | modificare sursă]

Vedere din Basarabia, înc. sec. XX

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Din 1812 până în 1918 au existat 12 ținuturi, care au fost apoi unite în 6, apoi reîmpărțite în 9 ținuturi. Două dintre acestea din urmă, ținutul Cahul și ținutul Ismail au fost înapoiate Principatului danubian Moldova în 1856. Acolo au fost organizate ca trei județe, deoarece județul Bolgrad a fost creat din o parte a județului Ismail. Atunci când au fost anexate din nou de către Imperiul Rus, în 1878, acestea au fost unite împreună cu județul Ismail, astfel că, din 1878 până în 1917 au existat 8 ținuturi.

Ținut Reședință
(populație)
Suprafață
(verste²)
Suprafață
(km²)
Populație[3]
(loc, 1897).
1 Akkerman Akkerman (28 258) 7 282,7 8 288,0 265 247
2 Bălți Bălți (18 478) 4 871,0 5 543,5 211 448
3 Bender Bender (31 797) 5.398,5 6.143,8 163.118
4 Ismail Ismail (22 295) 8 128,0 9 250,2 244 274
5 Chișinău Chișinău (108 483) 3 271,0 3 723,0 279 657
6 Orhei Orhei (12 336) 3 632,0 4 133,4 213 478
7 Soroca Soroca (15 351) 4 010,7 4564,2 218 861
8 Hotin Hotin (18 398) 3 501,9 3 985,4 307 532

Demografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Colonizarea Basarabiei

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Etnicii în Rusia europeană. În Basarabia majoritari sunt românii, reprezentați cu verde, 1898, hartă din Histoire Et Géographie - Atlas Général Vidal-Lablache, Librairie Armand Colin, Paris, 1898

Stăpânirea rusă a dus la schimbări importante în structura etnică a Basarabiei, în special ca urmare a politicii ruse de imigrare din provinciile vecine. Imigrația nu a fost uniformă: în unele județe, în părțile de nord și de sud ale Basarabiei (de exemplu, Hotin și Akkerman), imigrarea a condus la un număr mai mare de ucraineni față de (români) moldoveni, în timp ce în zonele rurale din centru majoritari erau (românii) moldovenii.[4]

Recensământ Populație Moldoveni
(Români)
Ucrainieni
și ruși
Evrei
1817 482,630 86% 6.5% 1.5%
1856 990,000 74% 12% 8%
1897 1,935,412 47,6% 19.8% 11.8%

Potrivit primului recensământ rus din 1817 populația era formată din:

  • 83.848 familii de români (86% din totalul populației)
  • 6.000 familii de ruteni (6,5%)
  • 3.826 familii de evrei (1,5%)
  • 1.200 familii de lipoveni (1,5%)
  • 640 familii de greci (0,7%)
  • 530 familii de armeni (0,6%)
  • 241 familii de bulgari (0,25%)
  • 241 familii de găgăuzi (0,25%)

Structura etnică potrivit recensământului din 1897[5]:

Ținut Moldoveni
/ Români
Ucraineni Evrei Ruși Bulgari Germani Găgăuzi
și Turci
Polonezi
Total 47,6 % 19,6 % 11,8 % 8,0 % 5,3 % 3,1 % 2,9% 0,6 %
Akkerman 16,4 % 26,7 % 4,6 % 9,6 % 21,3 % 16,4 % 3,9 %
Bender 45,1 % 10,8 % 8,5 % 9,5 % 7,6 % 2,9 % 14,1 %
Bălți 66,3 % 11,4 % 12,9 % 6,7 % 1,0 %
Chișinău 62,9 % 1,9 % 19,5 % 11,9 % 1,3 %
Ismail 39,1 % 19,6 % 4,8 % 12,4 % 12,5 % 2,0 % 7,3 %
Orhei 77,9 % 5,6 % 12,5 % 2,7 %
Soroca 63,2 % 16,0 % 14,2 % 4,8 %
Hotin 23,8 % 53,2 % 15,6 % 5,8 %

Structura religioasă[modificare | modificare sursă]

Structura religioasă potrivit datelor din 1889:

Politică[modificare | modificare sursă]

Stema la 1881

În Basarabia a activat Pavel Crușeveanu, ziarist cu renume pentru publicațiile sale.

Guvernatorii Basarabiei[modificare | modificare sursă]

Perioada Guvernator   Perioada Guvernator
1812—1813 Scarlat Sturdza 1863—1867 Platon Alexandrovici Antonovici
1813—1816 I. М. Garting 1867—1871 I. Е. Gangardt
1816—1817 Karageorgi 1871—1879 N. I. Șebeko
1817—1825 Constantin Katakazi 1879—1881 Е. О. Ianovschi
1825—1828 V. F. Timkovschi 1881—1883 М. М. Koniar
1828 Turgenev 1883—1889 А. P. Constantinovici
1828—1829 Prajevschi 1899—1903 V. S. Raaben
1829—1833 А. S. Sorokunschi 1903—1904 Serghei D. Urusov
1833—1834 P. I. Averin 1904—1908 Alexei Nicolaevici Haruzin
1834—1854 Pavel Fiodorov 1908—1912 I. V. Kankrin
1854—1857 М. S. Ilinschi 1912 А. N. Iugan
1857—1862 Fanton de Verraion 1912—1915 М. Е. Gilhem
1862—1863 I. О. Velio 1915—1917 М. М. Voronovici

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
  2. ^ a b c Heitmann, K., 1989, Moldauisch. In Holtus, G., Metzeltin, M. și Schmitt, C. (eds), Lexicon der Romanschinen Linguistik, Tübingen, vol 3. 508-21.
  3. ^ Первая всеобщая перепись населения Российской Империи 1897 г.”. Arhivat din original la 9 februarie 2012. http://www.webcitation.org/65JgslYOs. 
  4. ^ Hitchins, p. 240-241
  5. ^ ru Демоскоп Weekly — Приложение. Справочник статистических показателей

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Keith Hitchins, Rumania: 1866-1947 (Oxford History of Modern Europe). 1994, Clarendon Press. ISBN 0-19-822126-6
  • Charles King, The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture, 2000, Hoover Institution Press. ISBN 0-8179-9791-1

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Organizarea administrativă a Basarabiei: (1812 - 1917), Sergiu Cornea, Editura Sergiu Cornea, 2003

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]