Bulgaria de pe Volga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bulgaria de pe Volga
Bulgaria de pe Volga
secolul al VII-lea – anii 1340 Blank.png
Localizare a Bulgariei de pe Volga
Capitală Bolghar
Bilär
Religie Islam
Formă de guvernare Monarhie
Conducător
 - secolul al VII-lea Kotrag (primul)
Epoca istorică Evul Mediu
 - Fondare secolul al VII-lea
 - Adoptarea Islamului ca religie oficială 922
 - Invaziile Mongole anii 1340

Bulgaria de pe Volga sau Volga-Kama Bolghar, este un stat care a existat între secolele al VII-lea și al XIII-lea în zona confluenței râurilor Volga și Kama din ceea ce este azi Federația Rusă. Republicile federale rusești Tatarstan și Ciuvașia sunt considerate ca fiind urmașele din punct de etnic și teritorial ale Bulgariei de pe Volga.

Originile[modificare | modificare sursă]

Harta Bulgariei de pe Volga

Există puține informații despre Bulgaria de pe Volga din surse contemporane. Cum nu avem nici un document autentic al bulgarilor din acea perioadă, cea mai mare parte a informațiilor le avem din surse arabe. persane, indiene sau rusești. S-au obținut anumite informații și în urma săpăturilor arheologice.

Se crede că, la început, teritoriile Bulgariei de pe Volga au fost ocupate de popoarele fino-ugrice. Bulgarii au migrat în zonă cam pe la anul 660, fiind conduși de hanul Kotrag, fiul lui Kubrat. Anumite triburi bulgărești au continuat înaintarea către vest și, după multe aventuri, s-au stabilit în zona cursului inferior al fluviului Dunărea, în zona Bulgariei de azi, unde s-au amestecat și au fost asimilați de triburile de slavi care erau deja pe acele pământuri. Aici au adoptat limba slavă și credința creștin ortodoxă.

Cei mai mulți istorici sunt de acord că bulgarii de pe Volga au fost supușii Imperiului Hazar. Pe la sfârșitul secolului al IX-lea, a avut loc un proces de unificare, fondându-se capitala ținutului la Bolğar, la 160 km sud de orașul Kazan. Cei mai mulți oameni de știința consideră că statul bulgar nu a fost capabil să iasă din sfera de dominație a hazarilor până când statul acestora din urmă nu a fost distrus în 965 de Sviatoslav, principele Rusiei Kievene.

Pentru a unifica triburile războinice bulgărești și pentru a câștiga un aliat puternic în lupta cu hazarii, hanul Almas Khan i-a scris o scrisoare califului Bagdadului, în care-i cerea ajutorul pentru trimiterea unor învățați care să cunoască și să predea Coranul, dar și sprijin pentru construirea de moschei. Pe 11 mai 922, hanul l-a întâmpinat pe misionarul Ahmad ibn Fadlan și, patru zile mai târziu, adunarea triburilor a proclamat islamul ca religie a statului.

Perioada de înflorire[modificare | modificare sursă]

Istoria Rusiei
Stema Rusiei
Acest articol este parte a unei serii
Slavii estici timpurii
Rusia Kieveană
Bulgaria de pe Volga
Hazarii
Cnezatul Vladimir-Suzdal
Republica Novgorodului
Invazia mongolă
Hoarda de Aur
Hanatul Kazanului
Hanatul Astrahanului
Hanatul Siberiei
Hanatul Crimeii
Cnezatul Moscovei
Imperiul Rus
1682-1796
1796-1855
1855-1892
1892-1917
Revoluția din 1905
Revoluția din 1917
Războiul civil
Uniunea Sovietică
1927-1953
1953-1985
1985-1991
Federația Rusă

Portal Rusia
 v  d  m 
Istoria Tatarstanului
Bulgaria Mare
Hazarii
Bulgaria de pe Volga
Kipciakii
Invazia mongolă
Hoarda de Aur
Hanatul Kazanului
Principatul Moscovei
Gubernia Kazan
Statul Idel-Ural
RSSA Tătară
Republica Tatarstan
editează acest cadru

Cea mai mare parte a populației regiunii era de origine turcică (conform însemnărilor lui ibn Rusta). Ciuvașii și tătarii din zilele noastre sunt urmașii bulgarilor de pe Volga, deși se pare că studiile lingvistice demonstrează că ciuvașii reprezintă un etnos turcic mai timpuriu, care ar putea fi înrudiți cu hunii.

Șeful bulgarilor de pe Volga era iltäbär-ul (iteber) (numit uneori și elteber). După trecerea la islam, titlul conducătorului bulgarilor a fost cel de șeic. Conducătorii despre care există dovezi scrise sunt: Almıș (Almîș), Mikail bine Cäğfär (Mikaul ibn Djafar), Mö'mim bine Äxmäd (Mumin ibn Ahmad), Mö'min bine âl-Xäsän (Mumin ibn al-Hasan) și Talib bine Äxmäd (Talib ibn Ahmad).

Având controlul asupra cursului mijlociu al fluviului Volga, statul bulgar avea controlul și asupra celei mai mari părți a comerțului între Europa și Asia de dinaintea cruciadelor (care au deschis și alte rute comerciale). Capitala Bulgar era un oraș înfloritor, rivalizând ca întindere și bogăție cu cele mai importante orașe ale lumii islamice. Partenerii comerciali ai bulgarilor erau vikingii, hantîi, neneții și locuitorii din Bjarmland în nord, negustorii din Bagdad și Constantinopole în sud, din China în răsărit, până la orașele din vestul Europei. Alte orașe protobulgare au fost Bülär, Suar (Suwar), Qașan și Cükätaw (Juktin). Orașele din zilele noastre Kazan și Ielabuga au fost la origine fortărețe ale bulgarilor.

Unele dintre orașele protobulgare nu au fost încă decoperite, dar sunt menționate în cronicile rusești. Acestea sunt: Așli, Tuxçin (Tuhcin), İbrahim și Taw İle. Unele dintre ele au fost distruse de invazia mongolilor și nua au fost refăcute dupa caeasta.

Cnezatele rusești din vest erau singurele amenințări însemnate din punct de vedere militar. În secolul al XI-lea, Bulgaria a fost devastată de mai multe atacuri rusești. La sfârșitul secolului al XII-lea și începutul celui de-al XIII-lea. Cnezii Vladimirului, (în special Andrei cel Pios și Vsevolod al III-lea), nerăbdători să-și extindă granițele către est, au atacat și prădat în mod constant orașele bulgărești. Ca urmare a presiunilor crescânde ale rușilor, bulgarii au fost obligați să-și mute capitala la Bilär.

Declinul[modificare | modificare sursă]

În septembrie 1223, lângă Samara, avangarda armatelor lui Ginghis Han, de sub comanda lui Uran, fiul lui Subutai Bagatur, a intrat în Bulgaria de pe Volga, dar a fost înfrântă de hanul Gabdula Chelbir. În 1236, mongolii au reluat atacul, dar au avut nevoie de cinci ani să ocupe toată țara, care în acele timpuri era în război civil. De atunci, Bulgaria a devenit parte statului cunoscut mai târziu cu numele de Hoarda de Aur. Bulgaria a fost divizată în mai multe hanate, fiecare dintre ele vasale ale Hoardei de Aur, bucurându-se de o autonomie limitată. Până în prima jumătatea secolului al XV-lea, Hanatul Kazanului a devenit cel mai important dintre acești vasali ai mongolilor.

Vezi și[modificare | modificare sursă]