Bălți

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bălți
—  Municipiu  —
Centru(în prim-plan Moldtelecom)
Centru
(în prim-plan Moldtelecom)
Drapel
Drapel
Stema Bălți
Stemă
Motto: „Cedant arma togae”
(„Armele să cedeze locul togii”)
Bălți se află în Moldova
{{{alt}}}
Bălți
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°45′42″N 27°55′44″E / 47.76167°N 27.92889°E / 47.76167; 27.9288947°45′42″N 27°55′44″E / 47.76167°N 27.92889°E / 47.76167; 27.92889

Țară Republica MoldovaRepublica Moldova
Regiune de dezvoltare RDN
Atestare documentară 1421 sau 1620 [1][2]
Promovat oraș 1818
Promovat municipiu 1994

Cartierele

Guvernare
 - Primar general Vasile Panciuc (PCRM, ales 2011)

Suprafață
 - Municipiu 78,01  km²
 - Pământ 75,97 km²
 - Apă 2,03 km²
 - Urbană 41,43 km²
Altitudine 102 m.d.m.

Populație (2014)[3]
 - Municipiu 149 800 locuitori
 - Densitate 1 920,3 loc./km² 
 - Urbană 144 900 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal MD-3100
Prefix telefonic +373 (0) 231
Ziua orașului 22 mai

Site: [2]

Bălți (în ucraineană Бєльці, în rusă Бельцы, în poloneză Bielce) este un oraș cu statut de municipiu, reședința Regiunii de Dezvoltare Nord a Republicii Moldova. Orașul se află în mijlocul stepei Bălțului cu un relief de câmpie fragmentată, la 138 km la nord de Chișinău, 65 km de la granița cu România (UE), vama Sculeni, și 120 km de la frontiera cu Ucraina, vama Otaci. Se învecinează cu orașele Fălești, Glodeni, Rîșcani și Sîngerei, care se află la o distanță de 20–40 km. Municipiul Bălți este al treilea centru urban după mărime și populație în Republica Moldova, surclasat doar de Chișinău și Tiraspol.[4] Are în componență comunele Sadovoi și Elizaveta. În context teritorial orașul se împarte în 3 sectoare planimetrice: Centru (inclusiv cartierele Țigania, Teioasa și Berestecico); Pământeni (inclusiv cartierele Jubiliar și Dacia); Slobozia și două formațiuni locuibile Molodova, Bălții Noi. Clima este temperat continentală, iar cele mai importante râuri care trec prin oraș sunt Răut și Răuțel. Ca infrastructură, lungimea totală a drumurilor din municipiu este de 220,7 km cu o suprafață de 1.478,5 mm2. Bălțiul este un important nod de transport din nordul republicii cu o infrastructură de transport dezvoltată, care asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu toate regiunile republicii și alte țări. Industria municipiului este reprezentată de 40 de întreprinderi.

Prima atestare certă a orașului Bălți apare în comentariile legate de expediția polonezilor împotriva Imperiului Otoman din 1620. În 1766, feciorii negustorului Panait Sandu, Costache și Iordache, intraseră în posesia unei jumătăți din moșia Bălților, cealaltă jumătate revinind mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași. În 1812 este anexat de Imperiul Rus odată cu partea de răsărit a Moldovei (atunci denumită Basarabia ca gubernie), mulți funcționari și militari ruși, precum și negustori și meșteșugari armeni și evrei, instalându-se atunci în oraș, astfel că la sfîrșitul secolului XIX populația băștinașă moldoveană devine minoritară. Ca urmare a unirii primei Republici Moldova cu România, orașul intră în componența României în 1918, devenind reședință de județ. În timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, odată ce Basarabia devine o parte a Uniunii Sovietice, populația în care noul regim nu avea încredere (cei dintre băștinași care fuseseră slujbași ai administrației românești, popii, Rușii albi, refugiații din URSS care fugiseră de colectivizare sau de Holodomor, așa-zișii „chiaburi”, pravoslavnicii sau credincioșii unor religii protestante precum iahoviții...) a fost deportată în Kazahstan și Siberia, fie ca deținuți în Gulag, fie ca maziliți cu reședință forțată. În 1944 în Bălți au fost organizate două lagăre de concentrare în care erau deținuți 50,000 de prizonieri români, germani și de alte naționalități. Mulți au decedat din cauza condițiilor, bolilor sau erau executați, corpurile lor fiind îngropate în morminte comune din preajmă. Supraviețuitorii au fost exilați în Siberia sau Asia Centrală. În regimul comunist, orașul a devenit un centru industrial important pentru nordul Moldovei, cu o populație în mare parte nouă, fie moldoveană venită de la sate, fie rusească sau ucraineană.

La 1 ianuarie 2011 populația stabilă a municipiului Bălți constituia 149,1 mii persoane, inclusiv 144,2 mii urbană și 4,9 mii rurală. Sub aspect religios cea mai mare parte a bălțenilor sunt ortodocși, fie 110 961 persoane (86,98%). În ianuarie 1995 Bălțiul devine municipiu. Primarul orașului este Vasile Panciuc, care ocupă această funcție din 2001 (cu o pauză de cinci luni în 2011).

Geografie[modificare | modificare sursă]

Suprafața municipiului Bălți constituie 78001 ha, dintre care: orașul Bălți - 4143 ha, satul Elizaveta - 2677 ha, satul Sadovoe - 980 ha .[5] Fondul funciar este structurat astfel: terenuri cu destinație agricolă - 3 331 ha; terenuri ale localităților - 2 669 ha; terenuri destinate industriei, transporturilor, comunicațiilor și cu altă destinație specială - 990 ha; terenuri fondului silvic și destinate protecției mediului - 530 ha; terenuri ale fondului apelor - 275 ha; terenuri destinate fondului de rezervă – 6 ha.[6]

Relief[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Câmpia Bălțului
Harta fizică a orașului Bălți

Relieful municipiului Bălți este o parte a câmpiei ondulate a Bălțului. La sud se întinde podișul Ciuluc-Soloneț.[7] Astfel, teritoriul Bălțiului se caracterizează printr-un relief colinar slab fragmentat de văi largi și versanți asimetrici,[8] Centrul geografic al urbei reprezintă o morfostructură negativă sub formă de un amfiteatru mare cu laturile puternic ridicate, format de albia râului Răut. Versanții de stânga a râurilor Răut și Răuțel sunt domoli, pe când cei de dreapta - abrupți.[8][9] Din cauza defrișărilor, ridicarea nivelului apelor subterane și a densității sporite a construcțiilor, versanții abrupți sunt afectați de alunecări de teren. În cadrul orașului sunt trei zone în care alunecările se manifestă mai intens: partea inferioară a coastei Răutului din cartierul Soroca, versantul drept al Răuțelului din cartierele Bălții Noi, Berestecico și Țigania.

Geologie[modificare | modificare sursă]

Cartierul Teioasa

Până la mijlocul pliocenului zona Bălților a fost un podiș ridicat de unde eroziunea a ros aproape întreaga suprafață inițială a miocenului târziu. La mijlocul pliocenului, în timp ce teritoriile ce îl înconjoară se ridică, podișul Bălților se coboară (graben) formând câmpia Bălților.[9] Profilul geologic este reprezentat de sedimente din neogen, etajul Sarmațian, cu straturi de nisip, argilă, calcar și marnă.[10] Râul Răuțel și-a croit albia de-a lungul faliei Răuțelului, care constituie mai la vale și albia Răutului.

Seismicitatea municipiului Bălți este determinată în special de cutremurele subcrustale de adâncime intermediară ale căror epicentre sunt adesea localizate în Vrancea, în Moldova româneanscă, la poalele întorsurii Carpaților.[11] Teritoriul municipiului este amplasat într-o zonă cu seismicitate de 7 grade pe scara Richiter. Intensitatea cutremurillor generata de focarul Vrancea scade, de regulă, cu un grad până la Bălți.[12][13][14] Cele mai intense cutremure au avut loc la 26 octombrie 1802 - magnt. 7,5 grade; 10 noiembrie 1940 - magnt. 7,4 grade; 4 martie 1977 - magnt. 7,2 grade; 1986 și 1990 - magnt. 6 grade.[15] Ultimul cutremur a fost înregistrat la 4 octombrie 2011, cu magnitudinea de 3-3,5 grade pe scara de 12 grade MSK.[16] Anual pe teritoriul Republicii Moldova se înregistrează sute de cutremure de intensitate mică, de 2 - 4 grade.[17]

Sol[modificare | modificare sursă]

Panoramă a oraşului din vest

Pe teritoriul municipiului predomină solurile cernoziomice tipice moderat humifere. În partea dreaptă a Răutului, în cartierul Slobozia, se întâlnesc cernoziomurile tipice slab humifere. Acestea sunt cernozimurile cele mai fertile. Au o grosime de peste 1 m, culoarea aproape neagră, structură grăunțoasă și hidrostabilă. Pe versanți stratul de sol este doar de câțiva zeci de cm și de multe ori este afectat de eroziune eoliană și, în special, pluvială. La nivel de municipiu 623 ha sunt erodate. În luncile râurilor s-au format solurile aluviale. Aceste soluri sunt salinizate și mlăștinoase.[18] O bună parte din suprafața solurilor fertile a fost destinată construcțiilor cartierelor locative și întreprinderilor, de aceea valorificarea acestora este minimă. Din suprafața totală a orașului de 4143 ha, numai 117 ha au utilizare agricolă.

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima este temperat continentală ca în restul țării, cu veri calde care prezintă furtuni ploioase episodice (precipitațiile de vară fiind mai importante decât cele de iarnă, mai ales spre septembrie), toamne ploioase dar scurte, ierni reci cu îngheț, zăpadă și crivăț, primăveri de asemenea scurte.[8]

Circulația atmosferică a aerului se caracterizează prin preponderența maselor de aer cald, iar în unele perioade și umed, ce vin de la vest, dinspre Oceanul Atlantic. Activitatea intensă a maselor de aer mediteraneene și atlantice în timpul verii aduc precipitații abundente. Aerul uscat temperat format în estul și sud-estul Câmpiei Europei de Est condiționează arșiță și secetă. Invazia aerului arctic provoacă schimbarea bruscă a vremii și scăderea temperaturii.[8] Iarna este caracteristică influenței maselor de aer generate în Siberia.[19] Vântul de regulă are direcția nord-est și sud-est cu viteza 2–5 m/s.
În regiunea Bălțiului radiația solară anuală este de 112-114 kcal/cm2. Durata strălucirii soarelui anual constituie aproximativ 2000 de ore. Temperatura maximă absolută înregistrată în această regiune este de 38 °C, iar cea minimă de −35 °C. Cea medie anuală este de 9,1 °C.[10]

Cantitatea anuală de precipitații este de 450–550 mm. Numărul de zile cu precipitații constituie 120 pe an, iar această permite menținerea umidității optimale pentru perioada de vegetație. Suma precipitațiilor pentru perioada de vegetație activă este de 360–380 mm. Durata perioadei de vegetație este de 167-176 de zile, perioada solară – 290-300 zile, durata insolației – 2050-2100 ore.[9][10]

Suma medie anuală a precipitațiilor (conform datelor cu corecția cantității precipitațiilor) – 510–545 mm, inclusiv 344–372 mm în perioada caldă (aprilie-octombrie) și doar 165–171 mm în perioada rece (noiembrie-martie). Ploile torențiale cad în lunile iunei-august. Evaporabilitatea atinge 816 mm.[9]

Stratul de zăpadă este instabil. Înălțimea stratului de zăpadă este de 10 – 25 cm, dar în unele ierni se înregistrează și o înălțime de 50 cm, mai ales în locuri adăpostite. Dintre fenomene meteorologice negative, iarna sunt răspândite: poleiul (4 zile), chiciura (5-7 zile) și viscolul. Primăvara și toamna pot avea loc înghețurile iar vara secetă, suhovei și caniculă.[19]

Temperaturile medii și precipitațiile pentru Bălți
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maxima medie °C -0.5 1.3 7.0 15.9 22.0 24.9 26.2 26.0 21.8 15.2 7.6 2.1 14,13
Minima medie °C -7.5 -5.4 -1.6 4.5 9.9 13.1 14.5 13.5 9.5 4.3 0.3 -4.0 4,26
Precipitații mm 31 28 28 44 55 86 79 49 43 22 34 30 529
Maxima medie °F 31.1 34.3 44.6 60.6 71.6 76.8 79.2 78.8 71.2 59.4 45.7 35.8 57,43
Minima zilnică°F 18.5 22.3 29.1 40.1 49.8 55.6 58.1 56.3 49.1 39.7 32.5 24.8 39,67
Precipitation inches 1.22 1.1 1.1 1.73 2.17 3.39 3.11 1.93 1.69 0.87 1.34 1.18 20,83
Sursa: World Weather Information Service[20] 2010

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Pentru detalii, vezi: Răut și Răuțel.

Valea râului Răut între cartierele Dacia și Slobozia

Resursele acvatice ale orașului sunt formate din 2 râuri Răut și Răuțel, care intersectează orașul pe o lungime de 17 km, două râulețe Copăceanca și Flămânda, afluenți ai râului Răut și 7 lacuri.[21]

Răutul este cel mai mare curs de apă ce traversează Bălțiul. Observațiile regimului hidrologic la Bălți se efectuează din 1940. În perimetrul orașului valea râului este șerpuitoarea cu o lățime de 2 – 3 km.[22][23] În amonte de Bălți, cursul râului are o direcție spre sud-est, iar la ieșire se schimbă brusc spre est. Albia Răutul este îndiguită pentru a proteja localitatea de inundații. Versanți vestici sunt abrupți și au o înălțime de 60 – 90 de m.[24] Panta versantului estic, în cartierul Slobozia, are o înclinație mai mică. Lățimea Răutului în orașul Bălți este de 3 – 6 m și adâncimea de 0,1 – 0,5 m.[24] Primăvara, în lunile februarie – martie, au loc viituri cauzate de topirea zăpezilor. Dura viiturilor de primăvară în medie este 36 zile. Nivelul apei în Răut crește, în medie cu 0,3 m, și în timpul sezonului ploios de vară și toamnă. Scurgerea anuală a apei râului Răut este în medie de 1,55 m3/sec; minimă - 0,37 m3/sec (1995), maximă - 3,98 m3/sec (1981). Debitul mediu al aluviunilor în suspensie este de 0,51 kg/sec.[24] Fundul râului este acoperit cu depuneri aluviale, izvoarele sunt puternic mineralizate.[25] Malurile râului sunt în întregime îndiguite pentru a preveni inundațiile.

Râul Răuțel în cursul inferior

Răuțelul este un râuleț ce traversează Bălțiul de la vest la est. Cursul mediu a fost puternic modificat de către om prin construcția uzinelor în valea râului, iar albia sa a rămas neamenajată. În cursul inferior râul este îndiguit. Pe cursul Răuțelului s-au construit un lac de acumulare între cartierele Bălții Noi și Teioasa, și Lacul municipal. Asemenea Răutului, apa Răuțelului conține o cantitate înaltă de săruri.[26]

Orașul este traversat și de alte râulețe: de exemplu pârâul Flămânda (afluenta al Răutului) din nordul cartierului Slobozia; în zona de est a orașului se găsesc doi afluenți mici ai Răuțelului.

Cele mai mari bazine acvatice sunt: Lacul orășenesc, Lacul Tineretului (Komsomolist), Lacul societății vânătorilor și pescarilor (Chirpicinoe) și Canalul de canotaj, cu suprafața totală de circa 200.000 m2 și cu un volum de 2,9 mln m3. În nordul cartierului Jubiliar și estul cartierului Bălții Noi se găsesc lacuri mici, însă în afara granițelor administrative al orașului. Toate lacurile din perimetrul orașului sunt artificiale.

În cartierele Teioasa, Centru, Podul Chișinăului, Soroca, parțial în cartierele Slobozia, Berestecico, Bălții Noi și Țigania apele subterane sunt la suprafață. Practic, apele freatice sunt stratificate la adâncimi 1–2 m de la suprafața solului.

Flora[modificare | modificare sursă]

Parcul central din Bălţi

Suprafața spațiilor verzi (squaruri, bulevarde înverzite) este 262,5 ha, cea a pădurilor și parcurilor de 498,5 ha, în total 761 ha sau 9,7%.[6] Răspândirea mică a pădurilor se datorează utilizării terenurilor în fondul construcțiilor. Suprafața pădurilor se micșorează în fiecare an din cauza defrișărilor ilicite.[27]

Elementele principale ale sistemului urban de spații verzi publice sunt parcurile orășeneștii: Parcul central, parcul „Victoria”, parcul pentru copii „Andrieș”, b-dul Independenței. În același sistem se includ teritoriile înverzite ale formațiunilor și grupurilor locative.

Zonele împădurite sunt amplasate la periferia orașului: Fâșia Silvică de Stat (FSS) „Pepenier” – în partea de nord, FSS „Mesteacănul” – în partea de sud și sud-vest și FSS „Rândunica” – în partea nord-vest, Pădurea „Cosmonauților” în sud-vest.

În nord-vestul orașului se localizează „Sistemul de perdele forestiere de protecție Bălți” ce reprezintă un sistem alcătuit din perdele forestiere de protecție a câmpurilor agricole atribuită la categoria Arii cu management multifuncțional. Sistemul forestier de protecție este format din două categorii de perdele forestiere: perdele forestiere de protecție create pe perimetrul sistemului și perdele forestiere de protecție create între câmpurile agricole, care fac conexiune, formate între perdelele forestiere din perimetrul sistemului de perdele forestiere.[28]

Atât Sistemul de perdele forestiere, cât și Fâșiile silvice, spațiile verzi urbane oferă protecția solului contra eroziunii, previne alunecările de teren, ameliorează situația sanitaroecologică, oferă posibilitatea organizării agrementului pentru populație.

Tarentula comună (Lycosa singoriensis) se întâlnește adesea în aria municipiului

În anul 2007 a fost elaborat proiectul privind crearea Grădinii Botanice în Bălți pe un teren cu o suprafața de 21,5 ha, din folosința Institutului de Cercetări pentru Culturile de Câmp „Selecția”. Locul viitoarei grădini este situat în extravilanul satului Corlăteni.[29][30]

Fauna[modificare | modificare sursă]

Fâșiile silvice nu sunt foarte bogate în specii de animale, cu excepția nevertebratelor. Cele mai răspândite mamifere sunt veverița, ariciul. În regiunile de pășuni se pot întâlni: iepurele, cârtița, diferite specii de rozătoare, seara apar și liliecii.[31]

Din păsări în păduri trăiesc: pupăza, grangurul, privighetoarea, pițigoiul, ciocănitoarea, cucul, în câmpuri potârnichea, foarte rar, eretele alb. În cartierele de la periferie pot fi observate și unele specii de bufniță. Pe raza localității sunt de asemenea: porumbelul, vrabia, rândunica, graurul și alte păsări. În bazinele acvatice locuiesc: barza, pescăruș, rațele sălbatice.[8][31]

Dintre amfibieni în zona municipiului Bălți viețuiesc: broasca de iaz, brotăcel, broasca râioasă verde, tritonul comun etc. Reptilele sunt reprezentate de șopârla verde, unele specii de năpârcă.[31] În apele Răutului s-au identificat speciile de pești: fufa, porcușorul și carasul argintiu. În exemplare unitare se întâlnesc osarul și moaca de brădiș. În lacuri sunt răspândiți carasul și carpul.[32]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Primii oameni pe teritoriul localității au apărut în epoca paleoliticului, cu circa 30.000 ani în urmă. Au fost descoperite vetre de sate din epoca bronzului: la nord de cartierul Dacia, în cartierele Bălții Noi și Pământeni. Urme ale acestor sate reprezintă grămezile de lut ars și diverse obiecte de ceramică. Din mileniul II î.e.n. datează alte două vetre: în cartierul Bălții Noi și la periferia orașului lângă șoseaua Bălți-Chișinău. În perioada romană, pe teritoriul orașului, au existat 5 sate, dar au fost distruse de popoarele nomade. Din perioada migrațiilor datează și cele 18 movile funerare.[33]

Atestarea localității[modificare | modificare sursă]

În ceea ce privește atestarea documentară a localității nu există o părere unanim împărtășită. O mărturie a existenței sale timpurii ar constituie notele de călătorie ale diplomatului francez Guillbert de Lannoy, care în 1421 a efectuat o călătorie de la Marea Baltică spre Marea Neagră, trecând prin regatul Poloniei unde poposește în orașul „Camenița” apoi prin voevodatul PMoldovei unde este oaspetele „ducesei Ringala de Mazovia, verișoara regelui polonez Vladislav II Iagello” în târgul „Belsz” (pe atunci scris „Belfz”).[34][35]

Ducesa de Mazovia a fost una din soțiile domnitorului moldovean Alexandru cel Bun. În urma divorțului din 1421, Ringala de Mazovia primise, printr-un hrisov domnesc din 13 decembrie 1421, moșiile Siret, Volovăț și câteva localități din jur în vederea întreținerii sale, însă orașul Bălți nu figura, dar se afirmă că cuvintele „locuri pustii”, prezente în actul domnesc, se referă la locul viitoarei localități Bălți. Astfel, s-a susținut că Guillbert de Lannoy a vizitat Bălțiul, notând denumirea lui cu „Belfz”. Totuși, identificarea denumirii de „Belfz” cu orașul Bălți, efectuată în secolul al XIX-lea, a fost ulterior contestată. S-a presupus atunci că ar fi vorba de o confuzie între amănuntele consemnate de ambasadorul Lannoy în Polonia și în Țara Moldovei: în această nouă ipoteză, denumirea „Belfz” ar corespunde cu localitatea Belz din Polonia (în prezent Ucraina), iar cea de „Camenița” cu orașul Cameneț-Litovsk și nu cu Cameneț-Podolskul de la Nistru[1], deși marele drum comercial între mările Baltică și Neagră trecea de-a lungul Nistrului.

Prima atestarea certă a orașului Bălți apare în comentariile despre expediția polonezilor împotriva Imperiului Otoman din 1620. La Bătălia de la Țuțora armata poloneză a fost înfrântă, fiind nevoită să se retragă. La întoarcere militarii polonezi au ajuns la Răut la 4 octombrie, lângă satul Bălți. Acest fapt a fost înregistrat în comentariile expediționale.[1][2]

În timpul campaniei lui Petru I împotriva otomanilor din 1711, târgul Bălți, atunci renumit ca centru de trecătorie și de întreținere a hergheliilor domnești, a fost baza principală de aprovizionare în merinde și cai a armatelor ruse. Dar, după înfrângerea și retragerea lor spre Nistru, tătarii au prădat așezarea.[36]

Perioada fanariotă[modificare | modificare sursă]

Pod peste Răut, până în prezent nu s-a păstrat

În 1766, feciorii negustorului Panait Sandu, Costache și Iordache, intraseră în posesia unei jumătăți din moșia Bălților, cealaltă jumătate revinind Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași.[37][38] Orașul Bălți apare în documente ca târg de cai : de altfel prima sa stemă era un cap de cal. Devine un oraș meșteșugăresc important (fierari, rotari, pielari, șelari, căruțari), voievozii moldoveni ridicând o bazilică în 1785. În același an ținutul dimprejur este despărțit din Ținutul Sorocăi, trecând în componența Ținutului Iași. În 1795 Gheorghe Panaite, în scopul de a accelera dezvoltarea târgului, a încercat să aducă din Galiția un număr de 300 de negustori armeni și le-a construit o biserică în planul bisericilor catolice. Dar, negustorii armeni nu a ajuns la Bălți și biserica a fost sfințită ca una ortodoxă, Catedrala Sf. Nicolae, dărâmată de Sovietici în 1965 și reclădită după independență.[39]

Perioada țaristă[modificare | modificare sursă]

Str. Peterburgului în perioda ţaristă (în prezent str. Ştefan cel Mare)

În 1812 partea de răsărit a Moldovei, de atunci numită Basarabia, este anexată de către imperiului Rus. La 19 aprilie 1818, țarul Alexandru I trecând de la Hotin spre Chișinău, în apropiere de Bălți, a primit veste despre nașterea nepotului său Alexandru al II-lea, fiul Marelui Duce Nicolae și moștenitorul tronului. În aceeași zi la 7 dimineața, într-o mică biserică, un preot ortodox venit de la Chișinău a oficiat o liturghie în cinstea nașterii urmașului. Înainte de a pleca, Alexandru I a dat ordin ca Bălții să se numească oraș. În același an, cu ocazia organizării guberniei Basarabia, orașul Bălți a fost declarat capitala Ținutului Iași, redenumit în 1887 - Ținutul Bălți.[39] Tot atunci biserica ortodoxă din Basarabia trece de la Patriarhia Constantinopolului, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, la Patriarhia Moscovei, Mitropolia Kievului, Bălți devenind o episcopie.

Devenind un centru de colectare a cerealelor, Bălți este racordat la rețeaua căilor ferate ruse menite să transporte grânele la Odesa. În cadrul acestei dezvoltări economice, pe lângă populația băștinașă de Moldoveni s-au stabilit aici și numeroși ruși, ucraineni, armeni și evrei.

În componența României Mari[modificare | modificare sursă]

Populația rusească, ucraineană și evreiască a continuat să crească și după unirea primei Republici moldovenești (1917-1918) cu România, din pricina afluxului de refugiați care fugeau de dincolo de Nistru, pentru a scăpa de colectivizare, de marele Holodomor sau de urmărirea NKVD-ului. După unirea cu România, Bălți a fost reședința județului cu același nume. La recensământul din 1930 au fost numărate 30.570 de persoane, din care 14.229 evrei, 8.868 români, 5.426 ruși, 981 polonezi, 290 germani, 280 ucraineni etc.

La 2 iunie 1935, regele României Carol al II-lea și prințul moștenitor Mihai participă la sfințirea Catedralei Sfinții Împărați Constantin și Elena, construită de Visarion Puiu, episcopul Hotinului. La eveniment au fost prezenți și prim-ministrul Gheorghe Tătărescu; ministrul cultelor Al. Lapedatu; ministrul internelor I. Inculeț; ministrul învățământului C. Angelescu; ministrul apărării Paul Angelescu; ministrul muncii I. Nistor; primarul orașului Bălți P. Vrabie; prefectul județului Bălți Emanoil Catelly, diverși funcționari centrali și locali precum și, desigur, numeroși reprezentanți ai bisericilor ortodoxe. În aceeași zi Carol al II-lea, împreună cu oaspeții veniți la sfințire, a semnat și a zidit pergamentul în temelia noului Liceu de fete „Domnița Ileana” (actualmente blocul administrativ al Universității Alecu Russo).[40] După terminarea solemnității de la liceu, cortegiul regal a pornit spre cimitirul eroilor, unde are loc inaugurarea monumentului eroilor căzuți în primul Război Mondial. Apoi, regele și fiul său vizitează reședința episcopală și îl decorează pe episcopul Visarion Puiu cu Cordonul de „Mare Cruce” al ordinului Coroana României. La ora patru, regele și prințul moștenitor au pornit de la reședința episcopală spre a vizita cazărmile militare. Între regimentele vizitate a fost și regimentul 6 Vânători, în care Suveranul a fost ofițer cu gradul de locotenent, când această unitate militară era de gardă la castelul Peleș. Pe la orele 18, regele Carol al II-lea și prințul moștenitor Mihai împreună cu reprezentanții autorităților centrale din București au părăsit orașul.[40]

Perioada sovietică. Al doilea război mondial[modificare | modificare sursă]

În timpul celui de-Al doilea război mondial, orașul a suferit distrugeri și deportări de populație, sovieticii deportând întâi (1940-1941) pe moldovenii băștinași care lucraseră pentru statul român (funcționari, juriști, profesori...), pe popi și pe refugiați, iar românii și germanii deportând apoi (1941-1944) pe evrei și pe toți cetățenii bănuiți că ar fi susținut sistemul sovietic.[41]

Deportările spre Kazahstan și Siberia au fost reluate între 1945 și 1954.[42] Începând cu 6 iulie 1949, din gara feroviară Bălți-Slobozia au fost deportați în Siberia, mii de basarabeni în cadrul operațiunii "юг", adică "Sud". Operațiunea a fost desfășurată de către autoritățile sovietice, în cadrul căreia au fost ridicate circa 12 mii de familii basarabene. Ulterior, în timpul regimului comunist orașul a devenit un centru industrial important pentru nordul Moldovei, cu o populație în mare parte nouă, fie moldoveană venită de la sate, fie rusească sau ucraineană.[41]

În anii 1944-1945 pe teritoriul Combinatului de blănuri de astăzi și al Unității militare exista un lagăr de concentrare în care erau deținuți prizonierii germani și români, aceștia din urmă capturați după actul din 23 august 1944 prin care România a declarat război Germaniei naziste, devenind o aliată a Uniunii Sovietice, care însă zăbovi până la 12 septembrie înainte de a înceta starea de război cu România. În decursul acestor trei săptămâni, armata română, care avea ordin să nu se opună nici-unei inițiative sovietice, a pierdut tot materialul și armamentul de care dispunea (integrat de Armata roșie) dar și zeci de mii de ostași luați prizonieri deși nu mai erau dușmani, ci aliați ai URSS. Mii dintre prizonieri au murit din cauza condițiilor inumane în care au fost ținuți (lipsă de igienă, apă stătută și nemâncare), supraviețuitorii au fost deportați spre gulagul siberian. Câteva sute din deținuții lagărului de la Bălți au rămas în viață și s-au întors acasă.[43]

După proclamarea indepedenței[modificare | modificare sursă]

Tradiția meșteșugărească legată de transport a vechiului târg de cai de la Bălți s-a preschimbat în una modernă, Bălții având astăzi o seamă de uzine și ateliere de întreținere și reparații pentru motoare și mașini. Stema cu capul de cal a fost înlocuită cu una nouă, în care apar de data aceasta doi cai. Orașul Bălți are o convenție de parteneriat în dezvoltare cu comunitatea urbană din Lyon (Franța).[44]

Administrație[modificare | modificare sursă]

Primăria municipiului Bălți în perioada interbelică
Casa Hagi Marcarov (sf. sec. XIX), monument istoric

La 1 ianuarie 1995 Bălțiul devine municipiu. Municipiul este administrat de Primărie și Consiliul Municipal Bălți (CMB). Atât primarul, cât și consilierii sunt aleși de populație pentru un mandat de 4 ani. În componența municipiului sunt incluse comunele Sadovoe și Elizaveta. La 25 octombrie 2012, municipiul Bălți a căpătat statut de unitate administrativ-teritorială de nivelul II.[45] Administrarea publică a municipiului Bălți se efectuează de consiliul municipal, consiliile sătești ca autorități deliberative, și de către primarul municipiului Bălți și primarii satelor ca autorități executive.[46]

Primărie[modificare | modificare sursă]

Vasile Panciuc primarul orașului Bălți

Primăria este structura funcțională care asistă primarul în exercitarea atribuțiilor sale legale. Primarul are trei viceprimari,[47] aleși în funcție și eliberați din funcție de către Consiliul Municipal Bălți, la propunerea sa. Viceprimarul se subordonează nemijlocit primarului și organizează activitatea în cadrul primăriei. Candidaturile pentru funcția de viceprimar sunt propuse consiliului de către primar.

Primarul municipiului este Vasile Panciuc, care a câștigat alegerile locale pentru a patra dată consecutiv. La scrutinul din 2011, Vasile Panciuc a acumulat 68,27% din sufragii, candidând din partea Partidul Comuniștilor.[48] Cei trei viceprimari propuși de primar au fost votați de către Consiliul Municipal la data de 23 iunie 2011.[49] Viceprimarul Marina Coval gestionează problemele ce țin de finanțe și economie, comerț, alimentație publică și prestări servicii, achiziții publice și relații economice externe. Viceprimarul Aleksandr Usatâi este responsabil de problemele de învățământ, tineret, sport, cultură, ocrotirea sănătății. Al treilea viceprimar, Octavian Mahu este responsabil de relațiile funciare, proprietate municipală, arhitectură și construcții, gospodăria comunală.[50][51][52] În lipsa primarului, funcțiile acestuia sunt exercitate de unul din viceprimari sau, după caz, de secretarul consiliului.

Consiliul municipal[modificare | modificare sursă]

Consiliul Municipal Bălți este organ reprezentativ și legislativ al municipiului, alcătuit din 36 de consilieri. Ședința consiliului este deschisă de către primar, iar în cazul absenței primarului ședința consiliului este deschisă de primarul-interimar, viceprimar sau secretarul consiliului. Președintele este ales prin vot deschis doar pentru o singură ședință. Votarea este organizată de secretarul consiliului. Consilierii sunt aleși de către populație în cadrul alegerilor locale.

Pe date de 5 iunie 2011 au avut loc alegeri locale generale. La aceste alegeri pentru funcția de consilier Partidul Comuniștilor a acumulat 63,49% (28203 voturi), Partidul Liberal Democrat din Moldova – 12,7% (5642 voturi), Partidul Liberal – 6,07% (2695 voturi) și Partidul Democrat din Moldova – 5,33% (2369 voturi).[53]

Consiliul Municipal Bălți are cinci comisii consultative de specialitate. Președinția la patru dintre ele (activități economico-financiare; gospodărie comunală; turism, culte și activități social-culturale; învățământ, protecție socială, sănătate publică și muncă) este deținută de reprezentanți ai PCRM. Președinția comisiei pentru drept și disciplină a revenit PLDM. Majoritatea voturilor în comisii le are PCRM.[49][54]

    Partid Consilieri Componența Consiliului[55][56]
  Partidul Comuniștilor din Republica Moldova 26                                                    
  Partidul Liberal Democrat din Moldova 5                                                    
  Partidul Democrat din Moldova 2                                                    
  Partidul Liberal 2                                                    

Societatea civilă[modificare | modificare sursă]

Municipiul Bălți este o sursă importantă a dezvoltării societății civile locale și naționale ce are impact în întreagă Moldova. Aici își au sediile mai multe organizații neguvernamentale. Una din ONG-urile majore din Moldova pentru îngrijirea persoanelor în situații social vulnerabile Respirația a Doua, o cunoscută organizație de tineret Tinerii pentru dreptul la viață. Scopul Organizației obștești pentru copii și tineri cu dereglări funcționale „Stoicii” este socializarea și resocializarea copiilor și tinerilor cu dizabilități prin informare, instruire și incluziune.[57] Asociația Obștească „Cutezătorul” contribui pe toate căile legale la dezvoltarea procesului de democratizare a societății, informarea și educația civică a populației, apărarea drepturilor ei constituționale, creșterea gradului de participare active a cetățenilor la soluționarea problemelor comunității.[57] Una din cele mai active ONG-uri în Bălți este Organizația Obștească „Somato”, care activează în domeniul reabilitării psihologică și psihoterapii; ecologia sănătății și soluționarea problemelor a persoanelor cu dizabilități. În apărarea drepturilor femeii este specializată organizația Onoarea și Dreptul Femeii Contemporane.[57] Un impact mai mare în regiune are Organizația Obștească „Moștenitorii”, având misiunea de a facilita procesul de integrare socială a tinerilor din regiunea de nord a Republicii Moldova, prioritar din categoriile defavorizate, prin oferirea serviciilor de informare, consultanță, instruire și asistență.[58]

La 30 martie 2007, în Bălți a fost lansat Centrul Interactiv European „Pro-Europa”, destinat să ofere un acces cât mai larg publicului la informații despre Uniunea Europeană, instituțiile, politicile și programele comunitare, precum și despre relațiile dintre UE și Republica Moldova, în special Politica Europeană de Vecinătate și Planul de Acțiuni UE-Moldova.[59]

Împărțirea teritorială[modificare | modificare sursă]

Cartiere din Bălți

Sub aspecte urbanistic orașul s-a constituit prin valorificarea teritoriilor proprii de la partea centrală spre zonele periferice, precum și din contul alipirii localităților limitrofe. Această evoluție în dezvoltarea teritorială a urbei a determinat dezmembrarea acestea în câteva componențe esențiale.[60] În context teritorial orașul se împarte în 3 sectoare planimetrice: Centru (inclusiv cartierele Țigania, Teioasa, Berestecico); Pământeni (inclusiv cartierele Jubiliar și Dacia); Slobozia și două formațiuni locuibile Molodova, Bălții Noi. Fiecare din aceste prezintă o formațiune polifuncțională amenajată cu infrastructura respectivă. Sectoarele nu reprezintă unități administrative în cadrul municipiului și nu au personalitate juridică.[60]

Centru[modificare | modificare sursă]

Sectorul „Centru” include câteva formațiunile locuibile – Centru, Teioasa, Țigănia, Berestecic, Podul Chișinăului, Microraionul III, și formațiunea industrială adiacentă str. Ștefan cel Mare și zona de parc în valea r. Răut. Teritoriul acestuia se delimitează de hotarul de sud al orașului, de calea ferată și râul Răut până la hotarele de est. Populația sectorului în 2003 constituia circa 58,9 mii locuitori. Aici sunt concentrate instituțiile administrative principale, autoritățile publice locale, cele mai importante întreprinderi din sfera serviciilor, precum și obiectivele științifice și culturale urbei.[61]

Partea de sud a sectorului central este ocupată de fond construit evoluat istoric cu grad scăzut de amenajări. În partea nord-est riverană r. Răut, precum și în nucleul central, predomină fondul locativ cu 5-16 nivele cu nivel înalt de asigurare edilitară și densitatea peste 200 oameni la hectar.[62]

Pământeni[modificare | modificare sursă]

Intersecţia străzilor Bulgară şi Alexandru cel Bun

Sectorul „Pământeni” este compus din două formațiuni locuibile – Pământeni-I și Pământeni-II (Dacia) și una industrială - limitrofă str. Victoria. Teritoriul sectorului este mărginit în din partea de sud de către calea ferată, în est - albia r. Răut, iar în nord-vest – de hotarul orașului. Numărul total populației constituie 62,4 mii locuitori.

Pământenii au început să se dezvolte din 1923, când episcopul Visarion Puiu obține de la primărie un teren în partea de nord vest a orașului, pentru ziderea palatului de reședință a episcopiei. Locuitorii tot mai numeroși cer de la primărie, nu mult după aceea, teritoriul dintre calea ferată și noua reședință. În scurtă vreme, pe aceste teren apare un cartier nou - Pământeni.[63] În Pământeni se află Stația ecologic, sediul Biroului de Statistică Națională filiala Bălți, iar la hotarul de sud și vest - importante întreprinderi industriale.[62] În perioada postbelică cartierul s-a lărgit spre nord și vest construindu-se blocuri cu 5 etaje. În cadrul sectorului se află câteva întreprinderi industriale importante, Stația ecologică ș.a.

Slobozia[modificare | modificare sursă]

Sectorul „Slobozia” cuprinde: cartierul locuibil „Slobozia”, gara feroviară Bălți-Slobozia, formațiunea industrială „Slobozia”, teritoriul obiectelor gospodăriei comunale (stația de epurare ș.a.), noua formațiune locuibilă pe teritoriul fostului aeroport cu denumirea convențională „De Est”. Teritoriul sectorului se delimitează la vest și sud prin r. Răut, la est și nord prin hotarul administrativ al orașului. Populația este de aproximativ 19,0 mii locuitori.[61]

Include teritoriu locuibil, care se caracterizează prin case de locuit cu număr redus de nivele, preferențial particulare cu nivel redus de conform și cu unele implantări de case tip „tronson”. Zona industrială, „Slobozia”, amplasată în acest sector include o serie de întreprinderi considerabile. Structura sectorului se determină, în general, de o partea de străzi și accese haotică, sistemică, constituită istoric, având parametru tehnici foarte reduși, cea ce considerabil împiedică crearea unei scheme stradale și rutiere optime.[62]

În trecut, Slobozia era un sat atestat documentar la 20 august 1766 într-un hrisov de Ghica Vodă.

Stemă și drapel[modificare | modificare sursă]

Actuala stemă a municipiului Bălți a fost adoptată în anul 2006. În iarna anului 2005 primarul municipiului, Vasile Panciuc, a lansat propunerea Comisiei Naționale de Heraldică de a reveni asupra stemei, de a o definitiva conform normelor. Proiectele stemelor și drapelelor, desenate de arhitectul dr. Sergius Ciocanu, au fost incluse în ordinea de zi a ședinței extraordinare a Consiliului Municipiului Bălți din 30 martie 2006, unde au trezit lungi dezbateri, solicitându-se refacerea lor. Proiectele definitivate ale stemei și drapelului au fost aprobate în ședința extraordinară a Consiliului Municipiului Bălți din 7 aprilie 2006, cu 20 de voturi pro și 3 contra. Tot atunci s-a aprobat și Regulamentul de utilizare a simbolurilor. Comisia Națională de Heraldică a aprobat cele două simboluri bălțene fără observații în ședința din 20 aprilie 2006. În ziua de 22 mai 2006, în cadrul festivităților prilejuite de Hramul orașului, stema și drapelul municipiului au apărut în public în toată splendoarea, prin sute de drapele afișate, panouri, suvenire, plicuri poștale etc.[64]

Stema municipiului Bălţi adoptată în 2006

Noua stemă a municipiului Bălți reprezintă[64][65]

„Scut dungat de douăsprezece piese de argint și albastru, peste care broșează un arcaș în picioare, cu fața și mâinile de carnație, purtând straie și încălțări roșii, armură de aur, spadă la șold și tolbă cu săgeți în spate, de același metal, și trăgând spre senestra dintr-un arc, de asemenea de aur. Scutul timbrat de o coroană murală de argint cu șapte turnuri. Suporți doi cai cabrați afrontați, de argint”.

Explicația noilor simboluri este următoarea:

Scutul dungat de douăsprezece piese de argint și albastru, simbolizează prin procedeul armelor grăitoare denumirea orașului, care reprezintă forma de plural a substantivului comun „baltă”. În heraldică, argintul este smalțul apei, iar albastrul culoarea cerului, în această stemă – a cerului reflectat în oglinda apei.

Arcașul, mobila principală a scutului heraldic, este păstrat din prima stemă municipală, aprobată la 31 iulie 1930. În stema de la 1930 arcașul simboliza „vechea strajă ostășească și luptele din această regiune a Moldovei”. Semnificația nu s-a schimbat nici în stema nouă. În noul blazon arcașul a fost îmbrăcat în straie și armură ca un arcaș din armata moldovenească din timpul lui Ștefan cel Mare.
Coroana murală de argint cu șapte turnuri care timbrează scutul heraldic semnifică statutul de municipiu vechi pe care îl are orașul Bălți.

Suporții stemei – doi cai de argint afrontați – simbolizează unitățile administrativ- teritoriale istorice din care a făcut parte localitatea. Calul din dextra se referă la ținutul istoric Iași, cu capitala la Iași, a cărui stemă a fost un cal trecând. Calul din senestra se referă la ținutul/județul basarabean Iași/Bălți, a cărui reședință a fost întotdeauna la Bălți.[64][66]

Primul drapel al Bălţiului, 2006

Concomitent a fost elaborat și adoptat noul drapel al municipiului Bălți, care este de fapt și primul în istoria sa, reprezintă: o pânză dreptunghiulară (1 x 2), tăiată alb și albastru și purtând în mijloc un scut heraldic (înalt de 1/2 din înălțimea a pânzei) cu stema mică a municipiului Bălți: dungat de douăsprezece piese, alb și albastru, peste care broșează un arcaș în picioare, cu fața și mâinile de carnație, purtând straie și încălțări roșii, armură galbenă, spadă la șold și tolbă cu săgeți în spate, de aceeași culoare, și trăgând spre senestra dintr-un arc, de asemenea galben.[64][65]

Deviza „Cedant arma togae” („Armele să cedeze locul togii”) este preluată din lucrarea „De oficiis” de Cicero (I, 22, 77). Ea pledează pentru o conducere civilă, consensuală a societății și constituie un îndemn la soluționarea pașnică a conflictelor și problemelor.[67]

Armată[modificare | modificare sursă]

Comisariatul de poliție din Bălți

La Bălți este dislocată Brigada nr. 1 Infaterie Motorizată „Moldova”, fiind prima unitate a Armatei Naționale, constituită la 10 aprilie.[68][69] La războiul pentru integritatea țării au participat crica 400 de militari ai brigăzii bălțene. Doi au decedat pe data de 20 iunie 1992: locotenentul major Vladimir Macarciu în vârstă de 34 de ani și căpitanul - Valeriu Nazarco în vârstă de 37 de ani.[70]

Numele de „Moldova” i s-a acordat în august 1993 conform ordinului ministrului apărării. La 11 august fectivului unității i-a fost înmânat Drapelul de luptă. Ostașii brigăzii bălțene au participat la aplicații militare ce s-au desfășurat atât în țară, cât și peste hotare. Brigada nr. 1 Infaterie Motorizată „Moldova” a participat la aplicații militare internaționale în Ucraina (1996), Macedonia (1998), Rusia (1999). Au fost organizate aplicații și în interiorul țării împreună cu militari americani, germani și ucraineni la Centrul de Instrucție de lângă Elizaveta. În 2006 ostașii brigăzii participă la aplicații de la Centrul de Instrucție al Armatei Naționale de la Bulboaca, la care a fost prezinți militari din 27 de state.[71]

Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Dezvoltarea arhitecturală[modificare | modificare sursă]

Str. Carol II în anii 1930 (ac. Ştefan cel Mare)

Drumurile mari care legau între ele capitala țării, Suceava și Iașii cu Hotinul, Soroca și cu Orheiul sau trecătoarele de la Prut Cotești-Ștefănești și Țoțora-Zagarancea, treceau pe locurile mai ridicate ale stepei din această zonă, intersectându-se pe promontoriul cu așezarea Bălți. Direcția acestor drumuri s-a întipărit în trama stradală și toponimia urbană a localității. Orașul s-a format în partea superioară a promontoriului, densitatea clădirilor în partea centrală, acolo unde s-au format piețele și străzile comerciale era foarte mare, iar la periferii localitatea avea o structură afânată, proprietățile fiind amplasate rar.

Structura urbană apărută în mod firesc: era radiar-concentrică, străzile concentrice „ocolesc” promontoriul, iar cele radiare erau perpendiculare cotelor, cu traseele în pantă oportună. Construcțiile se făceau la întâmplare, străzile înguste și strâmbe aminteau de un labirint încurcat.

Primul planul de sistematizare urbană, sau plan urbanistic, a fost elaborat în 1839 de arhitectul K.A. Pomorțev, fiind confirmat abia la 9 februarie 1845.[72] Orașul a fost supus sistematizării urbane, în spiritul structurii sale create în mod firesc. Conform planului, teritoriul urban a fost extins spre sud și sud-vest de Catedrală Sf. Nicolae, a cărei clădire a concentrat ca un focar străzile sistemului radial-evantai, cele mai importante dintre acestea continuând direcția străzilor vechi. Cea mai importantă stradă și-a păstrat direcția drumului Iași (Sculeni)-Soroca; trecea printre catedrală și piață - astăzi strada Ștefan cel Mare, ce continuă spre podul peste Răut.

Sediul Băncii Româneşti - clădire construită în stil mauritan de Angelo de Vecchi (a fost distrusă în timpul regimului comunist, chiar dacă figura în lista monumentelor arhitecturale)

Perpendicular acestei artere, orientată spre Catedrală Sf. Nicolae este strada care poartă denumirea drumului spre Chișinău, orientată spre podul peste Răuțel. Raza orientată spre sud-dest făcea legătura între catedrală și conacul proprietarilor orașului (Panaite, Catargi, Bodesu). Pe această rază s-au format câteva piețe comerciale și publice, cu un spațiu curgător similar sistemului vaselor comunicante: piața cu alimente, piața de cai, centrul comercial de formă pentagonală - Tarabele comerciale. Pe direcția sudică un enorm sector reprezenta oborul pentru vite cornute.

În conformitate cu proiectul din 1839 a avut loc sistematizarea orașului și construcția spitalului militar (1826), a poștei, a penitenciarului (1828) și amplasarea conacului urban al proprietarilor și a oborului, obiective încadrate perfect în structura urbană, realizată după confirmarea proiectului în 1845, în total în oraș 1516 clădiri.[73]

În așa mod, centrul arhitectural al Bălțiului s-a format pe teritoriul din apropierea Catedralei, în jurul nucleului vechi al urbei în partea centrală. Aplicarea proiectului s-a realizat, însă, în mod mecanic. Au fost comasate în cartiere trapezoidale parcelele private și au fost divizate alte parcele, mai mari, prin trasarea străzilor-raze și străzilor concentrice. Străzile-raze din partea de vest a orașului erau orientate spre Catedrala Sf. Nicolae, iar cele dinspre sud și est, unde orașul era dens populat, orientarea străzilor a întâmpinat dificultăți, fiind realizate fără a respecta faptul că în vizor era proiectată Catedrala. În partea de nord-est a orașului, spre Soroca și Hotin și în regiunea oborului de vite, s-a păstrat parcelarea veche, cu străzile inițiale, cu un contur neregulat.

Reşedința episcopală

În Bălți erau puține spații verzi, remarcându-se doar grădina conacului Catargiu din centru, în care erau plantați peste 2000 mii de pomi fructiferi și decorativi. Abia în 1856 este amenajată prima grădină publică, care ocupă un sector în apropierea conacului lor, denumită inițial în onoarea împărătesei Maria Alexandrovna. Ulterior este cunoscută sub numele „grădina Bodescu”, în perioada interbelică «Regina Maria», iar în prezent Parcul Andrieș. Primul plan arhitectural a devenit punct de pornire a dezvoltării orașului. Planul urbanistic din 1845 se reflectă și în prezent în trama stradală a orașului Bălți.

În perioada interbelică se construiește intens în partea de apus a orașului, unde se ridică catedrala nouă, stabilimente școlare, mai multe case de raport și vile cu unul-două etaje. Este valorificată suburbia Pământeni unde se construiește gara de pasageri la tronsonul de cale ferată Bălți-Ungheni, complexul edilitar al reședinței episcopale. În partea centrală au fost păstrate piețele comerciale, separate între ele prin edificarea unor clădiri cu arhitectură modernă. În 1923 fondul locativ constituia 106 mii m2. Deoarece terenurile din centrului orașului erau scumpe, se folosea construcția pe perimetru a cartierelor locative.[74]

Piaţa Independenţei în perioada sovietică

Edificiile publice și casele de locuit au cunoscut o arhitectură bazată pe două orientări stilistice: neoromânesc și modern românesc. Din Bălți, stilul neoromânesc s-a răspândit la răsărit de Prut. Nicăieri în altă parte a Basarabiei n-au fost construite atât de multe și strălucitoare edificii în spirit național ca în Bălți. În această perioadă la Bălți se înregistrează cele mai rapide tempouri de dezvoltare economică și arhitecturală dintre toate centrele urbane din Basarabia. Orientarea neoromânească a arhitecturii orașului arată adevărata sa măsură în cadrul programelor eclesiastice. Apariția lor datorează, în special, episcopului Visarion Puiu care invită la construcție arhitecți cu renume. Primul exemplu de stil neoromânesc în Basarabia îl constituie biserica “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (arhitect A. Ivanov), terminată în 1929.[75]

În anii 1924-1935 este edificată catedrala episcopală “Sfinții Împărați Constantin și Elena” (arhitecți A. Gabrielescu și A. Ivanov). Acest edificiu de cult prezintă un exemplu semnificativ pentru categoria programelor religioase realizate în stilul neoromânesc. Procedeele decorative utilizate denotă influența arhitecturii brâncovenești. O lucrare valoroasă – replică la vestita biserică a mănăstirii Argeșului – este biserica “Sfânta Cuvioasa Parascheva”, construită în anii 1924-1935. Autorul proiectului, arhitectul A. Gabrielescu se manifestă ca promotor al arhitecturii eclesiastice muntenești, probabil, pentru a comemora locul anterior de activitate a episcopului Visarion Puiu – mănăstirea Argeșului.[75]

Bloc de locuințe în cartierul Dacia

Una din cele mai strălucite opere de arhitectură în spiritul stilului neoromânesc este palatul reședinței episcopului Visarion Puiu, fondată pe pământ viran, în suburbia Pământeni, pe drumul Glodenilor. Arhitecții A. Gabrielescu, N. Mihăiescu și R. Mihăiescu adoptă o soluție specifică arhitecturii neoromânești interbelice, utilizând detalii de origine brâncovenească și un joc al învelitorilor înalte din țiglă verde smălțuită.

În perioada interbelică, locuințele orășenilor erau construite în spiritul modernismului românesc, cu calități estetice noi, bazat pe scoaterea în evidență a cromaticii și facturii materialelor de construcție, pe raporturi simple, clare, din elemente de forme geometrice. Aceste construcții au constituit opera arhitectei Etti-Rosa Spirer, singurul arhitect cu licență la acel timp, care activa în cadrul Primăriei Bălți. Din cauza densității mari a centrului urban, casele de locuit aveau fațadele înguste, cu volumul dezvoltat în adâncul parcelelor de pământ, fiecare având prevăzută o curte.[75]

În orașul Bălți, după criza economică, apar noi case de locuit, realizate și în maniera constructivismului, ne mai vorbind de modernismul românesc devenind tradițional pentru localitate. Exemple de valoroasă arhitectură interbelică prezintă complexul de clădiri al actualei Universității “Alecu Russo”: Liceul teoretic pentru fete “Domnița Ileana” (1936, arhitect E.R. Spirer), Liceul teoretic pentru băieți “Ion Creangă” (1938, arhitect E.R. Spirer); Liceul evreiesc ș.a. Aceste edificii marchează extinderea arhitecturii constructiviste, moderniste și funcționaliste în domeniul instituțiilor de învățământ. În 1936-1938 interiorul casei de locuit a lui Hagi Marcarov au fost refăcute pentru Primăria Bălților (arhitect E.R. Spirer).[75]

Întreprinderile industriale – fabricile de ulei, de zahăr, morile - erau amplasate cu precădere la marginea orașului, mai ales în partea de vest și de sud ale orașului, în apropiere de râul Răuțel.

Bloc locativ construit în anii '80 din Dacia

În timpul războiului, partea centrală a orașului fost distrusă și în locul cartierelor distruse a fost amenajată o grădină publică, Parcul central. Locuințele distruse din partea veche a orașului au fost înlocuite cu un scuar, iar clădirile construite în stilul modern românesc care s-au păstrat au fost demolate pentru formarea pieței centrale gigantice (Piața Vasile Alecsandri din Bălți), cu spațiu exorbitant; unele clădiri au fost păstrate izolat, într-un raport adecvat cu imobilele cu apartamente de 5-9 etaje din centrul orașului. Astfel, a început înlocuirea arhitecturii românești cu cea sovietică. Aproape tot centrul urban a fost reconstruit și s-au ridicat clădiri importante din punct de vedere urban: sediul Sovietului orășenesc de deputați (în prezent Primăria municipală), Școala nr. 6, imobile de locuințe cu 3 etaje de-a lungul străzilor Independenței Ștefan cel Mare), cu compoziția fațadelor după schema obișnuită pentru empirul sovietic.[76]

Sediul Moldtelecom din Bălți
Blocuri noi în Bălţi

În perioada sovietică s-au construit case blocuri monolit fără vreo valoarea arhitecturală. Planurile de resistematizare din perioada sovietică continuă ideea locuirii în comun. Aspectul arhitectural era excesiv de tipizat în tot spațiul ex-sovietic, ceea ce ducea la dispariția tradițiilor naționale și locale. În anii `80 s-a înregistrat cel mai mare ritm de creștere a fondului locativ. În 1988 volumul construcțiilor a atins 118 mii m2.[77] Începând cu anul 1962 construcția de case particulare a fost interzisă, fiind reluată abia în 1988. Orașul Bălți a fost pionierul în construcția caselor particulare mari. Astfel, are loc repartizarea terenurilor libere din cartierele limitrofe Bălții Noi și Dacia [78] Ultimul plan urbanistic a fost efectuat cu încălcarea Legii cu privire la protecția monumentelor de istorie și cultură.[79] În plan se promovează aceeași tendință: demolarea caselor individuale sau cu unul-două etaje și înlocuirea lor cu imobile cu multe apartamente, de nouă etaje, amplasate lejer, cu spațiu liber în jur. Este evidentă acum disproporția dintre planul orașului, al tramei stradale, realizată pentru o anumită scară umană și formele uriașe ale noilor clădiri. În efect, multe străzi dispar, înglobate în mijlocul cartierelor comasate.

După proclamarea independenței, obiectivele cu rol socio-cultural noi au fost edificate în proporție de 90% în baza proiectelor individuale, ceea ce a contribuit la schimbarea aspectului extern al Bălțiului.[80] În 2000 fondul locativ al orașului este alcătuit din 1.562 clădiri (26.918 apartamente), dintre care 1.003 clădiri sunt cu un singur nivel. Restul clădiri sunt repartizate astfel: cu cinci niveluri – 242 , cu două niveluri – 162 , cu nouă niveluri – 70 și 85 de clădiri sunt cu diferite niveluri, inclusiv o clădire cu 16 nivele.[81]

În 2008 este sfințită Biserica Tuturor Sfinților din preajma cartierelor Podul Chișinăului și Microraionul III, primul lăcaș ortodox de după 1935.[82] Clădirea bisericii este construită după proiectul arhitectului Valeriu Postolachi, în stil moldovenesc.[83]

Monumente istorice și arhitectonice[modificare | modificare sursă]

Bustul lui Ion Creangă
Bustul lui Taras Şevcenko

Municipiul Bălți posedă un patrimoniul istoric unicat. Importanța considerabilă a monumentelor istorice în evoluția orașului se dovedește prin necesitatea păstrării și revitalizării potențialului cultural și ideologico-patriotic unicat, care s-a creat și acumulat pe parcursul istoriei.[84] În registrul Direcției cultură a mun. Bălți sunt introduse 42 monumente, din care 10 – de istorie, 18 – de arhitectură, 7 – de arheologie, 7 – de cultură. Majoritatea monumentelor existente sunt amplasate în zona centrală a urbei.

Alte obiective de importanță arhitecturală[modificare | modificare sursă]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Dinamica populației[modificare | modificare sursă]

Numărul populației stabile a municipiului Bălți, înregistrat la recensământul din 5-12 octombrie 2004, a fost de 127561 locuitori, inclusiv 122669 locuitori în mediul urban și 4829 locuitori în mediul rural. La sfârșitul secolului al XX-lea numărul locuitorilor urbei a scăzut din cauza înrăutățirii situației social-economic, multe persoane emigrând. În comparație cu anul 1989, la recensământul din 2004 populația municipiului Bălți s-a redus cu 33 914 persoane, sau cu aproximativ 21%.[85][86]

Din totalul populației urbei Bălți, de 122 669 loc., 56 031 reprezintă populația masculină și 66 638 cea feminină, sau 45,67% - bărbați și 54,33% – femei. Din numărul locuitorilor satelor Elizaveta și Sadovoe 2387 sunt bărbați și 2505 - femei. Circa 50,1% din populația orașului Bălți trăiau în localitatea de recenzare de la naștere.[87]

Evoluția populației mun. Bălți
Bloc locativ din municipiu

Din numărul total de 107 018 de locuitori cu vârsta de peste 15 ani în municipiului Bălți, 58 197 persoane erau căsătorite, inclusiv 53 915 oficial și 4282 - neoficial; necăsătoriți – 29 000 persoane, văduvi – 9 865 persoane; divorțați – 8231 persoane; despărțiți – 1 701 persoane. În mediul urban erau 103 057 de persoane ce au atins vârsta de 15 ani, dintre care 54,16% sunt căsătoriți, inclusiv 50,21% oficial și 3,95% neoficial. Ponderea celibatarilor era de 27,19%. Văduvii constituie 9,18% din populația orașului Bălți. Aproximativ 7,85% din locuitori erau divorțați și 1,54% - despărțiți.[87]

În 2008 au fost înzestrate 1143 de cupluri noi și 573 divorțuri, rata nupțialității fiind de 7,7‰ și a divorțialității de 3,9‰.[88]

Demografia municipiului Bălți se află într-un declin, nu doar din cauza emigrărilor. Nivelul natalității înregistrat pe parcursul anilor 2005-2008 oscilează între 9,2‰ și 9,9‰, mortalitatea între 10,2‰ și 10,5‰. În așa situație, bilanțul populație era negativ, fiind cuprins între -0,6‰ și -1,1‰.[88] Totuși, în 2009 s-a înregistrat un bilanț natural pozitiv, de 1,1‰, natalitatea de 11,0‰ și mortalitatea de 9,9‰.[89]

La 1 ianuarie 2011 populația stabilă a municipiului Bălți constituia 149,1 mii persoane, inclusiv 144,2 mii urbană și 4,9 mii rurală.[90]

Structura pe grupe de vârstă și sexe[modificare | modificare sursă]

Structura populației urbane (satele Sadovoe și Elizaveta nu sunt incluse) a municipiului Bălți pe grupe de vârstă și sexe este indicată în tabelul de mai jos (datele recensământului din 2004):[87]

Grupa de vârstă,
ani
Total locuitori Structura în % Bărbați la 1000
de femei
ambele sexe masculin femenin ambele sexe masculin femenin
0 - 4 5680 2918 2762 4,63 5,21 4,14 1056
5 - 9 5680 2844 2836 4,63 5,08 4,26 1003
10 - 14 8252 4183 4069 6,73 7,47 6,11 1028
15 - 19 14627 6869 7758 11,92 12,26 11,64 885
20 - 24 11298 5272 6026 9,21 9,41 9,04 875
25 - 29 9424 4636 4788 7,68 8,27 7,19 968
30 - 34 8726 4031 4695 7,11 7,19 7,05 859
35 - 39 8312 3849 4463 6,78 6,87 6,70 862
40 - 44 9968 4524 5444 8,13 8,07 8,17 831
45 - 49 10058 4518 5540 8,20 8,06 8,31 816
50 - 54 8915 3899 5016 7,27 6,96 7,53 777
55 - 59 5528 2391 3137 4,51 4,27 4,71 762
60 - 64 4614 2000 2614 3,76 3,57 3,92 765
65 - 69 4191 1629 2562 3,42 2,91 3,84 636
70 - 74 3097 1109 1988 2,52 1,98 2,98 558
75 + 4099 1268 2831 3,34 2,26 4,25 448
nedeclarată 200 91 109 0,16 0,16 0,16 835
Total Bălți 122669 56031 66638 100,00 100,00 100,00 841

La 1 ianuarie 2010 ponderea copiilor (0-14 ani) era de 14,0%; adulților (15-59 ani) –72,4% și persoanele vârsnice (60+) alcătuiau 13,6%.[91]

Structura etnolingvistică[modificare | modificare sursă]

Circle frame.svg

Structura etnică

     Moldoveni (52.43%)

     Ucraineni (23.74%)

     Ruși (19.22%)

     Români (1.77%)

     Polonezi (0.67%)

     Evrei (0.32%)

     Bulgari (0.23%)

     Țigani (0.21%)

     Alții (1.38%)

După datele recensământului din anul 2004, majoritatea locuitorilor municipiului Bălți sunt moldoveni - 52,4 % (66 877 loc.), români - 1,8 % (2258 loc.). Dintre popoarele slave cei mai mulți sunt ucraineni - 24% (30 288 loc., în majoritate, vorbitori de limbă rusă), urmați de ruși - 19,2% (24 526 loc.) și bulgari - 0,2% (297 loc.). Ponderea găgăuzilor este foarte mică, de 0,2% (243 loc). Altor etnii aparțin 2 889 locuitori, circa 2,3% și nu și-au declarat naționalitatea 183 persoane, 0,1%.

În Bălți populația este mai pestriță, dar, de asemenea, predomină moldoveni/românii - 65 079 persoane. La recensământul precedent, din 1989, ponderea moldovenilor era de 37 la sută.[92] Din minoritățile etnice cele mai numeroase sunt ucrainenii - 29 668 persoane și rușii 24 341 persoane, fiind urmați de polonezi - 856 persoane, evrei - 409, bulgari - 296 persoane, rromi - 272 persoane, găgăuzi 272 persoane alte etnii - 1514 locuitori.

Majoritatea populației e bilingvă, în special vorbitorii de limbă româna cunosc și rusa, pe când vorbitori de rusă preferă să nu învețe româna.



Circle frame.svg
Limbile vorbite de către
populația urbană în 2004

     Limba română (41.23%)

     Limba rusă (55.29%)

     Limba ucraineană (3.06%)

     Nedeclarată (0.16%)

     Altă limbă (0.26%)

Naționalitatea Nr. total Limba vorbită de obicei (2004)[93]
limba română limba rusă limba ucraineană limba găgăuză limba bulgară Altă limbă Nedeclarată
pers.  % pers.  % pers.  % pers.  % pers.  % pers.  % pers.  %
Moldoveni 62.836 46.675 74,53 15951 25,38 154 0,24 2 0,003 5 0,007 48 0,07 0 0,0
Români 2243 2004 89,34 229 10,20 7 0,23 0 0,31 1 0,04 2 0,08 0 0,0
Ucraineni 29.668 1.169 3,94 24.986 84,21 3.495 11,78 8 0,02 0 0,0 10 0,03 0 0,0
Ruși 24.341 479 1,96 23812 97,82 42 0,17 0 0,0 0 0,0 8 0,03 0 0,0
Bulgari 296 34 11,48 255 86,14 1 0,33 0 2,02 6 0,0 0 0,0 0 0,0
Găgăuzi 234 23 9,82 194 82,90 7 3,29 10 4,27 0 0,0 0 0,0 0 0,0
Alte naționalități 2868 173 6,03 2406 83,89 55 1,91 1 0,03 0 0,0 212 7,39 21 0,73
Nedeclarată 183 0 0,0 0 0,0 0 0,0 0 0,0 0 0,0 1 0,54 182 99,45
Total 122669 50588 41,23 67833 55,29 3761 3,06 21 0,01 12 0,009 281 0,22 203 0,16

„Comunitatea rusă din Bălți” a fost fondată la 18 septembrie 1997. Scopul comunității constă în păstrarea și dezvoltarea limbii ruse în oraș, apărarea drepturilor civile, culturale, sociale ale membrilor comunității și acordarea ajutorului doritorilor de a se repatria în Rusia.

Sediul „Casei poloneze” din Bălţi

Diasporei poloneze din Bălți îi aparține meritul da a fi un centru important care orientează activitatea etnicilor polonezi spre consolidarea relațiilor economice și culturale între Republica Moldova și Polonia.[94] La începutul secolului XXI comunitatea poloneză din Bălți număra aproximativ 3 mii de oameni.[95] La 20 august 1994 a fost înregistrată „Casa poloneză” (Polski Dom) în Bălți - centrul etnocultural a polonezilor din oraș cât și a celor din nordul țării. Una din direcțiile principale ale activității etnoculturale este menținerea și dezvoltarea limbii poloneze. „Casa poloneză” a devenit un centru, considerat nucleu al culturii poloneze în Republica Moldova. Aici lucrează profesori veniți din Polonia, sunt create diverse scenarii pentru activități instructiv-educative.[96] Lecțiile se țin pentru doritorii de toate vârstele. Tineretul studiază după o programă intensivă a limbii și literaturii poloneze, la aceste cursuri studiindu-se istoria și geografia Poloniei. În 2003, cursurile sistematice erau frecventate de peste 150 de copii.[95] În fiecare an „Casa poloneză” ajută tinerii cu perfectarea actelor pentru admiterea la instituțiile din Polonia.[96] Pentru însușirea mai bună a tradițiilor și datinilor naționale s-au înființat ansamblul vocal de tineret „Lastocika” și cel de dansuri populare „Krokus”.[95] O atenție deosebită este acordată veteranilor din armata poloneză, constituiți în Cercul Combatanților Polonezi. Casa Poloneză din Bălți a fondat 9 filiale în raionale adiacente.[96]

În 1999 a fost dat în exploatare un nou sediul al Casei Poloneze. La această festivitate oaspeți de onoare au fost ambasadorul Poloniei în Republica Moldova, parohul bisericii poloneze, primarul orașului.[94][95]

Casa Poloneză colaborează cu diverse structuri și organizații de oficiale și neguvernamentale precum Asociația Medicală Poloneză „Caritas”, Ambasada Republicii Polone în Chișinău, Fundația „Wspolnota Polska”, „Ajutor pentru Polonezii din Est” și alte organizații poloneze din România și Ucraina.[94]

La Bălți sunt înregistrate două societăți etnoculturale rome: „Baht Romala” și „Șatro”. La societatea „Șatro” s-a organizat și Ansamblul de dans „Luludi” - în traducere din romani - floare.[97]

Comunitatea germană din Bălți „Renaștere” („Wiedergeburt”) a fost fondată în 1999. Cu ajutorul Ambasadei Republicii Federative Germane din Chișinău a fost organizat un Centru cultural. În cadrul centrului se studiază limba germană, cultura germană, se editează buletinul „Wiedergeburt”.[98]

Religia[modificare | modificare sursă]

Circle frame.svg

Structura religioasă în 2004

     Ortodocși (86.98%)

     Baptiști (2.04%)

     Romano-catolici (0.77%)

     Adventiști (0.45%)

     Penticostali (0.38%)

     Sinoprezbiterieni (0.21%)

     atei (0.42%)

     fără religie (2.59%)

     nedeclarată (4.07%)

     Alte religii (2.09%)

Sub aspect religios cea mai mare parte a bălțenilor sunt ortodocși – 110 961 persoane, baptiști s-au declarat 2609 persoane; romano-catolici – 990 persoane; adventiști de ziua a șaptea – 576 persoane; penticostali – 487 persoane; aparțin Bisericii evanghelice sinodoprezbiteriană – 296 persoane; ortodocși de rit vechi – 47 persoane; alte religii – 2388; atei – 544; fără religie 3304 și nedeclarată – 5193 persoane.

În Bălți activează 10 biserici și 2 catedrale din cadrul eparhiei de Bălți și Fălești (Mitropolia Moldovei), o parohie romano-catolică, 5 biserici ale Uniunii Creștinilor Evangheliști-Baptiști, 3 comunități ale Adventișilor de Ziua a Șaptea, 18 comunități ale Martorilor lui Iehova, 8 biserici a Credinței Evaghelice, o comunitate iudaică și o biserică armeană.

Biserica baptistă "Emanuel"

Structura economică a populației[modificare | modificare sursă]

Numărul populației încadrate în diferite ramuri economice în 2003:[99]

Nr.
d/o
Denumirea sectorului economic Cantitatea
mii oameni  %
1 Populația aptă de muncă 99,2
2 Populația totală amplasată în câmpul muncii 44,2
2.1 În sector producător 16,8 38,01
*industrie 15,9 35,97
*agricultură 0,9 2,0
2.2 Sectorul neproductiv 27,4 61,99
*comerț 7,2 16,29
*prestarea serviciilor 20,2 45,7
3 Invalizi 4,3
4 Șomeri 50,7

Cultură[modificare | modificare sursă]

Rețeaua de instituții culturale este formată din 10 subunități: Palatul municipal de cultură, 2 case de cultură din satele care intră în componența municipiului, 4 cluburi, o galerie de artă și biblioteca publică cu 8 filiale. În domeniul cultural în oraș funcționează 65 de cercuri și secții de amatori, inclusiv 46 pentru copii. Din numărul total de colective 15 au titlul onorific de „colectiv model”. Colectivele artistice din municipiu au participat la diverse manifestații culturale în mai multe țări ca Ucraina, Rusia, România, Germania, Ungaria, Franța, etc. În fiecare an în municipiu se organizează peste 350 manifestații culturale.

Galeria de artă „Antioh Cantemir” a fost deschisă în anul 1975 și anual prezintă câte 10 expoziții de artă a artiștilor din municipiu, organizează concerte, întâlniri de creație, concursuri, etc.

Palatul de cultură al Municipiului Bălți este cunoscut printr-o activitate dinamică. În cadrul palatului actual funcționează zeci de colective artistice, cercuri etnografice, cluburi pe interese, etc. În fiecare din cele 8 centre de cultură își demonstrează măiestria artistică ansamblurile de dansuri populare „Vântuleț” și „Flori de tei”, orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru”, colectivele teatrale „Dialog” și „Baștina”, precum și alte colective artistice.

Pe lângă aceasta în municipiu se desfășoară reprezentații dramatice la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”.

Ziua orașului și Hramul au început să se sărbătorească concomitent la 22 mai din 1993.[100]

Mass-media[modificare | modificare sursă]

Palatul municipal de cultură

Mass-media locală este la un nivel mediu de dezvoltare. Unicul post de televiziune din Bălți, care a activat aproape un deceniu, fusese lichidat. Cele mai răspândite surse de informare sunt ziarele. Pe lângă acestea, La Bălți activează Agenția de știri DECA-press, care administrează și portalurile de știri HotNews.md și Comunicate.md. Există și puncte de corespondenți ale celor mai importante posturi TV din Moldova, cum ar fi Publika TV.[101]

Ziare[modificare | modificare sursă]

Ziarele locale reprezintă surse importante de informații privind viața orașului. Numărul ziarelor editate la Bălți este extrem de mic, doar 4 publicații. Discriminarea publicațiilor private în raport cu cele publice este destul de evidentă. Administrațiile publică locală editează propriul ziar oficial - „Golos Bălți”, fondat în 1947 și denumit până în 1991 „Comunist”. „Golos Bălți” este un ziar bisăptămânal, apare în limba română și rusă, marți, în volum de 4 pagini și vineri, în volum de 8-16 pagini, tirajul nu este divulgat.[102] În limba română ziarul se numește „Vocea Bălțiului” – apărut în 2004, fiind unicul ziar în română în municipiul Bălți. Ambele publicații sunt finanțate din buget. Ziarul Golos Bălți favorizează cel mai frecvent, direct sau indirect, Partidul Comuniștilor, în special în perioadele de companie electorală.[103]

În iulie 1996, jurnalista Ludmila Gorbul fondează publicația periodică de limba română „Cugetul”. Dar, în 1999 din cauza situației financiare grea editarea ziarul a încetat.[104] În 1994, la Bălți, este fondat ziarul „SP” - un săptămânal de limbă rusă cu un tiraj de circa 4500 exemplare în 2010 [102]. În perioada anilor 2000, „SP” a publicat mai multe articole critice la adresa unor funcționari publici locali, exponenți ai Partidului Comuniștilor [103]. În timpul alegerilor locale generale din 2007 ziarul SP a fost supus unor intimidări fiindu-i arestat tirajul, jurnaliștilor li s-a îngrădit accesul la întrunirile electorale cu Vladimir Voronin ce au avut loc în localitate etc.[102][105][106]

Din 2007 apare ziarul Gazeta.MD - publicație săptămânală de limba rusă.[104]

Televiziune[modificare | modificare sursă]

Turn de televiziune

Municipiul Bălți dispune de un post local de televiziune - BTV, înființat în 1993 de investitori privați și aparținea companiei SA Teleradio Bălți. În cele din urmă, da la mijlocul anilor 90, pachetul de acțiuni al S.A. „Teleradio Bălți” este deținut de Primăria municipiului Bălți. În 2006 este aprobat noul Cod al audiovizualului care prevede reorganizarea instituțiilor audiovizuale deținute de autoritățile administrației publice locale, urmând ca acestea să emită în termen de 3 luni deciziile respective.[107] Consiliul Municipal Bălți a aprobat decizia privind privatizarea „Teleradio-Bălți” cu o întârziere semnificativă - abia la 5 martie 2008.[108] La 30 noiembrie 2009, Primăria municipiului Bălți și-a asumat angajamentul să înstrăineze S.A. „Teleradio Bălți” până la 1 februarie 2010, organizând licitații.[107] În luna decembrie a aceluiași an, Consiliul Municipal Bălți a decis lichidarea „Teleradio Bălți”, după ce la 9 noiembrie 2010 CCA a interzis BTV să mai emită din cauza expirării licenței.[109] În cele din urmă concursul pentru frecvență a fost câștigat de compania SRL „TV Bălți”. La 27 februarie 2012 televiziunea bălțeană a reînceput emisia într-un format nou.

Operatorii TV prin cablu „SUN Communications” și Moldtelecom au lansat și în municipiul Bălți televiziunea în format digital (DTV). La Bălți sunt disponibile 34 de canale prin cablu, dintre care: 4 în limba română, 12 în limba română și în rusă (sau parțial cu subtitrare în română), 16 în limba rusă, 2 în ucraineană, 1 în engleză și 1 în franceză; și 12 canale prin spațiu.

Radio[modificare | modificare sursă]

În anul 1994 la Bălți a fost fondată compania Blue Star SRL care a deținut licență de emisie pentru postul de radio „FM 103.5” începând cu anul 1997, fiind primul post de radio autohton care a apărut în afara Chișinăului. Postul de radio „FM 103.5” și-a format un auditoriu considerabil și constant, fapt confirmat prin sondajele de opinie efectuate.[110] În toamna anului 2006, firma „Marketing Media Index”, reprezentanta TNS din Ucraina, a efectuat un sondaj privind audiența posturilor de radio. Astfel, 65 la sută din populația zonei de nord a republicii s-a pronunțat pentru „FM 103.5”, care difuza sută la sută emisiuni de producție autohtonă, în limbile română și rusă, fără a se implica politic.[111][112] A participat la mai multe proiecte ale societății civile cu impact socio-uman, iar programele postului FM 103.5 au obținut distincții și premii la concursurile naționale în domeniu. Cu aceste date la activ, la 19 ianuarie 2007, Blue Star SRL a depus dosarul de participare la concursul anunțat de CCA, încadrându-se în termenii prevăzuți de legislația în vigoare.[110]
La 13 februarie, CCA i-a refuzat postului de radio bălțean „FM-103.5” prelungirea licenței, motivând prin nerespectarea de către FM 103,5 a volumului de emisie în limba de stat, fapt constatat în timpul unei monitorizări de 12 ore.[113][114] Pe de altă parte, alte trei posturi de radio emit la Bălți în limba rusă, retransmițând stații de radio rusești, și în niciun caz CCA nu a „depistat” încălcări ale Codului Audiovizualului.[115] Licență de emisie pe care emitea postul de radio FM 103.5 a fost dată postului de radio City-FM[116] al companiei „Divaserv media” SRL, protejată de viceprimarul de Bălți, Andrei Ciornâi, fost secretar comsomolist.[111][117] Astfel, puterea locală și-a consolidat controlul asupra spațiului informațional.[111][118][119]

Lista stațiilor de radio în FM (87,50 - 108,00 MHz cu o rată de 50 kHz) și VHF (65,81 - 74,00 MHz cu o rată de 30 kHz)

  • 90,00-"Ploaia de Argint/Серебряный дождь"
  • 90,50-"Antena-C"
  • 92,00-"Retro Moldova"
  • 100,7-"Radio Micul Samaritean" (Mîndreștii Noi)
  • 101,0-"Vocea Basarabiei" (Pelinia)
  • 101,5-"City Radio"
  • 102,1-"Radio Alla" (în curând)
  • 102,9-"BBC" (Mîndreștii Noi)
  • 103,5-"City Fm"
  • 103,9-"Fresh FM"
  • 104,9-"Radio Moldova" (Mîndreștii Noi)
  • 105,6-"Megapolis FM"
  • 106,2-"PoliDisc/Русское Радио"
  • 107,2-"NOROC"
  • 107,6-"Hit FM" (Mîndreștii Noi)

Știință[modificare | modificare sursă]

La Bălți activează Institutului de Cercetări de Câmp „Selecția” specializat în ameliorarea și selecția culturilor agricole, elaborarea sistemelor de agricultură durabilă, perfecționarea tehnologiilor de cultivare a culturilor de câmp.[120] Pe câmpurile Republicii Moldovei se cultivă 79 soiuri și hibrizi creați la ICCC „Selecția”, inclusiv: 16 soiuri de grâu de toamnă; 5 soiuri de orz de toamnă; 2 soiuri de orz de primăvară; 9 soiuri de soie; 8 soiuri de fasole; 5 soiuri de mazăre; 4 soiuri de lucernă; 4 soiuri de măzăriche de toamnă; 5 soiuri de măzăriche de primăvară; 12 hibrizi de floarea-soarelui și 4 de sfeclă de zahăr [30].
ICCC „Selecția” este deținătorul celui mai mare număr de brevete pentru invenții în Republica Moldova. Către AGEPI au fost înaintate 54 cereri de brevet. Printre deținătorii celui mai mare număr de brevete de autor se numără: I. Nișcii, I. Procofiev, V. Corobco, I. Untila, I. Tcacenco, L. Telega, I. Covalischi ș.a [30].

La 14 februarie 2006 a fost inaugurată filiala Academiei de Științe a Moldovei în cadrul Universității Alecu Russo și Institutului de Cercetări de Câmp „Selecția”, având drept scop extinderea cercetărilor fundamentale și aplicative în diferite domenii ale științei în nordul țării.[121][122]
În cadrul Filialei AȘM funcționează trei Centre de cercetare interinstituționale de colaborare dintre AȘM (Filiala Bălți) – Universitatea de Stat din Bălți – Centrul Științifico-Practic „Selecția” și Institutul de Cercetări Științifice „Rif AcvaAparat”, și anume: Centrul de Cercetări Umanistice, Centrul de Cercetări în Științele Exacte și Economice și Centrul de Cercetări în Științele Naturii.[123] Pe parcursul anului 2010 a fost efectuată evaluarea potențialului uman al centrelor și s-a creat baza de date a doctorilor habilitați/doctorilor în științe care activează la Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Centrul Științifico-Practic „Selecția”, Institutul de Cercetări Științifice „Rif AcvaAparat”, Centrul de Medicină Preventivă din Bălți.[123]

Educație[modificare | modificare sursă]

Învățământ[modificare | modificare sursă]

Liceul Teoretic Nikolai Gogol
Vezi și: Lista instituțiilor de învățământ din Bălți

În municipiul Bălți își au sediul multe instituții de învățământ superior, mediu de specialitate și profesional-vocaționale. Acestea pot servi ca o bază excelentă pentru dezvoltarea resurselor umane, cu impact asupra dezvoltării economice a întregii RD Nord, nu doar asupra municipiului. În 2004 în sistemul educațional din municipiu erau antrenați 1.448 pedagogi dintre care 968 lucrează în școli.[124]

Învățământul preșcolar constituie o etapă incipientă pentru încadrarea copiilor în sistemul educațional. La Bălți, funcționează 35 de instituții preșcolare (grădinițe), dintre care un sanatoriu și 5 instituții speciale. În sistemul preșcolar de învățământ se numără circa 232 grupe de copii cu un contingent de peste 5.000 copii.[125][126]

Învățământul primar și secundar general este reprezentat 30 de instituții[127], inclusiv o școală primară, 5 gimnazii, 13 licee teoretice și un liceu teoretic regional, 6 școli medii de cultură generală și o școală serală. Învățământul special cuprinde 2 instituții, Școala interna

auxiliară și Școala internat pentru slabvăzători, și este organizat pentru copiii cu deficiențe în dezvoltarea intelectuală sau fizică. La Bălți activează și Gimnaziul-internat pentru copii orfani și rămași fără îngrijirea părinților.[128] Numărul elevilor din instituțiile de învățământ primar și secundar general constituie aproximativ 14 - 15 mii persoane [125][127].
PCRM a propus ca începând cu 1 septembrie 2008 obiectul limba română să fie înlocuit cu „limba moldovenească” în toate școlile din Bălți,[129], în pofida protestelor profesorilor [130], însă fără realizare.

Un rol deosebit în pregătirea cadrelor calificate pentru satisfacerea pieței de muncă regionale îi revine învățământului secundar profesional.[131] Rețeaua unităților municipale din învățământul secundar profesional este formată din 5 școli profesionale și o școală de meserii, cu peste 3200 de elevi, atât din Bălți, cât și alte localități din țară. Anual, la școlile profesionale sunt înmatriculați peste 1 600 de elevi, ajungând uneori la 2000.[125][127]

Universitatea de Stat Facultatea de Economie și Drept

În domeniul învățământul mediu de specialitate funcționează 6 colegii: Colegiul Pedagogic „Ion Creangă”, Colegiul de Medicină, Colegiul de Industrie Ușoară, Colegiul Tehnic Feroviar, Colegiul Politehnic și Colegiul de Muzical-Pedagogic. Colegii reprezintă o treaptă intermediară între învățământul secundar profesional și cel superior. După absolvirea colegiului, studenții obțin diplomă de studii medii de specialitate, care le oferea titularilor calificarea de specialist cu nivel mediu de pregătire (tehnician, tehnolog) în profilul și specialitatea studiată.[132] La colegiile bălțene învață aproximativ 3,5 mii de studenți, dintre care 35% - în bază de contract.[125][127]

La Bălți își desfășoară activitatea 3 instituții de învățământ superior: Universitatea de Stat Alecu Russo (fondată în 1945 ca Institut învățătoresc)[133], Institutul Nistrean de Economie și Drept, filiala Institului Baltic de Ecologie, Politică și Drept[134] (din Sankt-Petersburg) și centrul de instruire al filialei Institutului Umanistic Contemporan din Republica Moldova. În ultimii ani numărul total al studenților s-a micșorat de la 10 898 persoane în anul 2006 până la 7 836 în 2010 [125][127]. La Bălți își fac studiile circa 8% din numărul total de studenți din Republica Moldova.[135] Pe lângă aceasta sistemul de învățământ din municipiu cuprinde și organizarea lucrului de odihnă a copiilor în perioada de vară, care este asigurat de 4 tabere de odihnă cu o capacitate totală pe sezon de 1.000 locuri.[124]

Biblioteci[modificare | modificare sursă]

Biblioteca "Eugeniu Coșeriu"

Biblioteca Științifică a Universității de Stat „Alecu Russo” este un dintre cele mai mari biblioteci universitare din Europa de Est, numărând peste un milion de volume în 42 de limbi: 46% din acest număr reprezintă cartea științifică, 31% - cea didactică și 20 la sută - beletristică.[136][137] De la începutul anilor 2000 are loc informatizarea și automatizarea Bibliotecii Universitare. Cu cele 37 de calculatoare incluse în rețeaua locală (3 servere, 10 PC, cu un server performant) se oferă azi accesul la baze de date proprii (circa 140.000 informații, carte, periodice, analitice), ceea ce reprezintă 35% din toate titlurile deținute. Integral este cuprinsă în catalogul electronic colecția de carte în limba română.[138]
Schimbări rapide au loc în evoluția colecției bibliotecii, diversificându-se suporturile informaționale (CD și DVD). Un salt calitativ în acest sens îl avem datorită susținerii Fundației SOROS [138].

Biblioteca Municipală „Eugen Coșeriu” este un organism complex care include în sine Biblioteca centrală municipală 2 biblioteci comunale situate în suburbia Bălțiului, Biblioteca pentru Copii „Ion Creangă” și 7 filiale în toate cartierele orașului. În Biblioteca municipală activează 50 de bibliotecari și 26 de persoane auxiliare. Frecvența zilnică constituie mai bine de 800 de cititori.[139]
Biblioteca pentru Copii „Ion Creangă” este o filială a Bibliotecii Municipale „Eugen Coșeriu”, care deservește anual 6000 de copii, oferindu-le pentru consultare și împrumut mai bine de 110 000 de volume. Din 2006 Biblioteca „Ion Creangă” a inițiat un program de colaborare cu liceele din municipiu. La bibliotecă se organizează Ore literare, prin intermediul cărora sunt popularizate operele scriitorilor pentru copii.[140]

Sport[modificare | modificare sursă]

Stadionul echipei FC Olimpia Bălţi

Sportul a început să se dezvolte în masă în anii 20-30 ai sec. XX, când a activat Societatea Sportivă „Macabi”. Inițial, cele mai preferate erau luptele greco-romane și fotbalul, apoi au devenit atractive și baschetul, voleiul, boxul, gimnastica etc. După cel de-al Doilea Război Mondial, în Bălți au fost organizate școli sportive pentru copii și echipe profesionale de fotbal, baschet, canotaj ș.a.[141] Bălțenii au acces la un set de edificii sportive: 2 bazine de înot, 3 stadioane, 45 de săli sportive, 60 de terenuri și câmpuri sportive.[142]

Fotbal[modificare | modificare sursă]

În primii ani sovietici au fost formate echipele de fotal „Lokomotiv”, „Spartak”, „Burevestnik”, „Urojai”, mai târziu „Trud”, „Stroiteli”, „Pișcevik”, „Zarea”. Dintre antrenori, de cea mai mare popularitatea se bucura Petr Gorbaci, de la Lokomotiv. În 1958 echipa lui P. Gorbaci a fost deținătoarea cupei RSSM.[143] În prezent CF Locomotiv evaluează în Divizia „A” și a fost premiată de către FMF cu titlul de Campioană a diviziei pentru sezonul 2010-2011.[144]

Sănătate[modificare | modificare sursă]

Odată cu implementarea sistemului cu asigurări medicale obligatorii la Bălți s-a fondat Agenția Teritorială Bălți ce deservește atât municipiul cât și raioanele adiacente: Fălești, Râșcani, Sângerei și Glodeni.

Spitalul Clinic Municipal

Instituții medicale:

  • Spitatul Clinic Municipal
    • Departamentul Pediatrie
    • Centrul Perinatologic
    • Centrul de Plasament temporar și Reabilitare
    • Spitalul feroviar de cricumscripție
    • Centrul de Transfuzie a Sângelui
    • Centrul de sănătate prietenos „Atis”
    • Dispensarul Pneumofiziologic
  • Centrul Medicilor de Familie
  • Incomed, SRL
  • Centrul de Stomatologie
  • Stația Zonală de Asistență Medicală Urgentă "Nord"
Centrul de Sănătate nr. 2

Asistența medicală primară este acordată de către colaboratorii IMSP „Centrul Medicilor de Familie Municipal Bălți” pe 91 de sectoare de deservire în 5 Centre de Sănătate amplasate în oraș, Centrul de Sănătate satul Elisaveta și Oficiul Medicilor de familie satul Sadovoe. Centrele de sănătate dispun de cabinete ale medicilor de familie, laboratoare specializate: de proceduri, vaccinări, fizioproceduri, diagnostică funcțională, de sănătate a reproducerii ș.a. În Centrul de Sănătate nr. 1 funcționează cabinete de gimnastică, endoscopie, radiografie și radiofotografie. Completarea medicilor de familie constituie 90%, cu asistente medicale - 74% (2007). Anual numărul vizitelor efectuate în centrele de sănătate este de 350-450 mii persoane.[145]

Internatul Psihoneurologic activează din 1980, având o capacitate de 550 locuri. În competența acestei instituții întră doar spitalizarea persoanelor cu probleme psihice și deficiențe intelectuale cronice fără tulburări psihice acute sau posibile acutizări și tulburări grave de comportament.[146]

Spitalul de Psihiatrie oferă tratament și îngrijirea persoanelor cu probleme psihice și deficiențe intelectuale în condiții de staționar. În cadrul instituției activează 45 de medici și 255 asistente medicale.[147]

Medicină veterinară[modificare | modificare sursă]

În domeniul veterinar activează Serviciul veterinar de stat care dispune de trei secții: Bacteriologie, Serologie și Chimică. Aceste secții se ocup de probleme legate de analiza probelor preluate de l animale, bazine acvatice, verificarea concentratelor cu care se hrănesc animalele, examinarea și stabilirea cauzei decesului la animale, depistarea infecțiilor. La Serviciul veterinar sunt angajați 40 de specialiști.[148]
De asemenea, tot în sistem lucrează Serviciul sanitar veterinar care asigură securitatea alimentară. Această instituție examinează condițiile sanitar-veterinare a întreprinderilor ce produc, exportă, importă, comercializează produse alimentare animaliere: carne, lapte, ouă etc. Sub controlul Serviciul veterinar se află cele trei piețe comerciale ale orașului, fiecare dispunând de un laborator.[148]

Economie[modificare | modificare sursă]

Filială a Moldova Agroindbank în Bălți

Municipiul Bălți este principalul centru industrial al Regiunei de Dezvoltare Nord. În municipiu sunt înregistrate 28,9% din totalul întreprinderilor mari și 53,3% din totalul volumului de producție industriale din regiune. Cu o populație de 4% din totalul pe țară, generează 14% din producția industrială, 9% din vânzările cu amănuntul și acumulează 6% din investițiile în capital fix.[149]
Așezarea geografică centrală în nordul țării este extrem de avantajoasă. Dificultățile municipiului de ordin economic sunt: necesitatea surselor investiționale pentru reconstrucția anumitor întreprinderi principale și infrastructurii orașului, deficitul de resurse acvatice.[150]
Pe parcursul anilor 2004–2008 municipiul Bălți a beneficiat de un flux continuu de investiții, atât ca volum de credite din partea companiilor afiliate, cât și ca aporturi în capitalul social. Însă din cauza crizei, în 2009 suma investițiilor a fost de 466,4 mil lei, cu 47% față de anul 2008.[151] În 2010 suma investițiilor nu s-a schimbat mult față de anul precedent, fiind de 494,7 mln lei.[152] Printre principalele motive invocate de întreprinzători sunt reducerea capacității de cumpărare a cetățenilor și a volumului de servicii prestate atât persoanelor fizice, cât și celor juridice, dar și lipsa unor strategii de dezvoltare a anumitor sectoare economice.[153]

Salariu mediu lunar în municipiul Bălţi

Salariul mediu lunar în 2010 a atins valoarea de 3179,5 lei, cu 9,6% mai mare față de 2009 [152]. În municipiul Bălți sunt înregistrați 6,3% din totalul salariaților pe țară.[153]

În anul 2008 în Bălți au activat 321 microîntreprinderi, 419 întreprinderii mici, medii – 60, mari - 48 și în total – 1848 întreprinderi. Numărul întreprinderilor cu capital străin - 67. Cota întreprinderilor din Bălți în totalul vânzărilor realizate de întreprinderile din Republica Moldova este de 5,6% (2008).[153]

Industrie[modificare | modificare sursă]

Industria municipiului este reprezentată de 40 dr întreprinderi care au produs în anul 2010 marfă în valoare de 2706,9 mln lei cu 0,3% mai mult decât în anul precedent.[154] Ramura de bază a municipiului este industria alimentară. Industria ușoară, industria constructoare de mașini, energetica au o contribuție relativ egală. Restul ramurilor sunt nesemnificative.[5]

Aprovizionarea cu energie termică în municipiu este asigurată în mare parte de Centrala Termoelectrică la care sunt instalate 2 turbogeneratoare cu o capacitate totală de producere a energiei electrice de 24 MW, 7 cazane cu aburi cu o capacitate de 420 tone aburi pe oră și 4 cazane cu o capacitate de 400 GKal pe oră.

În indutria alimentară activează cele mai multe întreprinderi medii și mari din municipiu. „Floarea Soarelui” S.A. este unica întreprindere din Republica Moldova specializată în rafinarea de calitate superioară și deodorizare a uleiului vegetal. Întreprinderea „Barza Albă” S.A. este specializată în producerea băuturilor alcoolice, „Incomlac” S.A. este una dintre cele mai mari întreprindere din republică, specializată în prelucrarea și producerea întregii game de produse lactate.

Industria ușoară cuprinde întreprinderile SA „Moara”, SA „Falutex”, SA „Bălțeanca”, SA „Rada”, ș.a.

Cea mai mare fabrică ce activează în industria materialelor constructoare din Bălți este „CMC-Knauf”, care produce amestecuri din ghips.

Industria prelucrării metalelor este reprezentată de „Moldagrotehnica” SA este cel mai mare producător de mașini agricole din Republica Moldova[155] și de fabrică deschisă de către concernul german Draexlmaier, care produce componente și echipamente electronice pentru automobile: panouri de comandă, cabluri și componente electrice pentru automobile.[156]

Centru Comercial Grand Podium

Agricultură[modificare | modificare sursă]

Deși este localitate urbană, municipiul Bălți dispune și de un mic sector agricol, amplasat în cele două localități rurale care fac parte din municipiu (Sadovoe și Elizaveta). Agricultura municipiului se specializează în culturi cerealiere și cultivarea legumelor. Zootehnia este slab dezvoltată. Sectorul agricol este slab integrat în economia Bălțiului. Asigurarea cu materie primă a întreprinderilor din industria alimentară se bazează și pe furnizorii din raioanele adiacent [157].

În domeniul floriculturii activează două întreprinderi S.A. „Codru Nord”, SRL „Floribel”, care asigură populația republicii cu plante-flori decorative,destinate pentru amenajarea spațiilor verzi (parcuri, scuaruri, bulevarde, cartiere locative etc.) și oferă flori pentru buchete, compoziții, coșuri, și ghivece cu flori.[158]

Zona economică liberă „Bălți”[modificare | modificare sursă]

Centru comercial Elite 2

Zona economică liberă „Bălți” a fost lansată la 26 mai 2010 la inițiativa companiei moldo-germane ÎCS “Draexlmaier Automotive“ SRL, și reprezintă a șaptea zonă economică liberă din Moldova.[159] ZEL „Bălți” contribuie esențial la realizarea următoarelor sarcini: atragerea investițiilor străine majore; sporirea potențialului de export al RM cu produse competitive; dezvoltarea infrastructurii existente și crearea unei infrastructuri industriale de transport și comunale noi; crearea unui număr mare de noi locuri de muncă și perfecționarea cadrelor existente; ameliorarea situației social-economice în municipiul Bălți.[159][160] La fel ca și celelalte zone, zona liberă de la Bălți beneficiază de un set de facilități, prevăzut de legea cadru privind zonele antreprenoriale libere, de Codul Vamal și de cel Fiscal.[161]
În 2010 erau înregistrați 7 rezidenți specializați în construcții; domeniul servicilor de alimentație publică; prestarea de sevicii de arendă.[162] Cel mai mare este compania Draexlmaier, care fabrică diverse cabluri pentru gigantul automobilistic german BMW.[163]
Inițial ZEL „Bălți” cuprindea două subzone cu suprafețe de 1,5 ha și respectiv 10,35 ha în care activează ÎCS “Draexlmaier Automotive“ SRL. La sfârșitul anului 2010 a fost creată subzona nr.3, cu o suprafață de 136,4 ha, pentru a spori potențialul investițional disponibil atât al zonei libere, cât și al municipiului Bălți în ansamblu.[164]

Infrastructură[modificare | modificare sursă]

Lungimea totală a drumurilor din municipiu este de 220,7 km cu o suprafață de 1.478,5 mm2. Cea mai mare parte a drumurilor au acoperire rigidă – 181 km, dintre care 105,3 km sunt acoperite cu asfalt. Pe teritoriul orașului sunt 32 de poduri.[165]

Aprovizionarea cu energie electrică este efectuată de filiala din Bălți a „Red-Nord”. Lungimea totală a liniilor deservite este de 868 km, inclusiv: 425 km linii în aer și 443 km de cablu. Cea mai mare parte a municipiului este conectată la stația electrică „Centrală” de 110/10 KW. În 2004 erau conectate la rețeaua de gaze 26.479 apartamente sau aproape 100% din spațiul locativ. Lungimea totală a conductelor de gaze este de 144,27 km.

Aprovizionarea cu apă a municipiului este efectuată din râul Nistru prin intermediul conductei de apă „Soroca-Bălți” și fântânilor arteziene. Lungimea conductei de apă până în oraș este de 65 km și are o capacitate de 900 mii m3 pe zi. Însă datorită faptului că în prezent această sursă nu funcționează, pe moment municipiul este aprovizionat cu apă din 58 fântâni arteziene. Lungimea totală a conductelor de apă din raza orașului este de 267 km. Rețelele de canalizare au o lungime de 140 km și densitatea rețelei - 185 km/100 km2.

Turism[modificare | modificare sursă]

Hotel Tinerețea

Impulsionarea acestui domeniu este una din opțiunile prioritare a dezvoltării socio-economice a orașului. În prezent, sectorul turismului este slab reprezentat în economia locală. Cauza rezidă în nivelul jos al cererii, capacităților subdezvoltate de organizare a ofertei, abilităților manageriale joase și lipsei unor planuri de amenajare turistică teritorială nu se valorifică patrimoniul cultural-istoric și nu se realizează investiții mari pentru dezvoltarea turismului. Este necesară crearea complexului turistic modern de o eficacitate și capacitate concurențială înaltă pentru asigurarea posibilități enorme pentru satisfacerea solicitărilor țării și turiștilor străini prin propunerea unui spectru larg de servicii turistice.[166]

Actualmente în republică a fost elaborat proiectul rutelor turistice „Drumul vinului în Republica Moldova” (inclusiv: Chișinău-Orhei-Bălți-Orhei-Chișinău) cu antrenarea unor întreprinderi și instituții din Bălți SA „Barza Albă”, Bisericii „Sf. Nicolae”, Catedralei „Sf. Împărăți Constantin și Elena”, Muzeul de Istorie și Etnografie ș. a.

Transport[modificare | modificare sursă]

Str. Gagarin

Bălțiul este un important nod de transport din nordul republicii cu o infrastructură de transport dezvoltată, care asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu toate regiunile republicii și alte țări. În localitate se intersectează importante artere de transport național și internațional rutiere și feroviare.[157] Municipiul Bălțiul este traversat de drumul european E583, care leagă România cu Ucraina prin Republica Moldova. Drumul republican R16 leagă municipiul Bălți, prin orașul Fălești, cu punctul de trecere a frontierei dintre Moldova și România la Sculeni.[167] Drumul R13 Bălți - Șoldănești - Râbnița (Sectorul de drum Bălți - Gura Camencii) leagă Bălțiul și orașul Florești și continuă spre est către intersecția cu M12. Acest drum, de asemenea, asigură accesul principal către Aeroportul Internațional Mărculești [167]. Prin drumul internațional M14 municipiul face legătura cu Cernăuți (Ucraina). De capitala Republicii Moldova, Bălțiul este unit prin drumul republican R14 care la Sărăteni se intersectează cu magistrala M2 (Chișinău - Soroca).

Transportul aerian[modificare | modificare sursă]

Municipiul Bălți are acces aerian prin două aeroporturi – Aeroportul Internațional Bălți și Aeroportul Internațional Mărculești. Însa ambele aeroporturi sunt utilizate la capacități minime, oferind servicii de transport de mărfuri, în majoritate pe curse interne și zboruri ocazionale externe.[168]

Aeroportul Internațional Bălți este operațional, dar se folosește doar pentru curse neregulate.[169] În prezent, aeroportul este nefuncțional din punct de vedere al zborurilor comerciale. Aceasta deoarece niciun operator aerian național sau străin nu s-a arătat interesat în operarea de pe acest aeroport. Această situație este dictată și de absența condițiilor necesare de operare în aeroport, dar și caracterul limitative al pieței din Republica Moldova. Ceea ce reprezintă în continuare impedimente pentru relansarea acestui aeroport.[170] Adesea teritoriul aeroportului este folosit pentru organizarea concertelor și a unor curse de automobile.

Municipiul dispunea și de Aeroportul Bălți-Oraș, utilizat pentru zboruri locale, servind agricultorii, gospodăria comunală. Însă a fost desființat, iar teritoriul fusese alocat Zonei economice libere „Bălți” pentru crearea subzonei nr. 3.[171]

Transportul feroviar[modificare | modificare sursă]

Bălți este cel mai important nod feroviar din nordul republicii. Aici are loc intersecția a trei linii feroviare: Bălți – Râbnița (Mateuți), Bălți – Ungheni și Bălți – Ocnița. Bălțenii au la dispoziție două gări. Principala este Gara Bălți-Slobozia, cea de a două - Gara Bălți-Oraș - este un punct de tranzit al curselor internaționale care vin din Chișinău. Rutele de cale ferată internațională sunt: Chișinău – Ungheni – Bălți – Ocnița (punct de control și trecere a frontierei). Rutele de importanță regională sunt ramificațiile: Bălți–Râbnița și Bălți–Glodeni. Prezența căii ferate pe teritoriul municipiului prezintă avantaj, deoarece reprezintă o cale de acces către Ucraina, Rusia, Belarus și UE.[168]. Transportul feroviar este utilizat preponderent pentru traficul de mărfuri și de pasageri la nivel internațional [172]

Transportul public intern[modificare | modificare sursă]

Transportul public este asigurat de troleibuze, autobuze și maxi-taxi. Serviciile de transport sunt oferite de 16 întreprinderi private și una municipală - „Direcția troleibuze”. Circulația transportului public începe la 6:00 și se termină la orele 20:00 - autobuze, 22 - troleibuze și 24:00 - unele maxi-taxi.[173] La Bălți există mai mult de 5 companii de taxi.

Troleibuz la intersecția străzilor Ștefan cel Mare și Decebal

Autobuze[modificare | modificare sursă]

În municipiu circulă 45 autobuze pe 8 rute cu o lungime totală de 125,7 km, serviciul de maxi-taxi este asigurat de 250 microbuze, dintre care zilnic lucrează circa 100 pe 12 rute. Două rute de autobuze circulă în cele două suburbii, Elizaveta și Sadovoe, ce le conectează de centru municipiului (ruta 16 și 22).[165]

Troleibuze[modificare | modificare sursă]

În municipiu la moment sunt exploatate 3 rute de troleibuze. În 2010 numărul inventar a troleibuzelor pentru pasageri constituia 37, inclusiv: 26 troleibuze de modelul „ZIU-682"; 3 troleibuze de modelul AKSM-20101, produse în Belarus ; 1 - Škoda 14Tr13/6M; 7 - VMZ-5298.00 fabricate la Uzine mecanică SA «Trans-alfa» din Vologda.[174] Troleibuzele reprezintă principalul transport public urban și cel mai ieftin mijloc de deplasare.[175]
Prima rută de troleibuze fost dată în exploatarea în 1972 în direcția cartierul Molodova - Autogară, având o lungime de 15 km. În acea perioadă la întreprindere activau cca 100 de angajați și 20 de unități de transport. La începutul anilor `90 deja circulau 90 de troleibuze pe 3 rute, însumând 40 de km.[176] În 2011 pe prima rută circula 5 troleibuze, pe a doua rută 15 și pe a treia - 7 troleibuze.[177]

Ruta Lungimea Data dării în exploatare Numărul de stații Deservit de
Line 1 Cartierul MolodovaAeroport 16.8 km 1972 20 ÎMDT
Line 2 Gara de Nord – Cartierul Dacia 17.0 km 1975? 30 (Tur - Retur) ÎMDT
Line 3 S.A. Basarabia NordAutogara 14.0 km 1979? 16 ÎMDT

Notă: în weekend ruta nr. 3 își prelungește traseul până la Aeroportul Bălți-Oraș.

Relații externe[modificare | modificare sursă]

Orașe și comunități înfrățite[modificare | modificare sursă]

Consulate[modificare | modificare sursă]

Consulatul României

Personalități[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bălți
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Bălți

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Veaceslav Ioniță, Igor Munteanu, Irina Beregoi. Ghidul orașelor din Republica Moldova. - Chișinău: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5
  • Grișina S., ș.a. Bălți. Album consacrat celei de-a 585-a aniversare a înființării orașului Bălți. - Chișinău: Proart SRL, 2006. -160 p. ISBN 978-9975-9722-0-8
  • Povar, I.; Bocacev, V.; ș.a. Plan Ubanistic General or. Bălți pentru anii 2005 – 2020. Chișinău: INCP „Urbanproiect”.
  • Baciu, Gheorghe. Orașul Bălți și oamenii lui. - Chișinău: Î.S. F.E.-P. „Tipografia Centrală, 2010. -496 p. ISBN 978-9975-78-931-8

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Marșalcovschi, Teo-Teodor. Geneza municipiului Bălți: concept urbanistic și prima atestare. Anuarul Catedrei Disciplini Socioumanistice, 2007/2008. - Bălți: Presa Universitară Bălțeană (2009), p. 6 - 28.
  2. ^ a b Михалевский, Руслан.Год рождения Бельц — 1620-й. Спрос и Предложение, 6 noiembrie 2009. Accesat la 26 mai 2011.
  3. ^ Numărul populației stabile al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2014, în profil teritorial statistica.md. Accesat la 17 martie 2014
  4. ^ Ghidul orașelor din Republica Moldova. 2004, p. 12.
  5. ^ a b Ghidul orașelor din Republica Moldova. 2004, p. 10.
  6. ^ a b Resursele naturale și mediul în Republica Moldova. Culegere statistică. Chișinău: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. 2010. pp. 95. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Mediu/Resurse_naturale_2010.pdf. Accesat la 22 ianuarie 2010. 
  7. ^ Proca, V (1971). „Câmpia Moldovei de Nord”. Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. 3. Chișinău: Redacția Principală a Enciclopediei Sovietice Moldovenești. pp. 555. 
  8. ^ a b c d e Râmbu, N; Mâtcu, M (1996). Geografi fizică a Republicii Moldova. Manual pentru clasa a IX-a. Chișinău: Editura: Lumina. ISBN 5-372-00830X 
  9. ^ a b c d Balan, Tatiana (2009). „Transformarea antropică a cernoziomurilor tipice din Stepa Bălți și acțiunea privind minimalizarea consecințelor nefavorabile” (PDF). Teza de doctor în biologie (Chișinău: Institutul de Pedologie, Agrochimie și Protecție a solului „Nicolae Dimo”): 40 - 42. http://www.cnaa.md/files/theses/14987/tatiana_balan_thesis.pdf. Accesat la 15 ianuarie 2011. 
  10. ^ a b c Studiu de impact asupra mediului și planului de management al mediului”. Proiectul de management a dezastrelor și riscurilor climatice (Banca Mondială/Asociația Internațională de Dezvoltare): 22 - 24. 24 mai, 2010. http://www.moldovapops.md/app/includes/files/EIA_EMP%20DRMAP%20ro.pdf. Accesat la 15 ianuarie 2011. 
  11. ^ Drumea, Anatol; Alcaz, Vasile. E posibilă oare astăzi unui cutremur de pământ puternic?. Akademos, nr.1-2 (9), februarie 2008, p. 88 - 90. Accesat 28 iunie 2011.
  12. ^ Ilieș, Ion. Sistemul integrat de monotirizare seismică România-Republica Moldova. Akademos, nr. 1 (20), martie 2011, p. 62 - 69. Accesat 28 iunie 2011.
  13. ^ Eugen Urban (15 martie 2011). „2% din spațiul locativ din Bălți riscă să fie distruse de un eventual seism de 7 grade”. HotNews. http://www.hotnews.md/articles/view.hot?id=9615. Accesat la 25 martie 2011. 
  14. ^ Drumea, A (1971). „Sismicitate”. Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. 8. Chișinău: Redacția Principală a Enciclopediei Sovietice Moldovenești. pp. 20. 
  15. ^ Румынию, Молдову и Украину ждёт катастрофическое землетрясение?”. СПр. 22 сентября 2010. http://gazeta-sp.info/rubrics/index.php?ELEMENT_ID=10658. Accesat la 19 ianuarie 2011. 
  16. ^ Cutremur de 4,8 pe scara Richter resimțit în Republica Moldova. INFO-PRIM NEO, 4 octombrie 2011. Accesat 4 octombrie 2011.
  17. ^ Землетрясение в Молдове — 4,3 балла”. СП. 30 сентября 2010. http://gazeta-sp.info/rubrics/index.php?ELEMENT_ID=10737. Accesat la 19 ianuarie 2011. 
  18. ^ Krupenicov, I (1971). „Solurile”. Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. 8. Chișinău: Redacția Principală a Enciclopediei Sovietice Moldovenești. pp. 33 - 37. 
  19. ^ a b Constantinova, T; Dubovc, F.; Coșcodan, M (1971). „Clima”. Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. 8. Chișinău: Redacția Principală a Enciclopediei Sovietice Moldovenești. pp. 24 - 30. 
  20. ^ Weather Information for Bălți”. World Weather Information Service. http://www.worldweather.org/108/c01423.htm. Accesat la 6 ianuarie 2008. 
  21. ^ Ghidul orașelor din Republica Moldova. 2004, p. 10
  22. ^ V., Verina (1971). „Răut”. Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. 6. Chișinău: Redacția Principală a Enciclopediei Sovietice Moldovenești. pp. 55. 
  23. ^ Gâlcă, Gavril. Calitatea apei râului Răut. Revista Apelor, nr. 13, 2011 (Chișinău), p. 18 - 20. ISSN 1857-277.
  24. ^ a b c Cazac, V.; Mahailesc, C., Bejenari, G (2001). Resursele acvatice ale Republicii Moldova. Vol. 1: Apele de suprafață. Chișinău: I.E.P.S. Știința. pp. 104 - 111. ISBN 9975-67-294-8 
  25. ^ Petru Leuca, Adrian Usatâi (2004). „Elucidarea stării ihtiofaunei în condițiile actuale bazinului râului Răut” (PDF). „Managementul integral al resurselor naturale din bazinul transfrontalier al fluviului Nistru”: Materialele Conferinței Internaționale, 16-17 septembrie 2004: 188-192. http://tiras.vox.md/materials/188-192.pdf. 
  26. ^ „Răuțel”. Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. 6. Chișinău: Redacția Principală a Enciclopediei Sovietice Moldovenești. 1971. pp. 55. 
  27. ^ Caldaruș, Valentina (decembrie 2005). „Informație cu privire la registrul național al spațiilor verzi ale localităților urbane și rurale pentru anul 2004” (PDF). Mediul ambiant (Chișinău: Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale & Institutul de Ecologie și Geografie al AȘM) Nr. 3 (21): 35 - 38. ISSN 1810-9551. http://www.mediu.gov.md/file/publicati/mediu%20amb/mediulambiant6_36.pdf. Accesat la 19 ianuarie 2011. 
  28. ^ Postolache, Gheorghe (2006). „Aria protejată „Sistemul de perderele forestiere de protecție Bălți”” (PDF). Mediul ambiant (Chișinău: Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale & Institutul de Ecologie și Geografie al AȘM) Nr. 1 (25): 9 - 14. ISSN 1810-9551. http://www.mediu.gov.md/file/publicati/mediu%20amb/06/mediulambiant1_25.pdf. Accesat la 19 ianuarie 2011. 
  29. ^ Teleuță, Alexandru; Munteanu, Andrei; Postolache, Gheorghe [et. al.]. Republica Moldova: Al patrulea raport național cu privire la diversitatea biologică. – Chișinău: Bons Offices SRL, 2010. p. 33. ISBN 978-9975-80-320-5.
  30. ^ a b c Boincean, Boris. Incursiuni în istoria ICCC „Selecția”. Boris Boincean : biobibliografie (Personalități universitare bălțene). - Bălți, 2009, p. 30 - 33.
  31. ^ a b c Râmbu, N. (2001). Geografi fizică a Republicii Moldova. Manual pentru clasa a VII-a. Chișinău: Editura: Litera. pp. 111 - 113. ISBN 9975-74-498-2 
  32. ^ Bulat, Denis (2009). „Diversitatea ihtiofaunei râului Bâc și căile de redresare a stării ecologice” (PDF). Autoreferatul tezei de doctor în biologie (Chișinău: Acdemia de Științe a Moldovei. Institutul de zoologie): 24. http://www.cnaa.md/files/theses/2009/14107/denis_bulat_abstract.pdf. Accesat la 19 ianuarie 2011. 
  33. ^ Hâncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova. Material arheologic informativ-didactic. -Chi.: Editura Știința, 2003. - 508 p. ISBN 9975-67-297-3
  34. ^ Voyages et ambassades de messire Guillebert de Lannoy, 1399-1450
  35. ^ La vie les voyages et aventures de Guillbert de Lannoy, chavalier lilloise au XVe siecle, histoiresdunord2.blogspot.fr
  36. ^ Trofăilă, Vasile. Vatra doinelor străbune: Pe malurile Răutului. p. 16-17.
  37. ^ Бельцы. Бес[сарабия]. Земская управа = Bjeltzy (Bess[arabia]) Magistrat du Zemstwo.
  38. ^ Istoria formarii orasului, balti.md
  39. ^ a b Grișina S., ș.a. Bălți. Album consacrat celei de-a 585-a aniversare a înființării orașului Bălți, 2006, p.
  40. ^ a b Sfințirea catedralei din Bălți. București, 1935. pp. 18 - 39
  41. ^ a b Enciu, Nicolae; Pădurea, Lidia. Contribuții documentare la istoria deportărilor din 6 iulie 1949 în raionul Bălți//Anuarul Catedrei discipline socio-umanistice, 2006-2007, Bălți, Presa Universitară Bălțeană, 2008, p. 28 - 30.
  42. ^ Nikolai Bugai, Депортация народов из Украины, Белоруссии и Молдавии : Лагеря, принудительный труд и депортация (deportarea popoarelor din Ucraina, Bielorusia și Moldova: lagăre, muncă silnică și deportare), Dittmar Dahlmann et Gerhard Hirschfeld - Essen, Germania, 1999, P. 567-581.
  43. ^ Lagărul de exterminare Bălți (1944-1945)
  44. ^ Veaceslav Ioniță, Igor Munteanu, Irina Beregoi. Ghidul orașelor din Republica Moldova. 2004
  45. ^ Lilia Strîmbanu. Deputații au votat! Municipiul Bălți, la egal cu Chișinăul. Publika TV, 25 octombrie 2012.
  46. ^ Svetlana, Cojocaru. Municipiul Bălți, pus pe picior de egal cu municipiul Chișinău. Moldova 1, 25 octombrie 2012. Accesat 22 ianuarie 2012.
  47. ^ Popa, Victor; Munteanu, Igor. Raport privind situația autonomiei locale în Republica Moldova (martie 2003 - ianuarie 2004), IDIS Viitorul (Chișinău, 2004), p. 26. Accesat 24 iulie 2011.
  48. ^ Alegerile locale din Bălți au fost validate!. HotNews, 15 iunie 2011. Accesat 24 iunie 2011.
  49. ^ a b Viceprimarii PCRM au fost susținuți de liberal-democrați. HotNews, 23 iunie 2011. Accesat 24 iunie 2011.
  50. ^ Noua administrație a „capitalei de nord”. HotNews, 23 iunie 2011. Accesat 24 iunie 2011.
  51. ^ Муниципальный совет: текстовый репортаж. СП, 23 июня 2011. Acesat 15 iulie 2011.
  52. ^ Наталья Петрусевич . На старте законодательной деятельности. СП, 3 iulie 2011. Accesat 15 iulie 2011.
  53. ^ CEC: Datele finale preliminare ale alegerilor din Bălți. HotNews, 6 iunie 2011. Accesat 24 iunie 2011.
  54. ^ Муниципальный совет: текстовый репортаж. СП, 23 iunie 2011. Accesat 27 iunie 2011.
  55. ^ Constituirea fracțiunii AIE în consiliul municipal A EȘUAT. HotNews, 23 iunie 2011. Accesat 24 iunie 2011.
  56. ^ PCRM deține majoritatea în Consiliul municipal Bălți. INFO-PRIM NEO, 25 iunie 2011. Accesat 27 iunie 2011.
  57. ^ a b c Brighidin, Andrei; Didencu, Valentina. Catalogul organizațiilor neguvernamentale active în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova. Chișinău (PNUD Moldova), 2005. - 115 p.
  58. ^ Gorincioi, Radu; Scutaru, Marina. Managementul ONG: Ghid pentru reprezentanții ONG-urilor din Republica Moldova. Chișinău: Centrul „CAPTES”, 2007. -95 p.
  59. ^ Cenușă, Denis. Consolidarea societății civile din Republica Moldova. – Ch.: „Bons Offices”, 2007. – 57 p. ISBN 978-9975-80-091-4
  60. ^ a b Plan Urbanistic General or. Bălți. Zonificarea funcțională a teritoriului: Situația existentă, p. 6.
  61. ^ a b Zonificarea funcțională a teritoriului: Soluțiile proiectului. Plan Urbanistic General or. Bălți pentru anii 2005 – 2020, pag. 8 - 9.
  62. ^ a b c Zonificarea funcțională a teritoriului: Situația existentă. Plan Urbanistic General or. Bălți pentru anii 2005 - 2020, pag. 6 - 7.
  63. ^ Dumbrăveanu, Pavel; Ladaniuc, Victor; Nicu, Vladimir (1999). „Bălți”. Localitățile Republicii Moldova. Itinerar documentar-publicistic ilustrat. Vol. 1. Chișinău: Agenția Națională de Presă „Moldpres”. pp. 365-377. 
  64. ^ a b c d Andrieș-Tabac, Silviu (2009). „Simbolurile heraldice ale municipiului Bălți”. Moldova urbană (Chișinău) Nr. 8 - 9: 33 - 34. http://www.habitatmoldova.org/publications/MU%208-9_low.pdf. Accesat la 29 ianuarie 2011. 
  65. ^ a b „Despre stema și drapelul municipiului Bălți”. Vocea Bălțiului (Bălți) nr. 14 (72): p. 3. 7 aprilie, 2006. 
  66. ^ Viorica Cucereanu (1 august 2005). „Stema, simbolul libertății orașelor”. Moldova Urbană (Chișinău: PNUD „Moldova fermecătoare”) Nr. 3: 10 - 13. ISSN 1857-0380. http://www.habitatmoldova.org/materiale/Publicatii/Nr%203%20.pdf. Accesat la 24 februarie 2011. 
  67. ^ Andrieș-Tabac, Silviu. Stema și drapelul municipiului Bălți. Revistă de istorie a Moldovei, nr. 1 – 2 (65-66), ianuarie iunie 2006, p. 51 – 54.
  68. ^ Josan, Galina (16 aprilie 2010). „Militari mereu la datorie”. Vocea Bălțiului (Bălți) nr. 14 (284): 2. 
  69. ^ Butnaru, Eduard. Brigada «Moldova» la 18 ani. Ziarul de Gardă, 9 aprilie 2010.
  70. ^ Catană, Igor. În memoria a doi militari. Vocea Bălțiului, nr. 25 (83), 23 iunie 2006, p. 1.
  71. ^ Brigada de Infaterie Motorizată „Moldova”, 13 ani de la constituire. In: Vocea Bălțiului, nr 14 (20), 8 aprilie 2005, p. 1.
  72. ^ Bâzgu, Eugen; Ursu, Mihai (decembrie 2009). „Arhitectura vernaculară în piatră din Republica Moldova - o redescoperire a fenomenului”. Akademos (Chișiău) nr. 4(15): 108 - 113. http://www.akademos.asm.md/files/Arhitectura%20vernacular%C4%83%20%C3%AEn%20piatr%C4%83%20din%20republica%20Moldova-%20o%20redescoperire%20a%20fenomenului.pdf. Accesat la 19 aprilie 2011. 
  73. ^ Setlana Grișin. Bălți. Album consacrat celei de-a 585-a aniversare a înființării orașului Bălți, 2006, p. 42.
  74. ^ Setlana Grișin. Bălți. Album consacrat celei de-a 585-a aniversare a înființării orașului Bălți, 2006, p. 54 - 55.
  75. ^ a b c d Mariana Șlapac (Septembrie 2005). „Urbanismul Basarabiei în anii 1918-1940”. Moldova Urbană (Chișinău: PNUD „Moldova fermecătoare”) Nr. 4: 19 - 20. ISSN 1857-0380. http://www.habitatmoldova.org/materiale/Publicatii/Nr%204%20new.pdf. Accesat la 24 februarie 2011. 
  76. ^ Nesterov, Tamara (2007). „Studiul orașelor istorice din Republica Moldova – urbanismul și monumentele istorice”. Buletin trimestrial al proiectului „Revitalizarea integrată a orașelor istorice în scopul dezvoltării policentrice durabile” (Chișinău: Asociația Plai Resurse) Nr - 1: 8 - 11. 
  77. ^ Gheorghe Baciu. Orașul Bălți și oamenii lui, 2011, p. 187.
  78. ^ Grițunic, Boris. Din istoria târgului Bălți. Curierul de Nord, nr. 12 (62), 20 martie 1993.
  79. ^ Бокачев, Владимир (1 august 2005). „“Бельцы получили генплан в соответствии с которым могут развиваться в течении 15-20 лет””. Moldova Urbană (Chișinău: PNUD „Moldova fermecătoare”) Nr. 3: 14 - 15. ISSN 1857-0380. http://www.habitatmoldova.org/materiale/Publicatii/Nr%203%20.pdf. Accesat la 24 februarie 2011. 
  80. ^ Gheorghe Baciu. Orașul Bălți și oamenii lui, 2011, p. 187.
  81. ^ Orașele Republicii Moldova, 2002, p. 12.
  82. ^ La Bălți a fost sfințită prima biserică creștin-ortodoxă în ultimii 75 de ani. Curierul Ortodox, nr. 3, 2008, p. 1.
  83. ^ Țurcanu, Emilia E. Biserica Tuturor Sfinților din Bălți. Curierul ortodox, nr. 06 (227), 17 iunie 2010,p. 3.
  84. ^ Păstrarea și protecția patrimoniului istorico-cultural. Plan Urbanistic General or. Bălți, pag. 26.
  85. ^ Matei, Constantin; Paladi, Gheorghe; Sainsus, Valeriu. Cartea Verde a Populației Republicii Moldova. – Chișinău: Statistica, 2009 (Tipogr. “Nova-Imprim” SRL), p. 31. ISBN 978-9975-4034-9-8.
  86. ^ Popa, Ana; Oprunenco, Alex; Prohnițchi, Valeriu. Analiza piețelor de Muncă în regiunea Mării Negre. Moldova: Raport pe țară. Expert-Grup (Chișinău), ianuarie 2009, p. 24. Accesat 30 iunie 2011.
  87. ^ a b c Recensământul general al populației Republicii Moldova din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, Chișinău, 2004. Accesat 21 ianuarie 2011.
  88. ^ a b Golovatiuc V., Cesnocova N., Mazu J. (2009). Populația și procesele demografice în Republica Moldova. Culegere statistică. Chișinău: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. pp. p. 56. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/procese_demografice/Procese_demografice_2009.pdf. Accesat la 21 ianuarie 2011. 
  89. ^ Statistica demografiei în ianuarie-decembrie 2009”. Principalii indicatori social-economici pe regiuni de dezvoltare, raioane și municipii în ianuarie-decembrie 2009 (Chișinău: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova): 42. http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=263&id=2211. Accesat la 27 ianuarie 2011. 
  90. ^ Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Numărul populației stabile al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2011, în profil teritorial. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, 8 februarie 2011. Accesat la 15 februarie 2011.
  91. ^ Valcov V., Cesnocova N., Mazu J. (2010). Populația Republicii Moldova pe vârste și sexe, în profil teritorial la 1 ianuarie 2010. Chișinău: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. pp. p. 10 - 18. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/populatia/Populatia_Republicii_Moldova_2010.pdf. Accesat la 21 ianuarie 2011. 
  92. ^ Cibotaru, Viorel. Apărarea și securitatea națională a Moldovei anul 2001. Chișinău: Institutul de Politici Publice, 2001, p. 22. Accesat 8 iunie 2011.
  93. ^ Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale, 2006, p. 329.
  94. ^ a b c Bodrug, I., Damanciu, Gh. Diaspora poloneză din Moldova. Ch.: Î.S.F.-P. Tipografia Centrală, 2006. - 208 p. ISBN 978-9975-78-476-4
  95. ^ a b c d Gheorghe, Damaciuc. Comunitatea poloneză din orașul Bălți: renașterea valorilor spirituale. Anuarul institutului de cercetări interetnice. Vol. IV. Chișinău, AȘM, 2003, p. 2328. ISBN 9975-9775-4-5.
  96. ^ a b c Popa, Maria. Casa Poloneză are 15 ani. Vocea Bălțiului, nr. 17 (236), 8 mai 2009, p. 3
  97. ^ Usatâi, Alexandru. 8 aprilie Ziua Internațională a romilor. Vocea Bălțiului, nr. 14 (334), 8 aprilie 2011, p. 2.
  98. ^ Kostrizkaja, Irina. Liebe „BIZ-Bote“-Redaktion!. BIZ - BOTE, nr. 2, 2002 (Mamontovka, Rusia), p. 9.
  99. ^ Direcțiile socio-economice de dezvoltare a orașului: Populația și resursele de muncă. Plan Urbanistic General al or. Bălți. INCP „Urbanproiect”, Chișinău, 2005, p. 10.
  100. ^ Gorbul, L. La încheier de ediție, doar două întrebări pentru dl Primar. Curierul de nord, nr. 22 (73), 22 mai 1993, p. 8.
  101. ^ Harta serviciilor sociale a municipiului Bălți: Ghid pentru profesioniștii din domeniul protecției drepturilor copiilor și adolescenților. Asociația SOMATO, 2011 (Bălți), p. 9.
  102. ^ a b c Relațiile dintre mass-media și autoritățile de stat – spre transparență și responsabilitate. Centrul Independent de Jurnalism (Raport final: noiembrie 2007 – septembrie 2008). - 101 p.
  103. ^ a b Oleatovschi, Vladislav. Libertatea de exprimare și informare în Republica Moldova (Raport anual 2007). Chișinău: Centrul Independent de Jurnalism, 2008. - 18 p.
  104. ^ a b Evoluția presei locale din Moldova în perioada 1990-2010. Asociația Presei Independente, Chișinău, 2011. - 37 p. Accesat 8 septembrie 2011.
  105. ^ Pîrțac, Olivia. Libertatea de exprimare și informare în Republica Moldova. Centrul Independent de Jurnalism (Raport anual 2006). - 18 p.
  106. ^ Poliția economică din Bălți a sechestrat tirajul ziarului regional „SP”. DECA-press, 28 martie 2007. Accesat 18 iunie 2011.
  107. ^ a b Raport asupra situației presei în Republica Moldova în anul 2009. Centrul Independent de Jurnalism, 2010, p. 14 - 15. Accesat 18 iunie 2011.
  108. ^ RAPORT asupra situației presei în Republica Moldova în anul 2008 din perspectiva respectării libertății de exprimare și a dreptului la informație. Centrul Independent de Jurnalism, 2009, p. 10 - 11. Accesat 18 iunie 2011.
  109. ^ Raport asupra situației presei în Republica Moldova în anul 2010. Centrul Independent de Jurnalism, 2011, p. 13. Accesat 18 iunie 2011.
  110. ^ a b Studiu de caz FM 103.5 Bălți: Modul în care au fost respectate prevederile Codului audiovizualului în cadrul concursului pentru frecvența FM 103.5 MHz Bălți. Asociația Presei Electronice din Moldova. Accesat 18 iunie 2011.
  111. ^ a b c Prin eliminarea postului de radio „FM 103.5”de pe piața mediatică Puterea și-a consolidat controlul asupra spațiului informațional. Unimedia, 27 aprilie 2001. Accesat 18 iunie 2011.
  112. ^ Monitorizarea mass-media în perioada electorală și postelectorală. Raport nr. 6 05 aprilie 2005 – 06 mai 2005. Coaliția civică pentru alegeri libere și corecte, pp. 22. Accesat 18 iunie 2011
  113. ^ Libertatea de exprimare și informare în Republica Moldova. Centrul Independent de Jurnalism (Chișinău, 2007), p. 8. Accesat 18 iunie 2011
  114. ^ A. N. Licențe pe întuneric. Ziarul de Gardă, nr. 119, 22 februarie 2007. Accesat 18 iunie 2011.
  115. ^ Evoluțiile în audiovizualul din R. Moldova țin cap de afiș în presa de la Chișinău și intră în atenția Washingtonului. INFO-PRIM NEO, 17 februarie 2001. Accesat 18 iunie 2011.
  116. ^ Decizia C.C.A. de retrage licența de emisie postului FM-103.5 din Bălți constituie un pas înapoi, declara un oficial american – Postul de radio din Balti va contesta in instanta decizia C.C.A. DECA-press, 16 februarie 2007. Accesat 18 iunie 2011.
  117. ^ La Balti, a inceput sa emita „City FM” pe frecventa 103,5 MHz ziare.ro, 14 august 2007. Accesat 18 iunie 2011.
  118. ^ Decizia C.C.A. de a retrage licența de emisie postului FM-103.5 din Bălți este un pas înapoi, consideră un oficial american Asociația Presei Independente, 16 februarie 2007. Accesat 18 iunie 2011.
  119. ^ BBC: Washington-ul îngrijorat de problemele presei din Moldova. Unimedia, 16 februarie 2007. Accesat 18 iunie 2011.
  120. ^ Jigău, Gh. Producerea ecologică în R. Moldova are toate șansele de a nu fi compromisă. Inno views: Buletin informativ-analitic AITT, februarie 2009. Accesat 26 iunie 2011.
  121. ^ Urușciuc, Ion. Prima filială a Academiei de Științe a Moldovei. Vocea Bălțiului, nr. 45 (103), 24 noiembrie 2006, p. 1 - 2.
  122. ^ Prima filiala a Academiei de Științe a Moldovei a fost deschisă, vineri, la Bălți – Noua structura academica își propune drept scop extinderea cercetărilor în diferite domenii. DECA-press, 17 noiembrie 2006. Accesat 26 aprilie 2011.
  123. ^ a b Raport privind activitatea Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică și rezultatele științifice principale, obținute în sfera științei și inovării în perioada anilor 2006-2010 Academia de Științe din Moldova (Chișinău), 2011, p. 123. Accesat 30 iunie 2011.
  124. ^ a b Ghidul orașelor din Republica Moldova. 2004, p. 14
  125. ^ a b c d e Spoială, Lucia; Negruța, Ala; Vasiliev, Maria; Chirița, Larisa. Educația în Republica Moldova: publicație statistică 2009/2010/ Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. – Chișinău: S. n., 2010 (Tipogr. “Elena-V.I.” SRL), pp. 115. ISBN 978-9975-9649-6-8. Accesat 8 iulie 2011
  126. ^ Ghidul orașelor din Republica Moldova. 2004, p. 13 - 14.
  127. ^ a b c d e Educația în Republica Moldova. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova 2008/2009 (Chișinuă), 2009. - 100 p. Accesat 8 iulie 2011.
  128. ^ Instituțiile de învățământ pe ter. mun Bălți. Pagina oficială a Primăriei mun. Bălți, 29 aprilie 2010. Accesat 8 iulie 2011.
  129. ^ La Balti se va studia asa numita limba moldoveneasca”. Pro TV. 31 martie 2008. http://m.protv.md/stiri/social/la-balti-se-va-studia-asa-numita-limba-moldoveneasca.html. Accesat la 31 septembrie, 2008. 
  130. ^ Profesorii din Bălți sunt împotriva introducerii limbii moldovenești”. Pro TV. 31 martie 2008. http://www.protv.md/stiri/social/profesorii-din-balti-sunt-impotriva-introducerii-limbii-moldovenesti.html. Accesat la 31 septembrie, 2008. 
  131. ^ Vasile NogaiNogai, Vasile. Reformarea învățământului secundar profesional în Republica Moldova. Institutul de Politici Publice (Chișinău), 2001, p. 2. Accesat 9 iulie 2011.
  132. ^ Lipcean, Sergiu. Educația vocațională la răscruce: O analiză a deciziilor de politici în sistemul învățământului mediu de specialitate în RM. - Chișinău: IDIS “Viitorul”, 2010 (Tipogr. “MS Logo” SRL). - 56 p. - (Politici Publice ; Nr 2). ISBN 978-9975-4007-9-4. Accesat 8 iulie 2011.
  133. ^ Tiron, Ștefan; Arion, V.; Paiu, M.; Scalnîi, V, Stan, V. Higher Education in The Republic of Moldova. - Bucharest: Editura Enciclopedică, 2003. -113 p. ISBN 92-9069-175-6. Acesat 8 iulie 2011.
  134. ^ Арефьев. А.Л. Тенденции экспорта российского образования. - Москва:Центр социального прогнозирования и маркетинга, 2010. – 240 стр. ISBN 978-5-98201-023-0. Accesat 8 iulie 2011.
  135. ^ Tinerii Republicii Moldova. 11 noiembrie 2003, p. 3. Accesat 8 iulie 2011.
  136. ^ Catană, Igor. Confluențe bibliografice. Vocea Bălțiului, nr. 38 (44), 23 septembrie 2005, p. 2.
  137. ^ Un Centru de Documentare al ONU a fost deschis la Bălți” (PDF). Revista ONU din Moldova 4 (9): 19. 2001. http://www.un.md/key_doc_pub/un_magazines/2001/N_9_onu.pdf. 
  138. ^ a b Harconiță, Elena. Informatizarea bibliotecilor universitare: factor de succes în implementarea tehnologiilor de moderne de învățământ. Gazeta bibliotecarului, nr. 1-2 (28), ianuarie-februarie 2003, pp. 9 - 10.
  139. ^ Dolință, Zinaida. File din istoria al Biliotecii municipale Bălți. Vocea Bălțiului, nr. 36 (42), 9 septembrie 2005, p. 1 - 2.
  140. ^ Botezat, Ana. Biblioteca - centru cultural pentru micii cititori. Vocea Bălțiului, nr 11, 7 martie 2007, p. 3.
  141. ^ Gh. Baciu, Bălți, 2011. p. 227, 228.
  142. ^ Gh. Baciu, Bălți, 2011. p. 223.
  143. ^ Gh. Baciu. Bălți, 2011. p. 228-229.
  144. ^ Locomotiva Bălți a primit Cupa de campioană a Diviziei A. jurnal.md, 19 iunie 2011. Accesat 5 iulie 2012.
  145. ^ Postolachi, Valeriu. Asistența medicală primară. Vocea Bălțiului, nr. 29, 15 iunie 2007, p. 3.
  146. ^ Raport al vizitei de documentare în Internatul Psihoneurologic din orașul Bălți. Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova, Chișinău, 2005, 22 p. Accesat 9 octombrie 2011.
  147. ^ Raport general al vizitelor de documentare în Instituțiile Medico-Sanitare Publice Spitalele Clinice de Psihiatrie din Republica Moldova. Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova, Chișinău, 2005, 31 p. Accesat 8 ianuarie 2012.
  148. ^ a b Dragan, Rodica. Serviciul veterinar de stat. Vocea Bălțiului, nr. 30 (80), 28 iulie 2006, p. 2
  149. ^ Legea pentru aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare pe anii 2008-2011 nr. 295-XVI din 21.12.2007”. Parlamentul Republicii Moldova. ianurie 2008. http://gov.gov.md/www.gov.md/file/doc%20politice/md/2-md.pdf. Accesat la 27 ianuarie 2011. 
  150. ^ Agarcova, L. (decembrie 2004). Concepția Dezvoltării Durabile Urbane a Republicii Moldova. Chișinău: Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Proiectul „Moldova fermecătoare”. pp. 39. http://www.cisr-md.org/pdf/Concept%20Paper_ro_web.pdf. Accesat la 21 ianuarie 2010. 
  151. ^ Investiții și construcții în ianuarie-decembre 2009”. Principalii indicatori social-economici pe regiuni de dezvoltare, raioane și municipii în ianuarie-decembrie 2009 (Chișinău: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova): 30 - 33. http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=263&id=2211. Accesat la 28 ianuarie 2011. 
  152. ^ a b Investiții și construcții în ianuarie-decembre 2009”. Principalii indicatori social-economici pe regiuni de dezvoltare, raioane și municipii în ianuarie-decembrie 2009 (Chișinău: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova): 30 - 33. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Principalii_ind.soc_econ/Buletin_raioane_2010.pdf. Accesat la 29 martie 2011. 
  153. ^ a b c Lupușor, Adrian; Opruneneco, Alex; Popa, Ana; (2010). Atractivitatea investițională a regiunilor din Republica Moldova. Chișinău: „Bons Office” SRL. pp. 66. ISBN 978-9975-80-373-1. http://www.soros.md/files/publications/documents/Atractivitatea%20Investitionala%20SEC.pdf 
  154. ^ Industria în anul 2009 (întreprinderile cu genul principal de activitate de industrie cuprinse în cercetare statistică lunară)”. Principalii indicatori social-economici pe regiuni de dezvoltare, raioane și municipii în ianuarie-decembrie 2010) (Chișinău: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova): 4. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Principalii_ind.soc_econ/Buletin_raioane_2010.pdf. Accesat la 29 martie 2011. 
  155. ^ Unde a dispărut tehnica agricolă autohtonă?. Economist, 16 martie 2011. Accesat 9 iulie 2011.
  156. ^ Condrea, Dragoș. O nouă fabrică la Bălți a fost deschisă de Draexlmaier. Economist, 11 mai 2011. Accesat 9 iulie 2011.
  157. ^ a b Lupușor, Adrian; Opruneneco, Alex; Popa, Ana. Probleme și soluții investiționale în regiunea de dezvoltare Nord: Proiectul „Ameliorarea atractivității investiționale a Republicii Moldova: o abordare regională”. - Chișinău: „Bons Office” SRL, 2010. p. 88. ISBN 978-9975-80-372-4.
  158. ^ Sava, Victor. [Floricultura națională - probleme, perspectiv, contribuții. Mediul ambiant, nr. 4 (28), 2006, pp. 27-28. ISSN 1810-9551
  159. ^ a b Valeriu Lazăr: Zona Economică Liberă „Bălți” va aduce în Moldova investiții de peste 20 milioane de dolari SUA”. Unimedia. 28 mai 2010. http://unimedia.md/index.php?mod=news&id=19666. Accesat la 21 ianuarie 2011. 
  160. ^ La Bălți a fost inaugurată o zonă economică liberă”. Timpul. 27 Mai 2010. http://www.timpul.md/articol/la-balti-a-fost-inaugurata-o-zona-economica-libera-11340.html. Accesat la 21 ianuarie 2011. 
  161. ^ La Bălți va fi a șaptea zonă liberă din Moldova”. Moldova.org. 05 Martie 2010. http://economie.moldova.org/news/la-bli-va-fi-a-aptea-zon-liber-din-moldova-206890-rom.html. Accesat la 21 ianurie 2011. 
  162. ^ Rezidenții Zonei economice libere Bălți”. Site-ul oficial al ZEL Bălți. http://www.zelb.md/rezidenti/. Accesat la 21 ianuarie 2011. 
  163. ^ La Bălți a fost deschisă o Zonă Economică Liberă”. Publika TV. 27 mai 2010. http://www.publika.md/la-balti-a-fost-deschisa-o-zona-economica-libera_29271.html. Accesat la 21 ianuarie 2011. 
  164. ^ În cea de-a 3-a subzonă a Zonei Economice Libere „Bălți” pot demara primele proiecte investiționale”. Site-ul oficial al Ministerului Economiei al Republicii Moldova [1]. 12 octombrie 2010. http://www.mec.gov.md/node/2465. Accesat la 21 ianuarie 2011. 
  165. ^ a b Ioniță, V; Munteanu, I; Beregoi, I. Ghidul orașelor din Republica Moldova. 2004, p - 12.
  166. ^ Direcțiile socio-economice principale de dezvoltare a orașului: Dezvoltarea socială. Plan Urbanistic General al or. Bălți. INCP „Urbanproiect”, Chișinău, 2005, p. 14.
  167. ^ a b Proiect de suport al programului sectorului rutier. Administrația de Stat a Drumurilor din Republica Moldova (Chișinău), octombrie 2010, p. 3. Accesat 13 iulie 2011.
  168. ^ a b Ministerul Economiei al Republicii Moldova Direcția dezvoltarea tehnologică și competitivitate: Studiu de fezabilitate privind crearea Parcului Industrial în cadrul Zonei Economice Libere “Bălți” mun. Bălți. Administrația Zonei Economice Libere „Bălți”, Chișinău, 2011. - 89 p.
  169. ^ Hristev, Eugen (2008). Convergența sectorului de transporturi al Republicii Moldova către standardele Uniunii Europene. Chișinău: „Bons Offices”,. pp. 62. ISBN 978-9975-80-206-2. http://www.expert-grup.org/library_upld/d61.pdf 
  170. ^ Bezniuc, Radu (2010). Perspectivele de reformare a sectorului serviciilor de transport aerian din Republica Moldova în contextul negocierii viitorului Acord de liber schimb între Republica Moldova și Uniunea Europeană. Chișinău: „Bons Offices”,. pp. 52. http://www.soros.md/files/publications/documents/Raport%20Servicii%20Transport%20Aerian.pdf 
  171. ^ Zona Economică Liberă "Bălți" va fi extinsă. Timpul, 24 septembrie 2010. Accesat 11 iulie 2011.
  172. ^ Regiunea de Ddezvoltare NORD. Strategia de dezvoltare regională (document în lucru). Chișinău: Document elaborat în cadrul Proiectului UE „Suport pentru Organele de Implementare a Dezvoltării Regionale”. Septembrie 2007. pp. 78. http://www.habitatmoldova.org/publications/111/ro/Strategia%20Regiunii%20Nord.pdf 
  173. ^ ru Kocerovscaia, Tatiana; Galatonova, Anna. Ne soiti s marshuta. SP, 22 aprilie 2012. Accesat 23 aprilie 2012.
  174. ^ Список подвижного состава: Бельцы, троллейбус. Accesat 26 februarie 2012.
  175. ^ Întreprinderii municipale: „Direcția de troleibuze”. Site-ul oficial al Primăriei mun. Bălți. Accesat 21 aprilie 2011.
  176. ^ Troleibuze în slujba bălțenilor. Vocea Bălțiului, nr 30 (137), 22 iunie 2007, p. 1
  177. ^ Троллейбусов стало меньше?. СП, 26 iunie 2011. Accesat 26 iunie 2011.