Teatru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Teatrul poate însemna fie arta, fie clădirea în care se desfășoară spectacolele de teatru. În sens figurat, teatru reprezintă un loc în care se desfășoară o acțiune importantă. De exemplu: teatrul unei operațiuni (militare).

Arta[modificare | modificare sursă]

Este vorba de spectacole în care actorii reprezintă personaje pentru a fi privite din exterior (de către un public), într-un timp și spațiu limitat. Dialogurile scrise se numesc piese de teatru, dar există și teatru fără text scris dinainte, sau chiar fără cuvinte, folosindu-se de mimă și dans.

De ce teatrul?[modificare | modificare sursă]

De ce, dacă noi jucăm în mod natural niște roluri, avem nevoie de teatru? În special, pentru a crea o oglindă socială, un mymesis o reflectare care reproduce exact sau caricaturizează societatea, care ne permite să înțelegem mai bine imperfecțiunile sale: acest rol politic era mai evident în Grecia Antică (Pacea lui Aristofan de exemplu).

De asemenea, teatrul poate avea un efect de catharsis, pentru a exterioriza sentimentele care nu sunt permise de societate. Teatru poate fi de asemenea și un mod de divertisment.

Teatrul Globe s-a deschis în Londra, în mai 1599.Structura sa circulară a fost construită din lemn și aproape 3000 de oameni aveau locuri în balcoane sau în picioare în jurul scenei în aer liber, într-o zonă cunoscută ca fosă. Wiliam Shakespeare a scris exclusiv pentru propria lui companie de teatru și multe dintre piesele sale și-au avut loc la Globe. Nu numai că a scris piesele, dar el a și jucat în unele dintre ele. Intrarea costa un penny în fosă și 2 penny la balcon.

Teatrul modern își are probabil rădăcinele în in- terpretările dramatice ale teatrului din Grecia antică.Pentru realizarea unui spectacol dramatic, teatrul poate îmbina desenul, muzica, dansul, dar și poezia și proza.

Piesele antice[modificare | modificare sursă]

Grecii antici au pus bazele tragediei și comediei. Corul canta povestea piesei, în timp ce actorii își mimau rolurile.Publicul stătea în locuri mai înalte ( pe pantele colinelor ), iar acțiunea se desfășura pe un loc plat, numit orchestră.Din 450 î.Hr. s-au construit teatre cu locuri pentru public, pe bănci de piatră, ca cel de la Epidarus.Romanii au adăugat o scenă mai adecvată, care asigura un decor de fundal.În fața acestuia, la fel ca în teatrele mo- derne, se afla o scenă ridicată deasupra orches- trei.

Arcade și scene[modificare | modificare sursă]

În anii 1950, teatrele englezești erau clădiri circulare de lemn, cu scenă deschisă.În seco- lul al XVII-lea s-a introdus arcada, un cadru în jurul părții din față a scenei, care masca zonele unde așteptau actorii sau cei ce înlo- cuiau decorurile.Cea mai inportantă figură a teatrului european din secolul al XVIII-lea a fost David Garrick ( 1717-1779 ), un actor și manager, care a pus în scenă piese noi și lucrări de Wiliam Shakespeare.

Teatru de revistă și dramă[modificare | modificare sursă]

În sec. al XIX-lea a devenit tot mai popular teatrul de revistă cunoscut în America de Nord sub denumirea de vodevil. Aveau actori, cântăreți și comedianți, care evoluau în fața unui public entuziast și zgomotos. Opera și baletul (dansul dramatic) au înflorit în secolul al XIX-lea. S-au dezvoltat în același timp și iluminatul electric, scenele rotative, efectele speciale incitante cu apă, fum și diverse iluzii vizuale. Producțiile au devenit atât de elaborate, încât prin anul 1910, unii directori preferau decorurile. Noile idei includeau scena împinsă în față, care a dus apoi la scena circulară, înconjurată complet de public și la teatrul în aer liber.

Teatrul azi[modificare | modificare sursă]

Producțiile teatrale moderne implică munca unei echipe în spatele scenei:proiectanți, constructori, tehnicieni, costumieri și machiori, actori și regizori. Teatrele profisioniste oferă ultimele inovații din electronică, sisteme de iluminat și sonorizare.Iar piesele de teatru sunt jucate cu mult succes, de amatori, în săli mici și în școli.

Genuri teatrale[modificare | modificare sursă]

Autori de opere teatrale[modificare | modificare sursă]

(vezi și Dramaturg, Lista dramaturgilor români)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Scurtă istorie a teatrului românesc, Mihai Florea, Editura Meridiane, 1970
  • „Das rumänische Theater nach 1989. Seine Beziehungen zum deutschsprachigen Raum” („Teatrul românesc după 1989. Relațiile sale cu spațiul de expresie germană”), Alina Mazilu, Medana Weident, Irina Wolf, editura Frank & Timme, Berlin, 2011 - recenzie
  • Teatrul romînesc contemporan: Cetatea de foc, Margareta Bărbuță, Editura Tineretului, 1962
  • O Antologie a dramaturgiei românești, 1944-1977: Teatrul de inspirație istorică, Valeriu Râpeanu, Editura Eminescu, 1978
  • Dramaturgie română contemporană, Volume 1, Valeriu Râpeanu, Editura Tineretului, 1967
  • Dramaturgia istoricǎ românǎ contemporanǎ, Ion Nistor, Albatros, 1988
  • O Antologie a dramei istorice românești: perioada contemporană, Ion Zamfirescu, Editura Eminescu, 1986
  • Istoria literaturii Române: evoluția genului dramatic, Volumes 1-2, Vicu Mîndra, Editura Tip. Universitæa÷tii din Bucure÷sti, 1977
  • Dramaturgie românească, 1918-1944, Volume 2, Margareta Bărbuță, Editura Tineretului, 1969
  • O istorie a prozei și dramaturgiei românești: perspectiva personajului literar, Volume 2, Florin Șindrilaru, Editura Casa Cărții de Știință, 2011

Legături externe[modificare | modificare sursă]