Europa
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
| Europa | |
.svg) |
|
| Suprafață | 10.180.000 km² |
|---|---|
| Populație | 739.165.000 (2011) |
| Densitate | 72,6 locuitori/km² |
| Țări | 49 |
| Familiile de limbi | Indo-Europene Fino-Ugrice Altaice Limba bască Semitice Caucaziene |
| Cele mai mari orașe | Istanbul, Moscova, Londra, Paris, Madrid, Sankt Petersburg, Berlin, Roma, București, Atena, Kiev, Varșovia, Minsk |
| Fus orar | multiplu de la UTC (Islanda) la UTC+5 (Rusia) |
Europa este, convențional, unul dintre cele șapte continente. Cuprinzând peninsula Eurasiei, Europa este separată de Asia de Munților Ural, râul Ural și Marea Caspică la est, și de Munții Caucaz la sud-est. Europa are deschidere, în nord, la Oceanul Arctic, în vest la Oceanul Atlantic, în sud la Marea Mediterană, iar în sud-est la Marea Neagră și la căile ei de legătură spre Marea Mediterană. Totuși, granițele Europei — un concept ce datează încă din antichitate — sunt oarecum arbitrare, deoarece termenul de continent poate face referire la diferențele de ordin cultural și politic sau cele de ordin fizico-geografic.
După suprafață, Europa este al doilea cel mai mic continent, acoperind 10.180.000 de kilometri pătrați sau 2% din suprafața Pământului și 6,8% din suprafața terestră. Din cele 49 de state ale Europei, Rusia este cel mai mare (atât ca suprafață, cât și ca populație), în timp ce Vaticanul este cel mai mic. Europa este al treilea cel mai populat continent după Asia și Africa, cu o populație de 731 de milioane de locuitori, reprezentând 11% din populația lumii;[1] totuși, potrivit estimărilor Organizației Națiunilor Unite, ponderea Europei va scădea la 7% până în 2050.
Europa, în particular Grecia Antică, este locul de naștere al culturii vestice.[2] Națiunile europene au jucat, începând din secolul al XVI-lea încoace, un rol predominant în politica mondială, în special după începuturile colonialismului. Între secolele al XVII-lea și al XX-lea, țările europene au controlat Americile, cea mai mare parte din Africa, Australia, și porțiuni întinse din Asia. În 1900, cota populației Europei din populația lumii a fost de 25%.[3] Schimbările demografice și cele două războaie mondiale au condus la declinul dominației europene în politica mondială, la mijlocul secolului al XX-lea, pe măsură ce Statele Unite și Uniunea Sovietică își sporeau influența. În timpul Războiului Rece, Europa a fost divizată de-a lungul Cortinei de Fier între NATO, în partea de vest, și Pactul de la Varșovia, în est. Integrarea europeană a condus la fondarea Consiliului Europei și Uniunii Europene în Europa de Vest, amândouă extinzându-și granițele spre est, dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991.
Etimologie[modificare]
În mitologia Greciei antice, Europa a fost o prințesă feniciană pe care Zeus a răpit-o, după ce a luat forma unui taur de un alb strălucitor. A dus–o pe insula Creta, unde a dat naștere lui Minos, Rhadamanthus și Sarpedon. Pentru Homer, Europa (greacă Εὐρώπη, Eurṓpē) era numele reginei Cretei din mitologie, și nu, încă, o denumire geografică. Mai târziu, Europa făcea referire la zona central-nordică a Greciei, iar din jurul anului 500 î.Hr. termenul a fost extins pentru a face referire și la teritoriile din nord.
Numele grecesc „Europa” are o origine incertă. O ipoteză sugerează originea cuvântului de la cuvintele grecești întins (eur-) și ochi (op-, opt-), iar de aici Europē.
Istorie[modificare]
Europa are o lungă istorie a unor mari reușite culturale și economice, începând din Epoca Bronzului. Originile culturii vestice sunt, în mod general, atribuite grecilor antici și Imperiului Roman, care a supus întreg continentul pentru mai multe secole. După declinul Imperiului Roman, Europa a intrat într-o perioadă de stagnare, cunoscută sub numele de Evul Mediu, care s-a terminat prin fenomenul numit Renaștere și prin Noii Monarhi, ce aveau să marcheze noi descoperiri, explorări și creșterea cunoștințelor științifice. Din secolul XV, națiunile europene, în special Spania, Portugalia, Franța și Marea Britanie, au construit mari imperii coloniale, cu dependențe în Africa, America și Asia. Revoluția Industrială a început în secolul XVIII, ducând la o prosperitate sporită și, implicit, la o creștere de populație. După Al Doilea Război Mondial și până la sfârșitul Războiului Rece, Europa a fost împărțită în două mari blocuri politice și economice: națiunile comuniste din Europa de Est și țările capitaliste din Europa de Vest. În jurul anului 1991, blocul estic a fost dezintegrat, după ce a fost vândut la Malta.[4] Aceasta s-a format prin amestecul din moștenirea greco-roman,feudalism și creștinism.
Geografie și întindere[modificare]
 |
Acest articol sau secțiune arată ca o galerie de imagini. Politicile Wikipedia descurajează colecțiile ce conțin multe imagini diverse ale subiectului articolului; vă rugăm să modificați articolul sau să eliminați galeriile în consecință, mutând fișierele sub licență liberă la Wikimedia Commons dacă nu sunt deja acolo. |
Din punct de vedere al, geografiei fizice, Europa reprezintă o peninsulă, partea nord-vestică a Eurasiei sau a Afro-Eurasiei: Asia ocupă partea estică a acestei mase continentale și toate împart un platou continental comun.
Delimitări[modificare]
- Nord-71°10′21″N 25°47′40″ -Capul Nord (Norvegia)
- Sud-36°0′15″N 5°36′37″ - Punta Marroqui (Spania)
- Est-60° 0′ 0″ N, 60° 0′ 0″ E-Nord-estul Muntilor Ural(Rusia)
- Vest-38°46′51″N 9°29′54″ -Capul Roca(Portugalia)
Granița de est a Europei este, în mod obișnuit, definită de Munții Ural, în Rusia.[5] Primul geograf al secolului I d.Hr., Strabon, credea că, de fapt, Râul Tanaïs reprezintă această graniță,[6] așa cum și primele surse iudaice precizau. Frontiera de sud-est cu Asia nu este definită cu precizie. Cel mai adesea, Uralul sau, alternativ, Râul Emba sunt luate ca posibile delimitări. Granița continuă către Marea Caspică, Munții Caucaz sau, alternativ, Râul Kura din Caucaz, și ajunge la Marea Neagră; apoi, Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele și Marea Egee completează granița cu Asia. Marea Mediterană din sud separă Europa de Africa, în timp ce vecinul din vest este Oceanul Atlantic; Islanda, deși mai aproape de Groenlanda (America de Nord) decât de Europa, face, totuși, parte din cadrul acestui continent.
Datorită diferențelor culturale și socio-politice, există multe variante de delimitări ale Europei; în unele surse, anumite teritorii nu sunt incluse în Europa, în timp ce alte surse le includ. De exemplu, geografii din Rusia și alte state post-sovietice includ, în general, Munții Ural în Europa, dar Caucazul îl atribuie Asiei. În mod similar, unele hărți includ în Europa Georgia, Armenia și Azerbaidjanul, în timp ce altele le exclud. Tot în același mod, în ciuda faptului că insulele Cipru și Malta sunt mai apropiate de Asia și Africa, adesea sunt redate ca aparținând continentului european, mai ales de când au devenit membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene. Același lucru se petrece cu Insulele Canare ale Spaniei și cu teritoriile engleze și franceze situate în sau dincolo de Oceanul Atlantic sau în Oceanul Indian.
Caracteristicile continentului european[modificare]
- contur sinuos, lungimea tarmurilor de aproximativ 80 000 km
- relief complex si variat, altitudinea medie 340 m, altitudinea maxima 5642 m (Muntii Caucaz)
- predominanta climatului temperat, prielnic locuirii umane
- varietatea si coplexitatea retelei hidrografice ca tipologie, lungime, nivel, debit, importanta
- diversitatea biopedogeografica latitudinala si altitudinala
- resurse de subsol variate, neuniform raspandite
- grad ridicat de populare, densitatea populatiei-71 loc./km²
- ponderea ridicata a populatiei urbane (peste 77%)
- existenta civilizatiilor stravechi (greaca, romana, bizantina) si predominanta religiei crestine
- prezenta celor 2 blocuri regionale: militar (NATO) si economic (UE)
Relieful major - trepte, tipuri și unități majore de relief[modificare]
Relieful Europei este foarte variat pe zone relativ mici. În regiunile sudice predomină caracterul muntos, în timp ce mergând spre nord, terenul coboară dinspre Alpi, Pirinei și Carpați, prin teritoriile deluroase, și continuă către câmpiile joase din nord și est. Aceste șesuri prelungite sunt cunoscute sub numele de Marea Câmpie Europeană, iar în mijlociul lor se întinde Câmpia Nord-Europeană. Un arc format din zone mai înalte, de asemenea, se desfășoară de-a lungul țărmului nord-vestic, care începe în vestul insulelor britanice și Irlandei și continuă până la țărmul articulat și plin de fiorduri al Norvegiei.[7]
Această descriere este simplificată. Zone cum ar fi, de pildă, Peninsula Iberică și Peninsula Italică au propriile caracteristici, așa cum și însăși Europa centrală dispune de multe platouri, văi și bazine care complică și mai mult tendința generală.
Suprafața Europei este de aproximativ 10,5 milioane de km2, fiind al șaselea continent ca întindere. Cea mai mare răspândire o au câmpiile cu înălțimi între 0 și 200 de metri, care reprezintă circa 57%, urmate de dealuri și podișuri — cu 37% — și munți — cu 6% din suprafața totală. Altitudinea medie este de 320 de metri, aceasta fiind cea mai mică, relieful încadrându-se între -28 de metri, în Marea Caspică, și 4807 metri, în Munții Alpi, vârful Mont Blanc.[7]
Per ansamblu, altitudinile mai mici de 500 metri (câmpii, podișuri, dealuri) se întind din estul Munților Alpii Scandinaviei până în vestul Munților Urali și din nordul Munților Pirinei și al Mării Negre până la țărmulul Oceanului Arctic.
Unități morfostructurale[modificare]
Din punct de vedere tectonic, continentul aparține Plăcii Euroasiatice; 60% din suprafața Europei este foarte veche (unitățile de platformă și munții paleozoici).
- Europa străveche: primul nucleu continental al Europei este reprezentat printr-o unitate de platformă precambriană alcătuită din Scutul Scandinav, în nord, și Placa Est-Europeană (Placa Rusă), care se suprapune peste cea mai mare parte a Europei Estice.
- Europa caledoniană: Orogeneza caledoniană, care a avut loc în prima jumătate a erei paleozoice, a dus la formarea Munților Alpii Scandinaviei, a munților din arhipelagul Spitzbergen, a munților Scoției (Munții Grampieni) și Țării Galilor (Muntii Cambrieni).
- Europa hercinică: în Paleozoicul Superior, orogeneza hercinică a dus la formarea unui lanț de munți care începea de la Oceanul Atlantic și se termina la Marea Neagră. În prezent se păstreaza în fundamentul unor câmpii din Vestul Europei, dar mai ales într-o serie de masive joase: Podișul Castiliei, Masivul Armorican, Masivul Central Francez, Munții Vosgi, Munții Pădurea Neagră, Masivul Șistos Renan, Masivul Harz (Mittelgebirge), Masivul Boemiei, Podisul Lysa Gora și Podișul Dobrogei de Nord. Aceeași orogeneză a dus la formarea Munților Urali.
- Europa alpină: orogeneza alpină, care a avut loc în erele mezozoică și neozoică, a dus la cutarea stratelor din fostul Ocean Tethis în urma coliziunii dintre continentul nordic Laurasia si cel sudic, Gondwana. A luat naștere lanțul alpin alcătuit din : Cordiliera Betica, Munții Pirinei, Munții Alpi, Munții Apenini, Alpii Dinarici, Munții Carpați, Munții Balcani(Stara Planina) și Munții Caucaz. S-a format și cel mai lung lanț de munți vulcanici din Europa, Harghita-Oaș-Vihorlat din erupțiile vulcanice neogene, precum și vulcanii mediteraneeni: Etna în Sicilia, Vezuviu în Italia, Stromboli în Insulele Lipari. În prezent, areale cu vulcani activi se găsesc în Islanda și Italia.
Tipuri genetice de relief[modificare]
|
|
Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. |
.jpg)
Tipurile genetice majore de relief ale Europei sunt determinate de morfostructurile majore:
- Câmpiile: cele mai întinse se suprapun peste primul nucleu continental (Campia est-Europeană se suprapune peste placa est-europeană)
Sistemele montane caledonice, hercinice și alpine s-au format în orogenezele omonime, apărând astăzi fie sub forma unor lanțuri muntoase, fie sub forma unor masive muntoase și podișuri. Ariile depresionare apar sub forma unor câmpii de acumulare (fluviale, fluvio-lacustre, fluvio-glaciare) sau depresiuni interioare. Unitatile de podiș se suprapun peste substraturi diferite după cum urmează: Podișul Ardeni, Podișul Boemiei, Podișul Podolic, Podișul Dobrogei pe structuri hercinice; Podișul Smaland, Podișul Norland și Podișul Finlandei se suprapun pe structuri caledonice.
Acțiunea agenților externi asupra acestor tipuri de relief a determinat apariția reliefului derivat:
- Relieful glaciar a apărut fie ca rezultat al acțiunii ghețarilor de calotă, fie ca rezultat al acțiunii ghețarilor montani.
Relieful glaciar de calotă. În pleistocen, Europa Nordică a fost acoperită de o platoșă de gheață care se extindea spre sud peste Marea Baltică și peste Câmpia Europei de Nord și Câmpia Est-Europeană până la latitudinea orașelor Kiev și Moscova. În urma topirii ghețarului de calotă a rămas un relief glaciar specific, cu aliniamente de morene, sandre, blocuri eratice și depresiuni care adăpostesc lacuri. Acest tip de relief glaciar se extinde peste sud-estul Peninsulei Scandinave, Finlanda, Campia Nord Europeană și jumătatea nordică a Câmpiei Est-Europene.
Relieful glaciar montan cuprinde mai multe tipuri: relief glaciar pirinean alcătuit dominant din circuri glaciare, creste alpine, relieful glaciar alpin și caucazian alcătuit din circuri, văi glaciare, morene, creste alpine, dar și relief glaciar actual. În Munții Carpați se conservă relieful glaciar cuaternar.
Relieful litoral:
- cu fiorduri: Peninsula Scandinavia, Arhipeleagul Britanic
- cu riass: nordul Spaniei, nord-vestul Frantei
- cu estuare la gurile de vărsare ale fluviilor: Sena, Tamisa, Severn, Elba, Peciora, Dvina de Nord
- cu delte: Delta Volgăi, Delta Dunării, Delta Padului
- cu limane: la Marea Baltică și la Marea Neagră
- de tip dalmatic: pe litoralul Croației, la Marea Adriatică
- țărm antropic: polderele olandeze
Relieful carstic s-a format carstificându-se (calcare, sare, ghips) și este diversificat în raport de condițile locale. Curpinde relief carstic de suprafață: lapiezuri, doline, uvale, polii, ponoare, poduri naturale, toate incluse în termenul exorcarst, și carstul din adâncime, endocarstul, alcătuit din peșteri. Cele mai reprezentative zone carstice din Europa sunt Podișul Karst (Slovenia) și Muntii Alpi din Austria.
Relieful de loess/sedimentar: microdepresiuni formate prin tasare numite crovuri. Se găsește în Câmpia Germano-Polonă, Câmpia Europei de Est.
Relieful vulcanic din Europa cuprinde trei tipuri principale : platouri vulcanice în Islanda, vulcani activi și semiactivi cu relief vulcanic alcătuit din conuri și cratere, în Italia, și un lanț vulcanic neogen stins în Carpați cu relieful vulcanic modelat de agenții externi unde apar conuri vulcanice, neck-uri și cratere sau fragmente de cratere.
Relieful piemontan este cel mai bine reprezentat în nordul Munțiilor Pirinei, în regiunea Piemont din nordul Italiei și în Piemontul Getic, în sudul Carpaților Meridionali.
Suprafețele de eroziune apar în masivele vechi sub forma unor peneplene, cât și în munții de tip alpin, sub forma de nivele de creste sau platouri largi și fragmentate formate în trei-patru etape de evoluție numite suprafețe de nivelare.
Terasele și luncile se desfășoara în lungul văilor din Europa Centrală și de Sud și cuprind 3-8 trepte de terasă. Toate râurile mari și fluviile din Europa prezintă lunci largi și uneori culoare de vale.
Relieful eolian este format din câmpuri de dune și apare mai frecvent în sud-vestul Franței și în Câmpia Mării Caspice și Danemarca.
Relieful insulelor este format din munții alcătuiți din roci eruptive sau cristaline cu înălțimi de până la 1500 metri și din câmpii litorale inguste. Insula Islanda are aspectul unui imens podiș vulcanic, alcătuit din bazalte, tufuri și brecii vulcanice terțiare, peste care se înalță numeroase conuri vulcanice, dintre care cel mai înalt are 2115 metri (Hekla).
Unități majore de relief[modificare]
Munții Caledonici (paleozoici) formați în Silurian[modificare]
[modificare]
- se situează în nordul Peninsulei Scandinavice
- formați în Orogeneza Caledonică, ridicați pe verticală în orogeneza alpină
- altitudini de peste 2000 metri
- afectați de glaciația cuaternară
- relief glaciar
- la contactul cu Marea Norvegiei se formează fiorduri
Munții Grampieni[modificare]
- Vf. Ben Nevis - 1343 metri
- lanțuri orientate SV-NE, separate de depresiuni tectonice
Munții Penini[modificare]
- se situează în Marea Britanie
- formați în orogeneza caledonică, afectați de cutările hercinice
- puternic erodați și faliați
- calcare și relief carstic
- altitudini sub 900 metri - Vf. Cross Fell - 893 metri
Munții Hercinici (paleozoici) formati in Carbonifer[modificare]
Masivul Central Francez[modificare]
- se situează în vestul Franței
- formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
- roci metamorfice
- afectați de vulcanismul din neozoic - conuri și cratere
- în partea de sud se găsește relief carstic cu numeroase sectoare de chei
- alt. max. - 1866 m
Meseta Spaniola[modificare]
- se află în partea centrală a peninsulei Iberice
- formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
- roci metamorfice
- erodată și faliată - culmi alungite numite sierre
- relief ruiniform apărut prin eroziune
- cele mai înalte vârfuri cu relief glaciar (Sierra de Gredos - 2592 m)
Munții Vosgi (Pădurea Neagră)[modificare]
- situați în Germania
- formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
- roci metamorfice
- un sistem de horsturi (Pădurea Neagră și Vosgii) și grabene (Valea Rinului)
- altitudini ce depășesc 1400 de metri
- relief vulcanic
Masivul Șistos Renan[modificare]
- are orientare est-vest și se află pe de-o parte și pe alta a Rinului
- formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
- roci metamorfice
- afectați de erupții vulcanice
- relief vulcanic
- înălțime medie : 600-800 m
Munții Jura[modificare]
- se situează în nordul Alpilor
- formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
- roci metamorfice
- alt. max. 1723 m - Vârful Crête de la Neige
- straturi de rocă dispuse în cute regulate, paralele și o structură ce a dat naștere reliefului jurasian
Patrulaterul Boemiei[modificare]
- se situează în Cehia
- alcătuit din Podișul Boemiei, încadrat de Colinele Ceho-Morave, Munții Sudeți și Munții Metaliferi, în centru aflându-se Munții Pădurea Boemiei
- formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
- roci metamorfice
- relief carstic
Munții Ural[modificare]
- se află la contactul dintre Europa și Asia
- orientați de la nord la sud și au o lungime de 2000 km
- formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
- roci metamorfice
- alt. max. - Vf. Narodnaia, 1894 m
- relief glaciar în nord, carstic și vulcanic în centru și nivelat de eroziune în sud
Munții Harz (Mittelgebirge)[modificare]
- cel mai nordic masiv hercinic
- masiv erodat
Munții alpini tineri (mezozoici) formati in Cretacic[modificare]
.jpg)
.jpg)
Munții Sierra Nevada[modificare]
- 3480 metri (vf. Mulhacen)
- fenomene carstice
- cei mai sudici ghețari din Europa
Munții Rodopi[modificare]
- alt. max. 2191 metri în vf. Goliam Perelik
Munții Rila[modificare]
- S-V Bulgariei
- cel mai înalt lanț muntos din Peninsula Balcanică - vf. Musalla (2925 metri, cel mai înalt din Bulgaria) cu relief glaciar
Munții Pirinei[modificare]
- situați între Golful Biscaya și Marea Mediterană
- despart Peninsula Iberică de continent
- se întind pe o lungime de 400 km
- s-au format prin orogeneza alpină prin încrețire
- domina rocile metamorfice
- au altitudini peste 3000 metri-Vf. Aneto-3404 m
- prezintă relief glaciar și ghețari de tip pirinean
- Pirineii Atlantici
Munții Alpi[modificare]
- situați între Marea Ligurică și Campia Panonică pe o lungime de 1200 km
- formați in orogeneza alpină prin încrețirea scoarței terestre;
- domină rocile metamorfice;
- au altitudini de peste 4000 km
- prezintă relief glaciar și carstic.
Munții Carpați[modificare]
- se întind din Bazinul Vienei până în Valea Timocului
- formați în orogeneza alpină prin încrețire,
- domină rocile metamorfice
- au traseu sinuos și sunt mai fragmentați decât Alpii
- au altitudinea maximă de 2655 m (Vârful Gherlakovka din Munții Tatra)
- prezintă relief glaciar, carstic și vulcanic.
Munții Apenini[modificare]
- sunt situați in Peninsula Italică
- formați prin orogeneza alpină prin încrețire
- domină rocile metamorfice, se desfășoara sub forma de culmi paralele orientate nord-sud;
- altitudinea maximă - 2900 metri, în nord apar alunecările de teren, în sud se găsește relief vulcanic și vulcani activi ca Vezuviu;
- sunt fragmentați de numeroase văi și depresiuni
Munții Caucaz[modificare]
- situați între Marea Neagră și Marea Caspică
- formați prin orogeneza alpină prin încrețire
- domină rocile metamorfice
- se găsesc și roci vulcanice și calcare
- altitudinea maximă: 5642 metri
- prezintă relief vulcanic, carstic și glaciar
- sunt traversați de trecători la înălțime (Pasul Crucii - 2380 metri)
- prezintă masivitate
Alpii Dinarici[modificare]
- situați de-a lungul țărmului Mării Adriatice
- formați prin orogeneza alpină prin încrețire
- domină rocile metamorfice
- relieful carstic
- prezentă șirurilor paralele, ce se extind și în Marea Adriatică formând țărmul dalmatin
Munții Pindului[modificare]
- ocupă partea vestică a Greciei
- formați în orogeneza alpină prin încrețire
- domină rocile metamorfice
- altitudinea maximă: 2911 metri - Vârful Olimp
- se extind din Marea Adriatică formând un țărm dalmatin
Munții Balcani[modificare]
- situați în Peninsula Balcanică
- formați prin orogeneza alpină prin încrețire
- domină rocile metamorfice
- mai joși decat Carpații
- altitudinea maximă: 2376 metri - Vârful Botev
- formați din două culmi între care se găsește Valea tectonica a Tundjei
- relief mai puțin variat
Podișuri vechi[modificare]
Podișul Castiliei[modificare]
- fundament hercinic și cuvertură sedimentară mezozoică și neozoică
- altitudini de peste 500 m
- înălțarea marginilor a generat sierre (Sierra de Gredos 2592 m)
- subunități: Podișul Castilia Veche în nord, Podișul Castilia Nouă în sud
Podișul Boemiei[modificare]
- înconjurat de munții hercinici, Munții Pădurea Boemiei, Munții Metaliferi, Munții Sudeți, Colinele Ceho-Morave
Podișuri noi[modificare]
Podisul Elveției[modificare]
- caracter piemontan spre Alpi
- depozite glaciare și fluvio-glaciare
Podișul Bavariei[modificare]
- situat în sudul Germaniei
Podișul Finlandei[modificare]
- estul Peninsulei Scandinavice
- se suprapune Scutului Baltic
- alcătuit din șisturi cristaline străpunse de granite
- puternic modelat de ghețarii cuaternari
- relieful glaciar - șiruri de morene
- alt. maximă - 1324 metri
Câmpii vechi[modificare]
Câmpia Europei de Est[modificare]
- aflata in estul Europei, este cea mai intinsa campie europeanasi a doua din lume dupa Campia Amazonului
- este formata din Scutul Baltic, peste care s-au depus straturi de sedimente
- alcatuita din campii joase, campii colinare si podisuri joase puternic erodate
- podusuri: Podisul Volga, Podisul Central Rus, Podusul Valdai, Timan
- alt. minima- 28 metri, alt. maxima-463 m in Col.Timan
- modelat de glaciatia cuaternara,pe care s-a depus un strat gros de loess
- principalele sisteme fluviale sunt orientate spre nord-sud
Câmpia Europei de Nord[modificare]
- Campia Germano-Polona
- campie de subzistenta
- modelata de ghetari cuaternari-campuri de morene, sandre
- altitudini negative in Campia Olandei care au fost inchise cu diguri numite poldere
- campie valurita, acoperita cu loess
Câmpia Germano-Poloneză[modificare]
- este mărginită la nord de coasta Mării Nordului și a Mării Baltice, la sud de munții Mittelgebirge cu Masivul Șistos Renan, Eifel, Bergisches Land și Sauerland, la vest de regiunea Teutoburger Wald, la est de munții Harz ca și colinele aparținătoare de Erzgebirge.
- Principalele ape curgătoare sunt Rinul, Ems, Weser, Elba și Havel.
- Se extinde și pe litoralul baltic al Poloniei.
- A fost afectată de glaciațiunea cuaternară, dovadă stând șirurile morenaice care se întâlnesc pe toată suprafața unității de relief
Câmpii noi[modificare]
Câmpia Padului[modificare]
- vechi golf al Marii Adriatice, in care s-au depus sedimente aduse de rauri din Alpi
- s-a format in cuaternar
- alt.scazute-sub 200 m
- separa Muntii Apenini de Alpi
- a creat o delta comuna cu Adige-prezinta lagune si cordoane litorale
Câmpia Panonică[modificare]
- se afla intre Muntii Dinarici, Muntii Alpi si Muntii Carpati
- s-a format in cuaternar prin depunerea de sedimente pe locul lacului panonic
- roci sedimentare
- fundament cristalin, cazut in trepte
- se gasesc munti insulari la suprafata
Câmpia Română[modificare]
- se desfasoara de-a lungul Dunarii, sub forma de fasii paralele, reprezentate de Lunca Dunarii, terasele Dunarii, campia de loess, campiile de subsistenta si campiile piemontane
Clima[modificare]
.gif)
Europa se află în mijlocul zonei temperate de nord, cea mai mare parte a continentului fiind cuprinsă între 35º și 60º latitudine nordică și între 9º și 65º longitudine vestică,[7] întinzându-se pe mai bine de 4 000 km între Capul Nordului, unde temperatura medie anuală este de −5 °C, și insula Creta unde temperatura medie anuală este de 18 °C.
Centrul și răsăritul continentului au o climă continentală contrastată, cu ierni reci și veri foarte calde (mai ales în ultimele decenii și cu precădere în orașele moderne dominate de asfalt, ciment, beton și sticlă), dar în apus și la miazăzi se manifestă respectiv influențele atlantice și mediteranene care moderează contrastele termice. Dinspre Atlantic vin vânturile de apus care aduc umezeală tot anul și mențin temperaturile deasupra mediei mondiale la latitudinile corespunzătoare, mulțumită apelor calde aduse de curentul Nord-Atlantic zis și „Curentul Golfului” (este vorba de Golful Mexic: acest curent este numit Gulf Stream în limba engleză și Corriente del Golfo în spaniolă).
Spre răsărit, marile presiuni de iarnă formează bariere de aer rece în calea fluxului de apus de aer oceanic, provocând ninsori mari acolo unde cele două mase de aer se întâlnesc sau geruri uscate mai la răsărit. Munții norvegieni constituie de asemenea o barieră, astfel că Scandinavia are o climă continentală rece.
Spre sud, clima mediteraneană se caracterizează prin ierni călduțe și ploioase și prin veri calde, uscate și însorite, astfel încât această climă a fost definită ca fiind „temperată iarna și subtropicală vara”.
Acești factori explică repartizarea climelor Europei așa cum apar pe harta alăturată.
Factori[modificare]
 |
Acest articol este scris parțial sau în întregime fără diacritice. Puteți da chiar dumneavoastră o mână de ajutor. Ștergeți eticheta după adăugarea diacriticelor. |
Factorii genetici ai climei Europei sunt:
- radiatia solara (rezultata din pozitia de pe glob) determina caracterul temperat al climei;scade ca valoare anuala de la sud (130-140 kcal/cm³/an) spre nord (80-100 kcal/cm²/an).
- circulatia generala a aerului de la vest la est concretizata prin deplasarea anuala a zonelor de divergenta si convergenta, este determinata pe directia vest-est): repartitia descrescatoare a precipitatiilor;diminuarea caracterului oceanic al climei; accentuarea continentalismului termic.
Europa este situata in spatiul de actiune dinamica a vanturilor de vest si a vanturilor polare. influenta centrilor barici situati in afara continentului sau pe marginile acestuia (Anticiclonul Azorelor, Anticiclonul Groenlandez, Anticiclonul Siberian, Ciclonul Islandez, Ciclonul Central Asiatic) determina deplasarea pe continent a unor mase de aer diferite: polare- foarte reci si relativ continentale-reci/calde, atlantice-calduroase si umede, mediteranene/nord africane-calde si umede; dupa sezon si uscate. Diversitatea maselor de aer si raporturile dintre acestea determina caracteristici variate in regimul precipitatiliilor, temperaturii.
- contactul sinuos dintre uscat si apa
- influenta Curentului Atlanticului de Nord
- aspectul si altitudinea reliefului prin prezenta si orientarea lantului muntos alpino-carpatic;zonalitatea verticala
- prezenta unei mase continentale de mari dimensiuni in estul continentului, aceasta determina continentalismul temperaturii si al precipitatiilor.
Elementele climei[modificare]
Manifestarea elementelor climatice principale; izotermele medii anuale si cantitatea medie anuala de precipitatii este determinata de actiunea climatica simultana a Curentului Atlanticului de Nord si de continentalismul regiunii de est a Europei, inducand o azonalitate deformata (de la sud-vest spre nord-est) si nu este in conformitate cu zonalitatea latitudinala. Temperatura medie anuala scade de la sudul spre nordul continentului, pe teritoriul continentului se desfasoara izoterme medii anuale cu valori de 20 °C , 15°C , 10 °C , 5 °C , 0 °C sau -5 °C .Precipitatiile scad de la Vest (1000 mm/an) la Est (500 mm/an) si cresc in functie de altitudine.Vanturile predominante sunt vanturile de Vest si Crivatul din Est.Exista si vanturi locale, de tip foehn.
Regionalizare climatică[modificare]
In Europa se disting mai multe tipuri de clima, cu o succesiune predominant latitudinala, cu o dispunere deformata, de la sud-vest spre nord-est.Zonalitatea este dublata de etajarea pe verticala a elementelor climei.Succesiunea tipurilor de clima incepe din Peninsula Iberica (pe fondul climatului mediteran), aici existand nuante de ariditate siimilare latitudinilor tropicale si ajunge la caracteristici climatice extreme in nord-estul continental (similare cu cele polare in nordul Muntilor Urali). Repartitia tipurilor de clima este influentata de Curentul Atlanticului de Nord, in vest (sub aspectul repartitiei temperaturilor medii si al regimului precipitatiilor) si de influenta maselor continentale, in est(in caracterul continental al temperaturii si arid al regimului precipitatiilor).
Tipuri de climă[modificare]
- climat subtropical secetos in Peninsula Iberica
- climat mediteranean-subtropical in Peninsula Iberica, Peninsula Italica, sudul Peninsulei Balcanice.
Caracteristici: doua sezoane (iarna racoroasa si umeda, vara foarte calda si secetoasa), temperaturile medii ale lunilor extreme fiind de 10 °C in ianuarie si 25 °C in iulie.Precipitatiile medii anuale sunt de 600-900 mm/an (predominant in aprilie si octombrie), zona de interferenta intre circulatia vestica, de pe Marea Mediterana si cea din nordul Africii. climat temperat oceanic(influenta Curentului Atlanticului de Nord) se intalneste in nordul Spaniei, Insulele Britanice, vestul Frantei, nordul Norvegiei (Europa de Vest intre 40° si 70° latitudine). Caracteristici:circulatia permanenta a maselor de aer vestice, umede si racoroase, temperaturile medii ale lunilor extreme scad de la sud la nord ( in ianuarie - de la 8 °C la -1 °C, in iulie- de la 22 °C la 15 °C ), iar precipitatiile medii anuale scad de la 1000mm/an la 800-900mm/an.Circula vanturile din vest.
- climat de tranzitie: se gaseste in centrul Spaniei, Europa Centrala, Europa de Sud-Est.
Caracteristici:slabirea treptata a circulatiei maselor de aer vestice, interferenta acestora cu masele de aer provenit din nord, sud sau est, temperaturile medii negative fiind timp de 1-3 luni.Vara, temperaturile medii cuprind 15 °C -18 °C , precipitatiile medii anuale scad de la vest (800 mm/an) la est(500mm/an).
- climat temperat-continental: se gaseste in Europa de Est, Sudul Peninsulei Scandinavice.
Caracteristici: influenta maselor de aer nordice si est-continentale; rece si umed la nord(500 mmm/an), mai cald si ariid in sud (200-300 mm/an).
- climat temperat de stepa
Caracteristici: precipitatii moderate; nuante de ariditate (in estul Marii Negre)
- climat subpolar in Europa Nordica, la latitudini mai mari de Cercul Polar
Caracteristici: cca. 5-6 luni temperaturi medii negative; media lunii iulie intre 10 °C -15 °C ; precipitatii de 500 -800 mm/an, predominant sub forma de zapada; lungimea mare a anotimpului rece; vanturi polare
- climat montan: etajare pe verticala; lanturile montane se desfasoara in toate unitatile climatice;
Caracteristici:la baza muntilor sunt caracteristicile unitatii mari de relief, iar de cca cca 800 m altutudine intervine etajarea; scaderea temperaturilor, cresterea precipitatiilor si a umiditatii; in muntii din altutidine, iar in muntii din nordul continentului, la 500 m altitudinel precipitatiile cresc pana la 1000-1500 mm/an.
Hidrografia Europei[modificare]
Particularitatile retelei de rauri se definesc in raport cu : lungimea, suprafata bazinului hidrografic, debitele si nivelurile specifice, bazinele oceanice si marine in care se varsa si regimul de scurgere. Volga este cel mai lung fluviu al Europei, de peste 3500 km, iar, din acest punct de vedere, este urmata de 3 fluvii cu lungimi intre 2000 si 3000 km: Dunărea, Ural si Nipru.Intre 1000 si 2000 km, au raurile Don, Peciora, Nistru, Rin si Elba.Volga se impune ca cel mai intins bazin hidrografic in spatiul european. Cele mai importante fluvii se varsa in Oceanul Atlantic, in Marea Baltica, Oceanul Arctic, Marea Nordului, Marea Mediterana, Marea Neagra, dar si in bazinul endoreic al Marii Caspice (Ural si Volga). Regimul de scurgere al raurilor variaza in cursul anului in functie de clima si relief.In spatiul european exista rauri cu regim complex si rauri cu regim simplu de scurgere. Raurile cu regim complex strabat regiuni variate din punct de vedere morfologic si climatic, reprezentand importante artere de navigatie si de energie.Cele mai importante sunt Dunarea, Rinul si Ron. Raurile cu regim siplu se diferenteaza in functie de variatia debitului:
- tipul nordic: rauri bogate in apa pe tot cursul anului-Pecioara, Dvina de Nord, Neva
- tipul atlantic: Loara ,Sena, Tamisa, Meusse; se caracterizeaza printr-un regim relativ uniform , dar cu debit crescut iarna, ca Saone.
- tipul mediteraneean: rauri scurte, alimentate mai ales iarna, comparativ cu vara,cand pot sa sece, ca Tibru, Segura, Alfios, Salso
- tipul central-european: rauri lungi, cu debit mare primavara in urma topirii zapezilor si a ploilor de primavara, ca Vistula, Elba si Odra
- tipul est-european: specific raurilor din campii intinse, cu debit oscilant, foarte mic vara, datorita climatului continental excesiv, ca si iarna, datorita inghetului, cum ar fi Volga, Don si Nipru.
In Europa sunt distribuite numeroase lacuri, variata ca mod de formare, intindere si volum.Cele mai multe si mai mari se afla in regiunile afectate de glaciatiune cuaternara din nordul Europei. In Peninsula Scandinava si in nordul Campiei Ruse exista cateva sute de mii de lacuri glaciare, ca Ladoga(18 400 km²) si Onega (9610 km²) in Rusia, ca Varern, Vattern, Malaren in Suedia, Saimma in Finlanda. Lacurile glaciare sunt numeroase si in munti inalti, insa, chiar daca au o suprafata mai mica decat cele de calota-mai mar fiind Geneva, Constanza, Bodensee (peste 600 km²), sunt mai adanci, precum cele din nordul Italiei-Como, Garda si Maggiore. Suprafete apreciate au si lacurile de origine tectonica, precum lacul Balaton, Ohrid sau Prespa.Cel mai mare lac de pe glob se situeaza intre Europa si Asia: Marea Caspică (371.000 km²) si un nivel sub cel al Oceanului Planetar-28 metri.Din cauza evaporatiei puternice, suprafata sa se reduce treptat, din 1930 paan in prezent micsorandu-se cu 40.000 km²,iar in unele locuri linia tarmului inaintand spre interior cu 16 km. Amenajarile hidrotehnice, in special cele din Europa de est, au condus la aparitia unor lacuri de acumulare de mari dimensiuni, cum sunt Samara si Vogograd, pe Volga; Porțile de Fier I, pe Dunare; Timleansk, pe Don.
Mări și oceane[modificare]
- Oceanul Atlantic
- Oceanul Arctic
- Marea Baltică
- Marea Nordului
- Marea Neagră
- Marea Mediterană
- Marea Marmara
- Marea Egee
- Marea Caspică
- Marea Azov
- Marea Ligurică
- Marea Tireniană
- Marea Ionică
- Marea Adriatică
- Marea Norvegiei
- Marea Mânecii
Biopedosfera Europei[modificare]
Vegetația[modificare]
Zona Mediteraneeana este alcatuita predominant din formatiuni arbustive semperviriscente: maquis, garrig (sudul Frantei). tomillares (Spania), frigana (Grecia).In Spania apare singura specie de palmier pe sol european. Zona padurilor de foioase se intinde din nordul Spaniei si din arhipeleagul britanic, pana la sud de Varsovia, spre est, pana in bazinul superior al Prutului si Nistrului, iar spre sud, pana la limita muntilor Alpi, Dinarici si Rodopi.Padurile sunt relativ sarace in specii, fiind dominante de fag si stejar, multe dintre ele fiind inlocuite, din timpuri istorice, cu plante de cultura. Zona padurilor mixte se reprezinta sub forma unor fasii , intre 50 si 55 grade latitudine, care se ingusteaza pe masura ce inainteaza spre extremitatea estica a continentului. Zona padurilor de rasinoase, in care predomina molidul, bradul, zada si mesteacanul, este cea mai masiva unitate forestiera a Europei.Acestea ocupa o arie vasta, pana spre latitudinea oraselor Oslo, Stockhlom si Sankt Petesburg , dincolo de care , spre sud, are o maxima extensiune in Campia Petesburg, pana la latitudinea orasului Kiev. Stepa, alcatuita din vegetatie ierboasa xerofila, este specifica Europei de Est, teritoriile situate la nord de Marea Neagra si Marea Caspica si unor portiuni restranse din estul Campiei Romane, Podisul Dobrogei, Campia Tisei si Peninsula Iberica.A fost inlocuita in cea mai mare parte cu cereale si plante tehnice. Silvostepa-o fasie ingusta, situata intre vegetatia de stepa si cea a padurilor de foioase, se intinde din Campia Romana pana la poalele Muntilor Ural.In afara ierburilor specifice stepei (colilie, laptele cucului, pelin, paius), apar si palcuri de padure, reprezentate de stejar, carpen, tei, artar etc. Tundra este intalnita in insulele arctice, in nordul Scandinaviei si in nordul Campiei Ruse, intre Capul Nord si Muntii Ural.Vegetatiei saracacioase de muschi si licheni i se adauga mesteacanul pitic, salcia pitica si ienuparul.O vegetatie asemanatoare celei de tundra, vegtatia alpina , se gaseste in partea superioara a muntilor inalti, fiind formata, printre altele, din graminee, afin, merisor si smardar.
Fauna[modificare]
Fauna de tip tropical, apoi subtropical, din pliocen, cu elefanti, camile si antilope, a cedat locul faunei de clima rece, din timpul glaciatiunilor.S-a format o fauna de tundra si padurea boreala, cu exemplare de mamut, ren, cerb, urs, rinocer lanos si animale de pestera, cum ar fi ursul de pestera. In postglaciar, fauna s-a modificat din nou, ajungandu-se la fauna actuala.Se mai pastreaza insa relicte glaciare, pe muntii inalti, in cadrul faunei alpine sau al regiunilor arctice.Interventia omului a facut ca, in holocen, unele specii ca bourul sau mamutul sa dispara. Cu toate acestea, si in cadrul lumii animale, se pot deosebi anumite asociatii faunistice, legate de zona atlantica, cea mediteraneeana si cea continentala etc. In Europa atlantica, din cauza marii densitati a populatiei, numarul de specii si de exemplare ale animalelor salbatice s-a redus simtitor ,iar multe specii, cum ar fi ursul sau lupul, chiar au disparut. In nordul european se intalnesc in mediul acvatic foca, morsa, iar pe uscat lemingul, renul si alte numeroase specii de pasari, in special in timpul scurtei veri polare. In Europa Mediteraneeana, cu o fauna saracita, se mai pastreaza cateva elemente caracteristicem precum sacalul si pisica salbatica, in care se adauga numeroase repite, broasca testoasa de uscat, scorpionul si in Gilbraltar, singura specie de maimuta din Europa-magotul. Fauncea cea mai abundenta si cea mai diversificata se intalnteste in Europa Centrala si in cea Continentala.Taigaua, spre deosebire de tundra, beneficiaza de o fauna bogata si variata, cu numeroase specii endemice, ca elanul sau vulpea rosie.Padurea de foioase se caracterizeaza prin specii de animale precum cerbul, caprioara, mistretul, ciocanitoarea, gaita, cucul, cocosul de padure. Specifica prin elemente faunistice,este stepa, tipica pentru multimea rozatoarelor ca popandaul, harciogul, iepurele si rapitoare ca lupul, vulpea sau viezurele.Dintre pasari poti fi mentionate : dropia, ciocarlia, prepelita, cocorul. In stepele caspice foarte aride sunt intalnite antilopa saiga. Fauna alpina proprice muntilor inalti, cuprinde relicte glaciare, antilopa de munte europeana, capra neagra, marmota, mai ales in Muntii Alpi.
.JPG)
Solul[modificare]
Ca o consecinta a varietatii reliefului, climei si vegetatei, in Europa, solurile sunt foarte variate, diferetindu-se, astfel, clase si tipuri genetice.Cele trei regiuni principale ale continentului-atlantica, mediteraneana si continentala- se reprezinta prin soluri caracteristice: In Europa de Vest predomina argiluvisolurile si cambisolurile, acoperite cu paduri de foioase in spatiile, cu relief mai coborat.Acestea sunt soluri slab acide, mai sarace in humus.In acelasi timp, masivele hercinice se caracterizeaza prin prezenta rendzinelor. Solul tipic Europei mediteraneene este terra rossa, specific padurilor xerofile si tufisurilor de arbusti. In partea centrala si estica a continentului exista cea mai mare desfasurare de soluri zonale.Astfel, in nord, pe litoralul arctic, sunt prezentate solurile de tundra; in partea de mijloc, reprezentand cea mai mare suprafata, sunt prezentate podzolurile si solurile cenusii podzolice, tipice padurii de conifere; spre sud, in Campia Romana, Podisul Dobrogei, sudul Europei de est si, insular, in Campia Tisei, predomina cernoziomurile, legate de formatiunile de stepa si silvostepa.Acestea sunt cele mai fertile soluri din Europa.In zona stepelor caspice, pe portiuni restranse, se formeaza soluri de semidesert, cu o concentratie mare de saruri. Lanturile montane inalte prezinta o dispunere a tipurilor de soluri in stransa corelatie cu conditiile climatice si cu elemente de vegetatie.
Resurse naturale[modificare]
.jpg)
I.Resursele de subsol:
- Minereuri de fier:Muntii Ural, Peninsula Crimeea, Suedia (Kiruna), nordul Norvegiei, bazinul francez Lorena iar in Romania in M. Banatului, Poiana Rusca siHarghita;
- Minereuri neferoase:Scandinavia, Romania (grupa N a Carpatilor Orientali,Apuseni), bauxita (M. Padurea Craiului) etc.;
- Petrol si gaze:Marea Nordului, Marea Caspica si campiile limitrofe, Marea Neagrain NV, bazinul Peciorei din Campia Rusa, Romania ( Subcarpati, Campia Romana,Depresiunea colinara a Transilvaniei, Dealurile de Vest, Campia de Vest);
- Carbuni:M. Ural, Wales si Northumberland in Marea Britanie, Rhur in Germania,Silezia in Polonia si Cehia, Asturia in Spania iar in Romania in Depresiunea Petrosani,Podisul Getic, Subcarpatii de Curbura si Getici, Campia de Vest etc.;
- Roci de constructie:granit (Finlanda, Scoția, Munții Măcin), bazalt (Masivul CentralFrancez, Irlanda, M.Harghitei), marmură (Grecia, Italia, Norvegia, Munții Poiana Ruscă);
- Sare:Polonia, Germania, Spania, Romania (Subcarpati, P. Sucevei, P. Transilvaniei)
II. Resursele de apa:
- Energia hidroelectrică:Norvegia, Alpi, Dunăre (România, Serbia), Volga (Rusia);
- Energia geotermală:Italia, Islanda, România (Câmpia de Vest);
- Ape minerale:România (Vatra Dornei, Borsec, Harghita), Franța (Vichy), Cehia(Karlovy-Vary);
- Lacuri :agrement, piscicultură, irigații, etc.
III. Resurse atmosferice și extraatmosferice
- Energia eoliană:Olanda, Germania, Danemarca;
- Energia solară:Franța, Spania, Germania, Marea Britanie;
- Resursele vegetale:păduri, păsuni, fânețe.Din punct de vedere economic, mai importante sunt padurile de conifere, pajistilemontane si cele din lungul raurilor
- Resursele de sol:cernoziom (fertilitat)
Țări[modificare]
Cel mai mare stat de pe continent este Federația Rusă, chiar dacă se ia în considerare doar partea sa europeană, Rusia fiind mai mare decât orice alt stat european. Douăzeci și șapte din țările Europei compun Uniunea Europeană și sunt puternic integrate din punct de vedere politic și economic.
Tabelul de mai jos afișează o listă a țărilor europene grupate după regiunile folosite de către Organizația Națiunilor Unite.
 |
||||
| Numele regiunii și al țării cu drapel |
Suprafață (km²) |
Populație (est. din 1 iulie 2002) |
Densitatea populației (pe km²) |
Capitală |
|---|---|---|---|---|
| Europa de Est: | ||||
 Belarus |
207.600 | 10.335.382 | 49,8 | Minsk |
 Bulgaria |
110.910 | 7.621.337 | 68,7 | Sofia |
 Republica Moldova |
33.843 | 4.434.547 | 131,0 | Chișinău |
 Polonia |
312.685 | 38.625.478 | 123,5 | Varșovia |
 Republica Cehă |
78.866 | 10.256.760 | 130,1 | Praga |
 România |
238.391 | 21.698.181 | 91,0 | București |
 Slovacia |
48.845 | 5.422.366 | 111,0 | Bratislava |
 Ucraina |
603.700 | 48.396.470 | 80,2 | Kiev |
 Ungaria |
93.030 | 10.075.034 | 108,3 | Budapesta |
| Europa de Nord: | ||||
 Danemarca |
43.094 | 5.368.854 | 124,6 | Copenhaga |
 Estonia |
45.226 | 1.415.681 | 31,3 | Tallinn |
 Finlanda |
336.593 | 5.157.537 | 15,3 | Helsinki |
 Islanda |
103.000 | 307.261 | 2,7 | Reykjavík |
 Letonia |
64.589 | 2.366.515 | 36,6 | Riga |
 Lituania |
65.200 | 3.601.138 | 55,2 | Vilnius |
 Norvegia |
324.220 | 4.525.116 | 14,0 | Oslo |
 Regatul Unit |
244.820 | 61.100.835 | 244,2 | Londra |
 Republica Irlanda |
70.280 | 4.234.925 | 60,3 | Dublin |
 Suedia |
449.964 | 9.090.113 | 19,7 | Stockholm |
| Europa de Sud: | ||||
 Albania |
28.748 | 3.600.523 | 125,2 | Tirana |
 Andorra |
468 | 68.403 | 146,2 | Andorra la Vella |
 Bosnia și Herțegovina |
51.129 | 4.448.500 | 77,5 | Sarajevo |
 Croația |
56.542 | 4.437.460 | 77,7 | Zagreb |
 Grecia |
131.940 | 10.645.343 | 80,7 | Atena |
 Italia |
301.230 | 58.751.711 | 191,6 | Roma |
 Macedonia (FYR) |
25.333 | 2.054.800 | 81,1 | Skopje |
 Malta |
316 | 397.499 | 1.257,9 | Valletta |
 Muntenegru |
13.812 | 616.258 | 44,6 | Podgorița |
 Portugalia |
91.568 | 10.084.245 | 110,1 | Lisabona |
 San Marino |
61 | 27.730 | 454,6 | San Marino |
 Serbia |
88.361 | 9.663.742 | 109,4 | Belgrad |
 Slovenia |
20.273 | 1.932.917 | 95,3 | Ljubljana |
 Spania |
504.851 | 45.061.274 | 89,3 | Madrid |
 Vatican |
0,44 | 900 | 2.045,5 | Cetatea Vaticanului |
| Europa de Vest: | ||||
 Austria |
83.858 | 8.169.929 | 97,4 | Viena |
 Belgia |
30.510 | 10.274.595 | 336,8 | Bruxelles |
 Elveția |
42.290 | 7.507.000 | 176,8 | Berna |
 Franța |
547.030 | 59.765.983 | 109,3 | Paris |
 Germania |
357.021 | 83.251.851 | 233,2 | Berlin |
 Liechtenstein |
160 | 32.842 | 205,3 | Vaduz |
 Luxemburg |
2.586 | 448.569 | 173,5 | Luxembourg |
 Monaco |
1,95 | 31.987 | 16.403,6 | Monaco |
 Țările de Jos (Olanda) |
41.526 | 16.318.199 | 393,0 | Amsterdam |
| Europa Transcontinentală și Asia: |
||||
 Azerbaidjan |
86.600 | 8.621.000 | 97 | Baku |
 Georgia |
69.700 | 4.661.473 | 64 | Tbilisi |
 Kazahstan |
2.724.900 | 15.217.711 | 5,6 | Astana |
 Rusia |
3.960.000 | 106.037.143 | 26,8 | Moscova |
 Turcia |
783.562 | 70.586.256 | 93 | Ankara |
| Europa sociopolitică | ||||
 Armenia |
29.800 | 3.229.900 | 101 | Erevan |
 Israel |
67.91 | 3.572.000 | 49,7 | Tel Aviv |
 Cipru |
9.251 | 788.457 | 85 | Nicosia |
| Total | 10.176.246 | 709.608.850 | 69,7 | |
Populatia si caracteristicile Europei Geodemografice[modificare]
Încă de la Renaștere, Europa a avut o influență majoră în cultura, economia și mișcările sociale din întreaga lume. Cele mai importante invenții își au originea, în principal, în Europa și Statele Unite.[8] Demografia Europei e importantă nu numai din punct de vedere istoric, cât mai ales din cel al înțelegerii actualelor relații internaționale și probleme de ordin social-economic.
Unele probleme curente și din trecut legate de demografie au inclus emigrația religioasă, relațiile inter-rasiale, imigrația economică, un declin al natalității și îmbătrânirea populației. În unele țări majoritar catolice, precum Irlanda și Polonia, accesul la avort este, în prezent, limitat; în trecut, asemenea restricții privind nașterile controlate artificial erau comune în Europa. Avortul a rămas ilegal în insula Malta, unde religia de stat este cea catolică. De asemenea, este de menționat și faptul că 3 țări europene (Olanda, Belgia și Elveția) și comunitatea autonomă a Andaluziei (Spania)[9][10] au permis forma limitată a eutanasiei voluntare pentru persoanele bolnave în stare terminală.
În 2005 populația Europei a fost estimată la 731 de milioane de locuitori de către Națiunile Unite,[11] care reprezintă puțin peste a noua parte din populația lumii. Cu un secol în urmă, Europa adăpostea aproape un sfert din populația lumii. Populația Europei a crescut în ultimul secol, dar în alte zone ale lumii (în special în Africa și Asia) populația lumii a crescut într-un ritm mult mai alert.[11] Potrivit proiecției populației realizată de ONU, populația Europei va suferi un declin până la 7% din populația planetei în 2050, sau 653 de milioane de locuitori (varianta medie, variantele cele mai ridicate și scăzute fiind de 777 de milioane, respectiv, 556 de milioane).[11] În acest context, discordanțe importante există între regiuni privind rata fertilității.
Evolutia numerica[modificare]
Din secolul III pana in 1759 a avut loc o crestere lenta; Europa avea 40 de milioane de locuitori in secolul III, 80 de milioane de locuitori in 1500 si 140 de milioane de locuitori in 1759.Cresterea lenta a fost cauzata de epidemii, invaziile popoarelor migratoare, razboaiele, lipsa resurselor alimentare datorita recoltelor scazute. Cresterea evidenta a populatiei in conditile exploziei demografice a fost declansata de Revolutia Industriala din Anglia, Franta, Germania si Tariile de Jos, de progresele in domeniul medical, de cresterea nivelului de trai: in sec.XIX-XX, populatia Europei a crescut de la 203 milioane de locuitori la 408 de milioane de locuitori, pentru ca in 2011 sa se inregistreze 738,271,800 de locuitori(cu populatia Rusiei inclusa, insa cu populatia Turciei exclusa). Dupa 1950 ritmul de crestere al populatiei s-a redus, apropiindu-se de valoarea 0 in ultimii ani.Din populatia totala a Europei actuale, circa 500,729,000 de locuitori apartin Uniunii Europene, care include in prezent 27 de state membre(in cazul aderarii Croatiei la 1 iulie 2013, populatia totala a statelor membre UE ar creste cu 4,284,889 de locuitori).
Distributia spatiala a populatiei[modificare]
Populatia a fost distribuita inegal in Europa, in functie de factorii naturali, factorii tehnologici si economici, factorii demografici si factorii sociali. Densitatea medie a populatiei este de 71 loc./km², plasand Europa pe locul 2 dupa Asia.Pe state exista densitati diferite: state cu densitati medii de peste 200 loc./km² (Germania, Olanda, Belgia, Regatul Unit); cu densitati intre 150-200 loc./km² (Italia, Elvetia), intre 100-150 km² (Danemarca, Franta, Portugalia, Ungaria, Polonia), intre 50-100 loc./ km²(Irlanda, Spania, Austria, Romania, Bulgaria, Grecia) si sub 50 loc./km² (Islanda, Norvegia, Finlanda, Letonia sau Rusia-27 loc./km²). Cea mai mare densitate de populatie o are Monaco (16.000 loc./km²), iar cea mai mica densitate o are Islanda (2,81 loc./km²).
Pe zone, densitati mai mari de 300 loc./km² apar in Olanda, Belgia, Ruhr, centrul si sud-estul Marii Britanii, nordul Italiei, valea Rhinului, intre 100-200 loc./km² (Europa de Vest si Europa Centrala); sub 50 loc./km² (Europa Nordica, Europa de Rasarit si Peninsula Balcanica).
Miscarea naturala a populatiei[modificare]
Europa este spatiul unui dramatism demografic deoarece natalitatea a coborat la 11-12%, iar mortalitatea a urcat la 11%, rezultand un bilant natural cuprins intre 0-1%. Pe state, in ultimii ani s-au inregistrat rate ale natalitatii intre 15 si 20 % in Albania, Turcia, Islanda si Irlanda; rate reduse ale natalitatii in jur de 10 %°si sun 10 %° , in Austria, Germania , Ungaria, Romania si Rusia, si chiar de 8-9% in Bulgaria si Ucraina. Bilantul natural al populatiei Europei este negativ in tari ca: Letonia (-7,1%), Ucraina (-6,2%) , Rusia (-4,8%), Belarus (-4,7%) si Romania (-1,5%).
Speranta de viata[modificare]
In Europa speranta de viata este de 70 de ani.Pe state apar diferentieri mari: in Islanda 79 ani la barbati si 83 de ani la femei; in Elvetia 84 de ani la femei. In 2008, speranta de viata la nivelul celor 27 de state din UE era de 76,4 ani pentru barbati si 82,4 ani pentru femei, iar cresterea sperantei de viata este principatul factor care duce la imbatranirea populatiei. In statele din Europa de Est s-a inregistrat o scadere a sperantei medii de viata ca urmare a degradarii nivelului de trai, accidentelor, crimelor, consumului de alcool etc. Ca tip demografic, Europa se incadreaza in tipul demografic modern, cu deficit natural de populatie.
Mobilitatea teritoriala a populatiei[modificare]
Dupa mariile descoperiri geografice europeii au parasit continentul si au contribuit decisiv la colonizarea lumii noi. Incepand din secolul XX si pana in prezent asistam la o tendinta inversa(locuitorii altor continente se indreapta spre Europa ca forta de munca , cele mai multe sosiri fiind din fostele colonii din Afric, Orientul Mijlociu sau din Asia catre Marea Britanie, Franta, Olanda , care au si adoptat o legislatie favorabila. Dupa 1989 s-a inregistrat un flux de emigranti dinspre tariile est-europene spre Europa occidentala, datorita decalajelor de dezvoltare economica si implicit a diferentei nivelului de trai. Fenomenul "brain drain" sau "exodul inteligentei" a capatat o extensiune mare (persoanele super-dotate fiind racolate spre occident). Conflictele militare din nordul Africi au contribuit in ultimii ani la intensificarea fluxurilor de emigrare a refugiatilor spre statele din sudul Europei, acestea confruntandu-se cu mari probleme legate de preluarea acestora-in special Italia. La nivelul continentului, bilantul migratoriu este predominant negativ cu exceptia unor state ca Marea Britanie, Germania, Franta, Suedia etc. Principalele tari emitatoare de emigranti sunt cele foste comuniste: principalele tari receptoare de imigranti sunt Franta, Spania, Germania, Marea Britanie, Grecia, Italia, Belgia si Olanda.
Strucutra populatiei pe grupe de varsta[modificare]
Structura populatiei pe grupe de varsta este influentata de mobilitatea populatiei, comportamentului demografic si nivelului de trai.Pe ansamlu, Europa se caracterizeaza printr-o pondere mare (15%) a populatiei de peste 60 de ani, fiind continentul cu cea mai imbatranita populatie.Italia este tara cu cea mai imbatranita populatie de pe glob, cu 19,7 % din totalul populatiei cu varste de peste 60 de ani, valori ridicate detin Germania si Grecia, Belgia si Suedia. Populatia tanara (sub 15 ani) detine doar 17% din populatia Europei.Exista si tari cu pondere mare a populatiei tinere: Albania, Islanda, Irlanda, Cipru.
Structura profesionala a populatiei[modificare]
Structura populatiei pe ramuri de activitate economica prezinta mari diferente: valorile medii plaseaza Europa intre continentele cu un nivel de dezvoltare economica ridicata, cu o importanta forta de munca ocupata in servicii (60%), industrie(23%) si agricultura (17%). Partea centrala si de vest a Europei are o pondere de peste 70% a populatiei ocupate in sfera serviciilor.Fostele state socialiste din Europa de est au ponderi ridicate ale populatiei ocupate in sectorul secundar, cum sunt Romania si Slovacia. Criza economica izbucnita din 2008 si Criza datoriilor si a statelor din zona Euro ar putea modifica drastic structura profesionala a populatiei si ar provoca o scadere masiva economica a Europei in viitorul apropiat.
Structura populatiei pe medii(urban/rural)[modificare]
In Europa populatia urbana are o pondere de 73%, iar cea rurala de 27 %.
Structura confesionala[modificare]
În Europa religia dominanta este crestinismul cu trei culte principale: catolicismul (predominant în Franta, Spania, Italia ,Belgia, Portugalia, Polonia, Ungaria, Irlanda, Austria), protestantismul (predominant în Germania, Olanda, Norvegia ,Suedia, Finlanda, Danemarca, Marea Britanie) și ortodoxismul (predominant în Rusia , România , Grecia , Bulgaria , Ucraina , Repunlica Moldova , Belarus și Serbia). Alte culte: cultul musulman în Albania si neoprotestantismul (baptistii, adventistii, evanghelistii, martorii lui Iehova).Se preconizeaza ca până în 2030, numarul musulmanilor în Europa se va dubla.
Limbi[modificare]
Majoritatea limbilor Europei fac parte din una din cele trei mari familii lingvistice indo-europene : limbile romanice (dezvoltate din limba latină vorbită în Imperiul Roman); limbile germanice (dezvoltate din limba pregermanică vorbită în partea de sud a Scandinaviei) ; limbile slave (dezvoltate din limba slavă veche vorbită în Ucraina actuală)[12].
- Limbile romanice sunt vorbite, constant, în Europa de Sud-Vest și Vest, în țări precum Franța, Belgia, Spania, Portugalia, Andorra, Italia, Elveția, dar și în România, Republica Moldova, în unele regiuni ale Serbiei, Macedoniei și Greciei. Există, de asemenea, o importantă diasporă italiană și portugheză în Germania, Elveția etc.
- Limbile germanice sunt vorbite, mai ales, în Europa Centrală, Europa de Nord-Vest și Nord (Germania, Austria, Elveția, nordul-estul Italiei, nord- estul Franței, Țările de Jos și Scandinavia și, de asemenea, în Marea Britanie și Irlanda, precum și de minoritatea germană și de unii membri ai comunităților evreiești care au supraviețuit în diverse țări de pe cuprinsul continentului).
- Limbile slave se utilizează în Europa Centrală și Europa de Est - în Polonia, Cehia și Slovacia, unele zone ale estului Germaniei, în Rusia, țările baltice, Ucraina, Belarus și în Europa de Sud-Est - în țările din fosta Iugoslavie, Bulgaria, minorități din nordul Greciei, Ungaria, România și Republica Moldova, în țări din Caucaz, precum și de către diaspora iugoslavă, polonă, ucraineană și rusă în Germania, Franța, Belgia, Suedia și alte țări occidentale[12].
În afară de cele trei familii amintite sunt vorbite și alte limbi indo-europene:
- limbile celtice, din care multe au dispărut, mai rămân în uz relativ limitat în câteva regiuni ale Europei, precum Scoția, Irlanda, (unde limba gaelică irlandeză este oficială), Țara Galilor și Bretania[12];
- Limbile baltice sunt vorbite în zona Mării Baltice - mai ales în Lituania și Latvia (Letonia), și unele zone limitrofe din Belarus și Polonia;
- Limba greacă - mai ales, în Grecia și Cipru, și in unele mici zone din sudul Albaniei și Italiei;
- Limba albaneză - supraviețuitoare a grupului de limbi iliro-tracice, vorbită în Albania, Serbia - Kosova, Muntenegru, Macedonia, nordul Greciei și în unele zone din sudul Italiei, precum și de imigranți albanezi și kosovari în această țară și în alte țări occidentale;
- Limba armeană, mai ales în Armenia.
- Între limbi indiene se numără limba romanes - vorbită de către o bună parte a romilor aflați ca minoritate în numeroase țări europene; de asemenea, urdu, hindi, marathi, bengali, malayalam și alte limbi și dialecte ale diasporei indo-pakistaneze din Marea Britanie.
- Limbi iraniene ca, de exemplu, persana și kurda sunt vorbite de minorități imigrate în ultimele decenii, mai ales în țări germanofone și Franța, iarosetina este vorbita de un popor din Caucaz.
În afara limbilor indo-europene sunt reprezentate în Europa și alte câteva familii de limbi, în primul rând,
- Cele fino-ugrice — cu vechime pe continent: în nord — finlandeza (în Finlanda) și estona în Estonia, limbile sami vorbite de laponi în nordul țărilor scandinave și limba maghiară (în Ungaria și în unele părți din România, Slovacia, Ucraina și nordul Serbiei); de asemenea, câteva limbi (mordvina, udmurta, hanti mansi etc) de pe teritoriul unor provincii autonome din cadrul Federației Ruse.
- În Țara Bascilor și Navarra, în nordul Spaniei și mai puțin în sudul Franței se mai vorbește limba bască, o limbă izolată, neînrudită cu nici o altă limbă vorbită pe continent (se pare că este una din cele mai vechi limbi de pe continent, dacă nu cea mai veche).
- Familia limbilor turcice este reprezentată de: limba turcă vorbită în Turcia și Ciprul de Nord, dar și de minorități importante în Germania, Olanda, și Bulgaria, mai mici în Grecia, România etc.; limbi ca tătara; bașkira, ciuvașa; kalmîka în republici sau regiuni autonome din cadrul Federației Ruse și Ucrainei (tătarii din Crimeea) și, în vecinătatea lor, găgăuza — vorbită de o minoritate din Republica Moldova; azera — limba majorității din Azerbaidjan
- De asemenea, în Caucaz se vorbesc, din vechime, limbi din familia limbilor caucaziene precum georgiana în Georgia, cecena, avara, abhaza, limbile cerkezilor etc.
- Familia limbilor semitice e reprezentată de limba malteză, oficială în Malta, și de limba arabă vorbită de minorități numeroase de istorie recentă în Franța, Olanda, Spania, precum și de imigranți arabofoni în Marea Britanie, Suedia și alte țări occidentale. Există și o diasporă somaliană și etiopiană în Italia, Franța, Olanda etc.
Datorită imigrației din fostele colonii, există și comunități vorbitoare de limbi africane din familia limbilor hamitice, sudaneze, bantu (de pildă, în Franța și Marea Britanie etc) sau a limbilor malaezo-polineziene — de exemplu, în Olanda, Franța, Marea Britanie.
În unele orașe occidentale există cartiere populate de vorbitori de limbi din familia sino-tibetană — mai ales chinezi și vietnamezi — de pildă, în Franța și Regatul Unit — sau comunități bilingve de imigranți vorbitori de limbi amerindiene, în Spania.
Multilingvismul și apărarea limbilor regionale și minoritare sunt recunoscute ca scopuri politice în Europa de astăzi. În același timp, se acordă însemnătate și combaterii marginalizării și izolării cronice a minorităților mai recent imigrate, mai ales din țări extra-europene, în scopul promovării integrării lor economice, culturale și lingvistice.
Sistemul de orașe al Europei[modificare]
Sistemul de orașe al Europei este rezultatul unor transformări succesive. În diferite perioade istorice orașele europene au fost cele mai mari din lume: Roma în Antichitate, Constantinopolul în Evul Mediu și Londra în epoca modernă. Sistemul de orașe al Europei este alcătuit din totalitatea așezărilor urbane din spațiul european aflate în relații complexe de interdependență și definite prin localizare, ierarhie, centralitate și mărime teritorială. Localizare orașelor europene este condiționată de configurația terenului, de resursele de apă și de căile de comunicații.a
Localizarea grupată a orașelor europene se referă la ariile cu grad sporit de concentrare a acestora sub formă de aglomerații urbane, conurbații și chiar megalopolisuri. Cele mai reprezentative aglomerații urbane din Europa sunt metropolele: Moscova (12,2 mil. loc.), Paris (11,3 mil. loc.), Londra (11,2 mil. loc.), Berlin (4,1 mil. loc.), Milano, Madrid, Roma, Atena. Aglomerațiile de tip megalopolis se conturează în câteva areale după cum urmează:
- Middland, megalopolisul englez, cuprinde marea Londră și orașele Birmingham, Manchester, Liverpool, Schefield, Nottingham, Leeds, și înglobează cam jumătate din populația Marii Britanii (cca. 33 mil. loc.)
- Ruhr-Rhin, megalopolisul german, dezvoltat în jurul conurbației Ruhr-Rhin, cu o populație de peste 25 mil. loc. care înglobează orașele Stuttgart, Frankfurt am Main, Kőln, Dűsseldorf și Essen
- Randstad-Holland, megalopolisul olandez, care ocupă jumătatea vestică a țării și concentrează 60% din populația Olandei (cca. 10 mil. loc.), include cele două capitale Amsterdam și Haga precum și orașele Rotterdam și Utrecht.
Alte zone cu grad sporit de concentrare a orașelor sunt: Bazinul Parisului, sud-estul Ucrainei, valea fluviului Volga, nord-estul Franței, litoralul mediteranean al Spaniei, sudul Poloniei.Cele mai vechi centre urbane ale Europei au apărut în jurul Mării Mediterane în perioada antică (în Grecia, Italia, sudul Franței) și pe țărmul Mării Negre:
- orașele grecești au apărut atât în bazinul Mării Mediterane (Atena, Corint, Byzantion, Marsala) și la Marea Neagră (Tomis, Histria, Callatis)
- orașele romane: Roma, Londra (Londinium), Paris (Lutetia), Viena (Vindobona), Kőln (Colonia)
În Evul Mediu s-au dezvoltat orașele hanseatice (Anvers, Bruges, Hamburg și Bremen), cele din bazinul mediteranean (Bizantium-Constantinopol, Genova, Veneția), dar și multe orașe din Europa Centrală (Paris, Londra, Cracovia, Praga, Viena, Milano, Brașov, Târgoviște, Iași, Budapesta), și Europa de Est (Kiev, Moscova, St. Petersburg). În Epoca Modernă au apărut orașe noi care sunt un produs al Revoluției Industriale al activităților de producție și comerț: Manchester, Liverpool (Marea Britanie), Rotterdam (Olanda), Sankt Petersburg (Rusia), Odessa (Ucraina), Essen (Germania), Reșița și Hunedoara (România). După al Doilea Război Mondial a apărut o explozie de centre urbane înființate fie prin acordare de statut urban unor comune, fie prin înființarea de orașe noi în jurul unor obiective industriale nou construite: Nowa Huta (Polonia), Dunaujváros (Ungaria), Eisenhüttenstadt (Germania), Victoria (România).
Clasificarea orașelor după criterii geografice După poziția geografică:
- Orașe situate pe litoral, orașe-port: Londra, Sankt Petersburg, Rotterdam, Odessa, Istanbul, Barcelona.
- Orașe situate în interiorul continentului: Paris, Viena, Berlin, Moscova, Kiev, București.
După mărimea demografică
- În Europa există peste 60 de orașe cu populație ce depășește 1 mil. loc.
- În prezent, aglomerația urbană Moscova este considerată cea mai mare entitate urbană a Europei (cu o populație de 12,1 mil. loc.).
- În viitorul apropiat este de așteptat ca orașul Istanbul să devină cel mai mare oraș al Europei sub aspect demografic.
După funcția urbană
- Orașe cu funcție comercială: Genova, Leipzig, Veneția, Anvers, Lyon, Cracovia, Narwik, Cardiff, Arhanghelsk, Odessa.
- Orașe cu funcție industrială: Manchaster, Birmingham, Essen, Katowice, Donețk, Torino, Brașov
- Orașe cu funcție culturală: Viena, Florența, Sankt Petersburg, Cannes, San Remo, Davos, Versailles, Oxford, Cambridge, Heidelberg
- Orașe cu funcții de servicii: Băile Herculane, Vichy, Karlovy-Vary, Nisa
- Orașe cu funcție financiară: Londra, Paris, Zűrich, Frankfurt
- Orașe cu funcție portuară: Rotterdam, Hamburg, Liverpool, Gdansk, Constanța
Nivelul de urbanizare al Europei este evidențiat și de ponderea de 77 % a populației urbane.
| Rank | City | Country | Eurostat population (2004)[13] | Official population 2012 | Date of census/estimate | References | Image |
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | London[14] | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
7.429.200 | 8.174.000 | 2011 27 | [15] |  |
| 2 | Berlin | Germania |
3.387.828 | 3.501.872 | 2011 31 | [16] |  |
| 3 | Madrid | Spania |
3.228.319 | 3.284.110 | 2011 1 | [17] |  |
| 4 | Athens | Grecia |
3.058.400 | 3.089.698 | 2011 1 | [18] |  |
| 5 | Rome | Italia |
2.553.873 | 2.799.350 | 2012 31 | [19] |  |
| 6 | Paris | Franța |
2.181.374 | 2.234.105 | 2009 31 | [20] |  |
| 7 | Hamburg[21] | Germania |
1.734.830 | 1.802.041 | 2012 30 | [22] |  |
| 8 | Budapest | Ungaria |
1.695.814 | 1.740.041 | 2012 1 | [23] | _45.jpg) |
| 9 | Vienna | Austria |
1.598.626 | 1.730.278 | 2012 01 | [24] |  |
| 10 | Warsaw | Polonia |
1.716.855 | 1.711.324 | 2012 1 | [25] |  |
| 11 | Bucharest | România |
1.927.448 | 1.677.985 | 2011 20 | [26] |  |
| 12 | Barcelona | Spania |
1.621.537 | 1.621.537 | 2009 1 | [17] | |
| 13 | Munich | Germania |
1.249.176 | 1.378.176 | 2011 31 | [27] |  |
| 14 | Milan | Italia |
1.299.439 | 1.350.267 | 2012 30 | [28] |  |
| 15 | Prague | Cehia |
1.290.846 | 1.290.846 | 2011 17 | [29] | .jpg) |
| 16 | Sofia | Bulgaria |
1.138.950 | 1.296.615 | 2011 | [30] |  |
| 17 | Brussels[31] | Belgia |
999.899 | 1.119.088 | 2011 1 | [32] |  |
| 18 | Birmingham | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
992.400 | 1.074.300 | 2011 27 | [15] |  |
| 19 | Cologne | Germania |
969.709 | 1.000.298 | 2009 mai 31 | [33] |  |
| 20 | Naples | Italia |
995.171 | 956.664 | 2012 30 | [28] |  |
| 21 | Turin | Italia |
902.255 | 905.352 | 2012 30 | [28] |  |
| 22 | Stockholm | Suedia |
761.721 | 861.010 | 2011 30 | [34] |  |
| 23 | Marseille | Franța |
1.023.973 | 850.602 | [35] |  |
|
| 24 | Valencia | Spania |
1.294.732 | 814.208 | 2009 1 | [17] |  |
| 25 | Amsterdam | Olanda |
767.849 | 798.164 | 2012 30 | [36] |  |
| 26 | Kraków | Polonia |
757.430 | 756.666 | 2007 30 | [37] |  |
| 27 | Leeds | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
443.247 | 751.500 | 2008 27 | [15] |  |
| 28 | Łódź | Polonia |
744.541 | 750.125 | 2009 1 | [37] |  |
| 29 | Riga | Letonia |
735.241 | 713.000 | 2009 1 | [38] |  |
| 30 | Seville | Spania |
704.203 | 703.206 | 2009 1 | [39] |  |
| 31 | Frankfurt | Germania |
646.889 | 691.518 | 2011 31 | [40] |  |
| 32 | Zaragoza | Spania |
638.799 | 674.317 | 2009 1 | [17] |  |
| 33 | Palermo | Italia |
675.277 | 653.235 | 2012 30 | [28] |  |
| 34 | Wrocław | Polonia |
636.268 | 633.950 | 2007 30 | [37] |  |
| 35 | Rotterdam | Olanda |
598.923 | 615.752 | 2012 30 | [36] |  |
| 36 | Genoa | Italia |
605.084 | 606.070 | 2012 30 | [28] |  |
| 37 | Helsinki | Finlanda |
559.716 | 600.551 | 2011 30 | [41] |  |
| 38 | Stuttgart | Germania |
590.657 | 595.452 | 2007 28 | [42] |  |
| 39 | Düsseldorf | Germania |
572.663 | 592.393 | 2011 31 | [43] |  |
| 40 | Glasgow | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
629.501 | 581.900 | 2007 30 | [15] |  |
| 41 | Dortmund | Germania |
588.680 | 580.444 | 2010 31 | [36] |  |
| 42 | Essen | Germania |
588.084 | 574.635 | 2010 31 | [44] |  |
| 43 | Málaga | Spania |
547.731 | 568.305 | 2009 1 | [17] |  |
| 44 | Poznań | Polonia |
570.778 | 564.035 | 2007 30 | [37] |  |
| 45 | Copenhagen | Danemarca |
501.664 | 557.920 | 2012 1 | [45] |  |
| 46 | Vilnius | Lituania |
552.800 | 553.553 | 2006 1 | [46] |  |
| 47 | Bremen | Germania |
545.932 | 548.477 | 2006 11 | [47] |  |
| 48 | Lisbon | Portugalia |
529.485 | 547.631 | [48] |  |
|
| 49 | Sheffield | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
516.100 | 534.500 | 2008 27 | [15] |  |
| 50 | Leipzig | Germania |
498.491 | 533.374 | 2012 31 | [49] |  |
| 51 | Dresden | Germania |
487.421 | 530.548 | 2012 31 | [49] |  |
| 52 | Dublin | Irlanda |
471.841 | 525.383 | 2011 10 | [50] |  |
| 53 | Hannover | Germania |
515.841 | 517.251 | 2007 30 | [51] |  |
| 54 | Gothenburg | Suedia |
466.990[52] | 507.330 | 2009 31 | [34] |  |
| 55 | The Hague | Olanda |
469.059 | 504.260 | 2012 30 | [36] |  |
| 56 | Bradford | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
481.100 | 501.700 | 2008 27 | [15] |  |
| 57 | Nuremberg | Germania |
495.302 | 500.967 | 2007 28 | [53] |  |
| 58 | Duisburg | Germania |
N/A | 496.665 | 2007 31 | [54] |  |
| 59 | Antwerp | Belgia |
455.148 | 493.517 | 2011 1 | [32] |  |
| 60 | Edinburgh | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
453.700 | 477.660 | 2009 30 | [15][55] |  |
| 61 | Lyon | Franța |
1.226.249 | 472.304 | [56] |  |
|
| 62 | Manchester | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
437.000 | 503.100 | 2011 27 | [57] |  |
| 63 | Gdańsk | Polonia |
459.072 | 456.103 | 2007 30 | [37] |  |
| 64 | Toulouse | Franța |
651.586 | 440.204 | [58] |  |
|
| 65 | Murcia | Spania |
398.815 | 436.870 | 2009 1 | [17] |  |
| 66 | Liverpool | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
444.500 | 466.400 | 2011 27 | [59] |  |
| 67 | Bratislava | Slovacia |
425.155 | 431.061 | 2009 31 | [60] |  |
| 68 | Bristol | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
393.900 | 421.300 | 2008 27 | [15] |  |
| 69 | Szczecin | Polonia |
411.900 | 408.583 | 2007 30 | [37] |  |
| 70 | Brno | Cehia |
367.729 | 403.407 | 2011 17 | [61] |  |
| 71 | Palma | Spania |
368.974 | 401.270 | 2009 1 | [17] |  |
| 72 | Tallinn | Estonia |
392.306 | 396.193 | 2006 1 | [62] |  |
| 73 | Bologna | Italia |
374.425 | 383.949 | 2012 30 | [28] |  |
| 74 | Bochum | Germania |
388.179 | 382.195 | 2007 30 | [63] |  |
| 75 | Las Palmas de Gran Canaria | Spania |
376.953 | 381.847 | 2009 1 | [17] |  |
| 76 | Florence | Italia |
368.059 | 374.580 | 2012 30 | [28] |  |
| 77 | Thessaloniki | Grecia |
386.627 | 363.987 | 2001 18 | [64] |  |
| 78 | Bydgoszcz | Polonia |
368.235 | 362.397 | 2007 30 | [37] |  |
| 79 | Kaunas | Lituania |
368.913 | 360.630 | 2006 1 | [46] |  |
| 80 | Wuppertal | Germania |
361.077 | 358.746 | 2006 30 | [63] |  |
| 81 | Bilbao | Spania |
352.317 | 354.860 | 2009 1 | [17] | .jpg) |
| 82 | Lublin | Polonia |
355.998 | 352.786 | 2007 30 | [37] |  |
| 83 | Nice | Franța |
478.850[65] | 347.060 | [66] |  |
|
| 84 | Plovdiv | Bulgaria |
N/A | 338.153 | 2011 | [30] |  |
| 85 | Varna | Bulgaria |
N/A | 334.870 | 2011 | [30] |  |
| 86 | Alicante | Spania |
310.330 | 334.757 | 2008 1 | [67] |  |
| 87 | Córdoba | Spania |
314.178 | 328.428 | 2009 1 | [67] | .jpg) |
| 88 | Bielefeld | Germania |
328.012 | 326.268 | 2006 30 | [68] |  |
| 89 | Wakefield | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
N/A | 322.300 | 2008 27 | [15] |  |
| 90 | Utrecht | Olanda |
N/A | 321.583 | 2012 30 | [36] |  |
| 91 | Cardiff | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
341.054 | 321.000 | 2007 30 | [15] |  |
| 92 | Bari | Italia |
328.458 | 318.591 | 2012 30 | [28] |  |
| 93 | Valladolid | Spania |
321.713 | 318.461 | 2008 1 | [67] | .jpg) |
| 94 | Katowice | Polonia |
319.904 | 317.864 | 2009 1 | [37] |  |
| 95 | Aarhus | Danemarca |
N/A | 315.193 | 2012 1 | .[69] |  |
| 96 | Ostrava | Cehia |
311.402 | 310.397 | 2011 17 | [70] |  |
| 97 | Coventry | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
304.200 | 309.800 | 2008 27 | [15] |  |
| 98 | Wirral | Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord |
313.100 | 309.500 | 2008 27 | [15] |  |
| 99 | Cluj-Napoca | România |
311.528 | 309.136 | 2011 20 | [71] | .jpg) |
| 100 | Malmö | Suedia |
N/A | 306.738 | 2012 30 | [72] |  |
| 101 | Timișoara | România |
303.908 | 303.708 | 2011 20 | [73] | 250px |
| 102 | Mannheim | Germania |
N/A | 300.793 | 2009 31 | [74] |  |
Transportul[modificare]
.JPG)
Europa dispune de cel mai diversificat, dens și complementar sistem de transport de pe Glob;
- rețeaua feroviară depășește 360.000 km și este electrificată în proporție de 45 % (locul 2 pe Glob, după America de Nord);
- prin Europa circulă cel mai rapid tren din lume, TGV (350 km/h) și cel mai luxos (Orient Expres);
- rețeaua rutieră depășește 6,6 mil. km, fiind modernizată diferențiat, de la vestul spre estul continentului;
- Europa ocupă locul al doilea pe Glob în privința lungimii rețelei de autostrăzi, bine reprezentată în Europa de Vest și în curs de amenajare și extindere în Europa Centrală și de Est;
- parcul de autoturisme depășește 230 de milioane (locul al 2-lea după America) și peste 40 mil. autovehicule comerciale (locul al 3-lea după America și Asia)
- magistralele feroviare și rutiere se întretaie în mari noduri de transport reprezentate de marile metropole;
- pentru eficientizarea fluxurilor de transport de mărfuri și persoane au fost stabilite la nivelul continentului (mai puțin Rusia) nouă coridoare de transport paneuropene;
Transporturile maritime (cu tradiții încă din antichitate în bazinul mediteranean și ulterior în țările atlantice) s-au revigorat după cel de-al doilea război mondial;
- în transportul maritim predomină mărfurile debarcate (2/3 din total), iar ca porturi mari sunt Rotterdam (locul al 2-lea pe Glob), Anvers/Antwerpen, Hamburg, Londra, Le Havre, Marsilia, Barcelona, Constanța;
- transporturile fluviale se realizează îndeosebi pe Rin (locul întâi ca trafic și Duisburg, locul întâi în lume ca port fluvial, cu peste 100 mil. tone/an), Dunăre, Volga, Tamisa, Elba etc.;
- rețeaua de canale, de peste 14.000 km (1/3 din rețeaua navigabilă internă, fără Rusia), completează traficul fluvial;
Transporturile aeriene europene dețin 10,3 % din transportul mondial de pasageri;
- în Europa se află printre cele mai mari aeroporturi de pe Glob: Heathrow (Londra), Frankfurt/Main, Charles de Gaulle (Paris), Schipool (Amsterdam), Șeremetievo (Moscova) ș.a.;\
- Transporturile speciale sunt bine reprezentate în spațiul european (inclusiv în România) prin sistemul de conducte (mai ales pentru petrol și gaze naturale), linii electrice de înaltă tensiune, telecomunicații etc.;
Note[modificare]
- ^ "Global: UN Migrants, Population". Migration News. January 2010 Volume 17 Number 1.
- ^ Lewis & Wigen 1997
- ^ World Population Growth, 1950–2050. Population Reference Bureau.
- ^ Raportul generalului Iulian Vlad către Nicolae Ceaușescu (cu privire la întâlnirea de la Malta, Gorbaciov-Bush din 2 decembrie 1989).
- ^ Microsoft Encarta Online Encyclopedia 2007. „„Europe”” (în engleză). http://encarta.msn.com/encyclopedia_761570768/Europe.html. Accesat la 16 februarie 2009.
- ^ Strabon, Geography 11.1
- ^ a b c Lungu, Marius (2004) (în română). Antologia Statelor Lumii (ed. a doua ediție). Constanța: Editura Steaua Nordului. pp. pp. 493—494. ISBN 973-8459-11-7
- ^ Encyclopædia Britannica's Great Inventions, Encyclopædia Britannica (în engleză). Accesat la data de 17 februarie 2009.
- ^ „Andalucía permitirá por ley la eutanasia pasiva para enfermos incurables”, 20 Minutos, 31 mai 2008 (în spaniolă). Accesat la data de 17 februarie 2009.
- ^ „Andalusia euthanasia law unnecessary, expert warns”, Catholic News Agency, 26 iunie 2008 (în engleză). Accesat la data de 17 februarie 2009.
- ^ a b c „World Population Prospects: The 2006 Revision Population Database” (în engleză). ONU — Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale. http://esa.un.org/unpp. Accesat la 17 februarie 2009.
- ^ a b c „Europe”. Encyclopædia Britannica. 2007. Encyclopædia Britannica Online. 13 mai 2008.
- ^ Total population in Urban Audit cities – Core city
- ^ Refers to Greater London, which is composed of 32 independent borough councils
- ^ a b c d e f g h i j k l July 2012 The populations of the regions and where these have changed the most. Office for National Statistics. http://www.ons.gov.uk/ons/rel/census/2011-census/population-and-household-estimates-for-england-and-wales/stb-e-w.html#tab-The-populations-of-the-regions-and-where-these-have-changed-the-most. Accesat la 16 iulie 2012.
- ^ http://www.statistik-berlin-brandenburg.de//Publikationen/OTab/2012/OT_A01-01-00_124_201112_BE.pdf
- ^ a b c d e f g h i „Instituto Nacional de Estadística. (National Statistics Institute)”. Ine.es. http://www.ine.es/jaxi/menu.do?type=pcaxis&path=%2Ft20%2Fe260&file=inebase&L=1. Accesat la 13 octombrie 2008.
- ^ „Press Release” (PDF). http://www.statistics.gr/portal/page/portal/ESYE/BUCKET/General/A1602_SAM01_DT_DC_00_2011_01_F_EN.pdf. Accesat la 19 februarie 2013.
- ^ „Bilancio Demografico della Popolazione Residente per Mese – Anno 2012” (în Italian). Dipartimento Partecipazioni e Controllo Gruppo Roma Capitale- Sviluppo Economico Locale. http://www.comune.roma.it/wps/portal/pcr?contentId=NEW121823&jp_pagecode=newsview.wp&ahew=contentId:jp_pagecode. Accesat la 29 septembrie 2012.
- ^ Institut National de la Statistique et des Études Économiques. „Commune : Paris (75056) – Thème : Évolution et structure de la population”. http://www.recensement.insee.fr/chiffresCles.action?codeMessage=5&plusieursReponses=true&zoneSearchField=PARIS&codeZone=75056-COM&idTheme=3&rechercher=Rechercher. Accesat la 3 iulie 2012.
- ^ Refers to the city and federal state of Hamburg, which is composed of 7 boroughs
- ^ http://www.statistik-nord.de/index.php?id=1273
- ^ Gazetteer of Hungary, Hungarian Central Statistical Office, 2012
- ^ „STATISTIK AUSTRIA – Bevölkerung zu Quartalsbeginn seit 2002 nach Bundesland”. Statistik.at. 20 octombrie 2011. http://www.statistik.at/web_de/statistiken/bevoelkerung/bevoelkerungsstand_und_veraenderung/bevoelkerung_zu_jahres-_quartalsanfang/023582.html. Accesat la 20 octombrie 2011.
- ^ http://www.stat.gov.pl/gus/5840_13211_PLK_HTML.htm
- ^ http://www.bucuresti.insse.ro/cmsbuc/rw/resource/comunicat%20date%20provizorii%20rpl%202011%20bucuresti.pdf
- ^ https://www.statistikdaten.bayern.de/genesis/online?language=de&sequenz=tabelleErgebnis&selectionname=12411-009r&sachmerkmal=QUASTI&sachschluessel=SQUART04&startjahr=2011&endjahr=2011
- ^ a b c d e f g h „Bilancio Demografico Istat della Popolazione Residente – Anno 2012” (în Italian). The Office of Statistics and Census of the Italy. http://demo.istat.it/bilmens2012gen/index02.html. Accesat la 17 decembrie 2012.
- ^ „Adresy v České republice: PRAHA” (în cs). Mvcr.cz. http://aplikace.mvcr.cz/adresa/a/praha/index.html. Accesat la 6 martie 2010.
- ^ a b c „ПРЕБРОЯВАНЕ 2011” (în Bulgarian). National Statistical Institute of Bulgaria. 2011. http://www.nsi.bg/census2011/NPDOCS/Census2011final.pdf.
- ^ Refers to Brussels Capital Region
- ^ a b „Wettelijke bevolking”. Statbel.fgov.be. http://statbel.fgov.be/nl/binaries/Wettelijke%20bevolking%202009-2011_tcm325-109882.xls. Accesat la 4 mai 2012.
- ^ „Amtliche Bevölkerungszahlen”. Lds.nrw.de. Arhivat din original la 22 mai 2008. http://web.archive.org/web/20080522084255/http://www.lds.nrw.de/statistik/datenangebot/regionen/amtlichebevoelkerungszahlen/index.html. Accesat la 1 octombrie 2010.
- ^ a b „SCB”. Statistics Sweden. http://www.scb.se/Pages/TableAndChart____167885.aspx. Accesat la 30 septembrie 2011.
- ^ „Resultats du recensement de la population – 2006”. INSEE. http://www.recensement.insee.fr/chiffresCles.action?codeMessage=5&zoneSearchField=MARSEILLE&codeZone=13055-COM&idTheme=3&rechercher=Rechercher. Accesat la 13 octombrie 2009.
- ^ a b c d e http://statline.cbs.nl/StatWeb/publication/?DM=SLNL&PA=37230NED&D1=0,13,15,17&D2=121,260,478,543&D3=130-139&VW=T
- ^ a b c d e f g h i „Polska w liczbach 2012. As of 1 July 2012” (în pl). Wikipedia. http://fr.wikipedia.org/wiki/Varsovie. Accesat la 5 august 2012.
- ^ http://data.csb.lv/EN/Database/annualstatistics/annualstatistics.asp
- ^ http://www.ine.es
- ^ http://www.statistik-hessen.de/themenauswahl/bevoelkerung-gebiet/regionaldaten/bevoelkerung-der-hessischen-gemeinden/index.html
- ^ „(in Finnish and Swedish). Population Information System. Population Register Center of Finland.”. vrk.fi. http://vrk.fi/default.aspx?docid=5061&site=3&id=0. Accesat la 14 mai 2010.
- ^ „Stadt – Stuttgart”. Stuttgart.de. Arhivat din original la 14 decembrie 2007. http://web.archive.org/web/20071214032050/http://www.stuttgart.de/sde/menu/frame/top_11089_11101.htm. Accesat la 13 octombrie 2008.
- ^ http://www.it.nrw.de/statistik/a/daten/amtlichebevoelkerungszahlen/rp1_dez2011.html
- ^ http://www.essen.de/Deutsch/Rathaus/Statistik/Bev%C3%B6lkerungszahlen.pdf
- ^ http://statistikbanken.dk/statbank5a/default.asp?w=768
- ^ a b „Naujas adresas”. Std.lt. Arhivat din original la 28 februarie 2008. http://web.archive.org/web/20080228173715/http://www.std.lt/en/pages/view/?id=1390&PHPSESSID=c99f1c861e77633f466807fc68d4a136. Accesat la 13 octombrie 2008.
- ^ „Quaest.io on Bremen”. Informat.io. http://www.informat.io/?title=bremen. Accesat la 13 octombrie 2008.
- ^ http://www.ine.pt/scripts/flex_provisorios/Main.html
- ^ a b http://www.statistik.sachsen.de/download/010_GB-Bev/Bev_Gemeinde.pdf
- ^ „CSO”. Cso.ie. http://www.cso.ie/census/documents/Prelim%20complete.pdf. Accesat la 11 iulie 2011.
- ^ http://www1.nls.niedersachsen.de/statistik/html/mustertabelle.asp
- ^ Figure for 2001 (2004 data not available)
- ^ http://www.statistik.nuernberg.de/aktuelles/old/monat200702.pdf
- ^ [1]
- ^ „General Register Office for Scotland – mid 2009 population estimates by sex, single year of age and administrative area”. http://www.gro-scotland.gov.uk/statistics/theme/population/estimates/mid-year/2009/index.html.
- ^ „Resultats du recensement de la population – 2006”. INSEE. http://www.recensement.insee.fr/chiffresCles.action?codeMessage=5&zoneSearchField=LYON&codeZone=69123-COM&idTheme=3&rechercher=Rechercher. Accesat la 13 octombrie 2009.
- ^ „Census result shows increase in population of the North West”. Office for National Statistics. http://www.ons.gov.uk/ons/rel/mro/news-release/census-result-shows-increase-in-population-of-the-north-west/censusnorthwestnr0712.html. Accesat la 8 februarie 2013.
- ^ „Resultats du recensement de la population – 2006”. INSEE. http://www.recensement.insee.fr/chiffresCles.action?codeMessage=5&zoneSearchField=TOULOUSE&codeZone=31555-COM&idTheme=3&rechercher=Rechercher. Accesat la 13 octombrie 2009.
- ^ „Census result shows increase in population of the North West”. Office for National Statistics. http://www.ons.gov.uk/ons/rel/mro/news-release/census-result-shows-increase-in-population-of-the-north-west/censusnorthwestnr0712.html. Accesat la 8 februarie 2013.
- ^ http://app.statistics.sk/mosmis/sk/uroven.jsp?txtUroven=410190
- ^ „Adresy v České republice: BRNO” (în cs). Mvcr.cz. http://aplikace.mvcr.cz/adresa/b/brno/index.html. Accesat la 6 martie 2010.
- ^ „Statistical database”. Pub.stat.ee. http://pub.stat.ee/px-web.2001/dialog/statfileri.asp. Accesat la 13 octombrie 2008.
- ^ a b nrw.de
- ^ „ΑΘΗΝΑ 2001”. Statistics.gr. Arhivat din original la 13 iunie 2008. http://web.archive.org/web/20080613215803/http://www.statistics.gr/Athena2001/Athena2001.asp. Accesat la 13 octombrie 2008.
- ^ Figure for 1993 (1996, 2001 and 2004 figures not available)
- ^ „Resultats du recensement de la population – 2006”. INSEE. http://www.recensement.insee.fr/chiffresCles.action?codeMessage=5&zoneSearchField=NICE&codeZone=06088-COM&idTheme=3&rechercher=Rechercher. Accesat la 13 octombrie 2009.
- ^ a b c „Instituto Nacional de Estadística. (National Statistics Institute)”. Ine.es. http://www.ine.es/jaxi/changeLanguage.do?target=menu&download=0&multi=0&type=pcaxis&file=pcaxis&print=1&page=menu&N=&path=/t20/e260/a2007/&language=1. Accesat la 13 octombrie 2008.
- ^ „Bielefeld – History”. Bielefeld.de. http://www.bielefeld.de/en/history/. Accesat la 13 octombrie 2008.
- ^ http://www.dst.dk/da/Statistik/emner/kommuner-paa-landkortet.aspx
- ^ „Adresy v České republice: OSTRAVA” (în cs). Mvcr.cz. http://aplikace.mvcr.cz/adresa/t/ostra/index.html. Accesat la 6 martie 2010.
- ^ http://www.cluj.insse.ro/cmscluj/files%5Cdeclaratii%5CComunicat%20CLUJ%20-%20DATE%20PROVIZORII%20RPL%202011.pdf
- ^ „Folkmängd i riket, län och kommuner 30 september 2012 och befolkningsförändringar 1 juli – 30 september 2012”. Statistics Sweden, SCB. Arhivat din original la 13 iunie 2008. http://www.scb.se/Pages/TableAndChart____252874.aspxhttp://web.archive.org/web/20080613215803/http://www.statistics.gr/Athena2001/Athena2001.asp. Accesat la 23 noiembrie 2012.
- ^ http://www.timis.insse.ro/cmstimis/rw/resource/comunicat-date_provizorii_rpl_2011_timis.pdf
- ^ [2]
Bibliografie[modificare]
- „Enciclopedia Europei”, Silviu Negut, Horia C. Matei, Ion Nicolae, Editura Meronia, 2007
Vezi și[modificare]
- Listă de țări europene
- Europa (mitologie)
- Cele mai mari orașe din Europa
- Listă de munți înalți din Europa
- Listă de fluvii din Europa
- Listă de țări europene
- Punctele extreme ale Europei
- Țări ale lumii
- Parlamentul European
- Uniunea Europeană
|
||||||||||||||
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
.svg)
|
||||||||||||||||||||||||||||||
