Cetatea Albă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Cetatea Albă (dezambiguizare).
Cetatea Albă
Білгород-Дністровський
Tyras
—  Oraș  —
Vedere panoramică spre Cetatea Albă
Drapel
Drapel
Stema Cetatea Albă
Stemă
Cetatea Albă se află în Ucraina
{{{alt}}}
Cetatea Albă
Orașul pe harta Ucrainei
Coordonate: Coordonate: 46°11′0″N 30°19′59″E / 46.18333°N 30.33306°E / 46.18333; 30.3330646°11′0″N 30°19′59″E / 46.18333°N 30.33306°E / 46.18333; 30.33306

Țară Ucraina Ucraina
Oblast Odesa
Prima atestare secolul al V-lea î.Hr.

Guvernare
 - Primar Igor Nanovski

Altitudine 37 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total 50,296 locuitori
 - Densitate 1.622,5 loc./km² 

Fus orar EET
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Plăcuțe de înmatriculare

Raionul Cetatea Albă, hartă de detaliu
Raionul Cetatea Albă, hartă de detaliu
În portocaliu, Regatul Pontic în anul -100 î.e.n.
Imagine din interiorul cetăţii
Zidurile exterioare ale cetăţii

Cetatea Albă (în ucraineană Білгород-Дністровський / Bilhorod-Dnistrovski) este un oraș în raionul omonim din regiunea istorică Bugeac, în Ucraina de astăzi (regiunea Odesa). În timpul lui Burebista, cetatea se numea "Tyras" și ținea de regatul dacic al lui Burebista. Cetatea s-a aflat sub suveranitatea moldovenilor între 1359 și 1484, când Ștefan cel Mare a pierdut cetatea, aceasta fiind cucerită de turci. Orașul devine parte a Regatului României între 1918 și 1940. Populația românească în oraș este de 2% (2001).

Istorie[modificare | modificare sursă]

[1]

  • Istoria orașului începe în secolul al V-lea î.Hr. când marinarii greci din Milet (Marea Egee) au întemeiat aici colonia numită Tyras, zisă și Ofiussa ("Cetatea Șerpilor", astfel numită, după Herodot, din cauza numeroaselor napârci din imprejurimi).
  • În jurul cetății trăiau Nevrii și Thiriții, popoare scitice, precum și Bastarnii, popor celto-germanic, care au fost înfrânti de daci în jurul anului 300 î.Hr.
  • În secolul al II-lea î.Hr. orașul este din nou menționat ca cetate grecească, principala ocupație fiind cea de comerț în zonă, cu Tyrgeții, un popor dacic. Orașul face parte din Regatul Pontic.
  • Romanii cuceresc orașul în anul 57 e.n. și îl folosesc în comerțul cu Sciția.
  • Invazia hunilor din 375 devastează colonia romană, însă orașul s-a renăscut pe la 545 sub stăpînirea bizantină, cu numele de Turris, și face atunci comerț cu Anții (popor slav) și Alanii (popor iranian) dimprejur.
  • În secolul al XIV-lea cetatea, numită acum Mavrokastron ("cetatea neagră), este cucerită de tătari care o denumesc Turla. În 1315 Genovezii stabilesc aici o escală și un contoar comercial, renovând cetatea, pe care o numesc Montecastro sau Moncastro, în grecește "Asprokastron" (Cetatea Albă). Orașul devine parte a Voievodatului Moldovei în 1359.
  • Cetatea este mărită și refăcută în 1407 sub Alexandru cel Bun și în 1440 sub Ștefan al II-lea.
  • În 1450 a fost asediată de turci. Alexandru Vodă în 1451, Ștefan cel Mare în 1481 refac și măresc la rândul lor cetatea. Turcii cuceresc orașul în 1484, îl denumesc Ak-Kerman (Cetatea Albă) și îl stăpînesc până la 1812 când este luat în stăpânire de Imperiul Rus.
  • în 1917 prima Republică a Moldovei își proclamă independența în hotarele provinciei Basarabia, incluzînd Cetatea Albă.
  • În 1918, Republica Moldova (Basarabia) unindu-se cu România, orașul trece în componența Regatului României.
  • În 1940, orașul este ocupat de Uniunea Sovietică, fiind atribuit RSS Ucrainene; între 7 august și 1 decembrie orașul este reședința Regiunii Ismail. Românii din oraș sunt deportați în Kazahstan[2].
  • În 1941, după intrarea României în Al doilea război mondial, orașul redevine românesc. Evreii din oraș sunt deportați în Transnistria[2].
  • În 1944 orașul trece din nou în componența Uniunii Sovietice. Clericii, și o parte din credincioșii ortodocși din oraș sunt deportați în Siberia[2].
  • În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, orașul devine parte a Ucrainei independente.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ G.I.Brătianu: Cercetări asupra Vicinei și Cetății Albe, ed. Universității din Iași, 1935, cota 14.333 la Bibl. Univ. Chișinău
  2. ^ a b c Bugai, Nikolai Feodorovici: Депортация народов из Украины, Белоруссии и Молдавии // Лагеря, принудительный труд и депортация. Германия. Эссен. 1999 : Deportarea popoarelor din Ucraine, Bielorusia și Moldova. Ed.: Dittmar Dahlmann și Gerhard Hirschfeld, Essen, Germania, 1999, pp.: 567-581

Vezi și[modificare | modificare sursă]