Portugalia
| Republica Portugheză República Portuguesa |
||||||
|
||||||
| Imn național: A Portuguesa (Portugheza) |
||||||
 Amplasarea Portugaliei (verde închis):
— în cadrul Europei (verde deschis și gri închis) — în cadrul Uniunii Europene (verde deschis) |
||||||
| Capitală (și cel mai mare oraș) |
Lisabona |
|||||
| Limbi oficiale | portugheză1 | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Aderare UE | 1986 | |||||
| Sistem politic | Republică parlamentară | |||||
| - | Președinte Prim Ministru |
Aníbal Cavaco Silva Pedro Passos Coelho |
||||
| Formare | ||||||
| - | Republică | 24 iunie 1128 5 octombrie 1910 |
||||
| - | Democrație | 25 aprilie 1974 | ||||
| Suprafață | ||||||
| - | Total | 92,391 km² (locul 111) | ||||
| - | Apă (%) | 0,5 | ||||
| Populație | ||||||
| - | Estimare 2011 | 10,570,803[1] (locul 77) | ||||
| - | Recensământ 2011 | 10,561,614[2] | ||||
| - | Densitate | 115,3 loc/km² (locul 96) | ||||
| PIB (PPC) | estimări 2011 | |||||
| - | Total | $247.310 miliarde[3] | ||||
| - | Pe cap de locuitor | $23,204[3] (locul 42) | ||||
| PIB (nominal) | estimări 2011 | |||||
| - | Total | $229.336 billion[3] (locul 38) | ||||
| - | Pe cap de locuitor | $22,699[3] (locul 34) | ||||
| Gini (2009) | 33.7[4] | |||||
| IDU (2011) | ▲ 0.809[5] (foarte înalt) (locul 21) | |||||
| Monedă | euro (EUR) |
|||||
| Prefix telefonic | +351 | |||||
| Domeniu Internet | .pt2 | |||||
| Fus orar | UTC | |||||
| - | Ora de vară (ODV) | UTC +1 | ||||
| 1 Limba mirandeză este cooficială în Miranda do Douro. 2 Se poate și folosi domeniul .eu, pentru că Portugalia face parte din Uniunea Europeană. 3 Până în 2002:Escudo portughez. |
||||||
modifică  |
||||||
Portugalia (portugheză Portugal) sau Republica Portugheză (portugheză República Portuguesa) este o țară situată în extrema sud-vestică a Europei, din Peninsula Iberică, având graniță cu Oceanul Atlantic în vest și în sud, și cu Spania în nord și în est. Teritoriul portughez include două grupuri de insule ale Atlanticului: Insulele Azore (Açores) și Insulele Madeira.
Cuprins |
Istorie [modificare]
Împărțirea naturală a Peninsulei Iberice nu este de la vest spre est, ci de la sud spre nord, separând cultura și climatul atlantic de cel mediteranean. Totuși, Portugalia cu granițele aproape stabilite în secolul al XIII-lea, este una dintre cele mai vechi națiuni din Europa. A descoperit și a pierdut un imperiu, și-a abandonat și și-a recâștigat autonomia, iar de la revoluția din 1974, care a pus capăt perioadelor dictatoriale, și-a format noi legături cu fostele sale posesiuni. Triburile iberice ale lusitanilor care populau teritoriul Portugaliei în antichitate a fost supuse de romani în secolele I - II î. Hr. Lusitania, provincie a Imperiului Roman, este cucerită în secolul al X-lea d. Hr. de triburile germanice ale suevilor, în secolul al XI-lea de către vizigoți, intrând apoi, în anii 711 - 718, în stăpânirea arabilor. Din secolul al X-lea, tinuturile cuprinse între râurile Minho și Douro sunt desemnate cu numele de Terra Portucallis, de la numele roman Portus Calle, al orașului Porto. În timpul Reconquistei (secolele IX - XIII), pe teritoriul eliberat de sub dominația arabă ia ființă, în 1095, comitatul Portugaliei, vasal Regatului León, iar în 1139 Regatul Portughez. În 1147 este recucerită Lisabona (care va înlocui Coimbra ca reședință regală), în 1249, provincia sudică Algarve, ultima aflată sunt stăpânire arabă. La încheierea Reconquistei sunt trasate hotarele cu Spania vecină (1267), Portugalia fiind primul stat european care-și fixează definitiv frontierele, rămase neschimbate până astăzi. În 1415 începe cucerirea primelor așezări de pe coasta nord-africană (Ceuta), apoi expansiunea pe litoralul Africii Occidentale (călătoriile lui Henric Navigatorul); Bartolomeu Diaz atinge Capul Bunei Speranțe, Vasco da Gama descoperă drumul maritim spre India, iar Pedro Álvares Cabral debarcă în 1500 pe litoralul Braziliei. În secolul al XV-lea și la începutul secolului al XVI-lea, Portugalia devine o mare putere maritimă, punând bazele unui vast imperiu colonial: (ins. Capului Verde, Angola, Mozambic, Arabia de Sud, coasta occidentală a Indiei, peninsula Malacca, Ceylon, Brazilia), apogeul expasiunii teritoriului și al înfloririi economice și culturale fiind atins în timpul domniei regelui Manuel I (1495 - 1521). La jumătatea secolului al XVI-lea, Portugalia pierde statutul de mare putere maritimă, cea mai mare parte a imperiului său colonial fiind cucerită, în secolele XVII-XVIII, de Olanda și Anglia. Între 1580 și 1640, Portugalia este anexată de către Spania. Lentul și inexorabilul declin nu poate fi oprit nici de reformele în spiritul absolutismului luminat din timpul regelui José I de Bragança (1750 - 1777), nici de introducerea monarhiei constituționale în (1822). În 1822, Brazilia, cea mai importantă colonie a Portugaliei, își proclamă independența. Secolul al XIX-lea este marcat de antagonismul dintre liberali (republicani) și conservatori (regaliști), care răbufnește în frecvente războaie civile. La 5 octombrie 1910 monarhia este abolită, iar Portugalia se proclamă republică. Lovitura de stat militară din 28 mai 1926, inițiată de generalul Carmona, deschide calea dictaturii lui António de Oliveira Salazar (ministru de finanțe din 1928), apoi prim-ministru (1932 - 1968), care impune în 1933 o constituție de tip fascisto-corporatist. În 1949 Portugalia devine membru fondator al NATO. La 25 aprilie 1974 o insurecție militară (Revoluția Garoafelor Roșii), inițiată de forțele armate obosite de războaiele coloniale, îi înlătură pe succesorii lui Salazar (președintele Américo Tomás și prim-ministrul Marcelo Caetano) și deschide calea restaurării democrației. Se prăbușește astfel, fără vărsare de sânge, ultimul și cel mai vechi regim dictatorial al Europei occidentale. Dreptul coloniilor portugheze la autodeterminare și suveranitate este recunoscut oficial la 19 iulie 1974, în anul următor dobândindu-și independența Guineea-Bissau, insulele Capului Verde, São Tomé și Príncipe, Mozambic și Angola. O relativă instabilitate politică, tensiuni și tentative de puciuri militare de stânga și dreapta, frecvente restructurări în lumea partidelor politice jalonează drumul Portugaliei spre o democrație pluralistă echilibrată. Portugalia devine în 1986 membru al Uniunii Europene. Reflex al progresului economic îl constituie organizarea la Lisabona, în 1998, a Expoziției Universale, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la descoperirea de către Vasco da Gama a drumului spre India.
Papă de origine portugheză [modificare]
- Ioan al XXI-lea, în portugheză Papa João XXI, (n. Pedro Julião, la Lisabona, prin 1205-1220 - d. 1277, la Viterbo) a fost unicul papă al Bisericii Catolice de origine portugheză, între 1276-1277. Este cunoscut și sub numele de Pedro Hispano.
Politică [modificare]
În anii ce au urmat loviturii de stat, Portugalia a înlăturat progresiv instituțiile nedemocratice și s-a stabilizat ca o democrație constituțională. Cele patru mari organe politice portugheze sunt Președinția, Guvernul (primul ministru și Consiliul de Miniștri), Parlamentul și puterea judiciară.
Președintele, ales prin vot direct pentru un mandat de 5 ani, este comandant șef al forțelor armatei. Puterile prezidențiale includ alegerea primului ministru și a Consiliului de Miniștri, în care președintele trebuie să fie ghidat de rezultatele alegerilor. Consiliul de Stat, un organ prezidențial de supraveghere, este compus din șase ofițeri civili seniori, orice fost președinte ales începând cu 1976, cinci membri aleși de către Adunarea Republicii, și cinci aleși de către președinte.
Guvernul este condus de către un prim ministru, care numește Consiliul de Miniștri.
Adunarea Republicii (Assembleia da República) este un organ unicameral compus din 230 de deputați. Deputații sunt aleși prin vot universal, conform sistemului de reprezentare proporțională, pentru un mandat de patru ani, cu excepția cazului în care președintele dizolvă Adunarea și cere alegeri anticipate.
Curtea Supremă Națională este curtea ultimului apel. Curțile militare, administrative și fiscale sunt desemnate drept categorii diferite de curți. Un Tribunal Constituțional format din nouă membri verifică constituționalitatea legislației.
Districte și regiuni [modificare]
Portugalia continentală este formată din 18 districte (distritos, singular - distrito):
- Aveiro
- Beja
- Braga
- Bragança
- Castelo Branco
- Coimbra
- Évora
- Faro
- Guarda
- Leiria
- Lisboa (Lisabona)
- Portalegre
- Oporto (Porto)
- Santarém
- Setúbal
- Viana do Castelo
- Vila Real
- Viseu
Portugalia insulară cuprinde două regiuni autonome (regiões autónomas): Azore (Açores) și Insulele Madeira.
Fiecare district este subdivizat în municipalități (concelhos, singular - concelho).
Geografie [modificare]
Portugalia continentală este împărțită în două de râul ei principal, Tagus (Tejo). Alte râuri importante sunt: Douro, Minho și Guadiana. Ca și râul Tagus, toate izvorăsc din Spania. În nord, relieful este format din munți. Cel mai înalt punct al Portugaliei se află în partea insulară: Mount Pico (2.351 m), înAzore. În sud, spre Algarve, relieful este format mai ales din câmpii, și clima de aici este ceva mai călduroasă și mai uscată decât în nordul răcoros și ploios.
Clima [modificare]
Clima Portugaliei este caracterizată în principal de un climat mediteranean și un sezon distinct în timpul iernii.În timpul iernii,Portugalia prezintă un model de temperatură similar cu orașele spaniole de coastă.Procesul de încălzire are loc în lunile de primăvară,pe timp de zi temperaturile maxime ajungând până la 22° C (72° F) până în luna mai.
Economie [modificare]
Economia Portugaliei a devenit o economie diversificată și în continuă creștere, bazată pe servicii, de la aderarea la Uniunea Europeană, în 1986. În ultima decadă, guverne succesive au privatizat multe firme controlate de stat și au liberalizat zone cheie ale economiei, incluzând sectoarele financiar și telecomunicații. Țara a întrunit criteriile pentru Uniunea Monetară Europeană (EMU) în 1998 și a început să folosească noua sa monedă, euro, pe 1 ianuarie 2002, împreună cu alte 11 state membre ale U.E.
Demografie [modificare]
Portugalia este o țară relativ omogenă din punct de vedere lingvistic, etnic și religios. Limba portugheză este vorbită în întreaga țară, cu excepția orașului Miranda de Douro, în care dialectul Asturian este recunoscut ca limbă oficială. Minoritățile, inclusiv cele formate din imigranții africani din fostele colonii, numără mai puțin de 100.000 de oameni. Majoritatea populației portugheze este de confesiune romano-catolică.
Dispute internaționale [modificare]
Portugalia a reactivat din când în când cereri pentru teritorii din jurul orașului Olivenza, Spania.
Vezi și [modificare]
- Comunicații în Portugalia
- Transport în Portugalia
- Armata Portugaliei
- Relațiile externe ale Portugaliei
- Lista orașelor din Portugalia
- Regii Portugaliei
- Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
- Liceul Teoretic Eugen Lovinescu (București) - liceu din București unde se studiază limba și cultura portugheză
Legături externe [modificare]
- pt en Portugal.gov.pt - Portalul guvernamental principal
- pt en Presidência da República - Situl oficial prezidențial
- pt fr en Assembleia da República - Situl oficial al parlamentului
- pt fr en Turismo de Portugal - Situl oficial
Note [modificare]
- ^ Pordata, "Base de Dados Portugal Contemporâneo". Accesat pe 16 decembrie 2011.
- ^ http://www.ine.pt/scripts/flex_v10/Main.html
- ^ a b c d „Portugal”. Fondul Monetar Internațional. http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2011/01/weodata/weorept.aspx?sy=2008&ey=2011&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=182&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2CPPPPC%2CLP&grp=0&a=&pr.x=40&pr.y=5. Accesat la 6 mai 2011.
- ^ „Gini Index”. Instituto Nacional de Estatística. http://www.ine.pt/xportal/xmain?xpid=INE&xpgid=ine_destaques&DESTAQUESdest_boui=107634627&DESTAQUESmodo=2&xlang=en. Accesat la 14 iulie 2011.
- ^ „Raportul Dezvoltării Umane 2010”. United Nations. 2010. http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2010_EN_Table1.pdf. Accesat la 5 moiembrie 2010.
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
|||||
.svg){kind=small}
|
||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||
|
|||||
.svg)
