Hîncești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Hîncești (dezambiguizare).
Hîncești
—  Oraș  —
Hîncești se află în Hîncești
{{{alt}}}
Hîncești
Orașul pe harta Republicii Moldova
Hîncești se află în Hîncești
{{{alt}}}
Hîncești
Orașul pe harta raionului Hîncești
Coordonate: Coordonate: 46°49′42″N 28°35′39″E / 46.82833°N 28.59417°E / 46.82833; 28.5941746°49′42″N 28°35′39″E / 46.82833°N 28.59417°E / 46.82833; 28.59417

Țară Republica Moldova Republica Moldova
Raion Hîncești
Atestare 17 august 1522
Primovat oraș 1965

Guvernare
 - Primar Alexandru Botnaru

Altitudine 123 m.d.m.

Populație (2014)[1]
 - Total 17 400 locuitori

Site: Primăria Hîncești

Hîncești este un oraș în Republica Moldova, reședința Raionului Hîncești.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Amplasare[modificare | modificare sursă]

Orașul Hîncești este situat la o depărtare de 36 km de Chișinău, spre sud-vest, în lunca râului Cogâlnic. Este intersectat de traseele Chișinău-Hîncești-Leușeni și Chișinău-Leova-Cahul.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În evul mediu Moldova era considerată o poartă a Europei, pe teritoriul ei trecea unica cale comercială accesibilă între țările asiatice și cele europene numită „drumul moldovenesc”. La răspântiile acestei căi comerciale a apărut localitatea Hîncești, așezată într-un imens amfiteatru natural, în valea încântătoare a râulețului Cogâlnic-Bucium.

Documentele pomenesc despre această localitate pentru prima dată în anul 1522 la 17 august. Pe atunci târgușorul Hîncești constituia o importantă localitate comercială a Statului Moldovenesc, fiind ceva intermediar între sat și oraș, cu un han pentru negustori străini, în care ospătau și se odihneau.

După războiul ruso-turc din 1806-1812, Manuc Bei Mârzaian, personalitate remarcabilă, Dragomir al Turciei, pentru serviciile oferite generalilor ruși în tratative cu Turcia, dobândește învoirea țarului rus de a se stabili cu traiul în una din localitățile frumoase ale Basarabiei. El cumpără de la principesa Dolgorughi moșia cu palatul ce-i aparțineau și se stabilește cu familia la Hîncești. În anii 1880 în Hîncești erau 5.098 locuitori, 587 de ogrăzi, mai multe biserici, două școli, un spital de zemstvă și mai multe fabrici printre care: trei de prelucrarea pielii, șase de vopsit, una de băuturi spirtoase, una de lumânări și o una de fabricare a cărămizei.

Din 1944 până în 1965 a fost a fost denumit Kotovskoe în cinstea lui Grigori Ivanovici Kotovski, un conducător al armatei roșii în timpul războiului civil care se născuse aici. În 1965 comuna a fost declarată oraș și numele ei a fost schimbat în Kotovsk. Din 1990 orașul și-a reluat vechea denumire de Hîncești.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004[2]:

Grup etnic Populație  % Procentaj
Băștinași declarați Moldoveni
Băștinași declarați Români
13,112
305
85.80%
2.00%
Ruși 821 5.37%
Ucraineni 713 4.67%
Bulgari 105 0.69%
Țigani 92 0.60%
Găgăuzi 39 0.25%
Alții 94
Total 15,281 100%

Economie[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul orașului activează 736 agenți economici, dintre care cel mai mare număr îl constituie gospodăriile țărănești – 494, urmate de întreprinderile individuale – 109. Din numărul total de întreprinderi 92 sunt cu statut de persoană juridică, inclusiv 63 de societăți cu răspundere limitată, 14 societăți pe acțiuni, 4 întreprinderi municipale și o întreprindere de stat.

Principalii agenți economici din teritoriu sunt: fabrica de produse lactate „Alba”, fabrica de încălțăminte „Romanița”, fabrica de prelucrare a vinului „Vitis”-Hîncești, întreprinderea intergospodărească de creștere a porcinilor, etc. De asemenea pe teritoriul orașului funcționează 8 stații de alimentare cu petrol, un hotel cu 36 de locuri, 2 piețe comerciale, 6 filiale ale băncilor comerciale și 2 case de deservire socială.

Infrastructură[modificare | modificare sursă]

Asigurarea cu apă potabilă este o problemă majoră a localității. În prezent lungimea totală a rețelelor de alimentare centralizată cu apă este de 43 km. Capacitatea de producție a utilajului de captare este de 1.920 m2 în 24 ore. Cea mai mare parte a gospodăriilor din localitate se alimentează cu apă în mod autonom.

Orașul Hîncești este în faza inițială a procesului de gazificare, la moment sunt aprovizionate cu gaze doar câteva procente din case. Termificarea centralizată nu se efectuează de circa 5-6 ani, încălzirea îi revine autonom fiecărui locatar. Lungimea totală a drumurilor din localitate este de 43,3 km, marea majoritate a lor fiind neasfaltate.

Social[modificare | modificare sursă]

Conacul lui Manuc Bei din Hîncești

Populația orașului Hîncești este de 18.850 locuitori, majoritatea o constituie moldovenii. Dintre minoritățile naționale predomină ruși, ucraineni și romi. În orașul Hîncești funcționează 5 instituții preșcolare cu 980 de locuri și 8 instituții de învățământ, inclusiv: 2 școli medii cu 1.430 elevi, 3 licee cu 1.660 elevi, o școală-internat cu 200 copii, un colegiu de construcție cu 350 studenți și o școală polivalentă cu 370 elevi. În sistemul de învățământ din oraș activează 380 pedagogi. Recent a fost dat în exploatare un centru de plasament al copiilor cu 31 de locuri.

Sistemul de ocrotire a sănătății este format din spitalul raional cu 395 paturi, un centru al medicilor de familie și un oficiu al medicilor de familie. În domeniul ocrotirii sănătății sunt angajați 94 de medici.

Pe teritoriul orașului Hîncești activează Casa de Cultură, o școală muzicală, un muzeu și 2 biblioteci publice cu un fond de carte de peste 68 mii exemplare, 7 colective artistice și 5 formații care dețin titlul de formație-model.

Finanțele publice locale[modificare | modificare sursă]

Bugetul orașului pe anul 2003 la partea venituri a fost aprobat în sumă de 7.703 mii lei, s-au acumulat 10.800 mii lei sau cu 40% mai mult decât suma planificată. În structura cheltuielilor predomină cele destinate educației. Specific orașului Hîncești este faptul că pentru construcția gazoductului au fost alocate 1.680 mii lei și pentru reparația capitală a drumurilor 1.862 mii lei, ceea ce împreună constituie circa 32%. Acest indicator este unul din cei mai buni pe republică.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Numărul populației stabile al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2014, în profil teritorial statistica.md. Accesat la 17 martie 2014
  2. ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioniță Veaceslav : Ghidul orașelor din Republica Moldova/ Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]