Țările de Jos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru regiunea istorică vedeți Olanda (regiune).
Notificare: Țările de Jos și Regatul Țărilor de Jos sunt două entități geografice și administrative diferite.
Țările de Jos
Nederland
Drapelul Țărilor de Jos Stema Țărilor de Jos
Drapel
ImnWilhelmus van Nassouwe
Amplasarea Țărilor de Jos
Capitală Amsterdam1
Cel mai mare oraș Amsterdam
Limbi oficiale neerlandeză (+ frizonă în Frizia)
Sistem politic
 -  Monarh Willem-Alexander, Prinț de Orania
 -  Prim-ministru Mark Rutte
Independență
 -  declarată 1579 
 -  recunoscută 1648 
Suprafață
 -  Total 41,543 km² (locul Locul 131)
 -  Apă (%) 18,41%
Populație
 -  Recensământ  16.787.689[1] 
 -  Densitate 404,1 loc/km² 
PIB (nominal) estimări 
 -  Total $476,912 miliarde 
 -  Pe cap de locuitor $29.412 
Monedă Euro
Prefix telefonic +31
Domeniu Internet .nl2
Fus orar (UTC+1)
1 Amsterdam este capitala țării conform constituției. Haga este sediul guvernului.
2 Codul .eu aparține Uniunii Europene, din care Țările de Jos fac parte.

Țările de Jos (denumite informal Olanda după una din regiunile lor; în neerlandeză Nederland, în frizonă Nederlân) este o monarhie constituțională, stat membru fondator al Beneluxului și al Uniunii Europene, situat în nord-vestul Europei în vecinătatea Mării Nordului, Belgiei și Germaniei, incluzând alături de Regatul Țărilor de Jos și câteva colonii.

Numele colocvial de Olanda, sub care mai sunt cunoscute Țările de Jos, acoperă însă doar o parte din teritoriul țării, anume provinciile Olanda de Nord și Olanda de Sud. Locuitorii Țărilor de Jos sunt numiți în engleză Dutch, nume derivat de la aceeași rădăcină ca germană deutsch, adică "germani". Limba neerlandeză este forma literară a germanei plate, limba vorbită ca dialect în nordul Germaniei.

Un sfert din teritoriul Țărilor de Jos se află sub nivelul mării cu altitudine medie, statul având cea mai joasă altitudine din lume. De asemenea este una dintre țările cele mai dens populate din lume. Este cunoscută pentru digurile, morile și lalelele sale, dar și pentru toleranța sa pe plan social. Este membră NATO și UE. Pe teritoriul său se află sediul Curții Penale Internaționale

Capitala Țărilor de Jos este Amsterdam. Amsterdam este capitala oficială conform Constituției. La Haga (neerlandeză Den Haag, sau oficial ’s-Gravenhage) se află sediul guvernului, reședința regală, precum și cea mai mare parte a ambasadelor.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Sub Carol Quintul, împărat al Sfântului Imperiu Roman și rege al Spaniei, regiunea face parte din cele 17 Provincii ale Țărilor de Jos, care includeau și Belgia actuală. După ce și-a obținut independența în 1648, Olanda a devenit o mare putere maritimă și economică în secolul XVII. Această perioadă, în timpul căreia Olanda și-a creat colonii și dependențe în lume este cunoscută ca și secolul de aur.

După ce a fost integrată în Imperiul Francez de Napoleon, în 1815 prin Congresul de la Viena a fost creat un Regat împreună cu Belgia și Luxemburg. Belgienii au devenit independenți începând cu 1830, ca și luxemburghezii.

Olanda se impune drept cea mai prosperă provincie[modificare | modificare sursă]

Una dintre Țările de Jos, Olanda nu are o istorie unificată până în secolul al XV-lea. Regiunea vestică a Rinului, formată ca parte a provinciei romane a Germaniei de Jos, a fost locuită de către Batavi. Aproape întreaga arie a fost cucerită în secolele XIV-XV de către franci, care, odată cu destrămarea Imperiului Carolingian, au trecut, în majoritate, în regatul francez și, în acest fel, la Marele Imperiu Roman. Conții Olandei au fost unii dintre cei mai puternici lorzi medievali ai regiunii, lângă vecinii lor sudici din Brabant și conții Flandrei. În secolele XIV și XV, Flandra, Olanda, Zeelandă, Gelderland și Brabant au trecut sub puternicii stăpâni ai Burgundiei, care controlau virtual toate Țările de Jos. Cu toate acestea, orașele și porturile olandeze erau slabe din punct de vedere economic față de prosperitatea comercială și centrele industriale ale Flandrei și Brabantului. Cu toate acestea, toți erau parte a Ligii Hanseatice și se bucurau de anumite privilegii. În 1477, Mary a Burgundiei a restaurat toate libertățile interzise de către predecesorii ei. Mariajul său cu arhiducele Maximilian (împăratul Maximilian de mai târziu) a adus Țările de Jos în casa Imperiului Habsburgic. Charles al V-lea le-a dat, în 1555, fiului său, Philip al II-lea al Spaniei. În acel timp, provinciile de nord au ajuns la prosperitate economică.

Revolta în Olanda[modificare | modificare sursă]

Wilhelm de Orania, fondatorul Țǎrilor de Jos independente

Ascensiunea calvinismului a ajutat la separarea Țărilor de Jos de Spania catolică; aristocrații, suportați de către mulți oameni din motive religioase și economice, au cerut autonomie pentru provincii, ca recompensă pentru înlăturarea oficialilor spanioli. Încercarea lui Filip, prima oară prin cardinalul Granvelle și după aceea prin ducele de Alba, de a introduce Inchiziția spaniolă și de a readuce Țările de Jos la statut de provincie a avut parte de opoziția mai multor clase sociale, mai ales a catolicilor și a protestanților. Lupta de independență pentru Țările de Jos (1562-1566) a început în Flandra și Brabant, provinciile nordice, sub conducerea lui William Taciturnul, prinț de Orania. Țările de Jos au fost unite sub conducerea lui William în lupta împotriva Spaniei. Alessandro Farnesse i-a luat locul lui John de Austria ca guvernator al Spaniei, a recucerit provinciile de sud și le-a readus la catolicism. Barierele râurilor erau cruciale pentru protecția împotriva rebeliunii și a religiei protestante din nord. Cele șapte provincii nordice, Olanda, Utrecht, Zeeland, Gelderland, Overijssel, Friesland și Groningen au format Uniunea de la Utrecht (1579) și au declarat independența în 1581. William Taciturnul a fost asasinat în 1584 și a fost înlocuit ca șef al statului de către fiul său, Maurice de Nassau, care a fost susținut încă de la început de către Johan van Oldenbarneveldt. O expediție engleză condusă de către Robert Dudley, conte de Leicester, numit căpitan-general al armatei olandeze, pentru ajutarea Olandei împotriva ducelui de Parma, a eșuat, ducând la numirea lui Maurice de Orania în locul acestuia (1587). Dovedindu-se unul dintre cei mai buni strategi ai timpurilor sale, Maurice a organizat rebeliunea împotriva Spaniei într-o revoltă coerentă încheiată cu succes, care a dus la semnarea în 1609 a unui armistițiu de 12 ani cu Spinole, comandantul Spaniei.

Provinciile Unite[modificare | modificare sursă]

Lupta cu Spania a fost încheiată în războiul de 30 de ani (1618-1648), după care a fost recunoscută independența Provinciilor Unite în tratatul de pace de la Westfalia. În 1648, Spania a cedat, de asemenea, nordul Brabantului cu Breda și o parte din Limburg cu Maastricht. Luptându-se încă pentru independență și implicați în lupta dintre Calvinism și Protestantism, olandezii și-au pus temelia imperiului lor comercial și colonial. Compania Indiei de Est olandeze a fost înființată în 1602 și Compania Indiei de Vest olandeze, în 1621. Căderea Antwerpului sub regulile și drepturile spaniole de a controla estuarul Scheldt le-a oferit supremație porturilor olandeze, în special Amsterdamului. Comercianții olandezi au negociat pe fiecare continent și au acaparat piața schimbului. Provinciile unite și-au deschis porțile pentru refugiații religioși, în special evrei portughezi și spanioli, dar și hughenoților francezi, care au contribuit la prosperitatea Olandei în secolul al XVII-lea.

Cu bogăția materială a venit și o epocă culturală de aur. Rembrandt, Vermeer, Jacob van Ruisdael, Frans Hals și mulți alții au dus arta olandeză pe culmi. Universitatea Leiden a câștigat renume european, filozofii Descartes și Spinoza, precum și juristul Hugo Grotius, au fost activi în Provinciile Unite. Prințul Frederick Henry, care l-a înlocuit după moartea fratelui său, Maurice, în 1625, ca șef de stat(Stadhouder), a fost, la rândul său, urmat de către fiul său, prințul William al II-lea, în 1647. Moartea acestuia de variolă în 1650, a deschis calea pentru oponenții Casei de Orania pentru a-și relua drepturile asupra provinciilor și a statului, în general. Jan de Witt, liderul politic al statelor olandeze, care a fost ales în 1652, a condus Republica Olandeză pentru următorii 20 de ani. Pentru a preveni recâștigarea autorității de către prințul William al III-lea de Orania, de Witt, prin edictul din 1667, a încercat să abroge postul de șef al statului în Olanda și să îndepărteze casa de Orania de putere. Însă, în ciuda prevederilor edictului, în urma dezastruosului război din 1672 cu Franța și Anglia Wilhem al III-lea a fost ales șef al republicii olandeze, ceea ce a dus la căderea lui de Witt.

O succesiune de rǎzboaie[modificare | modificare sursă]

Administrarea lui de Witt a fost în mare măsurǎ îngreunată de către războaiele Olandei cu Anglia (1652-54, 1664-67), apariția primelor acte de navigație engleze (1651) și rivalitatea comercială olando-engleză. Tratatul de la Breda (1667) a fost avantajos pentru Olanda, care a câștigat privilegii de negoț și i-a fost recunoscută posesia Surinamului. Olanda a ajuns în vârful puterii politice formând în 1668 Tripla Alianță cu Suedia și Anglia, fapt care l-a forțat pe Louis XIV al Franței să oprească războiul împotriva Spaniei.

Bǎtǎlia de patru zile, o stralucitǎ victorie a Provinciilor Unite asupra flotului englez

Louis XIV s-a răzbunat, începând în 1672 al treilea război olandez în care Franța a luat Țările de Jos. În apărare, olandezii și-au deschis digurile și au inundat țara, creând un baraj pentru apă care virtual era impenetrabil. De Witt a căutat să negocieze pacea dar a fost ucis de către o mulțime a urmașilor Portocalei. Șefia de stat a fost reinstaurată lui William III (de asemenea rege al Angliei după 1689). Războiul a devastat provinciile dar prin tratatul de la Nijmegen (1678–79), olandezii au obținut o importantă concesiune din partea Franței

Olanda a luptat din nou cu Louis XIV în Războiul Marii Alianțe (1688–97) și în Războiul Succesiunii Spaniole. La moartea lui William III șefia de stat a fost încă o dată suspendată și statul general a recuperat controlul asupra guvernului dar, în 1747 partidul republican a pierdut puterea și William IV de Orania a devenit ereditar șef de stat. În secolul 18 legătura comercială, militară și culturală a Provinciilor Unite în Europa au scăzut în timp ce cele ale Franței și ale Angliei au crescut. Olanda s-a aliat cu Anglia în revoluția Americană și ca rezultat a pierdut mai multe colonii prin Tratatul de Pace de la Paris 1783. În 1806 Napoleon I a înființat Regatul Olandei și l-a făcut pe fratele sǎu, Louis Bonaparte, rege. Bonaparte a fost detronat în 1810 și regatul a fost anexat de către Franța.

Anii de dupǎ rǎzboi[modificare | modificare sursă]

Capitularea Germaniei din mai 1945 a fost urmată de imediata reîntoarcere a reginei și a cabinetului. Olanda a devenit membrǎ a Națiunilor Unite în 1945 și în 1957 a intrat într-o alianță cu Belgia și Luxemburg, care a devenit în 1958 Uniunea Economică Benelux. Țara a participat de asemenea la crearea organizației ce a devenit mai târziu Uniunea Europeană și în 1949 a intrat în brenda

Politică[modificare | modificare sursă]

Olanda este o monarhie constituțională din anul 1815, după ce între 1581 și 1806 a fost o republică (țara a fost ocupată de Franța între 1806 și 1815).

După 1980, Olanda este reprezentată de regina Beatrix, succesoarea reginei Juliana. Teoretic, regina numește membrii guvernului. Practic, o dată cunoscute rezultatele alegerilor parlamentare, se formează guvernul de coaliție (această etapă poate dura câteva luni), urmând ca acesta să fie recunoscut de regină.

Parlamentul este compus din două camere. Membrii celei de-a doua camere (Tweede Kamer) sunt aleși prin vot direct o dată la patru ani. Senatul, prima cameră (Eerste Kamer), are o importanță mai mică. Reprezentanții acesteia sunt aleși indirect de către parlamentele provinciale (care la rândul lor sunt alese direct de asemenea o dată la patru ani). Cele două camere formează adunarea Stărilor Generale (Staten Generaal).

Economie[modificare | modificare sursă]

Cele mai importante industrii ale Olandei sunt sectoarele agroalimentar, chimic, cel al rafinării petrolului și cel al mașinilor electrice și electrocasnice (cea mai importantă companie din acest domeniu fiind Philips). Agricultura este mecanizată și angajează 4% din populația activă.

Olanda este un membru fondator al Uniunii Europene. Guldenul olandez a fost înlocuit de euro la 1 ianuarie 1999, dar monedele și bancnotele au intrat în circulație doar la 1 ianuarie 2002.

În anul 2009, Olanda a avut o creștere economică de 2,1%[2].

Geografie[modificare | modificare sursă]

Olanda

Olanda este compusă din douăsprezece provincii:

Provincia În neerlandeză Capitala
Frizia Friesland (nume oficial (frizonă): Fryslân) Leeuwarden
Groningen Groningen Groningen
Drenthe Drenthe Assen
Overijssel Overijssel Zwolle
Flevoland Flevoland Lelystad
Gelderland Gelderland Arnhem
Utrecht Utrecht Utrecht
Olanda de Nord Noord-Holland Haarlem
Olanda de Sud Zuid-Holland Haga
Zeelanda Zeeland Middelburg
Brabantul de Nord Noord-Brabant 's-Hertogenbosch
Limburg Limburg Maastricht

Demografie[modificare | modificare sursă]

Olanda are o populație estimată la 16 491 852 mil loc. (8 martie 2009). Este a 11–a țară ca populație din Europa și a 68-a în lume. Între 1900 și 1950 populația aproape s-a dublat, de la 5,1 mil loc la 11 mil. loc. Din 1950 populația a crescut de la 10 mil loc la 15,9 mil loc. Speranța de viață este ridicată în Olanda - 82 de ani pentru fetele nou-născute și 77 de ani pentru băieții nou-născuți.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Sărbători
Dată Nume românesc Nume local Note
1 ianuarie Anul Nou Nieuwjaarsdag
Martie / Aprilie Vinerea Mare Goede Vrijdag Această zi liberă este lăsată la discreția angajatorului.
Martie / Aprilie Paști Pasen
30 aprilie Ziua reginei Koninginnedag (Aniversarea zilei de naștere a Reginei Iuliana); Dacă 30 aprilie cade duminica, se sărbătorește pe 29 aprilie
4 mai Ziua comemorării morților din al Doilea Război Mondial și a tuturor celor căzuți pentru patrie Dodenherdenking
5 mai Ziua eliberării (din cinci în cinci ani) Bevrijdingsdag
40 de zile după Paști Înălțarea Domnului Hemelvaartsdag
50 de zile după Paști Rusalii Pinksteren
5 decembrie Sfântul Nicolae Sinterklaas
25 și 26 decembrie Crăciun Kerstmis

Limbi[modificare | modificare sursă]

Limba oficială a Țărilor de Jos este limba neerlandeză. Limba frizonă este cooficială[3] în regiunea Frizia. De asemenea, limbile idiș, limburgheză, neersaxonă, romani sunt oficial recunoscute și protejate conform Cartei Europene a Limbilor regionale sau minoritare.

Patrimoniu mondial[modificare | modificare sursă]

Rețeaua de mori de vânt de la Kinderdijk-Elshout

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Olanda:

  • Schokland și împrejurimile sale (1995)
  • Linia de apărare fortificată din Amsterdam (1996)
  • Rețeaua de mori din Kinderdijk-Elshout (1997)
  • Stația de pompare Wouda (1998)
  • Beemster (1999)
  • Casa „Rietveld-Schröder” din Utrecht (2000)

Fotbaliști renumiți[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Țările de Jos