Venezuela
| Venezuela | ||||||
| República Bolivariana de Venezuela Republica bolivariană a Venezuelei |
||||||
|
||||||
| Deviză: Dios y Federación (în română: „Dumnezeu și Federația”) |
||||||
Imn:
 Gloria al Bravo Pueblo („Glorie pentru oamenii viteji”) |
||||||
 Amplasarea Venezuelei (verde închis) în America (gri)
|
||||||
| Capitală (și cel mai mare oraș) |
Caracas |
|||||
| Limbi oficiale | spaniolă | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Etnonim | venezuelan | |||||
| Sistem politic | Republică federală | |||||
| - | Președinte | Hugo Chávez | ||||
| - | Vicepreședinte | Elías Jaua | ||||
| Formare | ||||||
| - | Independență (față de Spania) | 5 iulie 1811 | ||||
| - | Independență (față de Republica Columbia Mare) | 13 ianuarie 1830 | ||||
| - | Recunoașterea independenței | 30 martie 1845 | ||||
| - | Constituția nouă | 20 decembrie 1999 | ||||
| Suprafață | ||||||
| - | Total | 916,445 km² (locul 33) | ||||
| - | Apă (%) | 0,32 | ||||
| Populație | ||||||
| - | Estimare 2011 | 29.335.489 (locul 40) | ||||
| - | Recensământ 2001 | 23.054.985 | ||||
| - | Densitate | 32,0 loc/km² (locul 173) | ||||
| PIB (PPC) | estimări 2010 | |||||
| - | Total | 346,973 miliarde USD[1] | ||||
| - | Pe cap de locuitor | 11.889 USD | ||||
| PIB (nominal) | estimări 2010 | |||||
| - | Total | 285,214 miliarde USD | ||||
| - | Pe cap de locuitor | 9.773 USD | ||||
| Gini (2007) | 41 (înalt) | |||||
| IDU (2010) | ▼0,696[2] (înalt) (locul 77) | |||||
| Monedă | Bolívar venezuelan (VEF) |
|||||
| Prefix telefonic | +58 | |||||
| Domeniu Internet |
.ve | |||||
| Fus orar | UTC-4:30 | |||||
modifică  |
||||||
.svg)
Venezuela este situată în nordul Americii de Sud, cuprinzând terminațiile nordice ale Munților Anzi (care depășesc 5000 m), câmpia fluviului Orinoco și Podișul Guyanelor (care ajunge la 3000 m), dispuse în ordine de la nord-vest spre sud-est. Pe un afluent al râului Caroni se află cascada Angel, cea mai înaltă din lume (978 m). În Venezuela predomină populația de origine europeană. Principalele orașe sunt Caracas, Valencia și Maracaibo.
Spre deosebire de alte state sud-americane, Venezuela dispune de rezerve mai mari de petrol (fiind a cincea producătoare mondială) și gaze naturale. Are de asemenea resurse clasice pentru America de Sud: minereu de fier și minereuri neferoase (bauxită îndeosebi). Resursele de petrol sunt exploatate în jurul și interiorul Lacului Maracaibo, în câmpia și delta fluviului Orinoco; petrolul se prelucrează în centre situate pe litoral (cum ar fi Valencia). Fierul se exploatează în Podișul Guyanelor (Cerro Bolivar) și este destinat îndeosebi exportului. Datorită resurselor hidroenergetice bogate, Venezuela și-a dezvoltat foarte mult sistemul de hidrocentrale (hidrocentrala Guri, situată pe râul Caroni, este una dintre cele mai mari din lume). În privința agriculturii se remarcă producția de cafea, trestie de zahăr, manioc, banane și nuci de cocos. Transporturile sunt mai dezvoltate pe litoral, unde se află și principalele porturi.
Cuprins |
[modificare] Istorie
[modificare] Epoca precolumbiană
Se presupune că Venezuela a început să fi populată cu cel puțin 15 000 de ani în urmă.
[modificare] Colonizarea și dominația spaniolă
În 1498 în timpul celei de a treia călătorii, Cristofor Columb a navigat în apropierea deltei fluviului Orinoco, debarcând apoi în Golful Paria. A fost încântat de cele văzute, scriind în scrisoarea către Ferdinand și Izabela că a ajuns în Raiul de pe Pământ. Colonizarea de către spanioli a început din 1522, prima așezare a coloniștilor fiind în actualul oraș Cumaná. În secolul al 16-lea Guaicaipuro (n.1530–m.1568) și Tamanaco (m. 1573) au încercat să opună rezistență incursiunilor spaniole dar noii veniți i-au supus. Tamanaco a fost ucis din ordinul fondatorului Caracasului, Diego de Losada.[3]
În secolul al 16-lea de lungul colonizării spaniole, mulți băștinași au fost convertiți la catolicism. În primii ani ai colonizării spaniolii s-au concentrat pe partea nordică a țării, dar apoi la mijlocul secolului al 18-lea colonia s-a extins de-a lungul râului Orinoco. Aici Ye'kuana (mai târziu cunoscut ca Makiritare) a organizat o rezistență serioasă în anii 1775 și 1776.[4]
Așezările spaniole estice din Venezuela au fost încorporate în Noua Provincie Andaluzia. Administrată de Audiența Regal din Santo Domingo de la începutul secolului al 16-lea, cea mai mare parte din Venezuela fiind încorporată în Noua Granadă la începutul secolului al 18-lea, și au fost reorganizate apoi ca regiuni autonome în 1776. Caracas a fost fondat în 1576 în regiunea centrală a coastei, fiind foarte bine poziționat datorită faptului că în apropiere era portul din La Guaira, dar totuși localizarea într-o vale muntoasă îi oferea protecție față de atacurile piraților și fiind într-o zonă cu pământ fertil și climat sănătos.[5]
[modificare] Independența
După o serie de revolte fără succes, Venezuela sub conducerea lui Francisco de Miranda, un mareșal venezuelan care a luptat în Revoluția americană și Revoluția franceză la 5 iulie 1811 și-a declarat independența, moment care marchează începutul Războiului de Independență a Venezuelei. În ciuda cutremurului devastator din 1812 care a lovit Caracas-ul, Venezuela s-a declarat prima Republică a Venezuelei, [6]dar a fost înfrântă. Cea de-a doua Republică a Venezuelei a fost proclamată la 7 august 1813, ea a durat doar câteva luni fiind zdrobită ca și prima.
Suveranitatea a fost obținută după ce Simón Bolívar, ajutat de José Antonio Páez și Antonio José de Sucre, au învins în Bătălia de la Carabobo la 24 iunie 1821. Victoria lui José Prudencio Padilla și Rafael Urdaneta din bătălia de la Lacul Maracaibo din 24 iulie 1823 a ajutat la obținerea independenței Venezuelei. Congresul l-a numit pe Bolivar în fruntea armatei, care a eliberat câteva țări și a fondat statul Marea Columie.
Sucre, câștigând multe bătălii pentru Bolívar, a devenit cel de al doilea președinte al Boliviei. Venezuela a rămas ca parte a Marii Columbii până în 1830, când o rebeliune condusă de Páez a proclamat noua independență a Venezuelei. Páez a devenit primul președinte al noii republici. Pierderile umane din aceste două decenii de războaie se estimează între 1/4-1/3 din totă populația țării (inclusiv, probabil, o jumătate din populația albă),[7] în anul 1830 pierdirile fiind estimate la 800 000 persoane.[8]
[modificare] Epoca contemporană
[modificare] Geografie
Venezuela se află în America de Sud, având o suprafață totală de 916 445 km² și fiind a 33-a țară după suprafața ocupată.
[modificare] Relief
În nord se află munții Anzi. Cel mai înalt punct al țării este Pico Bolívar (5002 m). Golful Barcelona împarte lanțul muntos de pe țărm în două părți: în est muntele Cumanai, iat în vest muntele Caraibe. În Munții Caraibe se găsesc mai multe bazine, dintre care cea mai întins este bazinul din Valencia
Râul cu cel mai mare debit: Orinoco (2 900 km). Alte râuri importante: Río Negro (2 253 m), Caroni, și Apure.
Cea mai înaltă cascadă de pe Pământ: Cascada Angel de 979 m de pe râul Churun.
Cele mai mari lacuri: Maracaibo (12 950 km²) și Lacul Valencia (325 km²).
[modificare] Marile orașe
| Oraș | Populație în 2005 | Aria metropolitană |
|---|---|---|
| Caracas | 3.000.000 | 5.000.000 |
| Maracaibo | 1.200.000 | 2.600.000 |
| Valencia | 742.000 | 1.421.000 |
| Maracay | 850.000 | 1.385.000 |
| Barquisimeto | 895.000 | 1.100.000 |
| Ciudad Guayana | 747.000 | 780.000 |
| Barcelona | 425.000 | 600.000 |
| San Cristóbal | 380.000 | 847.000 |
| Ciudad Bolívar | 320.000 | — |
| Maturín | 350.000 | — |
| Mérida | 205.000 | 350.000 |
[modificare] Climă
Climatul Caracasului este intertropical, cu precipitații care variază între 900 și 1300 mm (anual), în oraș, și aproape 2000 mm în zona montană. Temperatura medie anuală este de aproximativ 22,5 °C, cu media în anotimpul rece de 22 °C (ianuarie) și media în anotimpul cald de 24 °C (mai), care dă o amplitudine termală anuală de 3 °C. Amplitudinea termală zilnică este mai bună (mai mare de 10 °C), superioară temperaturii de 30 °C. În lunile decembrie și ianuarie apare o ceață abundentă, pe lângă scăderea nocturnă de temperatură, care ajunge până la 13 °C sau mai puțin. Această răceală este cunoscută de nativii din Caracas ca pacheco (vreme). Pe lângă aceasta, temperaturile nocturne nu depășesc 20 °C. Furtunile cu grindină în Caracas apar în rare ocazii. În schimb, descărcările electrice sunt mult mai frecvente, în special între iunie și octombrie, în condițiile unei văi închise și acțiunii orografice a Cerro El Avila.
[modificare] Politică
[modificare] Legislativul
[modificare] Executivul
[modificare] Justiția
[modificare] Economie
Venezuela deține importante rezerve de petrol și face parte din OPEC. Prețul benzinei în Venezuela este de 4 cenți (0,04 USD) / litru [9] (mai 2008).
În anul 2006, Venezuela era numărul opt în topul celor mai mari producători mondiali de petrol și numărul cinci în topul celor mai mari exportatori de țiței, cu o producție estimată la 3,2 milioane barili pe zi.[10] Din această producție, 1,5 milioane barili de petrol pe zi erau exportați către Statele Unite și 150 000 de barili pe zi către China.[10]
[modificare] Industrie
[modificare] Agricultură
[modificare] Servicii
[modificare] Organizare administrativ-teritorială
|
|
|||
| Stat | Capitala | Stat | Capitala |
|---|---|---|---|
 Amazonas |
Puerto Ayacucho |  Mérida |
Mérida |
 Anzoátegui |
Barcelona |  Miranda |
Los Teques |
 Apure |
San Fernando de Apure |  Monagas |
Maturín |
 Aragua |
Maracay |  Nueva Esparta |
La Asunción |
 Barinas |
Barinas |  Portuguesa |
Guanare |
 Bolívar |
Ciudad Bolívar |  Sucre |
Cumaná |
 Carabobo |
Valencia |  Táchira |
San Cristóbal |
 Cojedes |
San Carlos |  Trujillo |
Trujillo |
 Delta Amacuro |
Tucupita |  Yaracuy |
San Felipe |
 D.C. |
Caracas |  Zulia |
Maracaibo |
 Falcón |
Coro |  Vargas |
La Guaira |
 Guárico |
San Juan de los Morros |  Dependencias Federales1 |
Gran Roque |
 Lara |
Barquisimeto | ||
| 1 Dependențele federale nu au caracter de stat. Ele sunt o diviziune specială a teritoriului. | |||
Venezuela este împărțită în 23 de state (estados), reședința de județ (distrito capital) corespunzătoare orașului Caracas și Proprietatea Federală (Dependencias Federales), un teritoriu special. Venezuela mai este subdivizată în 335 de municipii (municipios), care sunt împărțite în peste o mie de parohii (parroquias). Statele sunt grupate în nouă regiuni administrative (regiones administrativas), care au fost create în 1969 printr-un decret prezidențial; în plus, Venezuela, de-a lungul istoriei, a susținut și continuă să revendice drepturi asupra teritoriul Guyanei de vest care se întinde de la hotarele ei până la râul Essequibo. Acești 159 500 km² au fost denumiți Zona en Reclamación.[11]
[modificare] Demografie
Locuitorii Venezuelei provin dintr-o varietate de moșteniri. Majoritatea populației este metisă (mestizos). Structura rasială a Venezuelei poate fi clasificată ca 68% metiși (amestec dintre amerindieni și europeni), 21% albi și 10% negri. Indigenii constituie doar 1% din totalul populației.[12]
În timpul perioadei coloniale și până la al Doilea Război Mondial, o mare parte din imigranții europeni au venit din Insulele Canare,[13] aceștia având un impact semnificativ asupra culturii, bucătăriei și obiceiurilor autohtone. Cu toate acestea, odată cu începerea exploatărilor petroliere în secolul al XX-lea, companiile din Statele Unite au început operațiunile de instituire în Venezuela, aducând cu ei cetățeni americani. Mai târziu, în timpul și după război, noi valuri de imigranți din alte părți ale Europei, Orientului Mijlociu și China au fost încurajați prin programele guvernamentale în materie de imigrație stabilită. Între anii 1900 și 1958 mai mult de un milion de europeni au imigrat în Venezuela.
[modificare] Religie
Venezuela, la fel ca majoritatea țărilor sud-americane, este un stat catolic, unde 92% din populație aparține acestei ramuri a creștinismului. Restul de 8% din populația țării este adept al protestantismului sau al unei alte religii. După estimările Consiliul Evanghelic al Venezuelei, 10% din populația țării este protestantă.[14] De asemenea este prezentă o comunitate musulmană (100 000 de adepți), iudaică (15 000 de adepți) și sincretă.
[modificare] Educație
În 2008, rata de alfabetizare a adulților era de 95,2%. În 2005, rata de înscriere la școala primară a fost de 91%, în timp ce înregistrarea la licee era de 63%.[15] În Venezuela funcționează un număr mare de universități, dintre care cele mai prestigioase sunt Universitatea Centrală din Venezuela (UCV), fondată în Caracas în 1721, și Universitatea Simón Bolívar (USB), fondată în statul Miranda în 1967.
[modificare] Cultură
Cultura Venezuelei este un amestec, care include în principal trei familii diferite: băștinași, africani și spanioli.
[modificare] Sport
Baseballul este cel mai popular sport din Venezuela, Liga Profesionistă de Baseball existând încă din anul 1945. Fotbalul este de asemenea un sport popular în Venezuela. Această țară va fi chiar gazda Turneului Mondial FIBA de Calificare la Olimpiada din 2012, ceea ce face ca și baschetul să câștige popularitate.
[modificare] Patrimoniu mondial UNESCO
Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 3 obiective din această țară.
[modificare] Note
- ^ „Venezuela”. Fondul Monetar Internațional. http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2010/02/weodata/weorept.aspx?pr.x=76&pr.y=7&sy=2007&ey=2010&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=299&s=NGDP_RPCH,NGDPD,NGDPDPC,PPPGDP,PPPPC&grp=0&a=. Accesat la 10 octombrie 2010.
- ^ „Raportul dezvoltării umane în 2010” (PDF). Națiunile Unite. 2010. http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2010_EN_Table1.pdf. Accesat la 5 noiembrie 2010.
- ^ „Alcaldía del Hatillo: Historia” (în Spaniolă). Universidad Nueva Esparta. http://www.une.edu.ve/hatillo/historia.htm. Accesat la 10 Martie 2007.
- ^ Gott (2005:203)
- ^ Ewell, Judith (1984), Venezuela:A Century of Change, C. Hurst & Co, p4
- ^ Chasteen, John Charles (2001). Born in Blood and Fire: A Concise History of Latin America p. 103.. Norton. ISBN 9780393050486. http://books.google.com/?id=fC90B5xkYyIC&pg=PP1&lpg=PP1&dq=Born+in+blood+and+fire. Accesat la 10 Martie 2007.
- ^ Stoan, Stephen K. (1974). Pablo Morillo and Venezuela, 1815–1820. Ohio State University Press. p. 29
- ^ "Venezuela – The Century of Caudillismo". Biblioteca Congresului de studii despre țară.
- ^ „Scumpirea petrolului alarmează întreaga lume, mai puțin Venezuela”. Money.ro.
- ^ a b „Venezuela își va tripla exporturile de petrol către China” (25 august 2006). wall-stret.ro. Accesat la 12 iulie 2010.
- ^ „El acuerdo de Ginebra del 17 Februarie 1996” (în spaniolă). Ministerio del Poder Popular para Relaciones Exteriores. Arhivat din original la 20 ianuarie 2007. http://web.archive.org/web/20070120221355/http://www.mre.gob.ve/metadot/index.pl?id=3870&isa=Category&op=show. Accesat la 1 decembrie 2007.
- ^ Heather D. Heckel, Edwin Lieuwen, John D. Martz, and Jennifer L. McCoy. „Venzueala” (în engleză). Britannica. http://www.britannica.com/eb/article-32719/Venezuela. Accesat la 15 decembrie 2011.
- ^ „Spaniolii din Insulele Canare”. http://www.personal.psu.edu/faculty/j/m/jml34/Canary.htm.
- ^ International Religious Freedom Report 2008: Venezuela. Statele Unite: Biroul pentru Democrație, Drepturile Omului și Muncă (21 decembrie 2008)
- ^ „Raportul Dezvoltării Umane 2009 – Venezuela (Republica Bolivariană)” (în engleză). Hdrstats.undp.org. http://hdrstats.undp.org/en/countries/data_sheets/cty_ds_VEN.html. Accesat la 25 aprilie 2010.
|
|||||||||||
|
||||||||||||||||||||||
.svg)
|
||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||
