Bulgaria

Republica Bulgaria
Република България
Drapel Stemă
Deviză: Съединението прави силата (bulgară) Transliterare: Săiedinenieto pravi silata Unitatea exprimă puterea
Imn național: Мила Родино (bulgară) Transliterare: Mila Rodino Dragă patrie
Poziția geografică a Bulgariei (portocaliu închis) în cadrul continentului european (portocaliu deschis/alb) și al Uniunii Europene (portocaliu deschis)
Capitală		Sofia 42°41′N 23°19′E
Limbi oficiale		bulgară
Etnonim		bulgar, bulgară, bulgari
Aderare UE		1 ianuarie 2007
Sistem politic		republică parlamentară
-	Președinte	Rosen Plevneliev
-	Prim-ministru	Boiko Borisov
-	Președinte al Adunării Naționale	Țețka Țacieva
Formare
-	fondare	681
-	independența față de Turcia	1908
Suprafață
-	Total	110.910 km² (locul 104)
-	Apă (%)	0,3
Populație
-	Recensământ 2011	7.351.234
-	Densitate	66 loc/km² (locul 124)
PIB (PPC)		estimări 2010
-	Total	96.778 de miliarde
-	Pe cap de locuitor	12.067 (locul 69)
PIB (nominal)		estimări 2010
-	Total	47.702 de miliarde (locul 74)
-	Pe cap de locuitor	6.334 (locul 74)
Gini (2008)		33.5 (mediu)
IDU (2010)		0,743 (înalt) (locul 58)
Monedă		levă bulgară (BGN)
Prefix telefonic		+359
Domeniu Internet		.bg
Fus orar		EET (UTC+2)
-	Ora de vară (ODV)	EEST

Bulgaria (bulgară България, AFI: [bəlˈgarija]), oficial Republica Bulgaria (Република България, [rɛˈpublika bəlˈgarija]) este o țară europeană situată în Peninsula Balcanică. Se învecinează cu România la nord (în cea mai mare parte de-a lungul Dunării), Serbia și Republica Macedonia la vest și Grecia și Turcia la sud. La est, teritoriul țării este delimitat de Marea Neagră.

Primele regate bulgare pe pământ european s-au format în Evul Mediu timpuriu, în secolul VII. Toate entitățile politice bulgare care au apărut mai târziu, au continuat tradițiile Primului Imperiu Bulgar (632/681—1018), care în cursul existenței sale a acoperit cea mai mare parte a Balcanilor furnizând alfabetul, literatura și cultura sa între popoarele Europei de Est. Câteva secole mai târziu, în urma declinului celui de Al Doilea Imperiu Bulgar (1185—1396/1422), țara bulgarilor a intrat sub controlul otoman pentru o perioadă de aproape cinci sute de ani. Războiul ruso-otoman (1877-1878) a permis Bulgariei să se restabilească ca o monarhie constituțională. Semnarea tratatului de la San Stefano marchează renașterea statului bulgar. Bulgaria și-a declarat independența față de Turcia Otomană în 1908, imediat după Revoluția Junilor Turci. După Al Doilea Război Mondial, Bulgaria a devenit un stat comunist într-o zonă de influență a Uniunii Sovietice. Todor Jivkov a dominat statul din punct de vedere politic pentru treizeci și trei ani (perioadă între 1956 și 1989). În 1990, după Toamna Popoarelor, Bulgaria a devenit o republică democrată capitalistă.

Acum, Bulgaria este o democrație parlamentară organizată ca republică constituțională unitară. S-a integrat în Uniunea Europeană în 2007, iar în NATO în 2004. Are o populație de aproximativ 7,6 milioane de locuitori.

Geografie

Pentru detalii, vezi: geografia Bulgariei.

Din punct de vedere geografic și al climei, Bulgaria prezintă o diversitate notabilă, cu peisaje variind de la vârfurile alpine acoperite cu zăpadă, în Rila, Pirin și Munții Balcani, la vremea temperată și însorită de pe coasta Mării Negre, la Câmpia Danubiană tipic continentală (antica Moesie), în nord, până la puternica influență mediteraneană pe văile macedoniene și zonele joase din sudul Traciei.

Bulgaria este formată din regiuni ale provinciilor antice Tracia, Moesia și Macedonia. Sudvestul muntos al țării prezintă două lanțuri alpine - Rila și Pirin - iar mai la est sunt munții Rodopului, mai scunzi, dar mai extinși. Muntele Rila include și cel mai înalt vârf din Peninsula Balcanică, Musala, cu 2.925 m; întinsul lanț al Munților Balcani este orientat pe direcția vest-est de-a lungul țării, la nord de faimoasa Vale a Rozelor. Dealuri și coline se pot găsi în sudest, de-a lungul coastei Mării Negre în est, și de-a lungul principalului râu al Bulgariei, Dunărea, în nord. Alte râuri importante sunt Struma și Marița, în sud. Există aproximativ 260 de lacuri glaciare în Rila și Pirin, mai multe lacuri mari pe coasta Mării Negre, și mai mult de 2.200 de lacuri amenajate. Izvoarele minerale sunt abundente, localizate în special în sudvestul și centrul țării, la dintre munți.

Bulgaria are o climă temperată, cu ierni reci (cu multe precipitații) și veri calde și uscate, precum și cu o influență mediteraneană de-a lungul coastei Mării Negre. Efectul de barieră a Munților Balcani influențează clima de-a lungul țării : nordul Bulgariei este ceva mai răcoros și ploios decât regiunile sudice. Precipitațiile medii din Bulgaria sunt de aproximativ 630 mm pe an. Cela mai aride regiuni sunt Dobrogea și partea nordică de coastă, în timp ce părțile cele mai înalte ale munților Rila și Stara Planina prezintă cele mai mari cantități de precipitații. În timpul verii, temperaturile din sudul Bulgariei depășesc de obicei 40 de grade, dar rămân mai scăzute pe coastă. Cea mai mare temperatură de până acum a fost 46,7 grade Celsius, înregistrată lângă Plovdiv.

Parcul Naţional Pirin

Țara deține zăcăminte de minerale relativ importante, incluzând rezerve vaste de lignit și antracit, sau minerale neferoase precum cuprul, plumbul, zincul și aurul. Există depozite mari de mangan în nord-est. Depozite mai mici de fier, argint, cromit și nichel sunt de asemenea prezente. Bulgaria este bogată în sare, gips, caolin și marmură.

Peninsula Balcanică își are numele de la lanțul muntos Balkan sau Stara Planina, care se întinde de-a lungul centrului Bulgariei, ajungând până în Serbia de est.

Cele mai mari orașe ale Bulgariei
Nume	Populație
Sofia София	1.380.406
Plovdiv Пловдив	376.918
Varna Варна	346.944
Burgas Бургас	209.985
Ruse Русе	176.118
Stara Zagora Стара Загора	163.193
Plevna Плевен	121.700
Bazargic Добрич	115.861
Sliven Сливен	106.434
Șumen Шумен	103.016

Bulgaria menține o bază științifică pe Insula Livingston, în Insulele South Shetland ale Antarcticii.

Istorie

Pentru detalii, vezi: istoria Bulgariei.

Preistorie

Culturile preistorice de pe teritoriul actualei Bulgarii includ culturile Hamangia și Vinča din neolitic (mileniile 6-3 î.Hr.), cultura eneolitică Varna (mileniul 5 î.Hr.), și cultura Ezero din Epoca Bronzului. Cronologia Karanovo servește drept orientare pentru preistoria regiunii balcanice în sens mai larg.

Antichitate

Tracii sunt cel mai vechi popor cunoscut care a locuit pe teritoriul Bulgariei din prezent; prezența lor istorică a lăsat o urmă observabilă în întreaga regiune balcanică, în ciuda istoriei lor tumultoase de cuceriri. Tracii trăiau împărțiți în numeroase triburi, până când majoritatea au fost unite de către regele Teres în jurul anului 500 î.Hr., formând Regatul Odrizilor, al cărui apogeu a fost în perioada regilor Sitalkes și Cotys I (383-359 î.Hr.). În anul 341 î.Hr. regatul a fost distrus de macedoneni, dar a fost reorganizat la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr., sub conducerea lui Seuthes al III-lea. În 188 î.Hr., romanii au invadat Tracia și războaiele împotriva lor au continuat până în 45, când Tracia a devenit provincie romană. Cea mai mare parte a Bulgariei de azi a făcut parte din Regatul dac format și condus de Burebista.

„Marea Bulgarie din timpuri romane a fost numită Moesia, și era locuită de o populație mixtă de origine tracă, greacă și dacă, majoritatea vorbind greaca sau o limbă sub-latină cunoscută drept romanică”. Regiunea a fost „invadată de slavi spre mijlocul secolului al VII-lea”.[1]

Vechea Bulgarie Mare

În 632 bulgarii, triburi de origine turcică, conduși de hanul Kubrat, au format un stat independent cunoscut ca Vechea Bulgarie Mare, mărginit spre vest de Delta Dunării, spre sud de Marea Neagră, spre sud-est de Munții Caucaz, și spre est de râul Volga. Bizanțul a recunoscut noul stat printr-un tratat semnat în 635.

Presiunea din partea kazarilor a avut drept rezultat pierderea părții estice a Bulgariei Mari, în a doua jumătate a secolului VII. Unii dintre bulgarii din acel teritoriu aveau să migreze spre nord-est, formând un stat cunoscut drept „Volga Bulgaria” (la confluența dintre râurile Volga și Kama), stat ce a dăinuit până în secolul XIII.

Primul Imperiu Bulgar

Urmașul lui Kubrat, hanul Asparuh, a migrat, împreună cu o parte din triburile bulgare, spre cursurile inferioare ale râurilor Dunăre, Nistru și Nipru (cunoscute drept „Ongal”), cucerind Moesia, Sciția Minor (Dobrogea), în dauna Imperiului Bizantin, lărgind și mai mult teritoriul Bulgariei Mari în Peninsula Balcanică. Istoricii consideră tratatul de pace semnat cu Bizanțul în 681, și stabilirea capitalei la Pliska, la sudul Dunării, fondarea primului Imperiu Bulgar. În același timp, unul dintre frații lui Asparuh, Kuber, s-a stabilit împreună cu alt grup bulgar în actuala regiune a Macedoniei.

Bulgarii însă au dat peste slavi care au impus limba lor.Bulgarii le-au dat numele lor slavilor și au renunțat la vechile obiceiuri,devenind slavi în sânge.

În 718 bulgarii au ajutat la apărarea Constantinopolului în timpul asediului arab, omorând 40-60.000 soldați arabi. Conducătorul lor, hanul Tervel, a fost numit de contemporanii săi „Salvatorul Europei”. Influența și expansiunea teritorială a Bulgariei au crescut în timpul domniei hanului Krum , care în 811 a obținut o victorie decisivă împotriva armatei bizantine conduse de Nicephorus I, în bătălia de la Pliska. .

În 864, Bulgaria s-a creștinat și a acceptat ortodoxismul ca religie și a devenit o mare putere în secolele IX și X, timp în care s-a luptat cu Imperiul Bizantin pentru supraviețuire. În acea perioadă [[alfabetul glagolitic] a fost utilizat în Preslav și Ohrid,, adaptat fiind după alfabetul chirilic, creat de călugării sfinți Chiril și Metodiu. Alfabetul chirilic a devenit piatra de bază pentru dezvoltarea culturală ulterioară. Secole mai târziu, acest alfabet, împreună cu limba slavonă, avea să devină limba cultă scrisă (lingua franca) a Estului Europei, cunoscută drept Slavona Bisericească.

Cea mai mare extindere teritorială a fost atinsă în timpul lui Simeon I, primul țar bulgar, fiul lui Boris I, acoperind aproape întreaga Peninsulă Balcanică. Cu toate acestea, cea mai mare realizare a sa a fost o bogată cultură creștin-slavonică, ce a servit drept exemplu pentru celelalte popoare slavonice din Estul Europei, asigurând continuarea existenței națiunii bulgare în secolele următoare.

A urmat apoi o decădere la mijlocul secolului al X-lea, cauzată de războaiele cu Croația și rebeliunile frecvente din Serbia (ajutate de aurul bizantin), precum și de invaziile dezastruoase ale maghiarilor și pecenegilor. După asaltul rușilor din 969-971, Bulgaria a fost mult slăbită. Imediat după, bizantinii au început campania de cucerire a Bulgariei. În 971, ei au pătruns în capitala Preslav și l-au capturat pe Împăratul Boris al II-lea. Rezistența bulgarilor din vest a durat încă jumătate de secol, sub țarul Samuil. Țara a reușit să se recupereze și i-a învins pe bizantini în mai multe bătălii importante, ajungând să controleze mare parte din Balcani, și în 991 să invadeze statul sârb. Cu toate acestea, statul a ajuns să fie distrus definitiv în 1018, de către bizantinii conduși de Vasile al II-lea, în urma bătăliei de la Kleidion.

Bulgaria bizantină

În primul deceniu ce a urmat instaurării ocupației bizantine, nu există probe care să ateste vreo tentativă de rezistență din partea populației sau nobilimii bulgare. Din moment ce au existat oponenți convinși ai Bizanțului, precum Krakra sau Nikulitsa, Dragash și alții, este greu de explicat acea perioadă de pasivitate. Unii istorici explică acest fapt prin concesiunile oferite de Vasile al II-lea nobilimii bulgare, cu scopul de a le câștiga obediența. În primul rând, le-a garantat indivizibilitatea Bulgariei în cadrul frontierelor sale geografice, și nu a anulat în mod oficial conducerea nobilimii bulgare, acum parte din nobilimea bizantină, ca arhoni și strategi. În al doilea rând, autocefalia Arhiepiscopatului de la Ohrid a fost recunoscută prin decrete regale, ce i-au stabilit frontierele, diocezele, proprietățile și alte privilegii.

Poporul bulgar s-a opus domniei bizantine în mai multe rânduri, în secolul XI și începutul secolului al XII-lea. Cea mai mare revoltă a fost cea condusă de Petru al II-lea Delyan, proclamat împărat al Bulgariei în Belgrad, în 1040. Spre mijlocul secolului al XI-lea, normanzii, recent cuceritori în sudul Italiei și Sicilia, au pătruns în Balcani cu scopul de a ataca Imperiul Bizantin. Bizantinii nu au reușit să îi înfrângă pe normanzi până în 1185, timp în care normanzii au reprezentat o amenințare și pentru Bulgaria bizantină. În anul 1091 a avut loc invazia pecenegilor. Cu toate acestea, au fost zdrobiți în bătălia de la Levounion, și din nou în c.1120. După aceasta, ungurii au încercat să își extindă influența dincolo de Dunăre; campaniile lui Ioannes Comnenus de-a lungul Dunării i-au obligat pe unguri să se retragă în c.1140. Bulgariei îi vor mai trebui încă 45 de ani pentru a obține independența. Până atunci, nobilii bulgari vor conduce provincia în numele Imperiului Bizantin, până când o rebeliune a ultimului nobil vasal va duce la crearea celui de-al doilea Imperiu Bulgar.

Al doilea Imperiu Bulgar

Din 1185, al doilea Imperiu, numit Româno-Bulgar a fost o putere importantă în Europa, timp de două secole. Având capitala la Veliko Târnovo și fiind condus de românii din dinastia Asan, imperiul a luptat pentru supremația în regiune, împotriva Imperiului Bizantin, statelor cruciate și Ungariei, ajungând la zenit în timpul lui Ioan Asan al II-lea (1218-1241). Ca urmare a invaziilor tătare, a conflictelor interne și a atacurilor constante ale bizantinilor și ungurilor, puterea statului a decăzut spre sfârșitul secolului al XII-lea. Din 1300, sub împăratul Theodor Svetoslav, Bulgaria și-a recuperat puterea, dar spre sfârșitul secolului al XIV-lea statul avea să se dezintegreze în mai multe principate feudale, cucerite până la urmă de către Imperiul Otoman. O cruciadă polono-ungară, condusă de Vladislav al III-lea al Poloniei și Ungariei și Iancu de Hunedoara, cu scopul de a elibera Balcanii, a fost zdrobită în 1444, în bătălia de la Varna.

Stăpânirea otomană

Cele cinci secole de dominație otomană au fost caracterizate prin violență și opresiune.. Populația Bulgariei a fost decimată și multe dintre relicvele culturale au fost pierdute. Marile orașe unde puterea otomanilor era mare au fost depopulate masiv până în secolul al XIX-lea.

Regatul Bulgariei

arhitectura tipica bulgară

După războiul ruso-turc, 1877-1878 și Tratatul de Pace de la San Stefano din 3 martie 1878 s-a proclamat Principatul autonom al Bulgariei. Tratatul a fost însă respins de Marile Puteri, care se temeau că o țară de limbă slavă în Balcani ar fi servit interesele Rusiei. Aceasta a dus la un alt tratat de pace, Tratatul de la Berlin (1878) care a proclamat Principatul autonom bulgar. Primul prinț bulgar a fost Alexander von Battenberg. Mare parte din teritoriul Traciei a fost inclusă în regiunea Rumelia, iar restul Traciei și Macedonia au fost date otomanilor. După războiul bulgaro-sârb și unificarea cu Rumelia de Est în 1885, principatul s-a proclamat regat independent în data de 5 octombrie 1908, în timpul domniei lui Ferdinand I al Bulgariei.

În 1912-1913, Bulgaria a fost implicată în războaiele balcanice, intrând în conflict de partea Greciei și a Serbiei împotriva Imperiului Otoman, și apoi împotriva foștilor aliați în încercarea disperată de a-și recâștiga unitatea națională și de a-și extinde teritoriul. După ce a fost învinsă în al doilea război balcanic, Bulgaria a pierdut mare parte din teritoriul cucerit în primul război. Primul Război Mondial găsește Bulgaria de partea învinșilor. Înfrângerea Puterilor Centrale a dus la alte pierderi teritoriale. Primul Război Mondial a dus la sosirea unui val de peste 250.000 refugiați veniți din Macedonia, Tracia și Dobrogea. În anii 1930 numărul a crescut, din cauza agresiunii Serbiei împotriva bulgarilor.

În al Doilea Război Mondial, Bulgaria a intrat în conflict de partea Axei, chiar dacă niciun soldat bulgar nu a luptat împotriva URSS. În acest timp, bulgarii au ocupat o parte din Grecia și din Iugoslavia, locuite de bulgari. Bulgaria a fost una dintre cele doua țări (împreună cu Finlanda) care și-a salvat toți cetățenii evrei de lagarele naziste. În septembrie 1944, armata sovietică a intrat în Bulgaria, mai târziu punând bazele Partidului Comunist și instaurând o dictatură comunistă. În 1944, Bulgaria a întors armele împotriva Germaniei. Mai mult de 30.000 de soldați bulgari au murit în război.

Republica Populară Bulgaria

După cel de-al Doilea Război Mondial, Bulgaria a intrat în sfera de influență a URSS-ului, devenind Republică Populară în 1946 și unul dintre cei mai credincioși aliați ai URSS-ului. În anii 70', a început normalizarea relațiilor cu Grecia, iar în anii 90', relațiile cu Turcia. Republica Populară s-a sfârșit în 1989, când mai multe regimuri comuniste din estul Europei au decăzut. Liderul comunist Todor Jivkov a fost înlăturat de la putere în data de 10 noiembrie 1989.

Republica Bulgaria

Bulgaria a intrat în NATO pe 29 martie 2004, iar de la 1 ianuarie 2007, este membră a Uniunii Europene.

Politică

Pentru detalii, vezi: politica Bulgariei.

Președintele Bulgariei, care este șeful de stat și comandantul șef al armatei, este ales pentru un termen de cinci ani. Rolurile principale ale Președintelui sunt organizarea datelor pentru alegeri și plebiscite, reprezentarea Bulgariei pe plan internațional și semnarea tratatelor internaționale. Este de asemenea șeful Consiliului Consultativ pentru Securitate Națională. Președintele are dreptul să blocheze legislația prin trimiterea legii înapoi la Parlament, deși dacă o lege este votată a doua oară cu o majoritatea simplă, nu are drept de veto.

Bulgaria are un parlament unicameral, format din Adunarea Națională, sau Narodno Sabranie. Adunarea Națională are 240 de mebrii aleși pentru termeni de patru ani. Partidele politice trebuie să primească minimum 4% din votul total național pentru a fi reprezentate în Parlament. Adunarea Națională este responsabilă pentru formarea legilor, aprobarea bugetului de stat, organizarea datelor pentru alegerile prezidențiale, selecția primului ministru, declarații de război, trimiterea trupelor în angajamente internaționale și ratificarea tratatelor internaționale

Împărțire administrativă

Pentru detalii, vezi: împărțirea administrativă a Bulgariei.

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

•

SOFIA

•

•

•

•

•

•

•

•

Blagoevgrad

Burgas

Dobrici

Gabrovo

Haskovo

Kârgeali

Kiustendil

Lovech

Montana

Pazardzhik

Pernik

Pleven

Plovdiv

Razgrad

Ruse

Shumen

Silistra

Sliven

Smolyan

Sofia

Stara Zagora

Târgoviște

Varna

Veliko Târnovo

Vidin

Vrața

Iambol

Marea
Neagră

Dunărea

Macedonia

Grecia

România

Serbia

Turcia

Începând cu 1994, Bulgaria este împărțită în 28 de regiuni:

1. Blagoevgrad
2. Burgas
3. Dobrici
4. Gabrovo
5. Haskovo
6. Iambol
7. Kiustendil
8. Kârgeali
9. Loveci
10. Montana
11. Pazargik
12. Pernik
13. Plevna
14. Plovdiv
15. Razgrad
16. Ruse
17. Silistra
18. Sliven
19. Smolian
20. Sofia
21. Regiunea Sofia
22. Stara Zagora
23. Șumen
24. Târgoviște
25. Varna
26. Veliko Târnovo
27. Vidin
28. Vrața

Economie

Pentru detalii, vezi: economia Bulgariei.

Economia Bulgariei s-a contractat dramatic după 1989 prin pierderea pieței sovietice, de care economia bulgară era strâns legată. Nivelul de trai a scăzut cu 40%, dar se așteaptă să atingă nivele pre-1990 până la finalul lui 2003.

În plus, sancțiunile ONU împotriva Iugoslaviei și Irakului au continuat să ducă în declin economia bulgară. Primele semne de revenire au apărut în 1994, când PIB-ul a crescut și inflația a scăzut. În 1996, totuși, economia s-a prăbușit datorită reformelor economice sărace și un sistem bancar instabil. Din 1997 țara s-a aflat pe traiectoria revenirii, prin creșterea PIB-ului la o rată de 4-5%, creșterea FDI, stabilitatea macroeconomică și aderarea la UE stabilită pentru 2007.

Guvernul curent, ales în 2001, a pledat pentru menținerea obiectivelor economice adoptate de predecesorul său în 1997. În ciuda faptului că prognozele economice pentru 2002 și 2003 au prezis creștere continuă în economia bulgară, guvernul încă are de a face cu o rată a șomajului mare și standarde scăzute de viață. Bulgaria, ca și România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Energie

Bulgaria consumă anual 3,2 - 3,4 miliarde de metri cubi de gaze naturale și importă 95-98% din această cantitate din Rusia.

În ce privește energia alternativă, autoritățile de la Sofia și-au asumat atingerea unei ponderi de 16% a energiei verzi în totalul consumului de electricitate din anul 2020. Capacitatea parcurilor eoliene a urcat de la 103 MW în 2008 la 336 MW în 2010, iar a celor solare de la 1,4 MW în 2008 la 10 MW în 2010.

Agricultura

În anul 2008, Bulgaria a avut o recoltă de 4,4 milioane de tone de grâu, față de 2,4 milioane de tone în 2007.

Industria de armament

Sub regimul comunist, Bulgaria exporta arme în valoare de 700-800 milioane de USD pe an. Sectorul producției de arme avea atunci 115.000 angajați, față de 20.000 în mai 2008.

Bulgaria a exportat în 2007 arme și echipamente militare în valoare de 180 milioane de Euro, iar în 2006 în valoare de 173 milioane euro.

Relații economice cu alte țări

Exporturile Bulgariei în anul 2007:

Țară	Italia	Germania	Grecia	Belgia	România
Euro (milioane)	1.390	1.380	1.230	833	660

Importurile Bulgariei în anul 2007:

Țară	Germania	Grecia	Italia	România
Euro (milioane)	2.690	1.890	1.350	992

Comunicațiile

În anul 2006, piața de telecomunicații din Bulgaria ajuns la valoarea de 1,55 miliarde euro, din care: telefonia mobilă - 921 milioane euro, cablu tv - 82,7 milioane euro, furnizare de informații și internet - 72,7 milioane euro. În anul 2006, numărul de clienții celor trei companii de telecomunicații, Mobitel, Globul și Vivatel, au depășit totalul populației și au ajuns la peste 8,2 milioane SIM-uri active.

Demografie

Pentru detalii, vezi: demografia Bulgariei.

Evoluţia demografică a Bulgariei

Conform recensământului din 2001, populația Bulgariei este în principal de etnie bulgară (83.9%), dar conține și două minorități mari, de turci (9.4%) și de romi (4.7%).

Restul de 2% consistă din mai multe minorități mici, incluzând armeni, tătari, greci, ruși, români (incluzând vlahi și aromâni), ucraineni, găgăuzi și evrei. 84,8% din populația bulgară vorbește limba bulgară, o membră a grupului slavic, care este singura limbă oficială, dar sunt vorbite și alte limbi, conform etniilor existente.

Majoritatea bulgarilor (83.9%) sunt cel puțin nominal membri ai Bisericii Ortodoxe Bulgare, biserica națională est-ortodoxă. Alte religii includ Islamul (12.1%), Romano-Catolicismul (1.7%), Iudaismul (0.8%), însă există și membri ai bisericii protestante, Gregorio-Armene ș.a. printre restul de 1.6% din cetățeni.

Principalele orașe ale Bulgariei sunt:

Patrimoniu mondial

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Bulgaria:

• Biserica Bojana din Sofia (1979)
• Relieful ecvestru al Cavalerului din Madara (1979)
• Biserica rupestră din Ivanovo (1857)
• Mormântul trac de la Kazanlâc (1979)
• Orașul vechi Nessebar (1983)
• Mănăstirea din Munții Rila (1983)
• Parcul național din Munții Pirin (1983)
• Rezervația naturală complexă de la Srébarna (1983)
• Mormântul trac de la Sveštari / Daosdava (1985)

Diverse

• comunicații în Bulgaria
• transport în Bulgaria
• Armata Bulgariei
• relațiile externe ale Bulgariei
• turism în Bulgaria

Vezi și

• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
• Listă de monarhi ai Bulgariei

Legături externe

Oficiale

• Guvernul - Sit guvernamental oficial
• President.bg - Situl oficial al președintelui
• Narodno Sobranie - Situl oficial al parlamentului

Altele

• Zone Bulgaria
• Guide to Bulgaria
• Indexul mondial pentru libertatea presei - Locul 38 din 139 de țări
• Bancnotele Bulgariei
• Imagini din Bulgaria
• Harta Bulgariei
• Sit despre Bulgaria (engleză)
• Bulgaria - info, FAQ and maps
• Vederi panoramice si QTVR din unele orașe bulgărești