Calafat

Calafat
	Calafat
	— Municipiu —
	; Stemă
	; Stemă
	; Calafat
Coordonate: 43°58′14″N 22°56′40″E / 43.97056, 22.94444
Atestare documentară	1424
Localităţi componente	Basarabi, Ciupercenii Vechi, Golenţi
	Guvernare
- Primar	Mircea-Marinel Guţă (PNL, ales 2008)
Altitudine	35 metri n.m.
	Populaţie (2002)
- Total	18.858 locuitori
	Site: Primăria Calafat (ro)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Calafat (Калафат în bulgară) este un municipiu din judeţul Dolj, Oltenia, România. În anul 2002 avea o populaţie de 18.858 locuitori.^[1]

[modifică] Geografie

[modifică] Localizare

Municipiul Calafat s-a plămădit şi dezvoltat de-a lungul timpului într-un cadru geografic natural excelent, determinat de prezenţa apelor bătrânului Danubiu, pe al cărui mal stâng este amplasată aşezarea. Calafatul, oraşul rozelor, al castanilor şi stejarilor seculari, al holdelor aurii, şi industriei moderne, dar şi al falnicelor monumente istorice, este situat în extremitatea sud–vestică a judeţului Dolj, pe malul stâng al Dunării, la aproximativ 90 km de Craiova, în Câmpia Ciuperceni, subunitate a Câmpiei Băileştilor, acolo unde fluviul începe să-şi adâncească cel de-al doilea meandru, respectiv la 43˚, 58΄ şi 14˝ latitudine nordică şi 22˚, 56΄ şi 40˝ longitudine estică. În prezent, Calafatul include în componenţa sa administrativă şi satele Ciupercenii Vechi, Basarabi şi Golenţi.

La sud şi sud-vest, peste Dunăre, se află Bulgaria. Spre sud–est, la o depărtare de 14 km, se găseşte comuna Poiana Mare, una dintre cele mai mari aşezări rurale din ţară, cu care comunică, atât prin calea ferată Calafat-Golenţi, cât şi prin moderna şosea asfaltată 55A. La sud şi sud–est, oraşul se învecinează cu localităţile Smârdan şi Ciupercenii Noi, ambele înfiinţate la sfârşitul secolului trecut şi care în prezent alcătuiesc o singură comună - Ciupercenii Noi.

Din punct de vedere fizico–geografic, oraşul se găseşte situat într-o regiune de şes, respectiv în Câmpia Română şi anume la extremitatea sud-vestică a Câmpiei Olteniei, mai exact în Câmpia Băileştilor. Câmpia Română (a Dunării de Jos) situată pe partea stângă a Dunării, este mărginită spre nord de Piemontul Getic, Subcarpaţi şi Podişul Moldovei.

Caracterul general al reliefului este dat de predominanţa formelor plate, cu altitudine mai mică de 200 m, dar în cadrul câmpiei se pot distinge cel puţin trei aspecte deosebite, întâlnite în cadrul unor subunităţi orientate pe direcţia est–vest: câmpia piemontală, câmpia de subsidenţă şi câmpia tabulară loessica. Câmpia Română este împărţită în două mari subdiviziuni: Câmpia Română de Est şi Câmpia Română de Vest, separate de o linie care corespunde aproximativ cursului râului Argeş. Subunitate a Câmpiei Olteniei, Câmpia Băileşti se întinde între văile Drincea şi Jiu, străbătută de Balasan şi Desnăţui, fiind formată din terasele Dunării, excepţie făcând Câmpul Segarcei, un mic sector din nord–est, aici găsindu-se foarte larg dezvoltate toate cele opt terase ale acesteia, iar valea în ansamblul ei atinge lăţimea maximă de 40 km.

[modifică] Clima

Lună	Ian	Feb	Mar	Apr	Mai	Iun	Iul	Aug	Sep	Oct	Nov	Dec	Anual
Temp. max medie°C (°F)	2 (35)	4 (39)	10 (50)	17 (63)	22 (72)	26 (79)	28 (83)	28 (82)	24 (75)	17 (62)	9 (49)	4 (39)	16 (60)
Temp. minima media°C (°F)	-4 (25)	-2 (29)	2 (35)	7 (45)	12 (54)	16 (60)	17 (62)	16 (61)	11 (52)	7 (45)	3 (37)	1 (34)	7 (45)
Sursa: weather.com

[modifică] Istoric

Zorii istoriei în spatiul geografic care conturează municipiul Calafat şi satele componente – Basarabi, Golenţi şi Ciupercenii Vechi - au evidenţiat existenţa unei populaţii statornice aşezată în vatra susmenţionată din cele mai vechi timpuri, o populaţie cu cultură materială şi spirituală proprie. Cercetările arheologice confirmă diferenţierea socială în sec. III-I î. Hr. şi în sec. I d. Hr., ca şi legăturile tot mai active cu romanitatea balcanică, inclusiv prin punctul de trecere a Dunării din dreptul Calafatului.

Prima atestare documentară păstrată, referitoare la Calafat, datează din 1424: Vama de la Calafat, care în secolele XV-XVI devine punctul de tranzit cel mai important pentru comerţul Ţării Româneşti cu Peninsula Balcanică. O altă atestare documentară datează din vremea lui Basarab cel Tânar–Ţepeluş (noiembrie 1477 – septembrie 1478). Acesta, la 3 aprilie 1480, întăreşte Tismanei, unde era stareţ Matei, vama de la Calafat cu târgul, ca şi alte vămi şi bălţi. Din 30 aprilie 1502 datează un alt hrisov, dat de Radu cel Mare (1495-1508), care întăreşte Tismanei, al cărei egumen era Ioanichie, „vama de la Calafat, ca să fie de ocină şi de ohabă şi să ia vama de la Calafat”. Tot din primii ani ai secolului al XVI-lea datează alte două hrisoave domneşti, prin care se întărea mănăstirii Tismana vama de la Calafat. La 26 iunie 1508, Mihnea I cel Rău întăreşte mănăstirii vama de la Calafat, care a fost a Tismanei încă de la bătrânii domni, iar la 1 mai 1510, din Târgovişte, Vlad cel Tânăr o dă ieromonarhului Ioanichie şi călugărilor de la Tismana. La 10 mai 1523, Vladislav al III-lea, dă poruncă mănăstirii Tismana „ca să fie volnici călugarii din Sfânta mănăstire Tismana să-şi ia vama de sare de la Vadul Vidinului de la valahi”, iar un an mai târziu, tot acesta, întărea egumenului Istratie şi călugărilor Tismanei „vama de la Calafat cu târgul şi balta Bistreţ cu vamă”, ca şi altele, „pentru că le-au fost vechi şi moşteniri de la bătrânii domni”. Asemenea acte de danie, sau mai exact de reîntărire a stăpânirii asupra vadului de la Calafat, au mai fost date de către Moise Vodă (12 mai 1529) şi Mircea Ciobanul (26 aprilie 1547), Petru cel Tânăr (17 aprilie 1568). Din cercetarea documentelor epocii, rezultă că în secolele XIV–XVII Calafatul constituia punctul terminus al unui drum comercial important, cunoscut şi sub numele de „Drumul sării”, poziţia lui geografică oferind condiţii optime pentru desfăşurarea unui activ comerţ de tranzit. De aici produsele excedentare ale Ţării Româneşti ajungeau în Peninsula Balcanică, până pe ţărmurile Adriaticii şi tot pe aici, mărfurile negustorilor turci şi greci pătrundeau în Muntenia şi mai departe, în Transilvania şi Ungaria. Prin vama de la Calafat se trimiteau în Imperiul Otoman mari cantităţi de cereale, vite, cai, oi, peşte, sare, vin, ceară, miere, cherestea. Prin acelaşi punct intrau în ţară obiecte de îmbrăcăminte şi podoaba, stafe orientale, covoare, mirodenii. Importanţa care se acorda Calafatului în secolele XVII–XVIII era determinată şi de faptul că, fiind aşezat în faţa Vidinului şi la răscruce de drumuri, prin el se scurgeau mărfurile ce veneau sau plecau din părţile de apus ale Bulgariei, Macedoniei, vestul Serbiei şi chiar de mai departe, ăn Ragusa şi Salmatia. Tot de la Calafat se putea face uşor legătura cu Craiova, pe unde trecea principalul drum comercial care străbătea Oltenia de la est la vest (Bucureşti – Piteşti – Slatina – Craiova – Cernet - Varciorova). Mărfurile pornite de la Calafat puteau astfel să ajungă fie la Târgu Jiu şi de aici prin pasul Vâlcan în Transilvania, sau, trecând prin Slatina, urmau drumul pe Valea Oltului până la Sibiu. Indiferent de una sau alta din ipoteze privind istoria oraşului Calafat, cert este că aşezarea datează din epoci străvechi, cumulând de-a lungul mileniilor paleolitice şi neolitice, în epoca fierului şi pretracică, valorile anticelor civilizaţii din spaţiul egeeano-carpatic.

[modifică] Ipoteza originii genoveze

B. P. Hasdeu a fost primul istoric care a emis ipoteza originii genoveze a Calafatului medieval. La rândul său, A.D. Xenopol, îmbrăţişând ideea lui Haşdeu, a susţinut că genovezii „par să fi întemeiat porturile dunărene Giurgiu, aşa numit San Giorgio, patronul Genovei şi Calafatului, de la calafatare – a unge corabiile cu duhot”. Este, de altfel, perioada când traficului intens pe Dunăre i se adaugă negustorii genovezi, ca urmare a încheierii tratatului de la Nymphaion, dintre Genova şi Imperiul Bizantin, din 13 martie 1261. Originea genoveză este susţinută şi în alte lucrări mai vechi sau mai noi; amintim, între acestea, pe cea scrisă de C. Buchholtzer şi P. Rotaru, lucrarea „Pe firul Dunării. De la Baziaş la Marea Neagră”, „Dicţionarul geografic al judeţului Dolj”, „Dunărea. Privire istorică, economică şi politică”. În sfârşit, amintim lucrarea lui Al. Cebuc şi C. Mocanu, care pledând pentru aceeaşi ipoteză, susţin că genovezii, concurenţii veneţienilor, ajutaţi de moldoveni, împing comerţul lor pe Dunăre până la Calafat, servindu-se de diferite nave.

[modifică] Ipoteza originii bizantine

Alţi istorici susţin originea bizantină a toponimicului local. Aşa, de pildă, C.C. Giurescu, după ce menţionează existenţa Calafatului „înainte de Basarab întemeietorul”, deci sfârşitul secolului al XII-lea şi începutul secolului al XIV-lea, arată că denumirea de Calafat „redă exact grecescul Kalafatis, care îndeamnă cel ce smoleşte vasele”. În acest loc, presupune C.C. Giurescu, trebuie să fi fost o „escală, o schelă… unde se încărcau grânele Olteniei şi se călăfătuiau vasele”. Aceeaşi origine bizantină a numelui aşezării o susţine şi Nicolae Iorga, care afima ca denumirea de Calafat ar veni de la un nume grecesc de persoană, anume Kalafatis, nume foarte răspândit la Bizanţ. Tot pentru originea bizantină a toponimicului Calafat se pronunţă şi autorii unei lucrări de istoria bisericii române, care susţin că „pe Dunăre, bizantinii au dat denumirile greceşti localităţilor… Maglavit, Calafat, Corabia, Zimnicea etc.”

[modifică] Legenda locală

Legenda locală pledează pentru ideea că străvechea aşezare a Calafatului ar fi fost la origine o mică colonie de pescari. Potrivit unei legende, în secolul al XI-lea, mai precis prin anii 1040–1042, un oarecare Mihail Calafat, meşter în arta călăfătuirii, găsind pe aceste meleaguri o aşezare propice pentru executarea meseriei lui, ar fi înfinţat, pe malul Dunării, un atelier pentru repararea şi smolirea corăbiilor, fapt care a făcut ca navigatorii bizantini, iar apoi şi cei genovezi, atraşi de iscusinţa sa, să-şi aducă vasele pentru a fi reparate. Potrivit aceleiaşi legende, locul unic unde se efectua operaţiunea de călăfătuire era la debarcaderul de lânga această aşezare care, ulterior, a primit numele de Calafat.

[modifică] Stema municipiului Calafat

Este adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 627 din 29 mai 2003 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 13 iunie 2003.

Descrierea stemei: Stema municipiului Calafat se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, împărţit în furcă răsturnată. În cartierul unu, pe roşu, un leu rampant de aur, ieşind spre dreapta, armat cu negru. În cartierul doi, pe argint, trei ghiulele negre arzând cu flacără roşie, aşezate una la două. În cartierul trei, pe albastru, un caduceu de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală, cu cinci turnuri crenelate.

Semnificaţia elementelor însumate: Leul este vechiul simbol al Olteniei, prezent şi în tradiţia heraldică interbelică. Ghiulele sunt, de asemenea, un element heraldic tradiţional, ele făcând aluzie la începutul Războiului de Independenţă din 1877, de la Calafat şi Corabia pronind primele asalturi asupra malului turcesc. Caduceul este simbolul zeului comerţului, Mercur, şi se referă la poziţia de centru comercial şi de tranzit a localităţii, ce este şi port la Dunăre. Coroana murală cu cinci turnuri crenelate arată că localitatea are rang de municipiu.

[modifică] Demografie

Recensământul^[1]		Structura etnică
Anul	Populaţia	Români	Romi	Maghiari	Germani	Ucrainieni	Bulgari	Croaţi	Greci	Turci	Italieni	Alte etnii
2002	18858	18030	777	5	2	7	1	2	25	1	4	3

Recensământul^[1]		Structura religioasă
Anul	Populaţia	Ortodoxă	Romano-catolică	Reformată	Penticostală	Greco-catolică	Baptistă	Adventistă de ziua a 7-a	Musulmană	Creştină după Evanghelie	Creştină de rit vechi	Altă religie	Fără religie	Religie nedeclarată
2002	18.858	18.544	13	2	51	8	46	166	6	1	4	12	2	3

Evoluţia populaţiei la recensăminte:

[modifică] Transport

Calafatul se află pe coridorul VII fluvial-Dunărea şi pe coridorul IV paneuropean ce porneşte din Germania şi se termină la Istambul şi Salonic. În zona kilometrului fluvial 796 urmează să se construiască podul peste Dunăre (a cărui construcţie se va finaliza în 2010^[2] de către firma spaniola FCC, proiectul de construire a unui pod în zona Calafat-Vidin datează din anul 1925. Traficul rutier între Calafat şi Vidin se dublează de la an la an, astfel că a devenit imperios necesară construcţia unui pod care va avea patru benzi de circulaţie rutieră, o linie de cale ferată, o bandă cu lăţime de doi metri pentru biciclişti şi un trotuar cu o lungime totală de de 1.971 m. Localitea se află la întretăiera DN56, DN56A, DN55A şi a E79. Între Calafat şi oraşul vecin, Vidin (Bulgaria), legăturile permanente se realizează prin nave special amenajate (bacuri).

[modifică] Politică

Primar:Mircea Guţă.
Viceprimar:Vasile Adelica.
Componenţa Consiliului Local: Bora Dan-Constantin (P.C), Cotea Mihai (P.N.L), Gheorghe Gabriel (P.S.D), Ivanţu Dumitru (P.N.L), Lalescu Merodona (P.N.L), Mituletu Dorel (P.R.M), Nicola Cătălin Florin (P.D.L), Pască Liviu (P.N.L), Păun Cristian (P.D.L), Pârvan Alexandru (P.S.D), Popa Emil (P.S.D), Revesz Mihaela Laurenţia (P.D.L), Stelian Mugur Alin (P.S.D), Trăistaru Petre (P.S.D), Vasile Adelica (P.D.L), Vintilă Ion (P.S.D), Usurelu George Liviu (P.N.L).

	Partid	Consilieri	Componenţa Consiliului
	Partidul Social Democrat	6
	Partidul Naţional Liberal	5
	Partidul Democrat Liberal	4
	Partidul România Mare	1
	Partidul Conservator	1

[modifică] Oraşe înfrăţite

Duiven,Olanda

[modifică] Personalităţi

Nicolae Daşcovici (1888 - 1969), jurist, istoric, publicist.
Gheorghe Popescu (n. 1967), fotbalist.
Ştefan Iordache (1941 - 2008), actor.
Duiliu Marcu (1885 - 1966), arhitect.

[modifică] Sport

Calafatul este reprezentat de echipa de fotbal Dunărea Calafat.

[modifică] Note şi referinţe

[modifică] Legături externe

Primăria Municipiului Calafat, situl oficial

[edrc_2002-0] Structura etno-demografică a României la recensământul din 2002.

[1] ttp://www.zf.ro/eveniment/podul-calafat-vidin-finalizat-in-2010-3045494/

[1]

[2]