GUAM

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

GUUAM este o iniţiativă regională din cinci state, denumirea ei provine de la iniţialele statelor fondatoare: Georgia, Ucraina, Republica Uzbekistan, Republica Azerbaidjan şi Republica Moldova. Crearea forumului consultativ din 4 state (Georgia, Ucraina, Republica Azerbaidjan şi Republica Moldova) a avut loc la 10 octombrie 1997 în Strasbourg, în timpul Summit-ului Consiliului Europei, unde a fost adoptat Comunicatul Comun al întrevederii celor patru Preşedinţi. În acest document Preşedinţii au remarcat necesitatea dezvoltării cooperării cvadrilaterale pentru întărirea stabilităţii şi securităţii în Europa bazîndu-se pe următoarele principii:

• respectarea suveranităţii;
• integritatea teritorială;
• inviolabilitatea hotarelor statului;
• democraţiei;
• supremaţiei legii şi respectării drepturilor omului.

Comunicatul de la Strasbourg prevede în mod formal apropierea politică crescândă şi intensificarea practică a cooperării între aceste state în mai multe domenii atât pe arena internaţională cât şi în relaţiile bilaterale. La 24 aprilie 1999, în cadrul Întrunirii la nivel înalt a Consiliului Parteneriatului Euroatlantic la Washington a avut loc întâlnirea Preşedinţilor statelor GUAM şi Uzbekistan. La întâlnirea Preşedinţilor GUAM a fost aprobată Declaraţia de la Washington. Formatul forumului a fost schimbat în GUUAM.

La 6 noiembrie 2002, Preşedinţii statelor GUUAM s-au întrunit intr-o nouă componenţă. Memorandumul de la New York a dat un impuls intensificării cooperării în cadrul GUUAM, asigurând un caracter multidimensional al Organizaţiei. Mai mult decât atât, a fost luată decizia de organizarea a Summit-lor Şefilor de stat şi a întrunirilor Miniştrilor Afacerilor Externe GUUAM în mod regulat. În acelaşi timp Comitetul Coordonatorilor Naţionali a primit funcţia de coordonare a acţiunilor. Crearea condiţiilor pentru contactele interramurale şi legăturilor directe între organele statale corespunzătoare şi organele statelor GUUAM a constituit baza cooperării. Funcţionarea eficientă a coridoarelor de transport Europa – Caucaz – Asia şi dezvoltarea infrastructurii sale au fost declarate ca priorităţile de bază.

Prima întâlnire la vârf a Şefilor de stat GUUAM a avut loc pe 7 iunie 2001, care a devenit cel mai important eveniment în crearea şi instituţionalizarea acestui grup regional în calitate de organizaţie regională. Carta GUUAM de la Ialta care a fost semnată de către Preşedinţi în timpul Summit-ului stabileşte scopurile, principiile şi sferele de colaborare a Statelor membre. Principiile structurii organizaţionale stabilite de Cartă au iniţiat funcţionarea practica a mecanismului de cooperare între statele participante şi a reuşit deja să-şi demonstreze eficienţa. Conform Cartei de la Ialta ţările deţin preşedinţia în cadrul Organizaţiei în ordinea alfabetică.

A doua întâlnire la vârf a GUUAM a avut loc pe 20 iulie 2002.

[modifică] Structura organizaţională:

Organul Suprem al GUUAM este Reuniunea anuală a Preşedinţilor statelor membre GUUAM;

Organul Executiv al GUUAM îl reprezintă Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe, care are loc de regulă de două ori pe an;

Organul de Lucru GUUAM este Comitetul Coordonatorilor Naţionali în componenţa căruia intră Coordonatori Naţionali desemnaţi de către Miniştrii Afacerilor Externe, câte unul din partea fiecărui stat membru;

Oficiul informaţional în or. Kiev (Ucraina) exercită funcţia secretariatului şi de asemenea este Centrul Informaţional GUAAM;

Coordonarea cooperării între statele GUUAM la nivel ramural este exercitată de 8 Grupuri de Lucru în următoarele domenii:

1. energetică;
2. transport;
3. economie şi comerţ;
4. informatică şi telecomunicaţii;
5. cultură şi educaţie;
6. turism;
7. lupta împotriva terorismului;
8. crima organizată şi traficul de droguri;

La 6 decembrie 2002, în or. Porto a avut loc cea de-a doua şedinţă a Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe (CMAE) GUUAM. CMAE a examinat întrebarea despre determinarea statelor-coordonatoare ale Grupurilor de lucru ramurale ale GUUAM pe principalele direcţii de colaborare şi a aprobat în calitate de stat-coordonator al Grupurilor de lucru:

• pentru combaterea terorismului, crimei organizate şi traficului ilicit de droguri - Republica Azerbaidjan;
• pe problemele culturii - Georgia;
• pe problemele ştiinţei şi învăţămîntului - Georgia;
• pe problemele informaticii şi telecomunicaţiilor- Republica Moldova;
• pe problemele economiei şi comerţului – Ucraina.

[modifică] Priorităţile cooperării

Priorităţile cooperării în cadrul GUUAM au fost stabilite în Carta de la Ialta: • întărirea şi extinderea relaţiilor comercial-economice; • dezvoltarea infrastructurii coridoarelor de transport, prin armonizarea bazei legislative şi instituţionale în acest domeniu şi racordarea termenilor tarifari şi vamali, pentru ca acestea să corespundă cu standardele internaţionale; • securitatea internaţională; • lupta cu terorismul internaţional, crima organizata, migrarea ilegală şi traficul de droguri;

Cooperarea în cadrul organizaţiilor internaţionale

Cooperarea delegaţiilor ţărilor GUUAM în cadrul organizaţiilor internaţionale, în mod special în cadrul ONU se realizează în mod sistematic, care include consultări sistematice cu scopul discutării problemelor actuale care vizează interesele ţărilor GUUAM, precum şi elaborarea poziţiilor comune pe aceste probleme. A fost stabilit un mecanism de preşedinţie a delegaţiilor naţionale ale ţărilor GUUAM în organizaţiile internaţionale. Intensificarea şi aprofundarea acestei forme de cooperare a statelor GUUAM contribuie la o coordonare mai eficientă a poziţiilor şi eforturilor fiecăruia dintre state, realizându-şi interesele naţionale în activitatea organizaţiilor internaţionale.

Cooperarea pe sfere dintre statele GUUAM va arăta în felul următor:

• economică: în prim-planul cooperării economice se află resursele energetice şi proiectele de infrastructură. O atenţie deosebită se va acorda eforturilor de armonizare a standardelor în materie de transport şi tranzitare, pentru a se facilita circuitul resurselor energetice şi al mărfurilor pe teritoriul acestor state. Chiar dacă această măsură a fost preconizată pentru 2001, este improbabil că se va lua o decizie privind instituirea unei zone de liber schimb GUUAM. Realizarea unor compromisuri în legătură cu armonizarea prevederilor din domeniul economic va fi dificilă din cauza diferenţelor considerabile dintre state. Un alt impediment constă în faptul că numai Georgia şi Moldova sunt membri în Organizaţia Mondială a Comerţului, pe când celelalte trei state GUUAM nu vor adera în anul 2002 la OMC.

• politică: nu se poate vorbi despre constituirea unei organizaţii internaţionale veritabile, nici a unui mecanism de consultaţii sau de integrare. GUUAM nu este o structură care ar putea servi, pe termen lung, interesele pur politice ale statelor membre. Priorităţile politice ale statelor GUUAM sunt prea diferite. Statele vor prefera rezolvarea intereselor lor în afara structurii regionale GUUAM. Moldova şi Ucraina, care îşi declară dorinţa de a se integra în structurile europene, vor prefera să poarte un dialog bilateral cu UE (Moldova mai are posibilitatea sa o facă şi în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est). Acelaşi lucru îl putem afirma şi în privinţa relaţiilor dintre statele-membre GUUAM şi Federaţia Rusă. Acestea vor fi mai curând bilaterale sau multilaterale în cadrul CSI, decât nişte relaţii GUUAM-Rusia.

• militară şi de securitate: nu se vor dezvolta relaţii militare multilaterale în cadrul GUUAM. Republica Moldova, stat neutru, se va opune oricăror încercări de a se lansa o dimensiune militară sau de securitate în GUUAM, cum ar fi crearea unor trupe de pacificare sau constituirea unui centru antitero GUUAM (ambele probleme au fost abordate anterior). În schimb relaţiile militare pe axa Ucraina-Georgia-Uzbekistan se vor dezvolta. Se va observa o cooperare militară dintre statele GUUAM în cadrul programului NATO – Parteneriat pentru Pace. Un alt factor demn de luat în seamă este dialogul în probleme de securitate dintre UE şi Ucraina, şi participarea eventuală a Kievului la Forţa de Reacţie Rapidă, realizată în cadrul Politicii Europene de Securitate şi Apărare, declarată operabilă la summit-ul UE de la Laeken în decembrie 2001. Nu este exclusă o apropiere în sfera militară şi de securitate dintre statele GUUAM şi Acordul privind Securitatea Colectivă CSI (Rusia, Belarus, Armenia, Kazahstan, Kârgâzstan şi Tadjikistan). Totuşi este necesar să menţionăm că realizarea obiectivelor economice ale GUUAM nu se poate imagina fără o cooperare în problemele de securitate dintre statele membre - fie bilaterală, fie în cadrul GUUAM, fie în cadrul unor foruri europene sau euro-atlantice. Existenţa unor coridoare de transport strategice necesită în mod obligatoriu nişte mecanisme viabile de menţinere a securităţii acestora, în special dacă este vorba de ţări care nu îşi controlează integral teritoriul. Prin urmare, teza invocată cu obstinaţie de către autorităţile de la Chişinău, că Moldova participă numai la proiectele economice ale GUUAM şi nu va admite apariţia unei dimensiuni de securitate în GUUAM, nu face decât să reducă din credibilitatea RM. Menţionăm că cooperarea în sfera securităţii (nu a apărării) nu afectează statutul de neutralitate al republicii; cu atât mai mult cu cât această cooperare poate fi realizată şi în cadrul unor organisme mai largi, la care participă Moldova - OSCE, Parteneriatul pentru Pace, CSI etc.

• umanitară: este destul de interesant faptul ca GUUAM capătă şi o anumită dimensiune umanitară. Această sferă este aproape inexistentă pe agenda guvernelor, însă anumite iniţiative de dialog între structuri ale societăţii civile ar putea fi susţinute de către Occident. În anii 2000-2001 au avut loc o serie de astfel de întrevederi între ONG-uri. Totuşi acest domeniu nu va cunoaşte o dezvoltare notabilă. Cooperarea cu alte ţări şi organizaţii internaţionale Statele membre GUUAM sunt cointeresate în dezvoltarea multidimensională cu alte state şi organizaţii internaţionale care îşi pronunţă interesul pentru activitatea GUUAM şi împărtăşesc principiile şi scopurile stabilite în Carta GUUAM de la Ialta. În aceste scopuri în cadrul GUUAM se formează institutul observatorilor pentru ţările şi organizaţiile cointeresate. În mod special GUUAM are relaţii strânse de cooperare cu SUA şi în prezent încearcă intensificarea cooperării cu Uniunea Europeană. Lupta cu terorismul internaţional Lupta cu terorismul internaţional, crima organizată şi traficul de droguri au fost stabilite ca scopuri cheie în colaborarea din cadrul GUUAM. Începând cu noiembrie 1999 (Sesiunea 54 a Asambleei Generale ONU) a fost introdusă practica răspîndirii declaraţiilor comune asupra problemelor de luptă contra terorismul din partea statelor GUUAM în cadrul celui de-al 6-lea Comitet a Asambleei Generale ONU şi a altor structuri ONU. Evenimentele care au avut loc pe 11 septembrie în SUA au demonstrat în mod clar necesitatea întreprinderii de către comunitatea internaţională a unor măsuri comune în scopul luptei cu terorismul internaţional. Statele GUUAM au susţinut acţiunile coaliţiei internaţionale antiteroriste semnând o declaraţie comună prin care au condamnat actele teroriste îndreptate spre subminarea stabilităţii şi securităţii internaţionale. Pe parcursul întrunirilor Miniştrilor Afacerilor Externe care au avut loc pe 14 noiembrie 2001 în New York în contextul GUUAM şi GUUAM-SUA au fost aprobate un şir de decizii politice, care vizează problemele dezvoltării în continuare a cooperării multelaterale a statelor GUUAM în particular referitor la activizarea eforturilor pentru realizarea măsurilor în cadrul stategiei complexe a acţiunilor comune a statelor GUUAM în lupta cu terorismul.

Astfel, GUUAM cooperarează cu NATO. Această cooperare a început să se accelereze din decembrie 2002 cu un program de dezvoltare a pieţei şi a controlului vamal în combaterea crimei organizate şi a traficului de droguri. În mai 2003 este adoptat un proiect între aceste două părţi. Ca rezultat SUA a acordat 46 mln de dolari în susţinirea de baza a proiectului. Unele din punctele forte ale acestuia au fost:

1. Antrenarea unităţilor mobile anti-teroriste în apărarea şi combaterea terorismului;

2. Dezvoltarea centrelor de schimburi de informaţie desemnate cu scopul combaterii terorismului, crimei organizate şi a traficului de droguri;

3. Crearea unei Adunari Parlamentare GUAM.

De asemenea ţările care fac parte din GUUAM au o aşezare strategică în Bazinul Caspic şi Marea Neagra, aceasta a fost o zonă de intens interes geopolitic în competiţia dintre Washington şi Moscova (interes energetic, transporturilor). Aşadar, scopul prezent a SUA este de a menţine GUUAM ca pe o structura activă şi in funcţiune. Dintre statele GUUAM, Ukraina este în vizorul principal de interes a SUA.

Interesul SUA şi UE pentru GUUAM

Nu încape îndoială, capacitatea GUUAM de a supravieţui şi de a se dezvolta este direct proporţională cu interesul SUA şi UE în regiunea respectivă. De aceea, acest interes ar trebui să fie susţinut de ţările membre GUUAM. Iniţial, interesul respectiv se baza pe posibilitatea dezvoltării aşa-zisului “Coridor de transport Europa-Caucaz-Marea Caspică” , o eventuală restauraţie a “Drumului Mătăsii”, care deschidea accesul spre regiunile bogate cu hidrocarburi ale Asiei Mijlocii. Incapacitatea anterioară a statelor membre GUUAM de a atinge scopurile declarate şi deci de a menţine interesul SUA şi UE pentru această organizaţie regională se încearcă acum a fi depăşită prin imprimarea unor noi valenţe acesteia.

Invitarea la întânirea la vărf a GUUAM de la Chişinău a reprezentanţilor Bulgariei, României, Ungariei, Poloniei, Ţărilor Baltice etc. deschide perspective pentru depăşirea cooperării în cadrul GUUAM prin atragerea interesului faţă de proiecte geopolitice mult mai ample, precum bazinul Mării Negre şi cooperarea Marea Baltică - Marea Neagră, arealuri care reprezinte verigi de conexiune a Occidentului cu Asia Mijlocie. Anume faţă de aceste perspective ar putea exista un interes sporit al SUA şi UE.

Chiar dacă interesele economice ale SUA şi UE în regiune ţin de o perspectivă mai îndepărtată, totuşi interesul pentru stabilitate politică şi securitate ar trebui să fie unul extrem de profilat, dat fiind faptul că traficul şi migraţia ilegale în regiune reprezintă o ameninţare comună.

Percepţia şi interesul Rusiei de a se opune dezvoltării GUUAM

Autorităţile şi experţii din Rusia au avut de la bun început o atitudine negativă faţă de GUUAM, văzând în această organizaţie regională o ameninţare la interesele sale politice, economice şi de securitate din spaţiul postsovietic. Tocmai de aceea Rusia a întreprins cele mai variate măsuri, soldate cu succes, pentru a demonstra lipsa de viabilitate a GUUAM din punct de vedere economic. Recenta implicare în alegerile din Ucraina şi R. Moldova a demonstrat că Rusia şi-a dorit foarte mult şi menţinerea controlului politic în regiune prin metode foarte specifice. Totuşi, cea mai mare îngrijorare a trezit-o eventuala creare a unui sistem de securitate colectivă în regiunea GUUAM. Aceste suspiciuni au fost alimentate de faptul că Ucraina şi RM nu au aderat vreodată la Acordul de Securitate Colectivă a CSI, iar Georgia, Azerbaidjan şi Uzbekistan au părăsit această structură de securitate. Îndeosebi, experţii ruşi sunt îngrijoraţi de intenţiile declarate ale Ucrainei şi Georgiei de a deveni în perspectivă membri NATO. Deşi nimeni nu-şi face iluzii în privinţa pregătirii şi eventualelor termene de aderare a acestor ţări la NATO, totuşi posibilitatea unei cooperări intermediare dintre un eventual sistem colectiv de securitate GUUAM cu structurile euroatlantice nu este exclusă. Cu atât mai mult acest gen de eventuală cooperare nu este dorită de Rusia. Acesta mai cu seamă că, aşa cum s-a menţionat, GUUAM este singura structură regională din spaţiul CSI din care Rusia nu face parte, iar intenţia anunţată a GUUAM de a coopera pentru asigurarea stabilităţii în bazinul Mării Negre şi în regiunea Marea Neagră - Marea Baltică, regiuni în care s-a extins recent NATO şi UE, doar alimentează suspiciunile Rusiei că noii membri ai NATO şi UE ar putea deveni avocaţi puternici ai intereselor ţărilor GUUAM în raporturile cu Washington şi Bruxelles.

Reacţiile de răspuns ale Rusiei s-au remarcat deja. Este vorba despre susţinerea intenţiei “internaţionalei separatiste” constituite din Transnistria, Abhazia şi Osetia de Sud de a constitui o alianţă militară pentru a contracara eventualele efecte integraţioniste din GUUAM. De asemenea, Rusia recurge la aplicarea indirectă (recentul caz al R.Moldova) a “sancţiunilor economice” prin interzicerea importului de produse agricole sau alimentare din motive de securitate veterinară sau fitosanitare. Însă experienţa anterioară a demonstrat că susţinerea separatismului şi aplicarea “sancţiunilor economice” pot avea efecte contradictorii şi provoca efecte contrare intereselor Rusiei.