Mitologie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Portal Mitologie |
O mitologie este un ansamblu relativ coerent de mituri, întâmplări care descriu o anumită religie sau un sistem de valori. Cuvântul "mitologie" provine din limba greacă (μυθογια), din fuziunea cuvintelor "mythos" ("poveste" sau "legendă") şi "logos" ("cuvânt"). În general, miturile sunt opere literare narative tradiţionale care au rolul de a explica diferite fenomene ale naturii, originea omului şi a animalelor, etc. De obicei, miturile implică prezenţa unui element sacru, a unor zeităţi, a unor forţe fabuloase, supraomeneşti. Miturile se suprapun adeseori cu legendele, diferenţele dintre acestea fiind că legendele au un sâmbure de adevăr, în timp ce miturile sunt complet imaginare.
Eventual,termenul "mitologie" poate include totalitatea miturilor dintr-o cultură sau o religie (de exemplu: mitologie greacă, mitologie egipteană, mitologie nordică) sau o ştiinţă care se ocupă cu reconstruirea, studiul şi interpretarea miturilor.
Mitologia ca sistem general este elaborată începând din stadiul culturii primitive, până în momentul apariţiei civilizaţiei tehnice timpurii şi a formelor ei de gândire teoretică, adică până atunci când mitologia - ca sistem integral - este absorbită şi codificată - integral sau în parte - de religie.
Definită dinăuntrul ei, subiectiv, mitologia este o încercare globală de cunoaştere absolută a universului, deci o filosofie care include demersul mistic şi o ştiinţă generală care exclude experimentul şi care se constituie în orice cultură primitivă.
Marile mitologii se formează - pentru fiecare grup uman în parte - între mezolitic şi sfârşitul neoliticului, adică atunci când oamenii îşi înlesnesc existenţa printr-un mod de viaţa nou, cu oarecare comfort asigurat, faţă de riscurile traiului precedent, peregrin şi aleator, din civilizaţia cinegetică şi pescărească. În acest cadru au început să se compună epic şi primele mituri coerente, a căror datare cronologică este imposibilă("dar important e să nu confundăm << vârsta >> unei concepţii religioase cu data primului document care o atestă" - Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, I, Cuvânt înainte, 1976).
Mitologiile naţionale au caracteristic specifice care reflectă concepţia sau viziunea etnică despre relaţiile vizibile şi invizibile dintre om şi univers.
Majoritatea mitologiilor arhaice, antice sau primitive, care au conţinut concepţiile din epoca formativă a miturilor, au ajuns până la generaţiile care dispuneau de mijloace tehnologic de conservare culturală sub formă de transcripţii literare (epopeile lui Homer, Theogonia lui Hesiod, Mahābhārata), teologice (Biblia, Avesta), istorice (Popol Vuh, Kojiki, Huainan zi a lui Liu An), folcloristice (Edda Veche, Kalevala), filosofice (Veda, ciclul Upanişad), sau etnografice. Datorită acestor transmisii, fiecare mitologie s-a reorganizat treptat, influentată de copişti, traducători, poeţi, istorici, filosofi, etnografi şi folclorişti şi mai puţin teologi. Conţinutul mitologic a fost determinat de operaţii complicate de triere, interpolare, replicare filosofică, resistematizare istorică, restilizare poetică (cu filtrarea naraţiunii mitice prin alegorie) şi eventual includerea în ideile religioase. Intervenţiile şi influenţele reciproce au creat mitologii care pot include diferite surse şi concepte.
[modifică] Clasificări ale miturilor
De-a lungul timpului s-au evidenţiat diferite tipuri de mituri. Miturile rituale explică eficienţa unei anumite practici religioase sau sunt legate de un templu sau de un sanctuar. Miturile originii explică începerea unui obicei sau apariţia unui obiect sau a unui nume. Miturile unui cult sunt cele ce redau importanţa şi semnificaţiile unui ritual dedicat unei anumite zeităţi. Miturile de prestigiu sunt asociate adesea unui erou, unui oraş sau unor oameni, aleşi şi sprijiniţi de o divinitate. Miturile escatologice descriu un eveniment catastrofal care de obicei pune capăt lumii oamenilor, sau chiar întregului univers. Miturile sociale întăresc, justifică sau apără nişte valori morale şi practicile unei societăţi.
[modifică] Exemple de mitologii
[modifică] Mitologie traco-dacă
[modifică] Mitologie celtică
[modifică] Mitologie egipteană
- Ammon
- Anubis
- Apis
- Apophis
- Bastet
- Bes
- Geb
- Hapi
- Hathor
- Hnum
- Horus
- Imhotep
- Isis
- Maat
- Min
- Neith
- Nephthys
- Nut
- Osiris
- Ptah
- Ra
- Sehmet
- Seth
- Tefnut
- Thot
- Mituri
[modifică] Mitologie etruscă
[modifică] Mitologie greacă
- Zei
- Eroi
- Fiinţe fabuloase
[modifică] Mitologie lusitană
[modifică] Mitologie nordică
- Zei
- Fiinţe fabuloase
[modifică] Mitologie persană
[modifică] Mitologie romană
- Zei
- Eroi
- Fiinţe fabuloase
- Himera (Chimaera)
[modifică] Mitologie românească
- Fiinţe fabuloase
- Eroi
- Sărbători şi ritualuri
- Mituri
- Mioriţa (mitul existenţei pastorale)
- Meşterul Manole (mitul estetic)
- Traian şi Dochia (mitul etnogenezei românilor)
- Zburătorul (mitul erotic)
[modifică] Mitologie sumeriană
[modifică] Mitologie vedică
[modifică] Mitologie aztecă
- Quetzalcoatl - zeul suprem
- Tlaloc- la început a fost zeul ploii şi al cerului, pe urmă s-a vehiculat ideea că există mai mulţi tlaloci stăpânii munţilor, conduşi de un singur Tlaloc.
[modifică] Mitologie tibetană
[modifică] Mitologie rusă
- Fiinţe fabuloase
- Eroi
- Zeităţi
[modifică] Concepte mitologice
- Divinitate solară
- Focul
- Apa
- Pământul
- Cerul
- Aerul
- Moartea
- Geneza
- Natura
- Animalele
- Plantele
- Omul
- Fulgerul
- Soarele
- Luna
[modifică] Simboluri transculturale
O serie de simboluri şi concepte religioase se întâlnesc în mai multe mitologii, fie din cauză că au fost transmise de la o cultură la alta, ori pentru că au fost inventate independent unele de altele.