Danemarca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Kongeriget Danmark
Regatul Danemarcei
Drapelul Danemarcei Stema Danemarcei
Drapel Stemă
Deviză națională

Regală: Guds hjælp, Folkets kærlighed, Danmarks styrke (Ajutor de la Dumnezeu, iubirea poporului, puterea Danemarcei)
Imn național
Der er et yndigt land
(Există o țară frumoasă)
 
Amplasarea Danemarcei
Poziția Danemarcei propriu-zise[a] în cadrul Europei și Uniunii Europene
Capitală
 • Populație
 • Coordonate
Copenhaga
503.699 (2007)
55°40′30″N 12°34′32″E / 55.67500°N 12.57556°E / 55.67500; 12.57556
Limbă oficială daneză¹
Sistem politic monarhie constituțională
Margareta II
Helle Thorning-Schmidt
Suprafață
 • Totală
 • % apa
Loc 134
43.094 km²
1,6
Populație
 • Totală
 • Densitate
Loc 109
5.580.516 (2012)
129,5 loc./km²
PIB (nominal)
 • Total (2006)
 • PIB per capita
Loc 27
$256,3 de miliarde
$46.600
PIB (PPC)
 • Total (2006)
 • PIB per capita
Loc 45
$198,5 de miliarde
$37.000
IDU (2004) Green Arrow Up Darker.svg 0,943 (loc 15) – înalt
Monedă coroană daneză (DKK) = 100 øre
Fus orar
 • vară
UTC+1
UTC+2
Domeniu internet .dk
Prefix telefonic +45
Prefix radiofonic 5PA-5QZ
Siglă pentru mașini DK
Cod ISO 208 / DNK / DK
Membru al: ONU, UE, CSB, OTAN, Consiliul Nordic

1 Daneza este cooficială cu groenlandeză la Groenlanda și cu feroeză la Insulele Feroe.

Toate statele lumii

Danemarca (în daneză Sunet Danmark, /ˈd̥ɛnmɑɡ̊/), oficial Regatul Danemarcei (în daneză Sunet Kongeriget Danmark, /ˈkɔŋəʁiːəð ˈd̥ɛnmɑɡ̊/), este un stat suveran din Europa de Nord, având și două țări constituente de peste mări, care fac parte integrantă din regat: Insulele Feroe în Atlanticul de Nord și Groenlanda în America de Nord. Danemarca propriu-zisă[a] este cea mai de sud dintre țările nordice, aflată la sud-vest de Suedia și la sud de Norvegia, învecinându-se la sud cu Germania. Țara constă dintr-o peninsulă mare, Iutlanda, și mai multe insule, dintre care cele mai mari sunt Zealand, Funen, Lolland, Falster și Bornholm, precum și sute de insulițe denumite în general „Arhipelagul Danez”.

Regatul Danemarcei este o monarhie constituțională organizată sub forma unei democrații parlamentare, cu sediul guvernului în capitala Copenhaga. Regatul este stat unitar, puterile de a-și gestiona propriile afaceri interne fiind delegate de guvernul central Groenlandei și Insulelor Feroe; această structură politică este denumită rigsfælleskabet. Danemarca propriu-zisă este zona hegemonială, unde rezidă puterea judecătorească, executivă și legislativă.[2] Insulele Feroe sunt definite ca o comunitate de locuitori ai regatului, în vreme ce groenlandezii sunt considerați popor separat cu drept de autodeterminare.[3][4]

Istoria Danemarcei a fost influențată în mod deosebit de poziția sa geografică între mările Nordului și Baltică. De aceea, ea s-a aflat între Suedia și Germania, fiind în centrul luptei pentru controlul asupra Mării Baltice; înainte de construirea canalului Kiel, trecerea din Atlantic în Marea Baltică se putea face doar prin cele trei Strâmtori Daneze. Danemarca a fost multă vreme în conflict cu Suedia pentru controlul asupra Scaniei (Războiul Scanian) și Norvegiei, și în alte conflicte cu Liga Hanseatică pentru ducatele Schleswig (fief danez) și Holstein (fief german). În cele din urmă, Danemarca a pierdut toate aceste dispute și a sfârșit prin a ceda Scania Suediei și ulterior Schleswig-Holstein Imperiului German. Danemarca a obținut Groenlanda și Insulele Feroe în 1814 după dizolvarea uniunii sale personale cu Norvegia, deși monarhia daneză, care domnise atât în Norvegia cât și în Danemarca, deținea aceste colonii încă din secolul al XIV-lea. Insulele Feroe și Groenlanda au devenit părți integrante ale rigsfælleskabetului în secolul al XX-lea și au primit autonomie în 1948, respectiv 1979.

Danemarca a aderat la Uniunea Europeană în 1973, dar rămâne în afara zonei Euro, în vreme ce Groenlanda și Insulele Feroe și-au exercitat dreptul de a rămâne în întregime în afara UE. Membru fondator al ONU, NATO și al OECD, Danemarca este și membră a OSCE. Cu o economie mixtă de piață și cu un stat asistențial mare, Danemarca are cel mai înalt nivel de egalitate a veniturilor,[b] și al șaptelea cel mai mare venit mondial pe cap de locuitor. S-a clasat frecvent pe primul loc ca cea mai fericită[6][7] și mai puțin coruptă țară din lume.[8] În 2011, Danemarca a fost clasată pe locul 16 după Indicele Dezvoltării Umane (și pe locul 8 după IDU-ul ajustat după egalitate), pe locul trei după Indicele Democrației și pe locul 2 după Indicele de Percepție a Corupției. Limba națională, daneza, este strâns înrudită cu suedeza și norvegiana, cu care împărtășește strânse legături istorice și culturale. Danemarca, împreună cu Suedia și Norvegia, face parte din regiunea culturală denumită „Scandinavia” și este membră în Consiliul Nordic.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Etimologia numelui Danemarca, și în special relația între danezi și Danemarca și unificarea Danemarcei într-un singur regat, constituie un subiect ce atrage aprigi dezbateri.[9][10] Acestea se centrează în special asupra prefixului „Dan” și asupra întrebării dacă el se referă la dani sau la un personaj istoric Dan, precum și asupra înțelesului terminației -„mark”. Problema este și mai complicată de mai multe referințe la diverse popoare denumite „dani” în Scandinavia sau în alte locuri din Europa în relatări grecești și romane (cum ar fi Ptolemeu, Jordanes,și Gregor de Tours), ca și în literatura medievală (cum ar fi Adam din Brema, Beowulf, Widsith și Edda Poetică).

Majoritatea cărților derivă[11] prima parte a cuvântului, și numele poporului, de la un cuvânt ce înseamnă „pământ șes”, în legătură cu germanul Tenne „podea de treierat”, englezul den „peșteră, vizuină”, sanscritul dhánuṣ- (धनुस्; „pustiu”). Terminația -mark este considerată a însemna „țară împădurită” sau „țară de graniță” (vezi Marcă (teritoriu)), cu referire probabil la pădurile de graniță din sudul Schleswigului,[12]

Prima atestare a cuvântului Danemarca în Danemarca însăși se găsește pe cele două pietre de la Jelling, pietre runice considerate a fi fost ridicate de Gorm cel Bătrân (c. 955) și de Harald Dinte-Albastru (c. 965). Cea mai mare dintre cele două pietre este denumită în popor „certificatul de botez” al Danemarcei (dåbsattest), deși ambele utilizează cuvântul „Danemarca”, sub formă acuzativă Format:Runic „tanmaurk” ([danmɒrk]) pe cea mai mare, și genitivă „tanmarkar” (pronunțat [danmarkaɽ]) pe cea mai mică.[c] Locuitorii Danemarcei sunt numiți acolo „tani” ([danɪ]), sau „dani” la acuzativ.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Preistoria[modificare | modificare sursă]

Cele mai vechi descoperiri arheologice din Danemarca datează din perioada interglaciară Eem din anii 130.000–110.000 î.e.n.[13] Danemarca a fost locuită de prin 12.500 î.e.n. și există dovezi că se practica agricultura pe la 3900 î.e.n.[14] Epoca de bronz a Nordului (1800–600 î.e.n.) în Danemarca a fost marcată de prezența unor movile funerare, care au lăsat o abundență de artefacte, între care lururi și Carul Soarelui.

În epoca preromană a fierului (500 î.e.n.  – 1 e.n.), grupurile de băștinași au început să migreze spre sud, deși[14] primii dani au sosit în țară între epoca preromană a fierului și cea germanică,[15] în epoca romană a fierului (1–400 e.n.). Provinciile romane au întreținut rute comerciale și relații cu triburile băștinașe din Danemarca, lucru evidențiat de monedele romane găsite în Danemarca. Dovezi ale unei puternice influențe culturale celtice datează din această perioadă atât în țară cât și în restul Europei nord-vestice, fapt reflectat de vasul Gundestrup.

Istoricii cred că înainte de sosirea strămoșilor danezilor, care au sosit dinspre insulele daneze din est (Zealand) și din Scania și vorbeau o formă timpurie de limbă germanică nordică, mare parte din Iutlanda și cele mai apropiate insule erau locuite de iuți. Ei au fost ulterior chemați în Marea Britanie ca mercenari pentru regele breton Vortigern și au primit teritoriile sud-estice în zona unde astăzi se află Kent și Insula Wight, printre altele, unde s-au stabilit. Ei au fost asimilați sau înlăturați de angli și saxoni. Restul populației din Iutlanda a fost asimilată de dani.

O scurtă notă[16] despre Dani în „Getica” istoricului Jordanes este bănuită a fi o primă menționare a danilor,[17] unul din grupurile etnice din care provin danezii actuali. Structurile defensive de la Danevirke au fost construite în etape începând cu secolul al III-lea,[18] dimensiunile eforturilor de construcție în anul 737 fiind puse pe seama apariției unui rege danez.[18] Noul alfabet runic a fost utilizat pentru prima oară pe la acea vreme, iar Ribe, cel mai vechi oraș al Danemarcei, a fost fondat pe la anul 700.

Evul Mediu[modificare | modificare sursă]

Corabia Ladby, cea mai mare corabie funerară găsită în Danemarca

Între secolele al VIII-lea–al X-lea, danezii au fost una dintre ramurile vikingilor. Împreună cu norvegienii și suedezii, ei au colonizat, au prădat și au făcut comerț în toate părțile Europei. Exploratorii vikingi au descoperit Islanda din întâmplare în secolul al IX-lea, în drum spre Insulele Feroe și au ajuns în „Vinland” (Țara Vinului), astăzi cunoscută sub numele de Newfoundland, Canada. Vikingii danezi au fost activi mai mult în Insulele Britanice și în Europa de Vest. Au cucerit temporar și au colonizat părți din Anglia (denumite Danelaw), Irlanda și Franța, unde au fondat Normandia. S-au găsit mai multe monede anglo-saxone din acea perioadă în Danemarca decât în Anglia. Așa cum atestă pietrele de la Jelling, danezii au fost uniți și creștinați pe la 965 de Harald Dinte-Albastru. Se crede că Danemarca s-a creștinat din motive politice pentru a nu fi invadată de puterea creștină reprezentată în Europa de Sfântul Imperiu Roman, Germania actuală fiind o parte a imperiului în care danezii practicau intensiv comerțul. În acest caz, Harald a construit șase cetăți în jurul Danemarcei, denumite Trelleborg și o altă Danevirke. La începutul secolului al IX-lea, Canute cel Mare a cucerit și a unificat Danemarca, Anglia și Norvegia timp de aproape 30 de ani.[19]

În Evul Mediu Dezvoltat și Târziu, Danemarca a cuprins și Skåneland (Scania, Halland și Blekinge) iar regii danezi domneau peste Estonia, precum și peste ducatele Schleswig și Holstein. Mare parte din ultimul dintre acestea formează astăzi landul Schleswig-Holstein din Germania nordică.

În 1397, Danemarca a intrat într-o uniune personală cu Norvegia și cu Suedia, unite sub domnia reginei Margaret I. Cele trei țări urmau să fie părți egale ale uniunii. Încă de la început, însă, Margaret se pare că nu a fost atât de idealistă—tratând Danemarca drept partea privilegiată a uniunii.[20] De aceea, următorii 125 de ani de istorie scandinavă se centrează pe această uniune, de mai multe ori Suedia despărțindu-se și fiind recucerită. Problema a fost rezolvată practic la 17 iunie 1523, când regele suedez Gustav Vasa a cucerit orașul Stockholm.

Reforma Protestantă a ajuns în Scandinavia în anii 1530, și după războiul civil denumit Războiul Contelui, Danemarca a trecut la lutheranism în 1536. Ulterior, în același an, Danemarca s-a unit cu Norvegia.

Istoria modernă timpurie[modificare | modificare sursă]

Bătălia de la Öland între o flotă aliată dano-norvegiano-olandeză și marina suedeză, 1 iunie 1676.

După ce Suedia s-a separat definitv de Uniunea de la Kalmar în 1523, Danemarca a încercat în două ocazii să-și reafirme dominația asupra Suediei. Prima oară a fost în Războiul de Șapte Ani al Nordului care a durat din 1563 până în 1570. A doua ocazie a fost Războiul Kalmarului, când regele Christian al IV-lea a atacat Suedia în 1611 dar nu și-a îndeplinit principalul obiectiv, acela de a obliga Suedia să revină în uniune cu Danemarca. Războiul nu a dus la schimbări teritoriale, dar Suedia a fost obligată să plătească despăgubiri de război în valoare de 1 milion de riksdaler de argint Danemarcei, sumă cunoscută sub numele de răscumpărarea Älvsborgului.[21]

Regele Christian s-a folosit de acești bani pentru a construi mai multe orașe și cetăți, dintre care se remarcă Glückstadt (fondată cu scopul de a rivaliza cu Hamburgul), Christiania (după incendiul care a distrus orașul Oslo), Christianshavn, Christianstad și Christiansand. Christian a construit și mai multe clădiri renumite, între care se numără Børsen, Rundetårn, Nyboder, Rosenborg, o mină de argint și o fabrică de prelucrarea aramei. Inspirat de Compania Olandeză a Indiilor Orientale, a înființat o organizație similară daneză cu ajutorul căreia dorea să revendice Ceylonul drept colonie daneză, dar compania sa a reușit să obțină doar Tranquebarul de pe Coasta Coromandel a Indiei. Marile aspirații coloniale daneze s-au limitat la câteva puncte de schimb în Africa și India.

În Războiul de Treizeci de Ani, Christian a încercat să devină liderul statelor germane lutherane, dar a suferit o înfrângere zdrobitoare în bătălia de la Lutter.[22] Urmarea a fost invadarea, ocuparea și prădarea Iutlandei de o armată catolică în frunte cu Albrecht von Wallenstein,[23] care a obligat Danemarca să iasă din război. Danemarca a reușit să evite concesiuni teritoriale, dar intervenția lui Gustavus Adolphus în Germania a fost văzută ca semn că puterea militară a Suediei este în creștere, în vreme ce a Danemarcei este în declin. Armatele suedeze au invadat Iutlanda în 1643 și au cucerit Skania în 1644. Conform istoricului Geoffrey Parker, „ocupația suedeză a generat scăderea producției agricole și penuria de capital; eșecurile recoltelor și ciuma au distrus țara între 1647 și 1651; populația Danemarcei a scăzut cu 20 de procente.”[24]

Prin tratatul de la Brømsebro din 1645, Danemarca a trebuit să cedeze Hallandul, Gotlandul, ultimele părți din Estonia Daneză, și mai multe provincii din Norvegia. În 1657, regele Frederick al III-lea a declarat război Suediei și a înaintat către Bremen-Verden. Aceasta a condus la o masivă înfrângere a danezilor, iar armatele regelui Carol al X-lea Gustav al Suediei au cucerit Iutlanda, Funen și mare parte din Zealand înainte de a semna pacea de la Roskilde în februarie 1658, prin care Suedia a preluat controlul asupra Scaniei, Blekingei, Trøndelagului și asupra insulei Bornholm. Carol al X-lea Gustav a regretat în curând că nu a distrus Danemarca definitiv, iar în august 1658 a început un asediu de doi ani al Copenhagăi dar nu a reușit să o cucerească. În acordul de pace ce a urmat, Danemarca a reușit să-și conserve independența și să recâștige Trøndelagul și Bornholmul.

Danemarca a încercat să recâștige și controlul asupra Scaniei în Războiul Scanian (1675–79) dar această tentativă s-a soldat cu un eșec. După Marele Război al Nordului (1700–21), Danemarca a reușit să recucerească părțile din Schleswig și Holstein în care domnea casa de Holstein-Gottorp în 1721 și, respectiv, în 1773. În Războaiele Napoleoniene, Danemarca a încercat la început să rămână neutră și să facă comerț atât cu Franța cât și cu Regatul Unit și a aderat la Liga Neutralității Armate împreună cu Rusia, Suedia și Prusia. Britanicii au considerat aceasta un act de ostilitate și au atacat Copenhaga în 1801 și 1807, într-unul din cazuri distrugând flota daneză, iar în celălalt incendiind părți din capitala Danemarcei. Aceasta a dus la așa-numitul Război al Canonierelor, dar faptul că britanicii controlau căile maritime dintre Danemarca și Norvegia s-a dovedit dezastruos pentru economia uniunii și în 1813, Danemarca-Norvegia a intrat în faliment. Uniunea dano-norvegiană a fost dizolvată prin tratatul de la Kiel în 1814. Norvegia a intrat într-o nouă uniune cu Suedia, care a durat până în 1905. Danemarca a păstrat coloniile Islanda, Insulele Feroe și Groenlanda. Pe lângă coloniile nordice, Danemarca a controlat și Tranquebarul din India între 1620 și 1869, Coasta de Aur Daneză (Ghana) între 1658 și 1850, și Indiile Occidentale Daneze (Insulele Virgine Americane) între 1671 și 1917.

Monarhia constituțională[modificare | modificare sursă]

Den Grundlovsgivende Rigsforsamling (părinții fondatori ai Constituției daneze), pictură din 1860–1864 de Constantin Hansen.

Mișcarea naționalistă și liberală daneză a prins avânt în anii 1830, și după Revoluțiile din 1848, Danemarca a devenit pe cale pașnică monarhie constituțională la 5 iunie 1849. După al Doilea Război al Schleswigului în 1864, Danemarca a fost obligată să cedeze Schleswig și Holstein Prusiei, într-o înfrângere care a lăsat urme adânci asupra mândriei naționale daneze. După aceste evenimente, Danemarca a urmat o politică de neutralitate în Europa.

După înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial, puterile de la Versailles au oferit Danemarcei retrocedarea regiunii Schleswig-Holstein. De teama iredentismului german, Danemarca a refuzat preluarea regiunii fără plebiscit, acesta fiind organizat în cele două provincii la 10 februarie și, respectiv, la 14 martie. La 10 iulie 1920, după plebiscit și după contrasemnarea de către rege (9 iulie) a actului de reunire, Schleswigul de Nord (Sønderjylland) a revenit în granițele Danemarcei, adăugând țării 163.600 de locuitori și o suprafață de 3.984 km². Ziua reunirii (Genforeningsdag) se sărbătorește în fiecare an la 15 iunie ca Valdemarsdag.

Danemarca a aderat la Uniunea Europeană în 1973 și a semnat Tratatul de la Lisabona în 2007.

Invadarea Danemarcei de către Germania Nazistă la 9 aprilie 1940  – denumită Operațiunea Weserübung  – a întâmpinat doar două ore de rezistență militară înainte ca guvernul danez să capituleze. Cooperarea economică între Germania și Danemarca a continuat până în 1943, când guvernul danez a refuzat să o mai continue, marina țării scufundându-și majoritatea vaselor și trimițând cât mai mulți ofițeri în Suedia. În timpul războiului, guvernul a încercat să ajute minoritatea evreiască din țară, rezistența daneză efectuând operațiuni de salvare prin care majoritatea acestora au fost transferați în siguranță în Suedia înainte ca germanii să apuce să-i deporteze. Danemarca a efectuat multe operațiuni de sabotaj asupra infrastructurii germane. Islanda a rupt legăturile cu Danemarca și a devenit republică independentă și, în 1948, Insulele Feroe au primit autonomie.

După război, Danemarca a devenit membru fondator al Națiunilor Unite și al NATO, iar în 1973, împreună cu Regatul Unit și Irlanda, a aderat la Comunitatea Economică Europeană (astăzi, Uniunea Europeană) după un referendum național. Tratatul de la Maastricht a fost ratificat după încă un referendum în 1993 și după ce țările Uniunii au acceptat o serie de concesiuni pentru Danemarca consfințite prin Acordul de la Edinburgh. Groenlanda a obținut autonomie în 1979 și a primit drept de autodeterminare în 2009. Nici Groenlanda și nici Insulele Feroe nu sunt membre ale Uniunii Europene, feroezii refuzând să adere la CEE din 1973 și Groenlanda din 1986, în ambele cazuri din cauza politicilor europene privind pescuitul.

În ciuda dimensiunilor reduse, Danemarca participă la marile operațiuni militare și umanitare sub egida ONU, adesea conduse de NATO, cum ar fi: Cipru, Bosnia și Herțegovina, Coreea, Egipt, Croația, Kosovo, Ehiopia, Afganistan, Irak, Somalia și Libia. În 2009, Anders Fogh Rasmussen a demisionat din funcția de Prim Ministru al Danemarcei pentru a deveni Secretar General al NATO.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Harta Danemarcei.
Imagine din satelit asupra Danemarcei metropolitane.

Aflată în Europa de Nord, Danemarca propriu-zisă constă din peninsula Iutlanda și arhipelag cu 443 de insule cu nume (1.419 insule peste 100 m² în total).[25] Dintre acestea, 72 sunt locuite,[26] cele mai mari fiind Zealand și Funen. Insula Bornholm se află departe spre est de restul țării, în Marea Baltică. Multe dintre insulele mai mari sunt legate între ele prin poduri; Podul Øresund leagă Zealandul de Suedia; Podul Marii Centuri leagă Funen de Zealand; iar Podul Micii Centuri leagă Iutlanda de Funen. Insulele mai mici sunt legate de continent și de cele mai mari prin linii de ferry-boat și cu avioane mici. Cele mai mari orașe, cu populații de peste 100.000 de locuitori, sunt capitala Copenhaga de pe insula Zealand; Århus și Aalborg în Iutlanda; și Odense pe insula Funen.

Danemarca ocupă o arie de 43.094 km2.[27][28] Mărimea suprafeței uscatului Danemarcei nu poate fi estimată cu exactitate, deoarece oceanul erodează constant unele coaste, depunând aluviuni pe altele, precum și din cauza lucrărilor de recuperare a teritoriilor marine. Pe uscat, țara are o frontieră de 68 de kilometri cu Germania la sud, fiind altfel înconjurată de mări cu o linie a țărmului de 7.314 km (incluzând aici mici golfuri și limanuri).[29] Niciun punct din Danmarca nu se află mai departe de 52 km de coastă. Pe coasta de sud-vest a Iutlandei, mareea este între 1–2 m, țărmul deplasându-se în interior și în exterior pe o distanță de 10 km.[30]

Cel mai nordic punct al Danemarcei este punctul Skagen (plaja nordică de la Skaw) la 57° 45' 7" latitudine nordică; cel mai sudic este Gedser (extremitatea sudică a insulei Falster) la 54° 33' 35" latitudine nordică; cel mai vestic punct este Blåvandshuk la 8° 4' 22" longitudine estică; iar cel mai estic este Østerskær la 15° 11' 55" longitudine estică. Acesta din urmă se află în arhipelagul Ertholmene, la 18 kilometri nord-est de Bornholm. Distanța de la est la vest este de 452 km, iar cea de la nord la sud, de 368 km.

Relieful este unul șes, cu altitudini mici; altitudinea medie este de 31 m peste nivelul mării. Cel mai înalt punct natural este Møllehøj, la 170,86 m. Apele de uscat ocupă în total 700 km2.

Din punct de vedere fitogeografic, Regatul Danemarcei (incluzând Groenlanda și Insulele Feroe) aparține Regatului Boreal și se împarte între provinciile Arctică, Atlantic-Europeană și Central-Europeană a regiunii Circumboreale. Conform World Wide Fund for Nature, teritoriul Danemarcei se poate împărți în două ecoregiuni: pădurile de amestec atlantice și pădurile de amestec baltice. Insulele Feroe sunt acoperite de pășunile boreale feroeze, iar Groenlanda găzduiește ecoregiunile tundrei arctice superioare și inferioare Kalaallit Nunaat.

Clima[modificare | modificare sursă]

Danemarca văzută de pe Stația Spațială Internațională în februarie 2003[31]

Danemarca are o climă temperată, caracterizată prin ierni blânde, cu temperaturi medii în ianuarie și februarie de 0,0 °C, și veri răcoroase, temperatura medie în august fiind de 15,7 °C.[32] Danemarca are o medie de 121 de zile pe an cu precipitații, în medie primind în total circa 712 mm pe an; toamna este cel mai umed anotimp, iar primăvara — cel mai uscat.[32]

Din cauza poziției nordice a Danemarcei, cantitatea de lumină solară suferă mari variații de la anotimp la anotimp. Zilele de iarnă sunt scurte, soarele răsărind la 8:45 am și apunând la 3:45 pm, iar cele de vară sunt foarte lungi, cu răsăritul la 4:30 am și apusul la 10 pm.[33]

Mediul[modificare | modificare sursă]

Peisajul danez se caracterizează prin teren șes, arabil, și prin coaste cu plaje.
Fagii sunt arbori frecvent întâlniți în Danemarca, mai ales în păduri.
Mare parte a teritoriului Danemarcei este urbanizat, cum ar fi capitala Copenhaga.

Danemarca a luat permanent atitudine progresivă în ce privește conservarea mediului; în 1971, Danemarca a înființat un Minister al Mediului și a fost prima țară din lume care a adoptat o lege a mediului în 1973.[34] Pentru a ameliora degradarea mediului înconjurător și încălzirea globală, guvernul danez a semnat următoarele acorduri internaționale: Tratatul Antarcticii; Protocolul de la Kyoto; Legea Speciilor Protejate[28]

Copenhaga este vârful de lance al ecologismului verde deschis în țară.[35] Cele mai importante instituții de cercetare în domeniul mediului din Copenhaga sunt Universitatea din Copenhaga, Școala de Afaceri Copenhaga,[36] Laboratorul Național Risø DTU pentru Energie Sustenabilă și Universitatea Tehnică a Danemarcei, din care face parte Risø. Înaintea Conferinței Națiunilor Unite pentru Schimbări Climatice din 2009 (Summitul de la Copenhaga), Universitatea din Copenhaga a ținut conferința „Schimbările climatice: riscuri globale, provocări și hotărâri”, unde comunitatea științifică internațională a pus accent pe necesitatea acțiunilor comprehensive de ameliorare a schimbărilor climatice.

Emisiile de gaze de seră în Danemarca pe dolar de valoare produsă sunt în mare parte instabile din 1990, având creșteri și căderi bruște. Per ansamblu, emisiile de gaze de seră pe dolar de valoare adăugată pe piață au scăzut.[37] Ea rămâne în urma altor țări scandinave, cum ar fi Norvegia[38] și Suedia.[39]

Guvernarea[modificare | modificare sursă]

Regatul Danemarcei este o monarhie constituțională, în care monarhul, actualmente regina Margrethe a II-a este șeful statului, dar puterile regale se limitează de multă vreme la funcțiuni ceremoniale.[40] Moharhul nu răspunde pentru acțiunile sale, iar persoana sa este sacrosanctă.[41] Sistemul politic danez funcționează în cadrul descris de Constituția Danemarcei. Modificările acesteia necesită o majoritate absolută în două legislaturi diferite și aprobarea de către majoritatea alegătorilor prezenți la urne la un referendum în acest scop (cu condiția suplimentară ca cei care votează în favoarea modificării să reprezinte cel puțin 40% dintre cetățenii cu drept de vot).[42] Constituția organizează sistemul politic pe baza separației puterilor în stat, în ramurile legislativă, executivă și judecătorească.

Sistemul politic[modificare | modificare sursă]

Folketing este parlamentul național, parliament și legislativul suprem al regatului. În teorie, el este autoritatea legislativă supremă, în conformitate cu doctrina suveranității parlamentare, și poate legifera în orice domeniu, nefiind constrâns să acționeze în limitele deciziilor predecesorilor săi. Chestiunile privind suveranitatea au fost puse însă în discuție în lumina aderării Danemarcei la Uniunea Europeană. Parlamentul este format din 175 de membri aleși prin vot proporțional, plus câte doi membri din Groenlanda și Insulele Feroe.[43] Alegerile legislative se țin o dată la patru ani, dar primul ministru poate cere monarhului organizarea de alegeri înainte de termen. În urma unui vot de neîncredere, parlamentul poate obliga fie un singur ministru, fie întreg guvernul, să demisioneze.[44]

Sistemul de vot proporțional a dus prin tradiție la formarea de coaliții de guvernare. Majoritatea guvernelor daneze postbelice au fost fie guverne de coaliție, fie guverne minoritare, susținute în parlament și de partide neguvernamentale.[45]

Primul ministru este numit formal de monarh, în urma consultărilor cu liderii partidelor după alegeri sau după căderea guvernului anterior. În practică, primul ministru este ales prin negocieri între liderii partidelor parlamentare, de regulă fiind numit liderul celui mai mare partid dintr-o coaliție. Autoritatea executivă se exercită în numele monarhului de către primul ministru și de miniștrii cabinetului, fiecare administrând un portofoliu. Cabinetul, primul ministru și ceilalți miniștri formează în ansamblul lor guvernul Danemarcei.

Lars Løkke Rasmussen a fost prim ministru între aprilie 2009 și septembrie 2011. El a condus un guvern de dreapta, format din partidele Venstre (un partid liberal-conservator) și Popular-Conservator, cu susținere parlamentară din partea Partidului Popular Danez, național-conservator. După alegerile legislative din 2011, dreapta a pierdut la limită în fața coaliției de stânga condusă de Helle Thorning-Schmidt care a format la 3 octombrie 2011 un nou guvern nou guvern format din Social Democrați, Partidul Social Liberal Danez și Partidul Popular Socialist.

Sistemul judiciar[modificare | modificare sursă]

Autoritatea judiciară rămâne separată de cea executivă și legislativă și este exercitată de instanțele judecătorești. Regatul Danemarcei nu are un unic sistem judiciar unificat – Danemarca propriu-zisă îl are pe al ei, Groenlanda un altul, iar Insulele Feroe îl au pe al lor.[46] Hotărârile înaltelor tribunale din Groenlanda și din Insulele Feroe pot fi contestate la Înaltele Curți Daneze. Curtea Supremă a Danemarcei este cea mai înaltă instanță civilă și penală răspunzătoare cu administrarea justiției în regat.

Articolele 62 și 64 din Constituția Danemarcei garantează independența justiției față de Guvern și Parlament, stipulând că judecătorii se ghidează doar după lege, incluzând aici textele legilor, statutele și jurisprudența.[47]

Relațiile externe și armata[modificare | modificare sursă]

Danemarca s-a implicat în coordonarea asistenței occidentale către statele baltice (Estonia,[48] Letonia și Lituania).[49]

După al Doilea Război Mondial, Danemarca a pus capăt politicii sale de neutralitate veche de două sute de ani. Danemarca a devenit membru fondator al NATO în 1949, iar apartenența la NATO rămâne deosebit de populară.[50] Au existat mai multe confruntări între SUA și Danemarca pe marginea politicii de securitate în anii 1982–1988, când o majoritate parlamentară alternativă a obligat guvernul să adopte anumite poziții în domeniul energiei nucleare și al contrulului armelor.[50] După sfârșitul Războiului Rece, Danemarca a susținut obiectivele politice ale SUA în cadrul Alianței.

Polițiști militari danezi efectuând antrenamente.

Forțele armate ale Danemarcei sunt denumite Forsvaret. Pe timp de pace, Ministerul Apărării are circa 33.000 de angajați în total. Principalele ramuri militare dețin 27.000 dintre aceștia: 15.460 în Armata Regală, 5.300 în Marina Regală, și 6.050 în Forțele Aeriene.

Agenția Daneză pentru Gestionarea Urgențelor (în daneză Beredskabsstyrelsen) are 2.000 de angajați (inclusiv recruți), și circa 4.000 sunt în serviciu militar nespecific unei ramuri, cum ar fi Comandamentul Apărării, Institutul de Cercetări în Apărare și Serviciul de Informații al Apărării. Alți 55.000 sunt voluntari în cadrul Gărzi Interne (în daneză Hjemmeværnet).

Țara susține eforturile de menținere a păcii în lume. Ministerul Apărării are circa 1.400[51] de persoane aflate în misiuni internaționale, neincluzând contribuțiile în cadrul NATO SNMCMG1. Cele mai mari trei contribuții le-a adus în Afganistan (ISAF), Kosovo (KFOR) și Liban (UNIFIL). Între 2003 și 2007, aproximativ 450 de soldați danezi au fost desfășurați în Irak.[52]

Danemarca urmează astăzi o politică externă activă, în care drepturile omului, democrația și alte valori cruciale trebuie apărate activ. Groenlanda și Insulele Feroe au primit garanția că vor avea un cuvânt de spus în probleme cum ar fi pescuitul, vânătoarea de balene, și alte aspecte geopolitice.

Împărțirea administrativă[modificare | modificare sursă]

Regiuni Comune
Nume în română Nume în daneză Reședința Cel mai mare oraș Populația
(1 January 2008)
Suprafața
(km²)
Densitatea
(pop. pe km²)
Nr. de comune
Regiunea Capitalei Danemarcei Region Hovedstaden Hillerød Copenhaga 1,645,825 2,561 642.6 29 (listă)
Regiunea Danemarca Centrală Region Midtjylland Viborg Århus 1,237,041 13,142 94.2 19 (listă)
Regiunea Danemarca de Nord Region Nordjylland Aalborg Aalborg 578,839 7,927 73.2 11 (listă)
Regiunea Zealand Region Sjælland Sorø Roskilde 819,427 7,273 112.7 17 (listă)
Regiunea Danemarca de Sud Region Syddanmark Vejle Odense 1,194,659 12,191 97.99 22 (listă)

Groenlanda și Insulele Feroe[modificare | modificare sursă]

Regatul Danemarcei este stat unitar, dar în cadrul său Insulele Feroe și Groenlanda au primit autonomie politică în 1948, respectiv în 1979, după ce anterior avuseseră statut de comitat.[56][57] Acestor teritorii li s-au delegat puteri extinse, ele având propriile guverne și legislative, fiind autonome în ce privește problemele interne.[57] Legislativele autonome sunt însă subordonate Folketingului, în care sunt reprezentate de câte doi parlamentari. Înalții comisari (în daneză Rigsombudsmand) sunt reprezentanți ai guvernului danez în aceste teritorii.[57]

Economia[modificare | modificare sursă]

Danemarca este un mare producător de carne de porc, cel mai mare exportator de carne de porc din UE.[58]

Danemarca are o economie mixtă modernă, prosperă și dezvoltată, clasându-se pe locul 16 în lume după PIB pe cap de locuitor în termenii parității puterii de cumpărare și pe locul 5 după PIB nominal pe cap de locuitor. Liberalizarea taxelor asupra importurilor în 1797 a pus capăt mercantilismului și liberalizarea ulterioară din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au impus tradiția liberală daneză în comerțul internațional, tradiție întreruptă doar de anii 1930.[59][60] Drepturile de proprietate au fost mereu bine protejate. Economia Danemarcei se remarcă drept una dintre cele mai libere, după Indicele Libertății Economice[61] și după Economic Freedom of the World.[62] Economia atinge niveluri înalte de comerț internațional, iar anemarca este cunoscută ca susținător al liberului schimb în cadrul Uniunii Europene. Danemarca este una dintre cele mai competitive economii din lume, conform raportului pe 2008 al Forumului Economic Mondial, IMD și The Economist.[63]

Ca urmare a mult lăudatului model "flexicurity", Danemarca are una dintre cele mai libere piețe ale muncii din Europa, conform Băncii Mondiale. Angajatorii pot angaja și concedia persoane în orice moment (flexibilitate), iar între angajări, ajutorul de șomaj este foarte ridicat (securitate). Banca Mondială clasează Danemarca pe primul loc în lista celor mai ușoare țări europene în care să faci afaceri. Înființarea unei societăți se poate face în câteva ore, cu costuri foarte mici.[64] Danemarca are un impozit pe venitul companiilor de 25% și un regim de taxare limitat în timp pentru expați.[65] Sistemul de taxare danez are o bază de impozitare mare, un TVA de 25%, pe lângă accize, impozite pe venit și alte taxe. Povara totală a taxelor (suma tuturor taxelor, ca procent din PIB) este estimată a se ridica la 46% în 2011.[66]

Danemarca are o forță de muncă de circa 2,9 milioane de persoane și se clasează pe locul patru în lume ca proporție în rândul săul a persoanelor cu studii superioare.[67] PIB pe oră lucrată era în 2009 pe locul 13. Danemarca are cel mai scăzut nivel din lume de inegalitate a veniturilor, conform coeficientului Gini (%) al Băncii Mondiale,[5] și cel mai ridicat salariu minim pe economie din lume, conform FMI.[68] În iunie 2010, rata șomajului se ridica la 7,4%, sub media UE de 9,6%.[69]

Moneda națională daneză, coroana, are un curs fix față de euro, de circa 7,46 coroane, prin Mecanismul European al Ratei de Schimb. Deși un referendum din 2000 a respins adoptarea monedei euro,[70] în practică țara urmărește politicile stabilite de Uniunea Economică și Monetară a UE și îndeplinește criteriile economice de convergență în vederea adoptării monedei. Majoritatea partidelor politice parlamentare sunt în favoarea adoptării euro, dar nu s-a ținut un nou referendum, deși se intenționează;[71] euroscepticismul în rândurile alegătorilor danezi a fost unul ridicat. Danemarca este cunoscută pentru Mișcarea Cooperatistă Daneză în rândurile fermierilor, agenților din industria alimentară (Danish Crown), ale producției de lactate (Arla Foods), comerțului cu amănuntul (Brugsen), cooperativelor centralelor eoliene și asociațiilor de locuințe.

Danemarca face parte din Spațiul Schengen și din piața unică europeană, dar nu a aderat la Euro.

Susținerea comerțului liber este ridicată – în 2007, un sondaj a arătat că 76% din danezi consideră globalizarea un lucru bun.[72] 70% din fluxurile comerciale sunt în interiorul Uniunii Europene. Danemarca se află pe locul al nouălea în clasamentul exporturilor pe cap de locuitor în lume. Principalele mărfuri de export daneze sunt: bunurile industriale/fabricate, cu o pondere de 73,3% (din care mașini și instrumente sunt 21,4%, iar combustibili și substanțe chimice etc. 26%); produse agricole și alte produse de consum 18,7% (în 2009 carnea și produsele din carne reprezentau 5,5% din totalul exporturilor; peștele și produsele din peste 2,9%).[28] Danemarca este exportator net de alimente și energie și are mai mulți ani în care a avut surplus în balanța de plăți, în lupta cu o datorie externă de circa 39% din PNB, adică peste 300 miliarde DKK.[73]

Energia[modificare | modificare sursă]

Turbine eoliene pe mare, lângă Copenhaga

Danemarca are considerabile resurse de petrol și gaze naturale în Marea Nordului și este pe locul 32 în lume ca exporturi de țiței[74] producând 259.980 de barili pe zi în 2009.[75] Majoritatea electricității se produce pe bază de cărbuni, dar 25–28% din cererea de energie electrică este furnizată de turbine eoliene.[76] Danemarca este de multă vreme lider în energia eoliană și, în 2011, obținea 3,1% din produsul intern brut prin tehnologie energetică regenerabilă și prin eficiența consumului de energie, ceea ce înseamnă circa 6,5 miliarde de euro (9,4 miliarde de dolari).[77] Danemarca se leagă prin linii electrice de comunicații cu alte țări europene.

Sectorul energiei electrice a integrat surse de energie imprevizibile și fluctuante, cum ar fi vântul, în rețeaua națională. Danemarca țintește spre concentrarea pe sisteme de baterii inteligente (V2G) și vehicule electrice în sectorul de transport.[78][79]

Transporturile[modificare | modificare sursă]

Aeroportul Copenhaga este cel mai mare aeroport din Scandinavia și al 15-lea cel mai aglomerat din Europa.[80]

S-au efectuat investiții semnificative în construirea de legături rutiere și feroviare între regiunile Danemarcei, cea mai cunoscută fiind Legătura Marii Centuri, care leagă Zealand de Funen. Acum se poate circula cu autovehiculul de la Frederikshavn în nordul Iutlandei până la Copenhaga sau în Zealandul de est fără a ieși de pe autostradă. Principalul operator feroviar este DSB pentru traficul de călători DB Schenker Rail pentru transportul de marfă. Infrastructura ferovoară este gestionată de Banedanmark. Copenhaga are un metrou de mică amploare, Metroul din Copenhaga, zona metropolitană a orașului dispunând în schimb de o rețea extinsă de cale ferată electrificată, S-tog (Trenul S). Compania aeriană națională daneză (comună cu Suedia și Norvegia) este Scandinavian Airlines (SAS), iar Aeroportul din Copenhaga este cel mai mare din Scandinavia. Legătura de ferry-boat cu Insulele Feroe este gestionată de Smyril Line. Alte servicii internaționale de transport maritim sunt operate de DFDS (către Norvegia și Regatul Unit), Scandlines (către Germania și Suedia), Stena Line (către Norvegia, Suedia și Polonia), Color Line și FjordLine (către Norvegia).

Autovehiculele proprietatea personală sunt utilizate din ce în ce mai mult ca mijloc de transport. Din cauza taxei de înmatriculare foarte mari (180%), a TVA-ului mare (25%), și a uneia dintre cele mai mari taxe pe venit din lume, mașinile noi sunt foarte scumpe. Scopul taxei este de a descuraja deținerea de autovehicule. Parcul auto național a crescut cu 45% în ultimii 30 de ani. În 2007, guvernul a încercat să favorizeze vehiculele ecologice, reducând ușor taxele asupra vehiculelor cu kilometraj mare. Efectul a fost însă minim, iar în 2008 Danemarca a suferit o creștere a importului de vehicule ineficiente (mai vechi de 10 ani),[81] în special din Germania, întrucât costul vehiculelor mai vechi—incluzând taxele—le păstrează în limitele veniturilor multor danezi.

Ciclismul este o formă obișnuită de transport, în special în mediul urban și pentru tineri. Cu o rețea de rute de biciclete de peste 12.000 km[82] și cu 7.000 km[83] de piste și benzi destinate exclusiv cicliștilor, Danemarca deține o infrastructură vastă dedicată ciclismului.

Tehnologie[modificare | modificare sursă]

Danemarca are o lungă tradiție în domeniul științelor, exemplificată de contribuțiile danezilor ca Niels Bohr și Tycho Brahe în chimie, fizică și astronomie. Danezii au adus inovații și în mai multe domenii ale tehnologiei. Companiile daneze au fost influente în industria siderurgică, după proiectarea celor mai mari și mai eficiente vase de containere (Mærsk, clasa E) din lume și a motoarelor MAN Diesel. În domeniul software și al electronicii, Danemarca a fost locul dezvoltărilor de pionierat a sistemului Nordic Mobile Telephone, fiind și una din primele țări din lume unde s-au dezvoltat telefoane mobile GSM.[84]

Inginerii danezi sunt în primii din lume la producerea de echipamente pentru îngrijirea diabetului și a produselor medicale de la Novo Nordisk și, după 2000, compania de bioinginerie daneză Novozymes, lider mondial în producerea de enzime pentru bioetanol pe bază de amidon de primă generație, a inițiat dezvoltarea enzimelor pentru transformarea gunoiului în etanol celulozic.[85] Medicon Valley, aflată în regiunea Øresund între Zealand și Suedia, este una dintre cele mai mari zone de dezvoltare a științei vieții din Europa, conținând numeroase companii și institute tehnologice de tehnologie medicală într-o zonă foarte mică. Inginerii de software danezi și-au asumat roluri importante în multe dintre limbajele de programare folosite în lume pe scară largă: Anders Hejlsberg, (Turbo Pascal, Delphi, C#); Rasmus Lerdorf, (PHP); Bjarne Stroustrup, (C++); David Heinemeier Hansson, (Ruby on Rails); Lars Bak, pionier al motoarelor virtuale, (V8, Java VM, Dart).

Politici publice[modificare | modificare sursă]

După dereglementarea pieței muncii în anii 1990, Danemarca are una dintre cele mai libere piețe ale muncii din țările europene. Conform clasamentului piețelor muncii alcătuit de Banca Mondială, flexibilitatea pieței muncii este la același nivel cu cel din Statele Unite ale Americii. Circa 80% din angajați aparțin unor sindicate și fondurile de șomaj sunt atașate acestora. Politicile de pe piața munci se negociază în principal direct între sindicate și patronate, iar guvernul intervine doar atunci când grevele durează prea mult.

În ciuda succesului sindicatelor, unele persoane preferă contractele individuale celor colective, iar circa 40% din angajați iau în calcul renunțarea în special la fondul de șomaj, dar și apartenența la sindicate. Un angajat mediu primește un ajutor de șomaj de 47% din salariul său dacă are nevoie. Cum șomajul este redus, puțini beneficiază de acest ajutor. Plata fondului de șomaj este însă motivată în principal de posibilitatea unei pensionări anticipate, cu o pensie denumită efterløn, posibilă după vârsta de 60 de ani cu condiția plății unei contribuții suplimentare la fondul de șomaj.[86]

În decembrie 2007, rata șomajului a fost de 2,7%, cu un total de 74.900 persoane, reducere cu 112.800 de persoane—2.400 pe lună—sau 60% din decembrie 2003.[87] În august 2008, Eurostat estima rata șomajului la 2,9%. În timpul crizei economice ce a urmat, șomajul a crescut, stabilizându-se din 2010 între 7 și 8%, sub media Uniunii Europene de circa 11%.[88] O altă măsură a situației pieței muncii este rata angajării, adică procentajul de persoane angajate în rândul celor cu vârsta între 15 și 64 de ani. Rata șomajului pentru Danemarca se ridica în 2007 la 77,1% conform Eurostat, iar în 2010 scăzuse la 73,44%. Din toate țările din lume, în 2007 doar Elveția, cu 78% și Islanda cu 85,1% aveau o rată a angajării mai mare. Dintre angajați, peste 38% (800.000 de persoane)[89] din totalul forței de muncă lucrează în sectorul public.

Nivelul ajutorului de șomaj depinde de fostele locuri de muncă ale beneficiarului (ajutorul maxim este de 90% din salariu) și uneori și de apartenența la un fond de șomaj, care este aproape în fiecare caz—dar nu obligatoriu—administrat de un sindicat, precum și de plata contribuțiilor. Cea mai mare parte din finanțarea fondului de șomaj vine însă tot de la guvernul central, fiind finanțată prin impozitare, și doar în proporție mică din contribuțiile speciale. În 2011, 13,4% din populația Danemarcei trăia sub limita sărăciei.[90]

Împreună cu Suedia și Norvegia, Danemarca urmează Modelul Nordic de economie mixtă, caracterizată printr-un stat asistențial cu un aparat complex, un nivel ridicat de cheltuieli publice și un sistem social universal (care include asigurări de sănătate universale), finanțat de taxe și nu de contribuții la asigurările sociale. Modelul asistențial este însoțit de un sistem de taxare atât cu bază largă (TVA 25%, neincluzând accizele și taxele vamale) și cu un model de impozit progresiv pe venit, ceea ce înseamnă că persoanele care câștigă mai mult plătesc un procent mai mare din suma câștigată (impozitul minim pentru adulți este de 42%, și poate ajunge la 60%, cu excepția locuitorilor din Ertholmene care sunt scutiți de altfel universala fracțiune de 8% din impozit destinată sănătății.[91][92]) Între alte taxe se numără taxa de înmatriculare a autovehiculelor personale, de 180%, peste TVA. În iulie 2007, această taxă a fost ușor modificată cu scopul de a favoriza vehiculele mai eficiente, dar menținând nivelul mediu de taxare la același nivel.[93]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Populația Danemarcei după origine, 2012.
Ærøskøbing, un oraș tradițional danez

Conform cifrelor pe 2012 de la Statistics Denmark, 89,6% din populația Danemarcei de peste 5.580.516 de persoane este de origine autohtonă.[94] Din restul de 10,4% mulți au fost imigranți sau urmași ai unor imigranți recenți, din țările vechine, dar și turci, irakieni, somalezi, bosniaci, sud-asiatici sau persoane din Orientul Mijlociu. Din cei 10,4%, circa 200.000 (34%) au origine occidentală, și circa 390,000 (66%) nu sunt occidentali.[95]

Vârsta mediană este de 39,8 ani, cu raport bărbați-femei de 0,98. 98,2% din populație (de la 15 ani în sus) este alfabetizată. Rata natalității se ridica în 2006 la 1,74 de copii pentru fiecare femeie. În ciuda acestei rate reduse, populația este în creștere cu o rată medie anuală de 0,33%.[28] Un studiu internațional efectuat de Adrian White la Universitatea Leicester în 2006 a arătat că populația Danemarcei avea atunci cel mai înalt grad de satisfacție a vieții personale din lume.[96]

Daneza, feroeza și groenlandeză sunt limbile oficiale ale Danemarcei continentale, respectiv ale Insulelor Feroe și Groenlandei; Germana este limbă minoritară oficială în fostul comitat Iutlanda de Sud, de lângă frontiera cu Germania. Daneza se vorbește în întreg regatul și este limbă națională a Danemarcei. Engleza și germana sunt cele mai frecvent vorbite limbi străine.[97]

Religia[modificare | modificare sursă]

Catedrala din Roskilde, locul mormintelor regilor danezi începând cu secolul al XV-lea. În 1995 a fost înscris în lista patrimoniului mondial UNESCO.
Biserica Danemarcei
an populație membri procent
1984 5.113.500 4684060 91,6%
1990 5.135.409 4584450 89,3%
2000 5.330.500 4536422 85,1%
2005 5.413.600 4498703 83,3%
2007 5.447.100 4499343 82,6%
2008 5.475.791 4494589 82,1%
2009 5.511.451 4492121 81,5%
2010 5.534.738 4479214 80,9%
2011 5.560.628 4469109 80,4%
2012 5.580.516 4454466 79,8%
2013 5.602.628 4430643 79,1%
date statistice pe 1984[99], 1990-2012[100], 2013[101] Sursa: Kirkeministeriet

Conform statisticilor oficiale pe luna ianuarie 2013, 79,1%[101] din populația Danemarcei aparține din punct de vedere confesional Bisericii Danemarcei (în daneză Den danske folkekirke), o biserică luterană devenită biserică națională și religie de stat prin Constituție.[102] Aceasta este o scădere de 0,7% comparativ cu anul anterior și de 1,3% comparativ cu situația dinainte cu doi ani. În ciuda acestor procentaje mari, doar 3% din populație participă regulat la liturghia de duminică.[103][104] Identitatea creștină tinde să se bazeze mai mult pe cultură decât pe religie.

Conform Constituției, membrii familiei regale trebuie să facă parte din biserica națională, dar restul populației este liberă să adere la orice credință.[105][106][107] În 1682 statul a acordat recunoaștere limitată pentru trei grupuri religioase diferite de biserica națională: romano-catolicii, reformații și iudaicii,[107] deși convertirea membrilor Bisericii Danemarcei la aceste culte a rămas la început ilegală. Până în anii 1970, statul a recunoscut oficial „societăți religioase” prin decret regal. Astăzi, grupurile religioase nu mai au nevoie de recunoaștere oficială guvernamentală în Danemarca, având dreptul să oficieze cununii și alte ceremonii și fără această recunoaștere.[107]

Musulmanii din Danemarca formează circa 3% din populație și formează a doua comunitate religioasă a țării și cea mai mare minoritate religioasă.[103][108] În 2009 existau în Danemarca 19 comunități musulmane recunoscute.[108][109] Conform unui studiu asupra diferitelor religii și culte efectuat de către Ministerul de Externe al Danemarcei, alte grupuri religioase alcătuiesc fiecare câte mai puțin de 1% din populație și împreună circa 2%.[110]

Conform Eurobarometrului din 2005,[111] 31% dintre danezi „cred că există un Dumnezeu”, 49% consideră că „există un fel de spirit sau forță vitală”, iar 19% au răspuns că nu cred nici într-un Dumnezeu, nici într-un spirit sau forță vitală. Un alt sondaj, efectuat în 2009, a concluzionat că 25% dintre Danezi cred că Isus a fost fiul lui Dumnezeu, și că 18% cred că el este mântuitorul lumii.[112]

Un nou grup religios, Forn Siðr, se descrie ca fiind o reînviere a păgânismului nordic, prevalent în Danemarca înainte de creștinare. A fost recunoscut oficial în noiembrie 2003.[113]

Educația[modificare | modificare sursă]

Rundetårn (Turnul Rotund), vechi observator al Universității din Copenhaga, cea mai veche și mai veche universitate din Danemarca

Sistemul educațional danez furnizează acces la școli primare, secundare și studii superioare. În Danemarca, toate aceste studii sunt gratuite; nu există taxe de școlarizare. Studenții din școlile secundare sau superioare cu vârste de peste 18 ani pot cere ajutor social pentru studenți, un ajutor financiar fix, plătit lunar. În 2012, acesta se ridică la circa 6000 DKR sau 1000 de dolari pe lună.[114] Indicele Educației, publicat de Indicele Dezvoltării Umane din cadrul ONU în 2008, pe baza datelor din 2006, listează Danemarca cu cifra de 0,993, una din cele mai mari din lume, pe locul întâi la egalitate cu Australia, Finlanda și Noua Zeelandă.[115]

Școala primară poartă numele de „școală publică” (în daneză Folkeskole). Învățământul obligatoriu este de 10 clase (de la 6 la 16 ani). Elevii pot participa fie la „școli gratuite” (în daneză Friskole), fie la școli private (în daneză Privatskole) – școli neaflate în administrarea comunelor, cum ar fi școlile creștine și școlile Waldorf.

După terminarea școlii primare, există alte oportunități educaționale, cum ar fi gimnaziul (învățământ liceal cu orientare academică), examinarea preparatorie înaltă (similară cu gimnaziul, dar cu un an mai scurtă), programul de examinare tehnică înaltă (concentrat pe matematică și inginerie), și programul de examinare comercială înaltă (HHX; concentrat pe economie și educație antreprenorială), împreună cu învățământul vocațional, care pregătește tinerii pentru diverse meserii, combinând predarea cu ucenicia.

Universitățile și școlile superioare daneze oferă studenților din mai multe țări o gamă largă de oportunități pentru obținerea de calificări cu recunoaștere internațională. Multe din programele de învățământ sunt în limba engleză, inclusiv cursurile de licență, masterat, doctoratele și programele de școală de vară sau de schimb de elevi.[116]

Cultura[modificare | modificare sursă]

"Seară de vară pe plaja sudică Skagen cu Anna Ancher și Marie Krøyer, P.S. Krøyer, 1893

Istoric, Danemarca, la fel ca și vecinii săi scandinavi, a fost una dintre cele mai progresiste culturi din lume din punct de vedere social. De exemplu, în 1969, Danemarca a fost prima țară care a legalizat pornografia,[117] și în 2012, Danemarca a înlocuit legile „parteneriatelor înregistrate”, pe care le introdusese în premieră mondială în 1989,[118][119] cu „căsătorii neutre în raport cu sexul”.[120][121] Modestia, punctualitatea, dar mai presus de toate, egalitatea sunt aspecte importante ale stilului de viață danez.[122]

Descoperirile astronomice ale lui Tycho Brahe (1546–1601), enunțarea de către Ludwig A. Colding's (1815–1888) a principiului conservării energiei, inițial neglijată, precum și contribuțiile lui Niels Bohr (1885–1962) în domeniul fizicii atomice dovedesc gama largă de realizări științifice ale danezilor. Poveștile lui Hans Christian Andersen (1805–1875), eseurile filosofice ale lui Søren Kierkegaard (1813–1855), povestirile lui Karen Blixen (sub pseudonimul Isak Dinesen), (1885–1962), piesele de teatru ale lui Ludvig Holberg (1684–1754), autorii moderni cum ar fi Herman Bang și laureatul Premiului Nobel Henrik Pontoppidan, precum și poezia densă și aforistică a lui Piet Hein (1905–1996), au adus țări recunoaștere internațională. După jumătatea anilor 1990, filmele daneze au atras atenția lumii, în special cele asociate cu Dogme 95, ca cele ale lui Lars Von Trier.

Copenhaga este centrul mai multor atracții, între care Grădinile Tivoli, Palatul Amalienborg (palatul familiei regale daneze), Palatul Christiansborg, Catedrala din Copenhaga, Castelul Rosenborg, Opera, Biserica lui Frederik (Biserica de Marmură), Muzeul Thorvaldsens, Rundetårn, Nyhavn și Mica Siernă.[123]

Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Biserica lui Grundtvig din Copenhaga. Exemplu de arhitectură expresionistă.

Arhitectura Danemarcei s-a format în Evul Mediu, când au apărut primele biserici și catedrale romanești și apoi gotice în toată țara. Începând cu secolul al XVI-lea, au fost aduși în danemarca arhitecți olandezi și flamanzi, la început pentru a îmbunătăți fortificațiile din țară, dar apoi din ce în ce mai mult pentru a construi castele și palate regale în stil renascentist.

În secolul al XVII-lea, s-au construit mai multe clădiri impresionante în stil baroc, atât în Capitală cât și în provincie. Neoclasicismul francez a fost adoptat încet și de arhitecții autohtoni danezi care au participat din ce în ce mai mult la definirea stilului arhitectural. O perioadă productivă de istoricism s-a transformat apoi în stilul național romantic al secolului al XIX-lea.[124]

Secolul al XX-lea a adus noi stiluri arhitecturale; inclusiv expresionismul, exemplificat cel mai bine de proiectele arhitectului Peder Vilhelm Jensen-Klint, care se bazau mult pe tradițiile scandinave ale construcțiilor în cărămidă; și clasicismul nordic, care s-a bucurat pentru scurt timp de popularitate în primele decenii ale secolului. În anii 1960, arhitecți danezi, cum ar fi Arne Jacobsen au intrat pe scena mondială prin arhitectura funcționalistă pe care au promovat-o cu mult succes. Aceasta, la rândul său, a evoluat către opere recunoscute de dată mai recentă, între care se numără Opera din Sydney de Jørn Utzon și Grande Arche de la Défense din Paris, al lui Johann Otto von Spreckelsen, care au deschis calea mai multor designeri contemporani danezi, cum ar fi Bjarke Ingels.[125]

Bucătăria[modificare | modificare sursă]

Sandwich danez deschis (smørrebrød) pe pâine neagră de secară

Bucătăria daneză, ca și cea din alte țări nordice și ca cea din nordul Germaniei se bazează pe carne și pește. Aceasta își are rădăcinile în trecutul agricol al țării, dar și în geografia ei și în clima cu ierni lungi și friguroase. Cu 145,9 kg de carne pe cap de locuitor în 2002, Danemarca este țara cu cel mai mare consum de carne pe cap de locuitor din lume.[126]

Sandwich-urile denumite și smørrebrød, care sunt frecvent consumate la prânz, pot fi considerate specialitate națională când sunt pregătite și decorate cu diverse ingrediente fine. Mesele calde constau de obicei din preparate din carne tocată, cum ar fi frikadeller (chiftele), sau din feluri de mâncare din carne și pește, ca flæskesteg (carne de porc cu șorici) sau kogt torsk (cod prăjit în apă) cu sos de muștar și garnitură. Danemarca este cunoscută pentru berile Carlsberg și Tuborg și pentru akvavit și bitter.

Bucătarii danezi, inspirați de practicile continentale, au dezvoltat recent o serie inovativă de feluri de mâncare pe baza produselor autohtone de bună calitate. Ca rezultat, Copenhaga și provinciile au căpătat un număr considerabil de restaurante de calitate, dintre care mai multe au primit stele Michelin.

Design[modificare | modificare sursă]

Lebăda și Oul, de Arne Jacobsen

Designul danez este echivalent cu funcționalismul în design și arhitectură, dezvoltat la jumătatea secolului al XX-lea în Danemarca. Acest design, aplicat industrial, dar și mobilei și obiectelor de uz casnic, a adus țării multe premii internaționale.

Fabrica daneză de porțelan Royal Copenhagen este celebră pentru calitatea produselor ceramice pe care le exportă în toată lumea. Designul danez este o marcă celebră, adesea asociată cu numele lui Børge Mogensen (1914–1972), Finn Juhl (1912–1989), Hans Wegner (1914–2007), Arne Jacobsen (1902–1971), Poul Kjærholm (1929–1980), Poul Henningsen (1894–1967) and Verner Panton (1926–1998)[127] Georg Jensen (1866–1935) este lăudat pentru designul în argint.

Printre alți designeri remarcabili se numără și Kristian Solmer Vedel (1923–2003) în domeniul designului industrial, Jens Harald Quistgaard (1919–2008) pentru mobila de bucătărie și Ole Wanscher (1903–1985) care a preferat o abordare clasică designului de mobilă.

Literatură și filosofie[modificare | modificare sursă]

Primele opere literare daneze sunt legendele și basmele populare din secolele al X-lea și al XI-lea. Saxo Grammaticus, considerat primul scriitor danez, a lucrat pentru episcopul Absalon la o cronică a istoriei Danemarcei (Gesta Danorum). Se știe foarte puțin despre restul literaturii medievale daneze. Odată cu iluminismul, a venit Ludvig Holberg ale cărui comedii se joacă încă.

Celebrul poet și scriitor danez, Hans Christian Andersen.

Romantismul l-a influențat pe scriitorul de talie mondială Hans Christian Andersen, celebru pentru poveștile și povestirile sale, cum ar fi Rățușca cea urâtă, iar filosoful contemporan Søren Kierkegaard a influențat existențialismul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, literatura era văzută ca mijloc de influență a societății. Denumită Progresul Modern, această mișcare a fost promovată de Georg Brandes, Henrik Pontoppidan (laureat al Premiului Nobel pentru Literatură) și J. P. Jacobsen. În istoria recentă, Johannes Vilhelm Jensen a primit și el Premiul Nobel pentru Literatură. Karen Blixen este celebră pentru romanele și povestirile ei. Alți scriitori danezi importanți sunt Gustav Wied, William Heinesen, Martin Andersen Nexø, Hans Scherfig, Tom Kristensen, Klaus Rifbjerg, Dan Turéll, Tove Ditlevsen, Inger Christensen și Peter Høeg.

Filosofia daneză are o lungă tradiție ca parte a filosofiei occidentale. Poate cel mai influent filosof danez este Søren Kierkegaard, creatorul existențialismului creștin. Kierkegaard a avut câțiva adepți danezi, între care se numără Harald Høffding, care ulterior s-a alăturat pozitivismului. Printre alți adepți ai lui Kierkegaard se numără Jean-Paul Sartre, care a fost impresionat de ideile lui Kierkegaard despre individ, și Rollo May, care a contribuit la fondarea psihologiei umaniste. Un alt important filosof danez este Grundtvig, ale cărui idei au dat naștere unei forme de naționalism neagresiv în Danemarca, și care a fost cunoscut pentru lucrările sale teologice și istorice.

Media[modificare | modificare sursă]

Mass media daneze sunt dominate de câteva mari corporații. În print, JP/Politikens Hus și Berlingske Media, împreună, controlează cele mai mari ziare, Politiken, Berlingske Tidende și Jyllands-Posten, precum și marile tabloide B.T. și Ekstra Bladet. În televiziune, posturile publice DR și TV 2 au cele mai mari audiențe.[128] În domeniul radio, DR are aproape monopolul, difuzând pe toate cele patru canale FM naționale, concurând doar cu posturile locale. Media tradiționale sunt încă dominante în Danemarca, dar ponderea danezilor care caută informații on-line este în creștere constantă.

Cinematografia datează din 1897 și din anii 1980 a produs constant în principal datorită Institutului Danez de Film, susținut de stat. Cele trei valuri de importanță internațională în cinematografia daneză au fost reprezentate de melodrama erotică din era filmului mut, filmele cu sex din ce în ce mai explicit din anii 1960 și 1970, și, în cele din urmă, mișcarea Dogme 95 de la sfârșitul anilor 1990s. Filmele daneze sunt remarcate pentru realism, tematică morală și religioasă, franchețe sexuală și inovații tehnice. Cineastul danez Carl Th. Dreyer (1889–1968) este considerat a fi unuldintre cei mai mari regizori din istoria cinematografiei mondiale.[129]

Muzica[modificare | modificare sursă]

Carl Nielsen
Cvintetul Vântului, Op. 43
1st movement

Copenhaga, cu insulele sale, a avut o puternică tradiție în muzica populară. Orchestra Regală Daneză este una dintre cele mai vechi din lume. Cel mai celebru compozitor de muzică clasică este Carl Nielsen, cunoscut pentru cele șase simfonii și pentru Cvintetul Vântului, în vreme ce Baletul Regal Danez se specializează în operele coregrafului danez August Bournonville. Danezii s-au distins ca muzicieni de jazz, iar Festivalul de Jazz de la Copenhaga are reputație internațională.

Scena pop și rock a produs mai multe nume notabile, între care Aqua, D-A-D, The Raveonettes, Michael Learns to Rock, Alphabeat, Medina, Oh Land, Kashmir and Mew. Lars Ulrich, bateristul formației Metallica, a devenit primul muzician danez introdus în Rock and Roll Hall of Fame.

Pictură și fotografie[modificare | modificare sursă]

Christoffer Wilhelm Eckersberg, Femeie în fața oglinzii (1841)

Deși arta daneză a fost de-a lungul vremii influențată de curentele din Germania și Țările de Jos, frescele bisericești din secolele al XV-lea și al XVI-lea sunt de interes deosebit, întrucât au fost pictate într-un stil tipic pictorilor autohtoni danezi.[130] Adoptând abordarea Biblia pauperum, ele ilustrează numeroase povești din Vechiul și Noul Testament.

Epoca de aur a Danemarcei, începută în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a fost inspirată de noile sentimente naționaliste și romantice. Christoffer Wilhelm Eckersberg a fost nu doar un artist prolific, ci și profesor la Academia Regală Daneză de Arte Frumoase, unde i-a avut ca elevi pe pictorii Wilhelm Bendz, Christen Købke, Martinus Rørbye, Constantin Hansen și Wilhelm Marstrand. Sculpturile lui Bertel Thorvaldsen au fost și ele importante în această perioadă.[131]

În 1871, Holger Drachmann și Karl Madsen au vizitat Skagen în nordul extrem al Iutlandei unde au construit rapid una din cele mai de succes colonii artistice ale Scandinaviei, specializându-se în naturalism și realism, respingând abordarea tradițională favorizată de Academie. Găzduită de Michael Ancher și de soția sa Anna, acestei colonii i s-au alăturat apoi și P.S. Krøyer, Carl Locher și Laurits Tuxen. Toți au participat la pictarea peisajelor din zonă și a portretelor localnicilor.[132] Acțiuni similare s-au dezvoltat pe Funen, Fynboerne incluzându-i pe Johannes Larsen, Fritz Syberg și Peter Hansen,[133] și pe insula Bornholm, școala de pictori Bornholm cuprinzându-i pe Niels Lergaard, Kræsten Iversen și Oluf Høst.[134]

Fotografia s-a dezvoltat din participarea și interesul dat în Danemarca încă de la începuturile acestei arte în 1839, până la succesul unui considerabil număr de danezi în lumea fotografiei actuale. Pionieri ca Mads Alstrup și Georg Emil Hansen au deschis drumul unei profesii în creștere accelerată în ultima jumătate a secolului al XX-lea, în timp ce atât în domeniul fotografiei artistice, cât și în cel al fotografiei de presă, danezii au adus contribuții remarcate. Astăzi, fotografi ca Astrid Kruse Jensen și Jacob Aue Sobol sunt activi în țară și peste hotare, participând la numeroase expoziții reputate.[135]

Colecțiile de artă modernă se bucură de locații deosebit de atractive la Muzeul de Artă Modernă Louisiana de la nord de Copenhaga și la Muzeul de Artă al Iutlandei de Nord din Aalborg. Între artiștii remarcabili se numără neo-expresionistul Per Kirkeby, Tal R cu picturile sale sălbatice și viu colorate,[136] Expozițiile spațiale ale lui Olafur Eliasson[137] și instalațiile lui Jeppe Hein.[138]

Sport[modificare | modificare sursă]

Caroline Wozniacki, jucătoare profesionistă de tenis și fostă numărul 1 mondial în circuitul WTA.

Danezii urmăresc și participă la o gamă largă de întreceri sportive. Sportul național este fotbalul, cele mai remarcabile rezultate fiind calificarea la Campionatele Europene de șase ori consecutiv între 1984 și 2004 și câștigarea acestei întreceri la ediția din 1992. Alte realizări ale naționalei de fotbal sunt câștigarea Cupei Confederațiilor în 1995 și ajungerea în 1998 în sferturile de finală ale Campionatului Mondial.

Numeroasele plaje și stațiuni din Danemarca sunt locuri populare pentru pescuit, canoe, caiac și o gamă largă de alte sporturi nautice.

Ciclismul a fost un sport unde Danemarca a excelat în ultimii ani, Bjarne Riis câștigând Turul Franței în 1996, iar Michael Rasmussen obținând titlul de Regele Munților la edițiile din 2005 și 2006 ale aceleiași competiții. La motociclism viteză, danezii au câștigat mai multe trofee de anvergură mondială, cum ar fi Cupa Mondială la Motociclism Viteză în 2006 și 2008. Alte sporturi populare sunt golful, mai ales în rândul persoanelor în vârstă;[139] tenisul, în care danezii au succes ca profesioniști; rugby-ul, la care Danemarca are o federație începând cu 1950;[140] și la sporturile de interior, în principal badminton, handbal, tenis de masă și diverse forme de gimnastică, sporturi la care danezii au câștigat medalii mondiale și olimpice.

Echipa națională masculină de handbal este deținătoarea recordului de medalii câștigate în istoria campionatelor europene, cu 5 medalii, dintre care două de aur (2008, 2012) și trei de bronz (2002, 2004 și 2006).

Patrimoniu mondial[modificare | modificare sursă]

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Danemarca:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Danemarca

Note de completare[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Teritoriul Regatului Danemarcei aflat în Europa continentală (adică Iutlanda și insulele înconjurătoare) sunt denumite Danemarca propriu-zisă, Danemarca metropolitană [1] sau pur și simplu (și cel mai frecvent) „Danemarca”. În textul acestui articol, termenul de „Danemarca” va desemna teritoriul european, excluzând Groenlanda și Insulele Feroe.
  2. ^ Conform World Bank Gini (%)[5]
  3. ^ Forma de dativ tąnmarku (pronunțată [danmarkʊ]) se găsește și ea pe piatra de la Skivum, contemporană cu cele două.

Note bibliografice[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Diviziuni administrative – Danemarca The World Factbook. Accesat la: 14 aprilie 2012
  2. ^ Harhoff, Frederik (1993) Rigsfællesskabet. Århus: Klim, p. 498. ISBN 87-7724-335-8
  3. ^ Lov om Færøernes Hjemmestyre da . Retsinformation.dk. "§ 1. Færøerne udgør inden for denne Lovs Rammer et selvstyrende Folkesamfund i det danske Rige. I Henhold hertil overtager det færøske Folk ved sin folkevalgte Repræsentation, Lagtinget, og en af dette oprettet Forvaltning, Landsstyret, inden for Rigsenheden Ordningen og Styrelsen af færøske Særanliggender som angivet i denne Lov."
  4. ^ Lov om Grønlands Selvstyre da . Retsinformation.dk. "I erkendelse af, at det grønlandske folk er et folk i henhold til folkeretten med ret til selvbestemmelse, bygger loven på et ønske om at fremme ligeværdighed og gensidig respekt i partnerskabet mellem Danmark og Grønland.
  5. ^ a b Gini Coefficient”. Vision of Humanity.org. http://www.visionofhumanity.org/gpi-data/#/2010/GINI. Accesat la 23 ianuarie 2011. 
  6. ^ Francesca Levy, "The World's Happiest Countries", Forbes 14 iulie 2010
  7. ^ Francesca Levy, "Table: The World's Happiest Countries", Forbes 14 iulie 2010
  8. ^ Transparency International – the global coalition against corruption”. Transparency.org. 15 decembrie 2010. http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/cpi/2010/results. Accesat la 2 iunie 2011. 
  9. ^ Kristian Andersen Nyrup, Middelalderstudier Bog IX. Kong Gorms Saga
  10. ^ Indvandrerne i Danmarks historie, Bent Østergaard, Syddansk Universitetsforlag 2007, ISBN 978-87-7674-204-1, pp. 19–24
  11. ^ J. de Vries, Altnordisches etymologisches Wörterbuch, 1962, 73; N. Å. Nielsen, Dansk etymologisk ordbog, 1989, 85–96.
  12. ^ Navneforskning, Københavns Universitet Udvalgte stednavnes betydning.
  13. ^ Michaelsen (2002), p. 19.
  14. ^ a b Nielsen, Poul Otto (1 mai 2003). „Denmark: History, Prehistory [Danemarca: istorie, preistorie]”. Ministerul Regal de Externe al Danemarcei. Arhivat din original la 22 noiembrie 2005. http://web.archive.org/web/20051122020555/http://www.um.dk/Publikationer/UM/English/Denmark/kap6/6-1.asp. Accesat la 1 mai 2006. 
  15. ^ Busck and Poulsen (ed.) (2002), p. 20.
  16. ^ Jordanes; tradus de Charles C. Mierow (22 aprilie 1997). „The Origin and Deeds of the Goths, chapter III. http://www.acs.ucalgary.ca/~vandersp/Courses/texts/jordgeti.html#III. Accesat la 1 mai 2006. 
  17. ^ Busck and Poulsen (ed.) (2002), p. 19.
  18. ^ a b Michaelsen (2002), pp. 122–23.
  19. ^ * Lund, Niels (1 mai 2003). „Denmark – History – The Viking Age”. Denmark. Royal Danish Ministry of Foreign Affairs. Arhivat din original la 10 mai 2006. http://web.archive.org/web/20060510174200/http://www.um.dk/Publikationer/UM/English/Denmark/kap6/6-2.asp. Accesat la 24 iunie 2012. 
  20. ^ Palle Lauring, A History of the Kingdom of Denmark (Host & Son Co.: Copenhagen, 1960) p. 108.
  21. ^ Kalmarkriget 1611–1613”. Svenskt Militärhistoriskt Bibliotek. Arhivat din original la 11 octombrie 2007. http://web.archive.org/web/20071011111014/http://smb.nu/svenskakrig/1611.asp. Accesat la 4 mai 2007. 
  22. ^ Parker, pp. 69–70.
  23. ^ Parker, p. 70.
  24. ^ Geoffrey Parker (2001). "Europe in crisis, 1598–1648". Wiley-Blackwell. p.205. ISBN 0-631-22028-3
  25. ^ Landet i tal  – Største øer”. National Survey and Cadastre of Denmark. 23 septembrie 2003. http://www2.kms.dk/C1256AED004EA666/(AllDocsByDocId)/1D7EE8822587E667C1256AEF0030ABF6?open&page=strste&omr=KORT_DK_I_TAL. Accesat la 14 iulie 2007. 
  26. ^ Statistikbanken.dk/bef4
  27. ^ Denmark Area – Geography – Index Mundi. Accesat la 5 iunie 2012.
  28. ^ a b c d Denmark”. The World Factbook. CIA. 19 ianuarie 2012. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/da.html. Accesat la 4 februarie 2012. 
  29. ^ Nature & Environment [Natură și mediu]”. Denmark.dk. Arhivat din original la 3 aprilie 2007. http://web.archive.org/web/20070403235436/http://denmark.dk/portal/page?_pageid=374,520337&_dad=portal&_schema=PORTAL. Accesat la 3 februarie 2007. 
  30. ^ Nationalencyklopedin, (1990)
  31. ^ http://www.nasa.gov/multimedia/imagegallery/image_feature_458.html
  32. ^ a b Climate Normals for Denmark”. Institutul Meteorologic Danez. http://www.dmi.dk/dmi/index/danmark/oversigter/klimanormaler.htm. Accesat la 28 octombrie 2008. . Cifre, etichetate în daneză: primul grafic este toată țara; Nedbør=Precipitații, Nedbørdage=Zile cu precipitații (>1 mm), (Dag/Middel/Nat)temp.=temperatură (Ziua/Medie/Noaptea), Solskinstimer=Ore cu soare.
  33. ^ Copenhagen, Denmark  – Sunrise, sunset, dawn and dusk times for the whole year [Copenhaga, Danemarca - Orele de răsărit, apus, amurg și crepuscul pentru tot anul]”. Gaisma. http://www.gaisma.com/en/location/kobenhavn.html. Accesat la 24 iunie 2012. 
  34. ^ The law of environmental damage: liability and reparation. Marie-Louise Larsson.
  35. ^ [books.google.co.uk/books?id=f12sS0_touYC "The clean tech revolution"]. Ron Pernick, Clint Wilder. Pg. 265.
  36. ^ The win-win ways of Cleantech business”. CBS Observer. 26 martie 2009. http://cbsobserver.dk/win-win-ways-cleantech-business. Accesat la 24 iulie 2009. 
  37. ^ Denmark – Wolfram Alpha”. 2.wolframalpha.com. http://www02.wolframalpha.com/input/?i=denmark+green+house+gas+emission+per+denmark+gdp. Accesat la 20 august 2009. 
  38. ^ Norway – Wolfram Alpha”. 3.wolframalpha.com. http://www03.wolframalpha.com/input/?i=norway+green+house+gas+emission+per+norway+GDP. Accesat la 20 august 2009. 
  39. ^ Sweden – Wolfram Alpha”. 3.wolframalpha.com. http://www03.wolframalpha.com/input/?i=Sweden+green+house+gas+emission+per+Sweden+GDP. Accesat la 8 iulie 2009. 
  40. ^ The Monarchy todayThe Danish Monarchy (kongehuset.dk). Accesat la: 16 iunie 2012
  41. ^ "The King shall not be answerable for his actions; his person shall be sacrosanct." The Constitution of Denmark – Section 13.
  42. ^ Prof. Dr. Axel Tschentscher, LL.M.. „The Constitution of Denmark – Section 88”. Servat.unibe.ch. http://www.servat.unibe.ch/icl/da00000_.html. Accesat la 5 iulie 2012. 
  43. ^ Jørgensen 1995, p. 16.
  44. ^ "A Minister shall not remain in office after the Parliament has passed a vote of no confidence in him." The Constitution of Denmark – Section 15.
  45. ^ Radikale ved historisk skillevej”. Berlingske Tidende. 17 iunie 2007. http://www.b.dk/din-mening/radikale-ved-historisk-skillevej. Accesat la 17 august 2007. 
  46. ^ Gammelgaard & Sørensen 1998, p. 18.
  47. ^ "The administration of justice shall always remain independent of the executive power. Rules to this effect shall be laid down by Statute..." The Constitution of Denmark – Sections/Articles 62 and 64.
  48. ^ Ambasada daneză la Tallinn, Estonia. „Danish – Estonian Defence Cooperation”. Arhivat din original la 9 martie 2009. http://web.archive.org/web/20090309101430/http://www.ambtallinn.um.dk/en/menu/TheEmbassy/DanishEstonianDefenceCooperation/DanishEstonianDefenceCooperation.htm. Accesat la 22 februarie 2011. 
  49. ^ Ambasada daneză la Riga, Letonia. „Danish – Latvian Defence Cooperation. http://litauen.um.dk/en/about-us/defence/newsletters/newsdisplaypage/?newsid=00f13429-6dd9-484e-9646-4aa73b9040ba. Accesat la 8 iunie 2012. 
  50. ^ a b Guvernul Statelor Unite. „US Department of State: Denmark. http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/3167.htm. Accesat la 16 iunie 2012. 
  51. ^ Forsvarsministerens Verdenskort”. Web.archive.org. 27 decembrie 2007. Arhivat din original la 27 decembrie 2007. http://web.archive.org/web/20071227125607/http://forsvaret.dk/FMN/Verdenskort/. Accesat la 20 august 2009. 
  52. ^ Denmark follows UK Iraq pullout”. Al Jazeera English. 21 februarie 2007. http://www.aljazeera.com/news/middleeast/2007/02/200852514261678446.html. Accesat la 20 august 2009. 
  53. ^ Denmark: Regions, Municipalities, Cities & Major Urban Areas – Statistics and Maps on City Population.
  54. ^ Taxes – Expat In Denmark. Accesat la 13 martie 2012.
  55. ^ Michael Kjær, Jonas (15 noiembrie 2006). „Christiansø betaler ikke sundhedsbidrag”. dr.dk. http://www.dr.dk/Regioner/Bornholm/Nyheder/Christiansoe/2006/11/15160130.htm. Accesat la 12 august 2007. da
  56. ^ The working autonomies in Europe – Gesellschaft für bedrohte Völker (GFBV). Accesat la 13 martie 2012.
  57. ^ a b c The unity of the Realm – Statsministeriet – stm.dk. Accesat la 13 martie 2012.
  58. ^ An Overview of Danish Pork Industry: Integration and Structure de Karen Hamann – The Institute for Food Studies & Agroindustrial Development. Accesare: 23 iulie 2012.
  59. ^ An Economic History of Denmark. Ingrid Henriksen, University of Copenhagen
  60. ^ Peter Mathias, Sidney Pollard: The Cambridge Economic History of Europe. p. 22.
  61. ^ "Country Ratings", 2012 Index of Economic Freedom. Retrieved 12 January 2012.
  62. ^ Economic Freedom of the World: 2011 Annual Report Complete Publication (2.7 MB)” (PDF). freetheworld.com. Fraser Institute. 2011. http://www.freetheworld.com/2011/reports/world/EFW2011_complete.pdf. Accesat la 20 septembrie 2011. 
  63. ^ For the press”. Investindk.com. http://www.investindk.com/About-us/For-the-press. Accesat la 5 mai 2009. 
  64. ^ The world's best business environment”. Investindk.com. http://www.investindk.com/Why-Denmark. Accesat la 5 iulie 2012. 
  65. ^ Business Environment, Invest in Denmark
  66. ^ Skattetrykket”. Danish Ministry of Taxation. http://www.skm.dk/tal_statistik/skatter_og_afgifter/510.html. Accesat la 24 iunie 2012. 
  67. ^ UNESCO 2009 Global Education Digest, Locul patru la egalitate cu Finlanda cu un raport de 30,3%. Grafic la p28, tabel la p194.
  68. ^ World Economic Outlook Database, October 2010 Edition”. Imf.org. 6 octombrie 2010. http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2010/02/weodata/index.aspx. Accesat la 5 iulie 2012. 
  69. ^ Harmonised unemployment rate by gender”. Eurostat. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&language=en&pcode=teilm020&tableSelection=1&plugin=1. Accesat la 4 februarie 2012. 
  70. ^ Denmark and the euro”. Danmarks Nationalbank. 17 noiembrie 2006. http://www.nationalbanken.dk/DNUK/Euro.nsf/side/Denmark_and_the_euro!OpenDocument. Accesat la 3 februarie 2007. 
  71. ^ Denmark to have second referendum on euro”. 22 noiembrie 2007. http://euobserver.com/18/25202. Accesat la 22 noiembrie 2007. 
  72. ^ Why Denmark Loves Globalisation, Time Magazine
  73. ^ Statens Gæld og Låntagning”. Statistics Denmark. http://liveweb.archive.org/http://www.dst.dk/pukora/epub/upload/16217/headword/dk/407.pdf. 
  74. ^ EIA – International Energy Data and Analysis for Denmark”. Tonto.eia.doe.gov. 15 mai 2009. Arhivat din original la 4 martie 2010. http://web.archive.org/web/20100304094837/http://tonto.eia.doe.gov/country/country_energy_data.cfm?fips=DA. Accesat la 29 mai 2009. 
  75. ^ Denmark Crude Oil Production and Consumption by Year (Thousand Barrels per Day) – indexmundi.
  76. ^ Danske nøgletal. www.ens.dk (2010).
  77. ^ Denmark Invests the Most in Clean Energy per GDP – yourolivebranch.org. Accesat la 3 ianuarie 2012
  78. ^ Plug-in and Electrical Vehicles”. EnergyMap.dk. Arhivat din original la 19 iulie 2011. http://web.archive.org/web/20110719122621/http://www.energymap.dk/Technology-Areas/Intelligent-Energy/Plug-in-and-Electrical-Vehicles. Accesat la 10 octombrie 2009. 
  79. ^ The Future High-Efficiency Electric Car, Integrated into the Electricity Supply Network”. EnergyMap.dk. http://www.energymap.dk/Profiles/Department-of-Energy-Technology-Aalborg-University/Projects/The-Future-High-Efficiency-Electric-Car--Integrate. Accesat la 10 octombrie 2009. 
  80. ^ Copenhagen Airport Traffic Statistics”. Cph.dk. http://www.cph.dk/CPH/UK/INVESTOR/Traffic. Accesat la 5 iulie 2012. 
  81. ^ Tyske miljøzoner sender gamle biler til Danmark” (în daneză). Politiken.dk. 9 ianuarie 2009. http://politiken.dk/indland/ECE626918/tyske-miljoezoner-sender-gamle-biler-til-danmark/. Accesat la 29 noiembrie 2010. 
  82. ^ Cykelruter og regioner” (în daneză). Visitdenmark.com. http://www.visitdenmark.dk/danmark/da-dk/menu/turist/inspiration/aktivferie/cykel/cykel-ruter-og-regioner.htm. Accesat la 16 august 2011. 
  83. ^ Vi cykler til arbejde 2011” (în daneză). Dansk Cyklist Forbund. http://www.vcta.dk/OmVCTA.aspx. Accesat la 16 august 2011. 
  84. ^ Danish wireless and mobile industry is among the world’s strongest in communication technology and software engineering
  85. ^ Novozymes, the world’s leading provider of enzymes to the biofuels industry
  86. ^ LO's ugebrev/2008”. Ugebreveta4.dk. http://www.ugebreveta4.dk/2008/200826/Baggrundoganalyse/LoenmodtagereKlarTilNyeDagpengeregler.aspx. Accesat la 20 august 2009. 
  87. ^ Ledigheden faldt til 2,7 pct.” (PDF). Statistics Denmark. http://www.dst.dk/pukora/epub/Nyt/2008/NR031.pdf. Accesat la 24 iulie 2009. 
  88. ^ Rata șomajului în Danemarca”. Google, preluând date Eurostat. http://www.google.com/publicdata/explore?ds=z8o7pt6rd5uqa6_&met_y=unemployment_rate&idim=country:dk&fdim_y=seasonality:sa&dl=en&hl=en. Accesat la 28 septembrie 2012. 
  89. ^ Beskæftigelsesindikator på grundlag af ATP-indbetalinger (foreløbige tal). DST.dk.
  90. ^ CIA World Factbook. "Percentage of Population Below Poverty Line by country"”. Cia.gov. 20 octombrie 2009. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2046.html. Accesat la 5 iulie 2012. 
  91. ^ Skattesatser; bundgrænser, procenter og fradrag”. Skat.dk. http://www.skat.dk/SKAT.aspx?oId=133800. Accesat la 29 aprilie 2010. 
  92. ^ Kommuneskatter 2007, 2008 og 2009”. Skm.dk. http://www.skm.dk/tal_statistik/kommuneskatter/procenter/?year=2009. Accesat la 29 aprilie 2010. 
  93. ^ Registration tax for cars”. Skatteministeriet. 24 martie 2008. Arhivat din original la 27 septembrie 2007. http://web.archive.org/web/20070927035651/http://www.skm.dk/foreign/english/taxindenmark2007/5344/#104. 
  94. ^ Imigranții, urmașii lor și străinii - Statistics Denmark.
    Date oficiale de la 1 ianuarie 2012. Accesate la 25 august 2012.
  95. ^ Imigranții și urmașii lor - Statistcs Denmark. Publicat: 1 ianuarie 2012. Accesat la: 25 august 2012.
  96. ^ Taylor, Jerome (1 august 2006). „Danemarca este cea mai fericită țară din lume” (în engleză). The Independent (Londra). http://www.independent.co.uk/news/world/europe/denmark-is-the-worlds-happiest-country--official-410075.html. Accesat la 5 mai 2009. 
  97. ^ Lewis, M. Paul, ed (2009) (în engleză). Ethnologue: Languages of the World [Etnolog: limbile lumii] (ed. 16th). Dallas, Tex.: SIL International.. ISBN 978-1556712166. http://www.ethnologue.com/. Accesat la 27 august 2012 
  98. ^ BEF44: Folketal pr. 1. januar fordelt på byer. http://www.statistikbanken.dk/statbank5a/SelectVarVal/Define.asp?Maintable=BEF44&PLanguage=0. 
  99. ^ Church membership 1984Danmarks statistik daneză {{{1}}}
  100. ^ Church membership 1990-2012Ministeriet for Ligestilling og Kirke daneză {{{1}}}
  101. ^ a b Church membership 2013 3.1.2013 Kyrkans tidning daneză {{{1}}}
  102. ^ Denmark – Constitution – Part I – Section 4 [State Church]: "The Evangelical Lutheran Church shall be the Established Church of Denmark, and, as such, it shall be supported by the State."
  103. ^ a b Denmark – Bureau of Democracy, Human Rights, and Labor”. International Religious Freedom Report 2009. U.S. Department of State. 2009. http://www.state.gov/j/drl/rls/irf/2009/127307.htm. Accesat la 23 august 2012. 
  104. ^ Manchin, Robert (21 septembrie 2004). „Religion in Europe: Trust Not Filling the Pews”. Gallup Poll. The Gallup Organization. http://www.gallup.com/poll/13117/religion-europe-trust-filling-pews.aspx. Accesat la 23 august 2012. 
  105. ^ Denmark – Constitution – Partea II – Secțiunea 6 .
  106. ^ Denmark – Constitution – Partea VII – Sec țiunea 70: "No person shall for reasons of his creed or descent be deprived of access to complete enjoyment of his civic and political rights, nor shall he for such reasons evade compliance with any common civic duty."
  107. ^ a b c Freedom of religion and religious communities in Denmark – The Ministry of Ecclesiastical Affairs – May 2006. km.dk
  108. ^ a b Profilul de țară al Danemarcei- [Euro-Isalm.info] și Muslimpopulation.com – Accesat la 8 iunie 2012.
  109. ^ Fapte despre islamul din Danemarca[nefuncțională] – Ministerul de Externe al Danemarcei. Publicat la 10 mai 2009. Accesat la 24 martie 2012. www.ambdhaka.um.dk
  110. ^ Religia în Danemarca – De la Ministerul de Externe al Danemarcei. Arhivă accesată la 3 ianuarie 2012.
  111. ^ Eurobarometer on Social Values, Science and technology 2005 – page 11” (PDF). http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_225_report_en.pdf. Accesat la 5 mai 2007. 
  112. ^ Sondaj efectuat în decembrie 2009 în rândul a 1114 de danezi cu vârste între 18 și 74 de ani, Hver fjerde dansker tror på Jesus (Unul din patru danezi cred în Isus), Kristeligt Dagblad, 23 decembrie 2009 da
  113. ^ Torben Sørensen (19 aprilie 2007). „Forn Siðr – the Asa and Vane faith religious community in Denmark – Forn Siðr”. Fornsidr.dk. Arhivat din original la 26 iulie 2011. http://web.archive.org/web/20110726151328/http://www.fornsidr.dk/dk/17. Accesat la 5 mai 2009. 
  114. ^ Ratele SU 2011” (în daneză). Su.dk. http://www.su.dk/SU/satserSU/Sider/default.aspx. Accesat la 5 iulie 2012. 
  115. ^ Human development indices”. Human Development Reports. 18 decembrie 2008. http://hdr.undp.org/en/media/HDI_2008_EN_Tables.pdf. Accesat la 16 februarie 2010. 
  116. ^ Studiul în Danemarca, website oficial despre învățământul superior în Danemarca. http://studyindenmark.dk/. 
  117. ^ Denmark  – An Overview”. 22 septembrie 2007. Arhivat din original la 22 ianuarie 2008. http://web.archive.org/web/20080122084309/http://www.um.dk/publikationer/um/english/factsheetdenmark/denmarkanoverview/html/chapter05.htm. Accesat la 22 septembrie 2007. 
  118. ^ Sheila Rule: Rights for Gay Couples in Denmark [Drepturi pentru cuplurile de homosexuali din Danemarca]New York Times. Publicat: 2 octombrie 1989. Accesat la 7 iunie 2012
  119. ^ Same-Sex Marriage FAQ”. Marriage.about.com. 17 iunie 2003. http://marriage.about.com/cs/samesexmarriage/a/samesex.htm. Accesat la 5 mai 2009. 
  120. ^ Clopote de nuntă în curcubeu: Danemarca permite căsătoriile homosexuale în biserică” (în engleză). RT. 7 iunie 2012. http://www.rt.com/news/denmark-same-sex-marriage-church-283/. Accesat la 7 iunie 2012. 
  121. ^ AFP (7 iunie 2012). „Denmark passes bill allowing gays to marry in church [Danemarca adoptă o lege prin care permite homosexualilor să se căsătorească în biserică]”. The Express Tribune. http://tribune.com.pk/story/390257/denmark-passes-bill-allowing-gays-to-marry-in-church/. Accesat la 7 iunie 2012. 
  122. ^ Denmark – Language, Culture, Customs and Etiquette. De la Kwintessential. Accesat la 4 decembrie 2008.
  123. ^ Copenhagen Walking Tours”. 25 mai 2007. http://www.copenhagen-walkingtours.dk/. Accesat la 25 mai 2007. 
  124. ^ "Danish Architecture: An Overview", Visit Denmark. Accesat la 3 septembrie 2011.
  125. ^ "Architecture"[nefuncțională], Ambasada Danemarcei la Hanoi. Accesat la 3 octombrie 2011.
  126. ^ Brown, Felicity (2 septembrie 2009). „Meat consumption per capita”. guardian.co.uk. http://www.guardian.co.uk/environment/datablog/2009/sep/02/meat-consumption-per-capita-climate-change. Accesat la 10 mai 2012. 
  127. ^ "Danish by Design", DDC. Accesat la 4 septembrie 2011.
  128. ^ TNS-Gallup meter; statistici privind posturile de televiziune, cifre pentru iulie 2012 (săptămâna 28). Accesat la 20 iulie 2012.
  129. ^
  130. ^ „Wall Paintings in Danish Churches” la Panoramas.dk. Accesat la 12 august 2009.
  131. ^ "Guide to the Danish Golden Age". Accesat la 4 septembrie 2011.
  132. ^ Art Encyclopedia: Skagen. Accesat la 9 decembrie 2008.
  133. ^ "The Funish Art Colony", Johannes Larsen Museet. Accesat la 12 august 2011.
  134. ^ The Bornholm School în Rough Guide to Denmark. Accesat la 10 decembrie 2008.
  135. ^ Fotografia daneză contemporană. Din Photography-Now. Accesat la 28 ianuarie 2010.
  136. ^ "Tal R: The Sum", Camden Arts Gallery”. Camdenartscentre.org. http://www.camdenartscentre.org/exhibitions/?id=100436. Accesat la 31 octombrie 2011. [nefuncțională]
  137. ^ Take Your Time. Olafur Eliasson. De la MoMA. Accesat la 27 ianuarie 2010.
  138. ^ "Exhibition of Interactive Work by Artist Jeppe Hein Announced in Indianapolis", Artdaily.org. Accesat la 4 martie 2010.
  139. ^ Om DIF – Medlemstal da , Comitetul Olimpic Național și Confederația Sportivă din Danemarca
  140. ^ Bath, Richard (ed.) The Complete Book of Rugby (Seven Oaks Ltd, 1997 ISBN 1-86200-013-1) p66. Arhivat din iulie 2007 și accesat în iunie 2012.
Eroare la citare: Eticheta <ref> din <references> are atributul de grup „lower-alpha” care a intrat în conflict.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • da Busck, Steen and Poulsen, Henning (ed.), "Danmarks historie  – i grundtræk", Aarhus Universitetsforlag, 2002, ISBN 87-7288-941-1
  • da Gammelgaard, Frederik; Sørensen, Niels (1998). Danmark – en demokratisk stat. Alinea. ISBN 87-23-00280-8 
  • da Jørgensen, Gitte (1995). Sådan styres Danmark. Flachs. ISBN 87-7826-031-0 
  • da Michaelsen, Karsten Kjer, "Politikens bog om Danmarks oldtid", Politikens Forlag (1. bogklubudgave), 2002, ISBN 87-00-69328-6
  • sv Nationalencyklopedin, vol. 4, Bokförlaget Bra Böcker, 2000, ISBN 91-7024-619-X.

Legături externe[modificare | modificare sursă]