Organizația Națiunilor Unite

Națiunile Unite

Steagul ONU
Limbi oficiale	engleză chineză arabă franceză rusă spaniolă
Secretar General	Ban Ki-moon (din 2007)
Înființare	ca alianță pe timp de război: 1 ianuarie, 1942 ca organizație internațională: 24 octombrie, 1945
State membre	193
Sediul	New York, NY, SUA
Site oficial	www.un.org
1 Alte nume oficiale: Organisation des Nations unies Naciones Unidas Организация Объединённых Наций 联合国 امم متحدة

Sediul ONU din New York

Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație internațională din lume. Fondată în 1945, după al Doilea Război Mondial, are astăzi 193 de state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cartei Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internațională” și „respectarea dreptului internațional”. Sediul central al organizației este la New York.

United Nations Members

Limbi oficiale

ONU utilizează 6 limbi oficiale: araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola.

Aproape toate reuniunile oficiale sunt traduse simultan în aceste limbi. Aproape toate documentele pe suport hârtie sau "on-line" , sunt traduse în aceste șase limbi. În funcție de anumite circumstanțe, unele conferințe și documente de lucru sunt traduse numai în engleză, franceză sau spaniolă.

Drepturile Omului

Regiunile geografice după criteriile ONU.

Drepturile omului au fost motivul principal pentru crearea Națiunilor Unite. Atrocitățile celui de-al Doilea Razboi Mondial și genocidurile au determinat ca noua organizație să prevină tragedii similare în viitor. Un prim obiectiv a fost acela de a crea un cadru legal pentru a lua în considerare și a lua hotărâri asupra violarilor drepturilor omului.

Organizația Națiunilor Unite obligă toate statele membre să promoveze „respect universal pentru, și observarea drepturilor omului” și să ia „măsuri împreună și separate” în această privință. Declarația Universală a Drepturilor Omului, deși nu legală, a fost adoptată de Adunarea Generală în 1948 ca un standard comun de realizare pentru toți. Adunarea de obicei are în vedere probleme legate de drepturile omului.

Organizația Națiunilor Unite și diferitele agenții ale sale joacă un rol important în implementarea și respectarea principiilor din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Un astfel de caz este sprijinul acordat de organizație țărilor ce se află în tranziție spre democrație. Asistența tehnică în realizarea alegerilor libere și corecte, îmbunătățirea structurilor judiciare, revizuirea constituțiilor, antrenarea oficialilor drepturilor omului și transformarea mișcărilor armate în partide politice au contribuit mult la democratizare în lume...

Istorie

Imagini de la fondarea ONU

O animaţie în care se arată dezvoltarea organizaţiei de-a lungul timpului. Notaţi că Antartica este teritoriu internaţional (extra-naţional); controlul asupra Saharei de Vest este disputat; şi teritoriile controlate şi administrate de Republica China (sau Taiwan) și Kosovo sunt considerate de ONU ca fiind provincii ale Republicii Populare Chineze și respectiv Republicii Serbia.

• 1920: Tratatul de la Versailles, a încheiat Primul Război Mondial, deschizând porțile unei noi organizații: Liga Națiunilor, formată prin pacea decisă după discuțiile dintre țări.

• 1920-1933: Fără să fi primit o influență mai mare, Liga Națiunilor este un fiasco.

• 1933-1945: are loc al Doilea Război Mondial în Asia, Europa, Africa de Nord, și Pacific.

• 24 octombrie 1945: Se înființează Organizația Națiunilor Unite.

Membrii fondatori: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Belarus, Bolivia, Brazilia, Cehoslovacia, Chile, Taiwan, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Filipine, Franța, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran, Iugoslavia, Canada, Columbia, Costa Rica, Cuba, Liban, Liberia, Luxemburg, Regatul Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Dominicană, Siria, SUA, Turcia, Ucraina, Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Uruguay, Venezuela.

• 1946: Liga Națiunilor este desființată oficial.

Afganistan, Islanda, Suedia și Thailanda aderă la ONU.

• 1947: Pakistan și Yemen devin membri.

• 1948: Birmania devine membră.

• 1949: Israel aderă.

• 1950: Indonezia aderă.

• 1955: 16 noi membri: Albania, Austria, Bulgaria, Cambodgia, Finlanda, Spania, Ungaria, Iordania, Irlanda, Italia, Laos, Libia, Nepal, Portugalia, România, Sri Lanka.

• 1956: Japonia, Maroc, Sudan și Tunisia aderă.

• 1957: Ghana și Malaezia aderă.

• 1958: Guineea aderă.

• 1960: 17 noi membri: Benin, Burkina Faso, Republica Centrafricană, Ciad, Coasta de fildeș, Gabon, Camerun, Cipru, Republica Congo,

Madagascar, Mali, Nigeria, Niger, Senegal, Somalia și Togo.

• 1961: Noi membri: Mauritania, Mongolia, Sierra Leone și Tanzania.

• 1962: Noi membri: Algeria, Burundi, Jamaica, Ruanda, Trinidad-Tobago și Uganda.

• 1963: Kenia și Kuweit aderă.

• 1964: Malawi, Malta și Zambia aderă.

• 1965: Gambia, Maldivele și Singapore aderă.

• 1966: Barbados, Botswana, Guyana și Lesotho aderă.

• 1967: Yemen aderă.

• 1968: Guineea Ecuatorială, Mauritius și Swaziland aderă.

• 1970: Fiji aderă.

• 1971: Bahrain, Bhutan, Qatar, Oman și Emiratele Arabe Unite aderă.

• 1972: Republica Populară Chineză aderă la ONU, aceasta înlocuind Taiwanul.

• 1973: Bahamas și Germania (atât de est cât și de vest) aderă.

• 1974: Bangladesh, Grenada și Guineea-Bissau aderă.

• 1975: 6 noi membri: Capul Verde, Comore, Mozambic, Papua Noua Guinee, São Tomé și Príncipe și Surinam.

• 1976: Angola, Samoa și Seychelles aderă.

• 1977: Djibouti și Vietnam aderă.

• 1978: Dominica și Insulele Solomon aderă.

• 1979: Sfânta Lucia aderă.

• 1980: Sfântul Vincent și Grenadine și Zimbabwe aderă.

• 1981: Antigua și Barbuda, Belize și Vanuatu aderă.

• 1983: Sfântul Kitts și Nevis aderă.

• 1984: Brunei aderă.

• 1990: Liechtenstein și Namibia aderă. Se unesc Republica Federală a Germaniei cu Republica Democrată Germană, devenind un singur membru.

• 1991: URSS dispare, Rusia moștenește locul de mebru permanent în Consiliul de Securitate. Șapte noi state aderă: Estonia, Letonia, Lituania, Insulele Marshall, Micronezia, Coreea de Nord și Coreea de Sud.

• 1992: 13 noi membri: Armenia, Azerbaidjan, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, Croația, Republica Moldova, San Marino, Slovenia, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan.

• 1993: 6 noi membri: Andorra, Republica Cehă, Eritreea, Macedonia, Monaco și Slovacia.

• 1994: Palau aderă.

• 1999: Kiribati, Nauru și Togo aderă.

• 2000: Tuvalu aderă.

• 2001: Secretarul General al ONU, Kofi Annan primește Premiul Nobel pentru Pace.

• 2002: ONU se extinde prin aderarea Timorului de Est. Elveția aderă de asemenea.

• 2006: Muntenegru aderă.

• 2011: Sudanul de Sud aderă.

Secretari Generali ai ONU

1946-1953	Trygve Lie	(Norvegia)
1953-1961	Dag Hammarskjöld	(Suedia)
1961-1971	U Thant	(Birmania)
1972-1981	Kurt Waldheim	(Austria)
1982-1991	Javier Perez de Cuellar	(Peru)
1992-1997	Boutros Boutros-Ghali	(Egipt)
1997-2006	Kofi Annan	(Ghana)
2007 -	Ban Ki-moon	(Coreea de Sud)

Vezi și

• Lista statelor membre ONU

Legături externe

• Situl web oficial al ONU (engleză, arabă, chineză, franceză, rusă, spaniolă)
• Lista convențiilor și declarațiilor ONU (engleză)
• Situl web oficial al Națiunilor Unite în România
• Organizația Națiunilor Unite în România
• Organizația Națiunilor Unite