Coțofană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Coțofană (dezambiguizare).
Coțofană
Sroka Pica Pica II.jpg
Sunet Sunetul păsării
Stare de conservare
Status iucn3.1 LC ro.svg
Risc scăzut (lc) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Passeriformes
Familie: Corvidae
Gen: Pica
Specie: P. pica
Nume binomial
Pica pica
(Linnaeus, 1758)
Subspecii
  • P. p. asirensis
  • P. p. bactriana
  • P. p. bottnensis
  • P. p. fennorum
  • P. p. hemileucoptera
  • P. p. kamschatisa
  • P. p. leucoptera
  • P. p. mauritanica
  • P. p. melanotos
  • P. p. pica
  • P. p. sericea

Coțofana (Pica pica) este o specie de păsări din familia Corvidae. Este răspândită în Eurasia, Africa de Nord și America de Nord. Locul unde poate fi întâlnită cel mai frecvent este Europa. Din cauza penajului său caracteristic, alb cu negru, este ușor recunoscută chiar de cei care nu sunt foarte buni cunoscători de păsări. În mitologia germană, coțofana era solul zeilor, sau era considerată zeița morții „Hel”, iar în alte culturi europene fiind considerată pasărea care este solul ce aduce nenoroc. Din cauza faptului că fură mai ales lucrurile care lucesc era temută, fiind considerată în evul mediu pasărea vrăjitoarelor sau a celor certați cu legea. În Asia, în contrast cu Europa, era considerată aducătoare de noroc și amerindienii o considerau un duh, prieten al oamenilor.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Nominate subspecies in Toulouse, Franța

Culorile de bază ale penajului sunt alb cu negru, dar predomină culoarea neagră albăstruie cu luciu metalic, fiind albe numai o parte a aripilor, flancurilor și abdomenului. Nu prezintă un dimorfism sexual, masculii neputând fi distinși de femele, dar ei sunt cu câteva sute de grame mai grei decât femelele. Coțofana poate atinge o lungime a corpului de 51 cm și o lățime cu aripile deschise de 90 cm. Pasărea face parte din categoria bunelor zburătoare, zburând în formă de bolte, dar pe sol se deplasează mai mult prin sărituri. Glasul pătrunzător al coțofanei este inconfundabil, prin el pasărea dând alarma, amenințând rivalii sau atrăgând femela în timpul perioadei de împerechere.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Arealul de răspândire. fiecare culoare indică arealul unei subspecii: verde: Pica p. pica, verde-deschis: P. p. asirensis, verde-mäsliniu: P. p. bactriana, rosu: P. p. bottanensis, verde-inchis: P. p. fennorum, albastru: P. p. galliae, turkiz: P. p. germanica, galben: P. p. hemileucoptera, violet: P. p. hudsonia, brun: P. p. jankowskii, portoc.-deschis: P. p. japonica, albastru-inchis: P. p. kamtschatica, hell roz: P. p. leucoptera, portocaliu: P. p. mauritanica, albastru-deschis: P. p. melanotos, roz: P. p. nuttalli, rosu-inchis: P. p. sericea

Coțofana se poate întâlni în regiunile de șes, ca și în zonele de munte până la altitudini de 2.500 m. Subspeciile P. p. asirensis , P. p. bottanensis, P. p. hemileucoptera fac exepție de la această regulă, astfel P. p. bottanensis poate trăii la altitudinea de 4.000 m deasupra n.m. ajungând în căutare de hrană până la înălțimi de 5500 m. Păsările din această specie pot trăi în locuri diferite, de exemplu pășuni, tufișuri, pâlcuri de copaci sau la liziera pădurilor. De asemenea preferă apropierea apelor; pot trăi și în regiuni de smârcuri sau în stufăriș, mai rar în păduri. Preferă locurile deschise luminoase, ca parcuri, grădini sau terenuri agricole.

Hrănire[modificare | modificare sursă]

Coțofana se hrănește și cu hrană vegetală, dar mai ales animală, hrana constând din insecte, larve, viermi, păianjeni, melci, ectoparaziții de pe vaci și oi. Pasărea consumă cadavre de vertebrate, mamifere mici, șoareci, amfibii, șopârle, și pui de pasăre sau fură ouăle din cuiburi. Hrana vegetală este compusă din fructe, semințe sau ciuperci. Mai ales toamna depozitează hrana în locuri ascunse, de obicei în pământ.

Mod de viață[modificare | modificare sursă]

Păsările încep să fie active înainte de răsăritul soarelui, și încetează activitatea înainte de apusul soarelui. Ele trăiesc în timpul reproducției în perechi, iar în afara perioadei de împerecheri trăiesc în grupuri. Iarna aceste grupuri pot alcătui stoluri cu până la câteva sute de păsări.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ BirdLife International (2012). „Pica pica”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2013.2. International Union for Conservation of Nature. http://www.iucnredlist.org/details/22705865. Accesat la 26 noiembrie 2013. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lee, Sang-im; Parr, Cynthia S.; Hwang, Youna; Mindell, David P. & Choe, J. C. (2003). Phylogeny of magpies (genus Pica) inferred from mtDNA data. Molecular Phylogenetics and Evolution 29: 250-257. doi:10.1016/S1055-7903(03)00096-4 PDF fulltext
  • Madge, Steve & Burn, Hilary (1994): Crows and jays: a guide to the crows, jays and magpies of the world A&C Black, London. ISBN 0-7136-3999-7

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Coțofană
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Coțofană