Campionatul Mondial de Fotbal

Pentru următoarea ediție vezi Campionatul Mondial de Fotbal 2014.

Campionatul Mondial de Fotbal
150px
Confederație	Internațională (FIFA)
Înființat(ă) în	1930
Echipe	32 (în formatul actual)
Campion	Spania (1 trofeu)
Cele mai multe trofee	Brazilia (5 trofee)
Site oficial	Worldcup

Campionatul Mondial de Fotbal este cea mai importantă competiție ce se dispută între echipele naționale. Este împărțită în preliminarii (calificări) și turneul final. Preliminariile se dispută pe durata a 1 an, fiecare continent având propriile reguli de calificare. Turneul final are loc o dată la 4 ani și se dispută la începutul verii pe durata unei luni (aproximativ). Țara organizatoare a turneului final este desemnată de FIFA cu cel puțin 4 ani înainte. Prima ediție a avut loc în anul 1930 în Uruguay, iar ultima în 2010 în Africa de Sud. Ediția din 2002 a fost prima din istoria competiției care a avut două țări organizatoare: Japonia și Coreea de Sud. Următoarea ediție este programată pentru anul 2014 și se va disputa în Brazilia. Campionatul Mondial de Fotbal este unul dintre cele mai importante evenimente sportive ale planetei.

Istoric

Uruguay 1930

Visul președintelui FIFA, Jules Rimet, s-a împlinit când Uruguay a găzduit ediția inaugurală a Campionatului Mondial de Fotbal, chiar în anul în care serba centenarul. Doar 4 naționale din Europa s-au aventurat în călătoria peste ocean (Belgia, Franța, România și Iugoslavia), iar finala s-a disputat între echipe din America de Sud, Uruguay învingându-și vecinii din Argentina cum au făcut și în 1928 în finala Olimpică. Gazdele au triumfat cu 4-2 pe noul stadion Estadio Centenario, devenind primii campioni mondiali.

Italia 1934

Italia a învins Cehoslovacia cu 2-1 în prima finală de Campionat Mondial disputată pe pamânt european cu un gol marcat în prelungiri de Angelo Schiavio. A fost prima și singura ediție în care o echipă nu și-a apărat trofeul, Uruguay refuzând să participe. Singurul meci disputat de România a fost înfrângerea cu 2-1 în fața Cehoslovaciei.

Franța 1938

Antrenorul italian Vittorio Pozzo a făcut istorie câștigând al doilea trofeu consecutiv cu o echipă reformată a Italiei. Italia a învins în finală pe Ungaria după ce a trecut în semifinale de Brazilia căreia îi lipsea golgeterul Leonidas. Acesta marcase 3 dintre goluri în partida cu Polonia.

Brazilia 1950

Brazilienii au construit cel mai mare stadion al lumii, Maracana, fiind determinați să organizeze Campionatul Mondial în ediția 1950. Totuși, visul lor de a deveni campioni mondiali s-a năruit chiar pe acest stadion, Uruguay câștigând cel de-al doilea titlu în fața a 175.000 de oameni uluiți. Nu a fost singura surpriză a turneului deoarece, debutanta Anglia, a fost învinsă de Statele Unite cu 1-0.

Elveția 1954

Germania de Vest a fost câștigătoarea surpriză a ediției din 1954, revenind de la 2 goluri în fața Ungariei într-o finală denumită "Miracolul de la Berna". Ungaria era neînvinsă de 31 de meciuri și marcase 25 de goluri până la finală, 8 dintre ele chiar în poarta Germaniei în faza grupelor în victoria cu 8-3. Meciul fusese precedat de o altă victorie cu scor fluviu, Ungaria-Koreea 9-0. Totuși, Fritz Walter a fost cel care a ridicat trofeul Jules Rimet și nu Ferenc Puskas.

Suedia 1958

Primul trofeu câștigat de Brazilia a fost în ediția din 1958, organizată de Suedia. În acest turneu și-a arătat clasa pentru prima dată marele jucător Pele, care avea doar 17 ani. A marcat 6 goluri, 2 dintre ele în finala împotriva Suediei. Franța a ieșit deasemenea în evidență, Just Fontaine marcând 13 goluri care au dus formația "Les Bleus" pe locul 3.

Chile 1962 Brazilia a fost câștigătoarea meritată, păstrând trofeul după finala în care a învins-o pe Cehoslovacia cu 3-1. În acest turneu, alt mare jucător și-a arătat talentul, Garrincha. Pele fiind accidentat, Garrincha a făcut ca lipsa acestuia să nu fie simțită, purtând naționala "Seleçao" spre victorie și terminând pe primul loc din clasamentul golgeterilor.

Anglia 1966

Țara care a inventat fotbalul, Anglia, a găsit în sfârșit formula succesului. Cele 3 goluri marcate de Geoff Hurst în finala contra Germaniei de Vest au contribuit decisiv la succes, deși discuția dacă mingea a trecut sau nu de linia porții la unul din șuturile sale continuă până astăzi. În această ediție a apărut un nou erou, este vorba despre Eusebio care a marcat 9 goluri - 4 dintre ele în poarta Koreei care a eliminat Italia - ducând Portugalia pe locul 3.

Mexic 1970

Pentru prima dată în istorie, Campionatul Mondial a fost televizat în culori și nimic nu a strălucit mai mult decât tricoul galben al Braziliei. Cu Pele din nou în formă și Jairzinho marcând în fiecare din cele 6 meciuri, băieții lui Mario Zagalo au fost de neoprit și au învins în finală pe Italia, câștigând trofeul pentru a treia oară. Deși a fost turneul Brazilei, neamțul Gerd Muller a contribuit și el la spectacol marcând 10 goluri, devenind astfel golgheterul competiției.

Germania 1974

Germania de Vest a fost încoronată pe propriul tărâm în 1974. Olanda lui Johan Cruyff a fost favorită înaintea finalei dar gazdele, care fuseseră învinse în faza grupelor de vecinii din Germania de Est, au revenit după un gol marcat în primul minut de olandezul Johan Neeskens. Este memorabilă și performanța Poloniei, al cărei jucător Grzegorz Lato a marcat golul victoriei în finala mică contra Braziliei.

Argentina 1978

Argentina, țara gazda, a câștigat trofeul pentru prima dată după ce a învins pe Olanda în prelungirile finalei. Mario Kempes a asigurat victoria marcând de 2 ori în ultimul act, de asemenea a câștigat și trofeul de golgeter al competiției. Brazilia a ratat calificarea în finală deoarece Argentina a învins cu 6-0 selecționata Perului, departajarea facându-se la golaveraj dar a câștigat finala mică împotriva Italiei.

Spania 1982

Paolo Rossi a fost eroul din Spania, cele 6 goluri marcate de el aducând cel de-al treilea titlu în Italia. Azzuri au învins în finală cu 3-1 Germania, echipă care câștigase primul meci decis de loviturile de departajare din istoria campionatului modial, într-o semifinală dramatică împotriva Franței. Dacă Italia a câștigat aurul, Brazilia a fost cea mai spectaculoasă echipă, până când hat-trick-ul lui Rossi i-a eliminat din competiție.

Mexic 1986

Campionatul Mondial de Fotbal s-a întors în Mexic în turneul dominat de driblingurile lui Diego Maradona. Argentina a învins Germania de Vest în finală dar meciul din sferturi împotriva Angliei rămâne memorabil pentru 2 dintre cele mai faimoase goluri din istorie marcate de Maradona: golul marcat cu mâna și golul marcat după o cursă fantastică începută la jumătatea terenului. Franța lui Michel Platini a fost oprită în semifinale dar a învins Belgia în finala mică.

Italia 1990

A fost fără îndoială triumful lui Franz Beckenbauer, care a devenit campion ca antrenor al Germaniei după ce fusese campion ca jucător. Deși s-au marcat puține goluri, ediția din Italia 1990 a fost una dintre cele mai dramatice, de la golurile golgeterului italian Toto Schillaci, la lacrimile englezului Paul Gascoigne și până la sprintul spre sferturi al camerunezului Roger Milla.

S.U.A. 1994

Ediția din America 1994 a fost un succes uriaș, având cei mai mulți suporteri prezenți, și s-a terminat cu Brazilia celebrând un nou titlu după 24 de ani. Printre starurile acestui turneu s-au numărat brazilienii Romario și Bebeto, italianul Roberto Baggio - cel care a ratat penalty-ul decisiv în prima finală decisă la 11 metri - românul Gheorghe Hagi și columbianul Carlos Valderrama. Suedia a terminat pe locul 3 după o victorie în fața Bulgariei în finala mică. România a ajuns până în sferturile de finală după ce a învins cu 3-2 pe Argentina, cea mai mare performanță din istoria naționalei României.

Franța 1998

Țara fondatorului Cupei Mondiale, Jules Rimet, s-a bucurat de o vară fantastică, fotbaliștii francezi gustând pentru prima dată gloria Cupei Mondiale, după victoria în fața Braziliei din finala în care Zinedine Zidane a marcat 2 goluri. A fost prima ediție cu 32 de echipe participante. Printre debutante s-a numărat Croația, golurile marcate de Davor Suker ducând-o până pe locul 3. Este ultima ediție la care a participat echipa națională a României.

Coreea de Sud și Japonia 2002

Brazilia a câștigat pentru a cincea oară trofeul după o finală în care Ronaldo a marcat ambele goluri în victoria cu 2-0 în fața Germaniei. A fost prima ediție găzduită de Asia, ambele țări organizatoare, Japonia și Coreea de Sud, ajungând până în optimi respectiv semifinale. Un turneu al surprizelor, a început cu victoria Senegalului împotriva Franței și s-a terminat cu Turcia câștigând finala mică.

Germania 2006

Italia a câștigat pentru a patra oară trofeul, în ediția 2006 disputată în Germania, învingând Franța la loviturile de departajare. Dacă partea urâtă a competiției a fost eliminarea lui Zidane în finală, partea frumoasă a fost spiritul de echipă al italienilor. A fost o ediție specială și pentru gazde, golurile lui Miroslav Klose asigurând medalia de bronz a Germaniei.

Africa de Sud 2010

În Africa de Sud s-a organizat primul mondial din Africa, Spania a câștigat pentru prima dată trofeul după o finală intensă disputată contra Olandei. Golul reușit în prelungiri (minutul 116) de Iniesta a marcat a treia finală pierdută de olandezi din tot atâtea jucate. În semifinale Olanda a învins Uruguay după un meci spectaculos, terminat 3-2 pentru Olanda, în cealaltă semifinală Spania învingând Germania după un meci cu o posesie amețitoare a spaniolilor, dar marcarea unui singur gol din minutul 75 al lui Puyol. În finala mică, Germania a luat bronzul a doua oară la rând, după un meci dramatic pierdut de urguayeni. Pentru a doua oară la rând cele două mari puteri ale Americii de Sud, Argentina și Brazilia, au fost eliminate în sferturi, după ce Argentina a fost umilită cu 4-0 de Germania și după ce Brazilia a pierdut 2-1 cu Olanda după dubla lui Sneijder.

Brazilia 2014

Rusia 2018

Qatar 2022

Finale

Uruguay 1930

30 iulie 1930	Uruguay	4-2	Argentina	Montevideo / Estadio Centenario Spectatori: 80.000 Arbitru: Langenus Jan (Belgia)
	Pablo Dorado 12' Pedro Cea 57' Victoriano Santos Iriante 68' Hector Castro 89'	[1]	Carlos Peucelle '20 Guillermo Stabile '37

Italia 1934

10 iulie 1934	Italia	2-1 (1-1)	Cehoslovacia	Roma / Nazionale PNF Spectatori: 50.000 Arbitru: Eklind Ivan (Suedia)
	Raimondo Orsi '81 Angelo Schiavio '95	[2]	Antonin Puc '76

Franța 1938

19 iunie 1938	Italia	4-2	Ungaria	Paris/Colombes / Olympique Spectatori: 45.000 Arbitru: Capdeville George (Franța)
	Gino Colaussi '6 Silvio Piola '16 Gino Colaussi '35 Silvio Piola '82	[3]	Pal Titkos '8 Gyorgy Sarosi '70

Brazilia 1950

16 iulie 1950	Uruguay	2-1	Brazilia	Rio de Janeiro / Estádio do Maracanã Spectatori: 174.000 Arbitru: Reader George (Anglia)
	Juan Schiaffino '66 Alcides Ghiggia '79	[4]	Friaca '47

Elveția 1954

4 iulie 1954	Germania de Vest	3-2	Ungaria	Berna / Wankdorf Spectatori: 60.000 Arbitru: Ling William (Anglia)
	Max Morlock '10 Helmut Rahn '18 Helmut Rahn '84	[5]	Ferenc Puskas '6 Zoltan Czibor '8

Suedia 1958

29 iunie 1958	Brazilia	5-2	Suedia	Solna / Rasunda Spectatori: 51.800 Arbitru: Guigue Maurice (Franța)
	Vava '9 Vava '32 Pele '55 Zagallo '68 Pele '90	[6]	Nils Liedholm '4 Agne Simonsson '80

Chile 1962

17 iunie 1962	Brazilia	3-1	Cehoslovacia	Santiago de Chile / Nacional Spectatori: 69.000 Arbitru: Latychev Nikolaj (URSS)
	Amarildo '17 Zito '69 Vava '78	[7]	Josef Masopust '15

Anglia 1966

30 iulie 1966	Anglia	4-2 (2-2)	Germania	Londra / Wembley Spectatori: 93.000 Arbitru: Dienst Gottfried (Elveția)
	Geoff Hurst '18 Martin Peters '78 Geoff Hurst '101 Geoff Hurst '120	[8]	Helmut Haller '12 Wolfgang Weber '89

Mexic 1970

21 iunie 1970	Brazilia	4-1	Italia	Mexico City / Estadio Azteca Spectatori: 107.412 Arbitru: Gloeckner Rudi (Germania de Est)
	Pele '18 Gerson '66 Jairzinho '71 Carlos Alberto '86	[9]	Roberto Boninsegna '37

Germania 1974

7 iulie 1974	Olanda	1-2	Germania de Vest	Munchen / Olympiastadion Spectatori: 75.200 Arbitru: Taylor John (Anglia)
	Johan Neeskens '2 (pen)	[10]	Paul Breitner '25 (pen) Gerd Muller '43

Argentina 1978

25 iunie 1978	Argentina	3-1 (1-1)	Olanda	Buenos Aires / Estadio Monumental Antonio Vespucio Liberti Spectatori: 71.483 Arbitru: Gonella Sergio (Italia)
	Mario Kempes '38 Mario Kempes '105 Daniel Bertoni '116	[11]	Dick Nanninga '82

Spania 1982

11 iulie 1982	Italia	3-1	Germania de Vest	Madrid / Santiago Bernabeu Spectatori: 90.000 Arbitru: Coelho Arnaldo (Brazilia)
	Paolo Rossi '57 Marco Tardelli '69 Alessandro Altobelli '81	[12]	Paul Breitner '83

Mexic 1986

29 iunie 1986	Argentina	3-2	Germania de Vest	Mexico City / Azteca Spectatori: 114.600 Arbitru: Arppi Filho Romualdo (Brazilia)
	Jose Brown '23 Jorge Valdano '55 Jorge Burruchaga '83	[13]	Karl-Heinz Rummenigge '74 Rudi Voeller '80

Italia 1990

8 iulie 1990	Germania de Vest	1-0	Argentina	Roma / Stadio Olimpico Spectatori: 73.603 Arbitru: Codesal Mendez Edgardo (Mexic)
	Andreas Brehme '85 (pen)	[14]

S.U.A. 1994

17 iulie	Brazilia	3-2 (0-0) (0-0)	Italia	Los Angeles / Rose Bowl Spectatori: 94.194 Arbitru: Puhl Sandor (Ungaria)
	Dunga Branco Romario	[15]	Demetrio Albertini Alberino Evani

Franța 1998

12 iulie 1998	Brazilia	0-3	Franța	Saint-Denis / Stade de France Spectatori: 80.000 Arbitru: Belqola Said (Maroc)
		[16]	Zinedine Zidane '27 Zinedine Zidane '46 Emmanuel Petit '90

Coreea de Sud și Japonia 2002

30 iunie 2002	Germania	0-2	Brazilia	Yokohama / International Stadium Yokohama Spectatori: 69.029 Arbitru: Collina Pierluigi (Italia)
		[17]	Ronaldo '67 Ronaldo '79

Germania 2006

9 iulie	Italia	5-3 (1-1) (1-1)	Franța	Berlin / Olympiastadion Spectatori: 69.000 Arbitru: Elizondo Horacio (Argentina)
	Marco Materazzi '19 Andrea Pirlo Marco Materazzi Daniele de Rossi Alessandro del Piero Fabio Grosso	[18]	Zinedine Zidane '7 (pen) Sylvain Wiltord Eric Abidal Willy Sagnol

Africa de Sud 2010

11 iulie	Olanda	0-1 (prel)	Spania	Johanesburg/ Soccer City Spectatori: 84,490 Arbitru: Howard Webb (Anglia)
			Andres Iniesta 116'

În anul 1950 nu a existat o finală. Campioana a fost decisă după disputarea meciurilor într-o grupă de 4 echipe. Totuși, înaintea ultimei etape doar Brazilia și Uruguay mai puteau câștiga grupa. Aceste 2 echipe urmau să se întâlnească chiar în ultima etapă. Un egal ar fi avantajat Brazilia deoarece avea 1 punct mai mult.

Participarea României

Uruguay 1930

Prima participare a echipei naționale a României la un Campionat Mondial de Fotbal a avut loc chiar în anul inaugural 1930 în ediția găzduită de Uruguay. La acel turneu s-au format 4 grupe, o grupă de 4 echipe și trei grupe de câte 3 echipe, fiecare câștigătoare urmând să se califice în semifinale. România a fost plasată în grupa 3 (grupa C) alături de Uruguay și Peru. Prima partidă s-a disputat între România și Peru, echipa noastră reușind să învingă cu scorul de 3-1. Adalbert Desu a marcat chiar în primul minut al acelei partide. A urmat egalarea în minutul 75, iar pe final, în minutul 85, ai noștri au înscris de 2 ori prin Ștefan Barbu și Constantin Stanciu. A urmat victoria Uruguayului în fața Perului, pentru ca în ultima etapă să se joace finala grupei între România și Uruguay. Cele 4 goluri marcate de Dorado, Scarone, Anselmo și Cea au calificat echipa gazdă în semifinalele competiției.

14 iulie 1930	România	3-1	Peru	Montevideo / Pocitos Spectatori: 300 Arbitru: Warnken Alberto (Chile)
	Adalbert Desu '1 Ștefan Barbu '85 Constantin Stanciu '85	[19]	Luis Souza '75

21 iulie 1930	Uruguay	4-0	România	Montevideo / Centenario Spectatori: 80.000 Arbitru: Rego Almeida (Brazilia)
	Pablo Dorado '7 Hector Scarone '26 Pelegrin Anselmo '31 Pedro Cea '35	[20]

Italia 1934

România a fost prezentă și la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial de Fotbal găzduită de Italia. De data aceasta, competiția s-a disputat după un format diferit. Nu s-au mai format grupe și s-au disputat direct optimi de finală. România a întâlnit Cehoslovacia și a pierdut cu scorul de 2-1 după ce a deschis scorul în minutul 11 prin Ștefan Dobai, dar echipa ce urma să devină vicecampioană mondială a întors scorul în minutele 50 și 67.

27 mai 1934	Cehoslovacia	2-1	România	Trieste / Littorio Spectatori: 9.000 Arbitru: Langenus Jan (Belgia)
	Antonin Puc '50 Oldrich Nejedly '67	[21]	Ștefan Dobai '11

Franța 1938

În 1938, în ediția ce a avut loc în Franța, povestea s-a repetat. Competiția s-a desfășurat după același format folosit cu 4 ani în urmă, iar România a fost eliminată încă din primul tur de Cuba. De data aceasta însă, a fost nevoie de o rejucare a meciului deoarece acesta se terminase la egalitate 3-3. În rejucarea ce a avut loc după 4 zile Cuba a învins cu 2-1. Echipa care a eliminat România urma să fie zdrobită cu 8-0 de Suedia în sferturile de finală.

5 iunie 1938	Cuba	3-3	România	Toulouse / Chapou Spectatori: 7.000 Arbitru: Scarpi D. (Italia)
	Hector Socorro '41 Tomas Fernandez '61 Juan Tunas '101	[22]	Silviu Bindea '38 Iuliu Baratki '88 Silviu Bindea '93

9 iunie 1938	Cuba	2-1	România	Toulouse / Chapou Spectatori: 8.000 Arbitru: Birlem Alfred (Germania)
	Hector Socorro '51 Carlos Oliveira '53	[23]	Ștefan Dobai '28

Mexic 1970

România revine la un turneu final de campionat mondial după 32 de ani și joacă într-o "grupă de foc" împotriva Angliei, Braziliei și Cehoslovaciei. Geoff Hurst, jucătorul care marcase de 3 ori în finala disputată de Anglia cu 4 ani în urmă în fața Germaniei de Vest, înscrie și în poarta românului Stere Adamache în victoria cu 1-0 a primului meci al grupei C. Urmează apoi meciul cu Cehoslovacia, echipă care pierduse la scor în fața Braziliei în prima etapă, 4-1. Ladislav Petras deschide scorul repede, în minutul 5, dar Sandu Neagu și Florea Dumitrache din penalty marchează golurile care aduc a doua victorie a României la un campionat mondial. Echipa noastră avea șanse la calificarea în sferturi, dar starurile Braziliei, Pele și Jairzinho, au spulberat orice speranță.

2 iunie 1970	Anglia	1-0	România	Guadalajara / Jalisco Spectatori: 50.560 Arbitru: Ramsey Alf (Anglia)
	Geoff Hurst '65	[24]

6 iunie 1970	România	2-1	Cehoslovacia	Guadalajara / Jalisco Spectatori: 56.818 Arbitru: De Leo Diego (Mexic)
	Alexandru Neagu '52 Florea Dumitrache (pen) '75	[25]	Ladislav Petras '5

10 iunie 1970	Brazilia	3-2	România	Guadalajara / Jalisco Spectatori: 50.804 Arbitru: Marschall Ferdinand (Austria)
	Pele '19 Jairzinho '22 Pele '67	[26]	Florea Dumitrache '34 Emerich Dembrowski '84

Italia 1990

După o pauză de 20 de ani, România revine la turneul final al campionatului mondial. De data aceasta, cu o generație nouă, care urma să fie denumită mai târziu "generația de aur", datorită rezultatelor remarcabile de la mondialele din 1990, 1994 și 1998. Deși a picat într-o grupă grea, România a trecut pentru prima dată de primul tur al competiției. Victoria cu 2-0 în fața Uniunii Sovietice și înfrângerea cu 2-1 în fața Camerunului au făcut ca meciul cu Argentina din ultima etapă să fie un meci decisiv. S-a terminat egal, 1-1, și România se califica în optimi datorită golaverajului mai bun și trimitea acasă echipa lui Diego Maradona. În optimi, România a întâlnit Irlanda, echipă ce se calificase după 3 egaluri, cu Anglia, Egipt și Olanda. Nu s-a marcat nici un gol și s-a ajuns la loviturile de departajare. Irlandezii au marcat de 5 ori din 5 șuturi, dar românii au ratat prin Timofte și astfel, Irlanda a fost echipa ce s-a calificat în sferturi, fază în care a fost eliminată de Italia.

9 iunie 1990	Uniunea Sovietică	0-2	România	Bari / Stadio San Nicola Spectatori: 42.907 Arbitru: Cardellino De San Vicente Juan (Uruguay)
		[27]	Marius Lăcătuș '42 Marius Lăcătuș '57 (pen)

14 iunie 1990	Camerun	2-1	România	Bari / Stadio San Nicola Spectatori: 38.687 Arbitru: Silva Arce Hernan (Chile)
	Roger Milla '76 Roger Milla '86	[28]	Gavril Balint '88

18 iunie 1990	Argentina	1-1	România	Napoli / San Paolo Spectatori: 52.733 Arbitru: Silva Valente Carlos Alberto (Portugalia)
	Pedro Manzon '63	[29]	Gavril Balint '68

25 iunie 1990	Irlanda	5-4 (0-0) (0-0)	România	Genoa / Luigi Ferraris Spectatori: 31.818 Arbitru: Ramzi Wright Jose (Brazilia)
	Andy Townsend Kevin Sheedy Ray Houghton David O'Leary Tony Cascarino	[30]	Dănuț Lupu Iosif Rotariu Ionuț Lupescu Gheorghe Hagi

S.U.A. 1994

La 4 ani de la turneul din Italia, a urmat cel din Statele Unite, unde România a reușit cea mai mare performanță din istorie, calificarea în sferturile de finală. Hagi - cu un gol fantastic - și Răducioiu, au adus victoria în meciul contra Columbiei, dar în meciul următor, Bogdan Stelea a fost învins de 4 ori de șuturile lui Alain Sutter, Stephane Chapuisat și Adrian Knup. Dan Petrescu a marcat în poarta gazdelor turneului golul care a calificat România în optimile de finală, unde a întâlnit Argentina. Din nou, românii au eliminat echipa lui Maradona cum făcuseră și cu 4 ani în urmă, Hagi și Ilie Dumitrescu (2) marcând 3 goluri argentinienilor. În sferturile de finală, deși au fost considerați favoriți în fața suedezilor, Tomas Brolin și Kennet Andersson au marcat golurile care a dus partida la loviturile de departajare. După ratarea lui Hakan Mild și golurile lui Răducioiu, Hagi și Lupescu se părea că România nu mai poate scăpa calificarea în semifinale, unde ar fi urmat să întâlnească Brazilia lui Bebeto, dar ratările lui Dan Petrescu și Miodrag Belodedici au trimis România acasă, la doar 4 ani după ce Timofte ratase un penalty decisiv în fața Irlandei.

18 iunie 1994	Columbia	1-3	România	Los Angeles / Rose Bowl Spectatori: 91.856 Arbitru: Al Sharif Jamal (Siria)
	Adolfo Valencia '43	[31]	Florin Răducioiu '15 Gheorghe Hagi '34 Florin Răducioiu '89

	România	1-4	Elveția	Detroit / Pontiac Silverdome Spectatori: 61.428 Arbitru: Jouini Neji (Tunisia)
	Gheorghe Hagi '35	[[]]	Alain Sutter '16 Stephane Chapuisat '52 Adrian Knup '65 Adrian Knup '72

26 iunie 1994	S.U.A.	0-1	România	Los ANgeles / Rose Bowl Spectatori: 93.869 Arbitru: Van Der Ende Mario (Olanda)
		[32]	Dan Petrescu '18

3 iulie 1994	România	3-2	Argentina	Los Angeles / Rose Bowl Spectatori: 90.469 Arbitru: Pairetto Pierluigi (Italia)
	Ilie Dumitrescu '11 Ilie Dumitrescu '18 Gheorghe Hagi '58	[33]	Gabriel Batistuta '16 (pen) Abel Balbo '75

10 iulie 1994	România	4-5 (2-2) (1-1)	Suedia	San Francisco / Stanford Stadium Spectatori: 83.500 Arbitru: Don Philip (Anglia)
	Florin Răducioiu '88 Florin Răducioiu '101 Florin Răducioiu Gheorghe Hagi Ionuț Lupescu Ilie Dumitrescu	[34]	Tomas Brolin '78 Kennet Andersson '115 Kennet Andersson Tomas Brolin Klas Ingesson Roland Nilsson Henrik Larsson

Franța 1998

Turneul din Franța din 1998 este ultimul la care a participat echipa națională a României. Calificarea în optimi a venit după primele 2 meciuri, victoria contra Columbiei și cea în fața Angliei facând ca meciul din ultima etapă cu Tunisia să fie doar unul de pregătire pentru optimi. Croatul Davor Suker a marcat un gol din penalty în prelungirile primei reprize în meciul ce avea să devină ultimul meci al României la un campionat mondial. Preliminariile pentru mondialul din 2002 și cel din 2006 s-au încheiat dramatic, România pierzând calificarea la baraj respectiv în ultima etapă în urma rezultatelor indirecte.

15 iunie 1998	România	1-0	Columbia	Lyon / Gerland Spectatori: 39.100 Arbitru: Lim Kee Chong An-Yan (Mauritius)
	Adrian Ilie '45	[35]

22 iunie 1998	România	2-1	Anglia	Toulouse / Municipal Spectatori: 33.500 Arbitru: Batta Marc (Franța
	Viorel Moldovan '47 Dan Petrescu '90	[36]	Michael Owen '79

26 iunie 1998	România	1-1	Tunisia	Saint-Denis / Stade de France Spectatori: 77.000 Arbitru: Lennie Edward (Austria)
	Viorel Moldovan '72	[37]	Skander Souayah '10 (pen)

30 iunie 1998	România	0-1	Croația	Bordeaux / Parc Lescure Spectatori: 31.800 Arbitru: Castrilli Javier (Atgentina)
		[38]	Davor Suker '47 (pen)

Legături externe

• Arhivă FIFA - Campionatul Mondial
• Povestea celor cinci. Când românii țineau piept elitei fotbalului sud-american, 7 iunie 2011, Sorin Breazu, Evenimentul zilei