Campionatul Mondial de Fotbal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pix.gif Campionatul Mondial de Fotbal
Cupa Mondială FIFA
Football pictogram.svg
Confederație FIFA
Înființat(ă) în 1930
Echipe 32
Campion Flag of Germany.svg Germania (4 trofee)
Cele mai multe trofee Flag of Brazil.svg Brazilia (5 trofee)
Site oficial http://www.fifa.com/worldcup
Crystal Clear app kworldclock.png
Pentru ediția actuală, vedeți :
Campionatul Mondial de Fotbal 2014

Campionatul Mondial de Fotbal sau Cupa Mondială FIFA (în engleză FIFA World Cup) este cea mai importantă competiție fotbalistică disputată între echipele naționale de fotbal. Competiția se desfășoară în sistem de cupă, și este împărțită în faza preliminară (calificări) și turneul final. Preliminariile se dispută pe durata a 1 an, fiecare continent având propriile reguli de calificare. Turneul final are loc o dată la 4 ani și se dispută la începutul verii pe durata unei luni (aproximativ). Țara organizatoare a turneului final este desemnată de FIFA cu cel puțin 4 ani înainte. Prima ediție a avut loc în anul 1930 în Uruguay, iar ultima în 2010 în Africa de Sud. Ediția din 2002 a fost prima din istoria competiției care a avut două țări organizatoare: Japonia și Coreea de Sud. Următoarele trei ediții vor fi găzduite de Brazilia în 2014, Rusia în 2018 și Qatar în 2022. Campionatul Mondial de Fotbal este unul dintre cele mai importante evenimente sportive ale planetei.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Uruguay Uruguay 1930

Visul președintelui FIFA, Jules Rimet, s-a împlinit când Uruguay a găzduit ediția inaugurală a Campionatului Mondial de Fotbal, chiar în anul în care serba centenarul. Doar 4 naționale din Europa s-au aventurat în călătoria peste ocean (Belgia, Franța, România și Iugoslavia), iar finala s-a disputat între echipe din America de Sud, Uruguay învingându-și vecinii din Argentina cum au făcut și în 1928 în finala Olimpică. Gazdele au triumfat cu 4-2 pe noul stadion Estadio Centenario, devenind primii campioni mondiali.

Italia Italia 1934

Italia a învins Cehoslovacia cu 2-1 în prima finală de Campionat Mondial disputată pe pamânt european cu un gol marcat în prelungiri de Angelo Schiavio. A fost prima și singura ediție în care o echipă nu și-a apărat trofeul, Uruguay refuzând să participe. Singurul meci disputat de România a fost înfrângerea cu 2-1 în fața Cehoslovaciei.

Franța Franța 1938

Antrenorul italian Vittorio Pozzo a făcut istorie câștigând al doilea trofeu consecutiv cu o echipă reformată a Italiei. Italia a învins în finală pe Ungaria după ce a trecut în semifinale de Brazilia căreia îi lipsea golgeterul Leonidas. Acesta marcase 3 dintre goluri în partida cu Polonia.

Brazilia Brazilia 1950

Brazilienii au construit cel mai mare stadion al lumii, Maracanã, fiind determinați să organizeze Campionatul Mondial în ediția 1950. Totuși, visul lor de a deveni campioni mondiali s-a năruit chiar pe acest stadion, Uruguay câștigând cel de-al doilea titlu în fața a 175.000 de oameni uluiți. Nu a fost singura surpriză a turneului deoarece, debutanta Anglia, a fost învinsă de Statele Unite cu 1-0.

Elveția Elveția 1954

Germania de Vest a fost câștigătoarea surpriză a ediției din 1954, revenind de la 2 goluri în fața Ungariei într-o finală denumită "Miracolul de la Berna". Ungaria era neînvinsă de 31 de meciuri și marcase 25 de goluri până la finală, 8 dintre ele chiar în poarta Germaniei în faza grupelor în victoria cu 8-3. Meciul fusese precedat de o altă victorie cu scor fluviu, Ungaria-Koreea 9-0. Totuși, Fritz Walter a fost cel care a ridicat trofeul Jules Rimet și nu Ferenc Puskas.

Suedia Suedia 1958

Primul trofeu câștigat de Brazilia a fost în ediția din 1958, organizată de Suedia. În acest turneu și-a arătat clasa pentru prima dată marele jucător Pele, care avea doar 17 ani. A marcat 6 goluri, 2 dintre ele în finala împotriva Suediei. Franța a ieșit deasemenea în evidență, Just Fontaine marcând 13 goluri care au dus formația "Les Bleus" pe locul 3.

Chile Chile 1962 Brazilia a fost câștigătoarea meritată, păstrând trofeul după finala în care a învins-o pe Cehoslovacia cu 3-1. În acest turneu, alt mare jucător și-a arătat talentul, Garrincha. Pele fiind accidentat, Garrincha a făcut ca lipsa acestuia să nu fie simțită, purtând naționala "Seleçao" spre victorie și terminând pe primul loc din clasamentul golgeterilor.

Anglia Anglia 1966

Țara care a inventat fotbalul, Anglia, a găsit în sfârșit formula succesului. Cele 3 goluri marcate de Geoff Hurst în finala contra Germaniei de Vest au contribuit decisiv la succes, deși discuția dacă mingea a trecut sau nu de linia porții la unul din șuturile sale continuă până astăzi. În această ediție a apărut un nou erou, este vorba despre Eusebio care a marcat 9 goluri - 4 dintre ele în poarta Koreei care a eliminat Italia - ducând Portugalia pe locul 3.

Mexic Mexic 1970

Pentru prima dată în istorie, Campionatul Mondial a fost televizat în culori și nimic nu a strălucit mai mult decât tricoul galben al Braziliei. Cu Pele din nou în formă și Jairzinho marcând în fiecare din cele 6 meciuri, băieții lui Mario Zagalo au fost de neoprit și au învins în finală pe Italia, câștigând trofeul pentru a treia oară. Deși a fost turneul Brazilei, neamțul Gerd Muller a contribuit și el la spectacol marcând 10 goluri, devenind astfel golgheterul competiției.

Germania Germania 1974

Germania de Vest a fost încoronată pe propriul tărâm în 1974. Olanda lui Johan Cruyff a fost favorită înaintea finalei dar gazdele, care fuseseră învinse în faza grupelor de vecinii din Germania de Est, au revenit după un gol marcat în primul minut de olandezul Johan Neeskens. Este memorabilă și performanța Poloniei, al cărei jucător Grzegorz Lato a marcat golul victoriei în finala mică contra Braziliei.

Argentina Argentina 1978

Argentina, țara gazda, a câștigat trofeul pentru prima dată după ce a învins pe Olanda în prelungirile finalei. Mario Kempes a asigurat victoria marcând de 2 ori în ultimul act, de asemenea a câștigat și trofeul de golgeter al competiției. Brazilia a ratat calificarea în finală deoarece Argentina a învins cu 6-0 selecționata Perului, departajarea facându-se la golaveraj dar a câștigat finala mică împotriva Italiei.

Spania Spania 1982

Paolo Rossi a fost eroul din Spania, cele 6 goluri marcate de el aducând cel de-al treilea titlu în Italia. Azzuri au învins în finală cu 3-1 Germania, echipă care câștigase primul meci decis de loviturile de departajare din istoria campionatului modial, într-o semifinală dramatică împotriva Franței. Dacă Italia a câștigat aurul, Brazilia a fost cea mai spectaculoasă echipă, până când hat-trick-ul lui Rossi i-a eliminat din competiție.

Mexic Mexic 1986

Campionatul Mondial de Fotbal s-a întors în Mexic în turneul dominat de driblingurile lui Diego Maradona. Argentina a învins Germania de Vest în finală dar meciul din sferturi împotriva Angliei rămâne memorabil pentru 2 dintre cele mai faimoase goluri din istorie marcate de Maradona: golul marcat cu mâna și golul marcat după o cursă fantastică începută la jumătatea terenului. Franța lui Michel Platini a fost oprită în semifinale dar a învins Belgia în finala mică.

Italia Italia 1990

A fost fără îndoială triumful lui Franz Beckenbauer, care a devenit campion ca antrenor al Germaniei după ce fusese campion ca jucător. Deși s-au marcat puține goluri, ediția din Italia 1990 a fost una dintre cele mai dramatice, de la golurile golgeterului italian Toto Schillaci, la lacrimile englezului Paul Gascoigne și până la sprintul spre sferturi al camerunezului Roger Milla.

Statele Unite S.U.A. 1994

Ediția din America 1994 a fost un succes uriaș, având cei mai mulți suporteri prezenți, și s-a terminat cu Brazilia celebrând un nou titlu după 24 de ani. Printre starurile acestui turneu s-au numărat brazilienii Romario și Bebeto, italianul Roberto Baggio - cel care a ratat penalty-ul decisiv în prima finală decisă la 11 metri - românul Gheorghe Hagi și columbianul Carlos Valderrama. Suedia a terminat pe locul 3 după o victorie în fața Bulgariei în finala mică. România a ajuns până în sferturile de finală după ce a învins cu 3-2 pe Argentina, cea mai mare performanță din istoria naționalei României.

Franța Franța 1998

Țara fondatorului Cupei Mondiale, Jules Rimet, s-a bucurat de o vară fantastică, fotbaliștii francezi gustând pentru prima dată gloria Cupei Mondiale, după victoria în fața Braziliei din finala în care Zinedine Zidane a marcat 2 goluri. A fost prima ediție cu 32 de echipe participante. Printre debutante s-a numărat Croația, golurile marcate de Davor Suker ducând-o până pe locul 3. Este ultima ediție la care a participat echipa națională a României.

Coreea de Sud Japonia Coreea de Sud și Japonia 2002

Brazilia a câștigat pentru a cincea oară trofeul după o finală în care Ronaldo a marcat ambele goluri în victoria cu 2-0 în fața Germaniei. A fost prima ediție găzduită de Asia, ambele țări organizatoare, Japonia și Coreea de Sud, ajungând până în optimi respectiv semifinale. Un turneu al surprizelor, a început cu victoria Senegalului împotriva Franței și s-a terminat cu Turcia câștigând finala mică.

Germania Germania 2006

Italia a câștigat pentru a patra oară trofeul, în ediția 2006 disputată în Germania, învingând Franța la loviturile de departajare. Dacă partea urâtă a competiției a fost eliminarea lui Zidane în finală, partea frumoasă a fost spiritul de echipă al italienilor. A fost o ediție specială și pentru gazde, golurile lui Miroslav Klose asigurând medalia de bronz a Germaniei.

Africa de Sud Africa de Sud 2010

În Africa de Sud s-a organizat primul mondial din Africa, Spania a câștigat pentru prima dată trofeul după o finală intensă disputată contra Olandei. Golul reușit în prelungiri (minutul 116) de Iniesta a marcat a treia finală pierdută de olandezi din tot atâtea jucate. În semifinale Olanda a învins Uruguay după un meci spectaculos, terminat 3-2 pentru Olanda, în cealaltă semifinală Spania învingând Germania după un meci cu o posesie amețitoare a spaniolilor, dar marcarea unui singur gol din minutul 75 al lui Puyol. În finala mică, Germania a luat bronzul a doua oară la rând, după un meci dramatic pierdut de urguayeni. Pentru a doua oară la rând cele două mari puteri ale Americii de Sud, Argentina și Brazilia, au fost eliminate în sferturi, după ce Argentina a fost umilită cu 4-0 de Germania și după ce Brazilia a pierdut 2-1 cu Olanda după dubla lui Sneijder.

Brazilia Brazilia 2014

Pentru a doua oară în istorie (după Campionatul Mondial de Fotbal 1950), turneul a fost găzduit de Brazilia. Finala s-a disputat între Germania și Argentina (pentru a treia oară în istorie, după cea din 1978 și 1990). Germania a învins în timpul de prelungiri, cu ajutorul unui gol marcat de Mario Götze în minutul 113. Finala mică s-a jucat între Brazilia și Olanda, acolo unde Brazilia a mai bifat încă o înfrângere (0-3), după cea venită în semifinale, contra Germaniei (1-7). În semifinale, Argentina câștigase în fața Olandei la loviturile de departajare (4-2, 0-0 după prelungiri).

Rusia Rusia 2018

Qatar Qatar 2022

Sumar rezultate[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista finalelor Campionatului Mondial de Fotbal
Ediția Gazdă Campioană Scor Vicecampioană Locul 3 Scor Locul 4 Echipe
1930
Detalii
 Uruguay
Uruguay
4–2
Argentina

Statele Unite
[note 1]
Iugoslavia
13
1934
Detalii
 Italia
Italia
2–1
(d.p.)

Cehoslovacia

Germania
3–2
Austria
16
1938
Detalii
 Franța
Italia
4–2
Ungaria

Brazilia
4–2
Suedia
16/15

[note 2]

1950
Detalii
 Brazilia
Uruguay
[note 3]
Brazilia

Suedia
[note 3]
Spania
16/13

[note 4]

1954
Detalii
 Elveția
Germania de Vest
3–2
Ungaria

Austria
3–1
Uruguay
16
1958
Detalii
 Suedia
Brazilia
5–2
Suedia

Franța
6–3
Germania de Vest
16
1962
Detalii
 Chile
Brazilia
3–1
Cehoslovacia

Chile
1–0
Iugoslavia
16
1966
Detalii
 Anglia
Anglia
4–2
(d.p.)

Germania de Vest

Portugalia
2–1
Uniunea Sovietică
16
1970
Detalii
 Mexic
Brazilia
4–1
Italia

Germania de Vest
1–0
Uruguay
16
1974
Detalii
 Germania de Vest
Germania de Vest
2–1
Olanda

Polonia
1–0
Brazilia
16
1978
Detalii
 Argentina
Argentina
3–1
(d.p.)

Olanda

Brazilia
2–1
Italia
16
1982
Detalii
 Spania
Italia
3–1
Germania de Vest

Polonia
3–2
Franța
24
1986
Detalii
 Mexic
Argentina
3–2
Germania de Vest

Franța
4–2
(aet)

Belgia
24
1990
Detalii
 Italia
Germania de Vest
1–0
Argentina

Italia
2–1
Anglia
24
1994
Detalii
 Statele Unite
Brazilia
0–0
(3–2pen.)

Italia

Suedia
4–0
Bulgaria
24
1998
Detalii
 Franța
Franța
3–0
Brazilia

Croația
2–1
Olanda
32
2002
Detalii
 Coreea de Sud
&  Japonia

Brazilia
2–0
Germania

Turcia
3–2
Coreea de Sud
32
2006
Detalii
 Germania
Italia
1–1
(5–3pen.)

Franța

Germania
3–1
Portugalia
32
2010
Detalii
 Africa de Sud
Spania
1–0
(d.p.)

Olanda

Germania
3–2
Uruguay
32
2014
Detalii
 Brazilia
Germania
1–0
(d.p.)

Argentina

Olanda
3–0
Brazilia
32
  • d.p.: după prelungiri
  • pen.: după loviturile de departajare
Note
  1. ^ În 1930 nu a existat un meci oficial pentru locul 3; Statele Unite și Iugoslavia pierzând în semifinale. Acum, FIFA recunoaște Statele Unite ca deținătoarea locului trei, iar Iugoslavia locul 4, conform statisticilor echipelor în cadrul turneului.[1]
  2. ^ Austria s-a retras din turneu ca rezultat a Anschluss-ului cu Germania.
  3. ^ a b În anul 1950 nu a existat o finală.[2] Campioana a fost decisă după disputarea meciurilor într-o grupă de 4 echipe (Uruguay, Brazilia, Suedia, și Spania). Totuși, înaintea ultimei etape doar Brazilia și Uruguay mai puteau câștiga grupa. Aceste 2 echipe urmau să se întâlnească chiar în ultima etapă. Un egal ar fi avantajat Brazilia deoarece avea 1 punct mai mult. Dar Uruguay a învins Brazilia cu 2–1 și a câștigat competiția, acest meci fiind considerat de facto finala din 1950.[3] La fel și meciul dintre Spania și Suedia poate fi considerat meciul pentru locul trei.
  4. ^ Doar 13 echipe au participat la Campionatul Mondial de Fotbal 1950.[4]

Per total, 76 de națiuni au jucat în cel puțin un Campionat Mondial.[5] Dintre toate acestea, opt echipe naționale au câștigat Campionatul Mondial. Cu cinci titluri, Brazilia este echipa cu cele mai multe câștigate, dar și singura națiune care a jucat în fiecare ediție (20) până la momentul actual.[6] Italia (1934 și 1938) și Brazilia (1958 și 1962) sunt singurele națiuni care au câștigat două titluri consecutive. Germania de Vest (1982–1990) și Brazilia (1994–2002) sunt singurele națiuni care au apărut în trei finale consecutive ale Campionatului Mondial. Germania are cele mai multe poziții pe podium (12).

Echipe clasate în top 4[modificare | modificare sursă]

Echipa Titluri Vicecampioană Locul 3 Locul 4 Clasări
în top 4
 Brazilia Cup Winner.png 5 (1958, 1962, 1970, 1994, 2002) 2 (1950*, 1998) 2 (1938, 1978) 2 (1974, 2014) 11
 Italia Cup Winner.png 4 (1934*, 1938, 1982, 2006) 2 (1970, 1994) 1 (1990*) 1 (1978) 8
 Germania^ Cup Winner.png 4 (1954, 1974*, 1990, 2014) 4 (1966, 1982, 1986, 2002) 4 (1934, 1970, 2006*, 2010) 1 (1958) 12
 Argentina Cup Winner.png 2 (1978*, 1986) 3 (1930, 1990, 2014) 5
 Uruguay Cup Winner.png 2 (1930*, 1950) 3 (1954, 1970, 2010) 5
 Franța Cup Winner.png 1 (1998*) 1 (2006) 2 (1958, 1986) 1 (1982) 5
 Anglia Cup Winner.png 1 (1966*) 1 (1990) 2
 Spania Cup Winner.png 1 (2010) 1 (1950) 2
 Olanda 3 (1974, 1978, 2010) 1 (2014) 1 (1998) 5
 Cehoslovacia# 2 (1934, 1962) 2
 Ungaria 2 (1938, 1954) 2
 Suedia 1 (1958*) 2 (1950, 1994) 1 (1938) 4
 Polonia 2 (1974, 1982) 2
 Austria 1 (1954) 1 (1934) 2
 Portugalia 1 (1966) 1 (2006) 2
 Statele Unite 1 (1930) 1
 Chile 1 (1962*) 1
 Croația 1 (1998) 1
 Turcia 1 (2002) 1
 Iugoslavia# 2 (1930, 1962) 2
 Uniunea Sovietică# 1 (1966) 1
 Belgia 1 (1986) 1
 Bulgaria 1 (1994) 1
 Coreea de Sud 1 (2002*) 1
* = gazde
^ = include rezultatele Germaniei de Vest dintre 1954 și 1990
# = State divizate în două sau mai multe națiuni[5]

Trofeul Campionatului Mondial de Fotbal[modificare | modificare sursă]

Trofeul Campionatului Mondial de Fotbal este un trofeu din aur care se acordă țării câștigătoare a Campionatului Mondial de Fotbal. De la debutul acestei competiții internaționale, două trofee distincte ca formă și denumire au reprezentat victoria: Trofeul Jules Rimet, din 1930 până în 1970, și Trofeul FIFA World Cup, din 1974 până în prezent.

Trofeul, inițial denumit Victory (Victorie) apoi redenumit în onoarea fostului președinte Jules Rimet, era fabricat din argint placat cu aur și din lazurit (lapis lazuli), și o reprezenta pe Nike, zeița victoriei în mitologia greacă. În 1970, Brazilia a câștigat pentru a treia oară Campionatul Mondial și, implicit, a rămas în posesia perpetuă a trofeului determinând fabricarea unuia nou pentru înlocuire. Trofeul Jules Rimet a fost furat în 1983 și nu a mai fost recuperat. Modelul înlocuitor, Trofeul FIFA al Campionatului Mondial, a fost acordat prima dată în 1974. Este fabricat din aur de 18 carate și o bază din malachit, reprezentând stilizat două figurine umane care susțin globul pământesc. Deținătorul actual al trofeului este Spania, țara ce a câștigat Campionatul Mondial de Fotbal 2010.

Premiile Campionatului Mondial de Fotbal[modificare | modificare sursă]

În prezent sunt acordate 6 premii:

De asemenea, începând din 1990, la finele fiecărei ediții de campionat, este desemnată și echipa tuturor stelelor (All-Star Team), care include cei mai buni jucători de la turneu pe toate pozițiile.

Participarea României[modificare | modificare sursă]

Începând cu 1930, naționala României a participat la 7 turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal. Prima participare a fost chair în ediția inaugurală din 1930. Iar cea mai recentă participare a fost în 1998 în Franța. Cea mai mare performanță din istorie a României la Campionatul Mondial, a avut loc la ediția din 1994 din Statele Unite, unde România a ajuns până în sferturile de finală ale competiției.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ 1930 FIFA World Cup”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. http://www.fifa.com/worldcup/archive/edition=1/index.html. Accesat la 5 martie 2009. 
  2. ^ 1950 FIFA World Cup”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. http://www.fifa.com/worldcup/archive/edition=7/overview.html. Accesat la 5 martie 2009. 
  3. ^ FIFA World Cup Finals since 1930” (PDF). FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. http://www.fifa.com/mm/document/fifafacts/mcwc/ip-301_09a_wc-finals_alltime_8864.pdf. Accesat la 5 martie 2009. 
  4. ^ 1950 FIFA World Cup”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. http://www.fifa.com/worldcup/archive/edition=7/teams/index.html. Accesat la 15 august 2011. 
  5. ^ a b FIFA consideră naționala Rusiei ca succesoare a Uniunii Sovietice, echipa națională a Serbiei ca succesoare a Iugoslaviei, iar echipa națională a Cehiei ca succesoare a Cehoslovaciei. (Russia”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. http://www.fifa.com/associations/association=rus/index.html. ; Serbia”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. http://www.fifa.com/associations/association=srb/index.html. ; Czech Republic”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. http://www.fifa.com/associations/association=cze/index.html. ).
  6. ^ Brazil”. FIFA.com. Fédération Internationale de Football Association. http://www.fifa.com/associations/association=bra/index.html. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]