Latina vulgară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

latina vulgară (sermo vulgaris, latina vulgara) †

A creat prin: {{{creator}}} în {{{an}}}

Scop: {{{scop}}}

Vorbită în: {{{ţări}}}

Regiuni:Vorbită în: Europa de Sud şi de vest

Perioadă existenţiei: sec. II–VIII

Număr de vorbitori: {{{vorbitori}}}

Loc: nu în top 100

Sistem de scriere: latin

Tipologie: SOV

Clasificare:

limbi indo-europene
italice
  latină
   latina vulgară

Statut oficial

Oficială în: nici una

Reglementată de: nici una reglamentare oficială

Coduri de limbă

ISO 639–1 la

ISO 639-2 lat

ISO 639-3 {{{iso3}}}

SIL lat en

SIL {{{sil2}}}

Text în limba

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - Art.1
{{{text}}} Tatăl nostru
{{{text}}}

Transliteraţie

{{{transliteraţie}}}

Limbă - Listă de limbi - Lingvistică

Vizitaţi Wikipedia [[:{{{code}}}:|în latina vulgară]]!

{{{hartă}}}

Această pagină poate conţine caractere Unicode.

Latina vulgară (latină latina vulgara, sermo vulgaris) a fost o limbă italică vorbită în Europa, în teritorii ale ţărilor actuale: Franţa, Belgia, Italia, Spania, România, Portugalia, Croaţia şi alte. Se deosebeşte de pe latina clasică uzată prin elitele romane, în cazuri de gramatică, vocabular şi pronunţare. Ulterior, a dat începutul pentru moderne limbi romanice, cum româna sau franceza.

[modifică] Fonetică

Pentru detalii, vezi articolul fonetica limbii latine vulgarevezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Schimbări în pronunţare a vocalelor între latina clasică şi vulgară arată acest tabel:

Literă		Pronunţare
Literă		Clasică	Vulgară
Ă ă	a scurt	[a]	[a]
Ā ā	a lung	[a:]	[a]
Ĕ ĕ	e scurt	[e]	[ɛ]
Ē ē	e lung	[e:]	[e]
Ĭ ĭ	i scurt	[i]	[e]
Ī ī	i lung	[i:]	[e]
Ŏ ŏ	o scurt	[o]	[ɔ]
Ō ō	o lung	[o:]	[o]
Ŭ ŭ	v scurt	[u]	[o]
Ū ū	v lung	[u:]	[u]
Y y	y scurt	[y]	[i]
Ȳ ȳ	y lung	[y:]	[i]
AE ae	ae	[ai]	[ɛ]
OE oe	oe	[oi]	[e]
AU au	au	[au]	[au]