Calafat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Calafat
—  Municipiu  —
Vedere panoramică spre Calafat
Stema Calafat
Stemă
Calafat se află în România
{{{alt}}}
Calafat
Poziția geografică
Calafat se află în Județul Dolj
{{{alt}}}
Calafat
Coordonate: Coordonate: 43°58′14″N 22°56′40″E / 43.97056°N 22.94444°E / 43.97056; 22.9444443°58′14″N 22°56′40″E / 43.97056°N 22.94444°E / 43.97056; 22.94444

Țară  România
Regiunea de dezvoltare Sud-Vest
Județ Dolj

SIRUTA 70352
Atestare documentară 1424

Localități componente Basarabi, Ciupercenii Vechi, Golenți

Guvernare
 - Primar Mircea-Marinel Guță, reales 2012 (PNL,02008)

Altitudine 35 m.d.m.

Populație (2011)[1] [2]
 - Total 17.336 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 18.858 locuitori

Site: Primăria Calafat

Poziția localității Calafat

Calafat este un municipiu din județul Dolj, Regiunea de dezvoltare Sud-Vest, România care avea în anul 2002 o populație de 18.858 locuitori.[3] Acesta este situat la aproximativ 90 de kilometri de reședința de județ, Craiova, în sud vestul Olteniei. Municipiul este unul dintre porturile fluviale de pe Dunăre ale României, precum și un important punct de trecere a frontierei cu Bulgaria.

Datorită amplasării pe Coridorul VII Pan-European Dunărea și pe Coridorul IV Pan-European, aripa sudică ce face legătura între Europa Centrală și Orientul Mijlociu, Calafatul va beneficia de importante investiții în domeniul infrastructurii.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Bulevardul Tudor Vladimirescu la 1907

Zorii istoriei în spatiul geografic care conturează municipiul Calafat și satele componente – Basarabi, Golenți și Ciupercenii Vechi - au evidențiat existența unei populații statornice așezată în vatra susmenționată din cele mai vechi timpuri, o populație cu cultură materială și spirituală proprie. Cercetările arheologice confirmă diferențierea socială în sec. III-I î. Hr. și în sec. I d. Hr., ca și legăturile tot mai active cu romanitatea balcanică, inclusiv prin punctul de trecere a Dunării din dreptul Calafatului.

Vedere spre Judecătoria Calafat la 1907
Bătălia din 26 iunie 1790

Prima atestare documentară păstrată, referitoare la Calafat, datează din 1424: Vama de la Calafat, care în secolele XV-XVI devine punctul de tranzit cel mai important pentru comerțul Țării Românești cu Peninsula Balcanică. O altă atestare documentară datează din vremea lui Basarab cel Tânar–Țepeluș (noiembrie 1477 – septembrie 1478). Acesta, la 3 aprilie 1480, întărește Tismanei, unde era stareț Matei, vama de la Calafat cu târgul, ca și alte vămi și bălți. Din 30 aprilie 1502 datează un alt hrisov, dat de Radu cel Mare (1495-1508), care întărește Tismanei, al cărei egumen era Ioanichie, „vama de la Calafat, ca să fie de ocină și de ohabă și să ia vama de la Calafat”. Tot din primii ani ai secolului al XVI-lea datează alte două hrisoave domnești, prin care se întărea mănăstirii Tismana vama de la Calafat. La 26 iunie 1508, Mihnea I cel Rău întărește mănăstirii vama de la Calafat, care a fost a Tismanei încă de la bătrânii domni, iar la 1 mai 1510, din Târgoviște, Vlad cel Tânăr o dă ieromonarhului Ioanichie și călugărilor de la Tismana. La 10 mai 1523, Vladislav al III-lea, dă poruncă mănăstirii Tismana „ca să fie volnici călugarii din Sfânta mănăstire Tismana să-și ia vama de sare de la Vadul Vidinului de la valahi”, iar un an mai târziu, tot acesta, întărea egumenului Istratie și călugărilor Tismanei „vama de la Calafat cu târgul și balta Bistreț cu vamă”, ca și altele, „pentru că le-au fost vechi și moșteniri de la bătrânii domni”. Asemenea acte de danie, sau mai exact de reîntărire a stăpânirii asupra vadului de la Calafat, au mai fost date de către Moise Vodă (12 mai 1529) și Mircea Ciobanul (26 aprilie 1547), Petru cel Tânăr (17 aprilie 1568). Din cercetarea documentelor epocii, rezultă că în secolele XIV–XVII Calafatul constituia punctul terminus al unui drum comercial important, cunoscut și sub numele de „Drumul sării”, poziția lui geografică oferind condiții optime pentru desfășurarea unui activ comerț de tranzit. De aici produsele excedentare ale Țării Românești ajungeau în Peninsula Balcanică, până pe țărmurile Adriaticii și tot pe aici, mărfurile negustorilor turci și greci pătrundeau în Muntenia și mai departe, în Transilvania și Ungaria. Prin vama de la Calafat se trimiteau în Imperiul Otoman mari cantități de cereale, vite, cai, oi, pește, sare, vin, ceară, miere, cherestea. Prin același punct intrau în țară obiecte de îmbrăcăminte și podoaba, stafe orientale, covoare, mirodenii. Importanța care se acorda Calafatului în secolele XVII–XVIII era determinată și de faptul că, fiind așezat în fața Vidinului și la răscruce de drumuri, prin el se scurgeau mărfurile ce veneau sau plecau din părțile de apus ale Bulgariei, Macedoniei, vestul Serbiei și chiar de mai departe, ăn Ragusa și Salmatia. Tot de la Calafat se putea face ușor legătura cu Craiova, pe unde trecea principalul drum comercial care străbătea Oltenia de la est la vest (BucureștiPiteștiSlatinaCraiova – Cernet - Varciorova). Mărfurile pornite de la Calafat puteau astfel să ajungă fie la Târgu Jiu și de aici prin pasul Vâlcan în Transilvania, sau, trecând prin Slatina, urmau drumul pe Valea Oltului până la Sibiu. Indiferent de una sau alta din ipoteze privind istoria orașului Calafat, cert este că așezarea datează din epoci străvechi, cumulând de-a lungul mileniilor paleolitice și neolitice, în epoca fierului și pretracică, valorile anticelor civilizații din spațiul egeeano-carpatic.

Ipoteza originii genoveze[modificare | modificare sursă]

B. P. Hașdeu a fost primul istoric care a emis ipoteza originii genoveze a Calafatului medieval. La rândul său, A.D. Xenopol, îmbrățișând ideea lui Hașdeu, a susținut că genovezii „par să fi întemeiat porturile dunărene Giurgiu, așa numit San Giorgio, patronul Genovei și Calafatului, de la calafatare – a unge corabiile cu duhot”. Este, de altfel, perioada când traficului intens pe Dunăre i se adaugă negustorii genovezi, ca urmare a încheierii tratatului de la Nymphaion, dintre Genova și Imperiul Bizantin, din 13 martie 1261. Originea genoveză este susținută și în alte lucrări mai vechi sau mai noi; amintim, între acestea, pe cea scrisă de C. Buchholtzer și P. Rotaru, lucrarea „Pe firul Dunării. De la Baziaș la Marea Neagră”, „Dicționarul geografic al județului Dolj”, „Dunărea. Privire istorică, economică și politică”. În sfârșit, amintim lucrarea lui Al. Cebuc și C. Mocanu, care pledând pentru aceeași ipoteză, susțin că genovezii, concurenții venețienilor, ajutați de moldoveni, împing comerțul lor pe Dunăre până la Calafat, servindu-se de diferite nave.

Ipoteza originii bizantine[modificare | modificare sursă]

Alți istorici susțin originea bizantină a toponimicului local. Așa, de pildă, C.C. Giurescu, după ce menționează existența Calafatului „înainte de Basarab întemeietorul”, deci sfârșitul secolului al XII-lea și începutul secolului al XIV-lea, arată că denumirea de Calafat „redă exact grecescul Kalafatis, care îndeamnă cel ce smolește vasele”. În acest loc, presupune C.C. Giurescu, trebuie să fi fost o „escală, o schelă… unde se încărcau grânele Olteniei și se călăfătuiau vasele”. Aceeași origine bizantină a numelui așezării o susține și Nicolae Iorga, care afima ca denumirea de Calafat ar veni de la un nume grecesc de persoană, anume Kalafatis, nume foarte răspândit la Bizanț. Tot pentru originea bizantină a toponimicului Calafat se pronunță și autorii unei lucrări de istoria bisericii române, care susțin că „pe Dunăre, bizantinii au dat denumirile grecești localităților… Maglavit, Calafat, Corabia, Zimnicea etc.”

Legenda locală[modificare | modificare sursă]

Legenda locală pledează pentru ideea că străvechea așezare a Calafatului ar fi fost la origine o mică colonie de pescari. Potrivit unei legende, în secolul al XI-lea, mai precis prin anii 1040–1042, un oarecare Mihail Calafat, meșter în arta călăfătuirii, găsind pe aceste meleaguri o așezare propice pentru executarea meseriei lui, ar fi înființat, pe malul Dunării, un atelier pentru repararea și smolirea corăbiilor, fapt care a făcut ca navigatorii bizantini, iar apoi și cei genovezi, atrași de iscusința sa, să-și aducă vasele pentru a fi reparate. Potrivit aceleiași legende, locul unic unde se efectua operațiunea de călăfătuire era la debarcaderul de lânga această așezare care, ulterior, a primit numele de Calafat.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Localizare[modificare | modificare sursă]

Calafat

Municipiul Calafat s-a plămădit și dezvoltat de-a lungul timpului într-un cadru geografic natural excelent, determinat de prezența apelor bătrânului Danubiu, pe al cărui mal stâng este amplasată așezarea, având o suprafata de 103,59 kmp.

Calafatul, orașul rozelor, al castanilor și stejarilor seculari, al holdelor aurii, și industriei moderne, dar și al falnicelor monumente istorice, este situat în extremitatea sud–vestică a județului Dolj, pe malul stâng al Dunării, la aproximativ 90 km de Craiova, în Câmpia Ciuperceni, subunitate a Câmpiei Băileștilor, acolo unde fluviul începe să-și adâncească cel de-al doilea meandru, respectiv la 43˚, 58΄ și 14˝ latitudine nordică și 22˚, 56΄ și 40˝ longitudine estică. În prezent, Calafatul include în componența sa administrativă și satele Ciupercenii Vechi, Basarabi și Golenți.

La sud și sud-vest, peste Dunăre, se află Bulgaria. Spre sud–est, la o depărtare de 14 km, se găsește comuna Poiana Mare, una dintre cele mai mari așezări rurale din țară, cu care comunică, atât prin calea ferată Calafat-Golenți, cât și prin moderna șosea asfaltată 55A. La sud și sud–est, orașul se învecinează cu localitățile Smârdan și Ciupercenii Noi, ambele înființate la sfârșitul secolului trecut și care în prezent alcătuiesc o singură comună - Ciupercenii Noi.

Din punct de vedere fizico–geografic, orașul se găsește situat într-o regiune de șes, respectiv în Câmpia Română și anume la extremitatea sud-vestică a Câmpiei Olteniei, mai exact în Câmpia Băileștilor. Câmpia Română (a Dunării de Jos) situată pe partea stângă a Dunării, este mărginită spre nord de Piemontul Getic, Subcarpați și Podișul Moldovei.

Caracterul general al reliefului este dat de predominanța formelor plate, cu altitudine mai mică de 200 m, dar în cadrul câmpiei se pot distinge cel puțin trei aspecte deosebite, întâlnite în cadrul unor subunități orientate pe direcția est–vest: câmpia piemontală, câmpia de subsidență și câmpia tabulară loessica. Câmpia Română este împărțită în două mari subdiviziuni: Câmpia Română de Est și Câmpia Română de Vest, separate de o linie care corespunde aproximativ cursului râului Argeș. Subunitate a Câmpiei Olteniei, Câmpia Băilești se întinde între văile Drincea și Jiu, străbătută de Balasan și Desnățui, fiind formată din terasele Dunării, excepție făcând Câmpul Segarcei, un mic sector din nord–est, aici găsindu-se foarte larg dezvoltate toate cele opt terase ale acesteia, iar valea în ansamblul ei atinge lățimea maximă de 40 km.

Climă[modificare | modificare sursă]

Date climatice pentru Calafat
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maximele medii °C (°F) 2
(36)
4
(39)
10
(50)
17
(63)
22
(72)
26
(79)
28
(82)
28
(82)
24
(75)
17
(63)
9
(48)
4
(39)
16
(60.7)
Media zilnică °C (°F) −1
(30)
2
(36)
6
(43)
13
(55)
18
(64)
21
(70)
23
(73)
22
(72)
18
(64)
12
(54)
6
(43)
3
(37)
12
(53.5)
Minima medie °C (°F) −4
(25)
−2
(28)
2
(36)
7
(45)
12
(54)
16
(61)
17
(63)
16
(61)
11
(52)
7
(45)
3
(37)
1
(34)

(44.9)
Precipitații mm (inches) 38.1
(1.5)
43.2
(1.701)
45.7
(1.799)
48.3
(1.902)
58.4
(2.299)
66.0
(2.598)
40.6
(1.598)
33.0
(1.299)
33.0
(1.299)
38.1
(1.5)
50.8
(2)
48.3
(1.902)
543,5
(21,398)
Sursă: weather.com[4]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Calafat

     Români (89.79%)

     Romi (5.11%)

     Necunoscută (4.91%)

     Altă etnie (0.17%)




Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Calafat

     Ortodocși (93.04%)

     Necunoscută (4.95%)

     Altă religie (1.99%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Calafat se ridică la 17.336 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 18.858 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (89,8%), cu o minoritate de romi (5,12%). Pentru 4,91% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,05%). Pentru 4,96% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Evoluția populației la recensăminte:


Stema municipiului Calafat[modificare | modificare sursă]

Stema interbelică

Este adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 627 din 29 mai 2003 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 13 iunie 2003.

Descrierea stemei: Stema municipiului Calafat se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, împărțit în furcă răsturnată. În cartierul unu, pe roșu, un leu rampant de aur, ieșind spre dreapta, armat cu negru. În cartierul doi, pe argint, trei ghiulele negre arzând cu flacără roșie, așezate una la două. În cartierul trei, pe albastru, un caduceu de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală, cu cinci turnuri crenelate (coroana murală cu 5 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu).

Semnificația elementelor însumate: Leul este vechiul simbol al Olteniei, prezent și în tradiția heraldică interbelică. Ghiulele sunt, de asemenea, un element heraldic tradițional, ele făcând aluzie la începutul Războiului de Independență din 1877, de la Calafat și Corabia pronind primele asalturi asupra malului turcesc. Caduceul este simbolul zeului comerțului, Mercur, și se referă la poziția de centru comercial și de tranzit a localității, ce este și port la Dunăre.

Transport[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Podul Calafat-Vidin
Harta Calafat

Calafatul se află pe coridorul VII fluvial-Dunărea și pe coridorul IV paneuropean ce pornește din Germania și se termină la Istambul și Salonic. În zona kilometrului fluvial 796 s-a construit podul peste Dunăre a cărui construcție s-a finalizat în iunie 2013 și nu în 2010[6] de către firma spaniola FCC. Proiectul de construire a unui pod în zona Calafat-Vidin datează din anul 1909.[7] Traficul rutier între Calafat și Vidin se dublează de la an la an. [necesită citare] Astfel că a devenit imperios necesară construcția unui pod care va avea patru benzi de circulație rutieră, o linie de cale ferată, o bandă cu lățime de doi metri pentru bicicliști și un trotuar cu o lungime totală de de 1.971 m. Localitea se află la întretăiera DN56, DN56A, DN55A și a E79. Între Calafat și orașul vecin, Vidin (Bulgaria), legăturile permanente se realizau,până in 14 iunie 2013 cu ajutorul bacului.

Politică[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista primarilor Calafatului
Clădirea primăriei
  • Primar:Mircea Guță.
  • Viceprimar:Doru Mituletu
  • Componența Consiliului Local: Bora Dan-Constantin (P.C), Cotea Mihai (P.N.L), Gheorghe Gabriel (P.S.D), Ivanțu Dumitru (P.N.L), Lalescu Merodona (P.N.L), Mituletu Dorel (P.R.M), Nicola Cătălin Florin (P.D.L), Pască Liviu (P.N.L), Păun Cristian (P.D.L), Pârvan Alexandru (P.S.D), Popa Emil (P.S.D), Revesz Mihaela Laurenția (P.D.L), Stelian Mugur Alin (P.S.D), Trăistaru Petre (P.S.D), Vasile Adelica (P.D.L), Vintilă Ion (P.S.D), Usurelu George Liviu (P.N.L).
    Partid Consilieri Componența Consiliului
  Partidul Social Democrat 6                
  Partidul Național Liberal 5                
  Partidul Democrat Liberal 4                
  Partidul România Mare 1                
  Partidul Conservator 1                

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Sport[modificare | modificare sursă]

Calafatul este reprezentat de echipa de fotbal Dunărea Calafat.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Calafat: trepte de istorie, Vasile Petrișor, Lelius Mândroiu, Editura Scrisul Românesc, 1977

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Calafat
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Calafat