Biserica Ortodoxă Română

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biserica Ortodoxă Română
Patriarhia Română
Patriarhia Romana.jpg
Stema Patriarhiei Române
Fondator (ca mitropolie a Valahiei)
Iachint, Nicolae Alexandru

(ca mitropolit al Moldovei)
Iosif, Alexandru cel Bun
(ca mitropolie a României)
Nifon, Carol I
(ca patriarhie a României)
Miron Cristea, Ferdinand I

Independență 1872
Recunoaștere 25 aprilie 1885
Arhiepiscop Patriarhul Daniel, Patriarh al Întregii Românii
Sediu Dealul Mitropoliei, București
Teritoriu  România
 Republica Moldova
Dețineri Serbia Serbia
Ungaria Ungaria
Europa de Sud și de Vest;
Germania, Europa de Nord și Centrală;
Continentul American;
Australia și Noua Zeelandă
Limbă română
Credincioși 18.806.428 în România[1]
Website www.patriarhia.ro
Acest articol este parte a seriei despre
Creștinism.
StJohnsAshfield StainedGlass GoodShepherd Portrait.jpg
Isus din Nazaret

Biblia

Biserici creștine


Mărturisiri de credință (crezuri)

Simboluri


Ritualuri creștine


Arta creștină


Sfinții

Biserica Ortodoxă Română (BOR) este una dintre bisericile autocefale ale creștinismului ortodox. Majoritatea etnicilor români aparțin Bisericii Ortodoxe Române, dar biserica are și credincioși de alte naționalități: (romi, ucraineni etc.). Numai în România, numărul credincioșilor ortodocși este, potrivit recensământului din 2011, de 13.108.227, deci 72,59% din populația țării .1 În cadrul unui sondaj sociologic desfășurat în Republica Moldova în anul 2000, 21,5% din populația totală și un sfert din populația creștină au precizat că aparțin de Mitropolia Basarabiei, o subdiviziune a B.O.R. (aproximativ 720.000 de enoriași).2 După unele surse, printre românii din Ucraina10 și Occident, se află încă sute de mii de ortodocși care își afirmă subordonarea canonică față de Biserica Ortodoxă Română. Aceasta face ca numărul total al ortodocșilor români să fie de aproximativ douăzeci de milioane.11

Numele Bisericii Ortodoxe vine din limba greacă, de la ορθο (ortho - drept, corect) și δοξα (doxa - învățătură, cunoaștere), traducându-se deci prin „învățătura dreaptă“, sau „învățătura corectă“.

Sfânta Liturghie în Biserica Ortodoxă Română este rostită în limbile română, ucraineană și sârbă (și, sporadic, în limbile maghiară, engleză sau franceză).3

Organizarea[modificare | modificare sursă]

Organizarea Bisericii Ortodoxe Române pe teritoriul României, Republicii Moldova, Serbiei și Ungariei

Biserica Ortodoxă Română este organizată în șase Mitropolii, 13 Arhiepiscopii și 15 Episcopii în România, cu un total de 13.527 parohii și filii, deservite de 14.513 preoți și diaconi, ce slujesc în 15.218 lăcașuri de cult. Pentru românii ortodocși din diaspora există 3 Mitropolii (constituite din 3 Arhiepiscopii și 6 Episcopii) în Europa; o Arhiepiscopie pe continentul american și o Episcopie a Australiei și Noii Zeelande.[2]

În țară există 631 [2] mănăstiri, în care trăiesc circa 3.500 de călugări și 5.000 de măicuțe. Trei Mitropolii diasporale și patru Episcopii diasporale se află în afara României din granițele actuale, fără a socoti aici și Basarabia.

În România pentru ortodocși există mai mult de 14.500 biserici.

Mitropoliile Patriarhiei Ortodoxe Române de pe teritoriul României sunt:

Dogma[modificare | modificare sursă]

În Enciclopedia Românilor (coordonator Dimitrie Gusti, vol. 1, 1938), dogma ortodoxă este sintetizată astfel:

„Cultul creștin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu în trei ipostaze (Sfânta Treime): Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Dumnezeu s-a descoperit oamenilor mai întâi incomplet, în Vechiul Testament, prin Moise și prin Profeți și apoi complet, în Noul Testament, prin însuși Fiul Său, Domnul Iisus Hristos. Unitatea ființei lui Dumnezeu face ca acolo unde se găsește una dintre ipostazele Sfintei Treimi să fie întreaga Dumnezeire. Proprietățile Dumnezeirii sunt și ale fiecărei ipostaze în parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi în parte sunt următoarele: Tatăl este nenăscut, naște din veci pe Fiul și purcede din veci pe Duhul Sfânt, Fiul este născut din veci de Tatăl, iar Sfântul Duh este purces din veci de Tatăl.

Dumnezeu a adus din neființă la ființă toată lumea, pe cea văzută cât și pe cea nevăzută (lumea îngerilor). O parte din lumea nevăzută a căzut, din pricina semeției. Ea a format împărăția întunericului. Odată cu lumea începe și timpul. Primul om, făcut de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, nu a ascultat însă de porunca lui Dumnezeu. Prin neascultarea lui, a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea. În bunătatea și iubirea Sa față de neamul omenesc, Dumnezeu a dat pe Fiul Său, Care s-a născut din Sfântul Duh și din Fecioara Maria, mai presus de fire, ca Dumnezeu adevărat și om adevărat și a sălășuit printre oameni, învățându‑i care este calea cea adevărată, care este adevărul și care este viața. După cum prin neascultarea lui Adam lumea căzuse în păcat, se depărtase de Dumnezeu și ca urmare porțile împărăției cerurilor îi fuseseră închise, prin ascultarea care a mers până la supunerea de bună voie morții de pe cruce, Fiul lui Dumnezeu apropie din nou lumea de Dumnezeu, deschizându‑i din nou porțile Împărăției cerurilor. Vestea cea bună adusă oamenilor de Iisus Hristos și jertfa de pe cruce cu corolarul Învierii din morți și Înălțării la ceruri sunt stâncile de granit pe care este clădită temelia Bisericii creștine. Pentru ca oamenii sa se poată împărtăși din mântuirea adusa de El lumii, Iisus Hristos a lăsat Bisericii Sale mijloacele sfințitoare (Sfintele Taine), asigurând pe urmașii Săi, Sfinții Apostoli, ca și pe urmașii acestora, episcopi și preoți, de asistența și conlucrarea permanentă a Sfântului Duh. Sfintele Taine lăsate Bisericii Sale de Mântuitorul Iisus Hristos sunt în număr de șapte. Ele îmbrățișează toate nevoile sufletești ale credincioșilor creștini pe calea cea nouă trasata de El, ca și toate nevoile Bisericii creștine pentru propagarea în lume a operei Sale mântuitoare:

  1. Prin Taina Sfântului Botez, individul este introdus în sânul comunității creștine spălându-se de păcatul strămoșesc (dacă este mic) și de toate celelalte păcate făcute până într'acea clipă (dacă este mare).
  2. Prin Taina Ungerii cu Sfântul Mir (taină), celui ieșit din baia Sfântului Botez i se împărtășește Sfântul Duh spre întărire și progres pe calea virtuților creștine
  3. Prin Taina Sfintei Euharistii credinciosul împlinește cuvântul lui Iisus Hrisos: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu... Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu... (Matei 26, 26-28) căci dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi (Ioan 6, 53).
  4. Prin Taina Pocăinței credinciosul care a călcat legea morală crestină cuprinsă în învățătura evanghelică are putința de a se ridica iarăși pe planul spiritual înalt pe care se găsea mai înainte de păcat
  5. Prin Taina Sfântului Maslu, credinciosul capătă iertarea păcatelor și vindecare de suferințele sufletului și trupului
  6. Prin Sfânta Taină a Nunții se întemeiază familia creștină și se pun bazele traiului după voința lui Dumnezeu prin dobândirea de prunci și perpetuarea neamului omenesc și întrajutorarea soților spre mântuire și, în fine,
  7. Prin Taina Preoției, sunt unși aceia dintre credincioși, care voiesc și sunt considerați capabili să devină propagatori ai operei Mântuitorului Iisus Hristos în lume și împărtășitori ai Sfântului Duh.

Sufletul omului este nemuritor. După moartea trupului, sufletul așteaptă bucurându-se dacă a făcut cele bune în viață și părându-i rău dacă a făcut cele rele, până la a doua venire a lui Iisus Hristos, când vor fi judecați atât cei vii cât și cei morți și când fiecare își va primi răsplata după faptele lui: cei buni fericirea veșnică iar cei răi chinurile veșnice. După moarte nu mai este cu putință pocăința pentru cei care au respins-o cu hotărâre în viață. Pentru cei care însă au fost răpiți de greutățile vieții și, fără a dori să lucreze răul, nu au izbutit a viețui deplin creștinește, rugaciunile Bisericii mijlocesc inaintea lui Dumnezeu îmblânzirea pedepsei și chiar ieșirea din Iad.

Izvoarele din care își scoate Biserica Creștină ortodoxă principiile sale morale și adevărurile sale religioase, sunt:

  • Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament (Biblia)
  • Sfânta Tradiție (consemnată în scris de Sfinții Părinți și Scriitori bisericești) și
  • Hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice.

Biserica creștină ortodoxă se simte cu tenacitate legată de acestea și își face o adevărată onoare din lupta pe care o duce pentru păstrarea lor fără schimbare. Ele sunt norma credinței celei drepte, de accea Biserica creștină ortodoxă, legată exclusiv de această normă, își merită pe bună dreptate numele ce-l poartă.”

Evoluția bisericii ortodoxe în țările române înainte de înființarea Bisericii Ortodoxe Române, după Iorga, Popescu și Popp

Istoria[modificare | modificare sursă]

Pentru istoria bisericii de pe teritoriul României înainte de înființarea Bisericii Ortodoxe Române vezi Istoria creștinismului pe teritoriul României

Ortodocşii din Transilvania conform recensământului habsburgic din 1850
Ortodocşii din România conform recensământului din 1930
Ortodocşii din România conform recensământului din 2002

Autocefalia și ridicarea la rangul de Patriarhie[modificare | modificare sursă]

Organizarea administrativă a Bisericii Ortodoxe Române în anul 1938

Biserica Ortodoxă Română a luat ființă în anul 1872 prin desprinderea Mitropoliei Ungrovlahiei și Mitropoliei Moldovei de sub ascultarea canonică a Patriarhiei de Constantinopol și ridicarea mitropolitului Ungrovlahiei, totodată arhiepiscop de București, în rangul de mitropolit-primat al României. Titlul de mitropolit-primat fusese acordat pentru prima dată de autoritățile laice mitropolitului Nifon Rusailă pe 11 ianuarie 1865. Până la constituirea Sfântului Sinod românesc în anul 1872 bisericile ortodoxe din Țările Române au fost parte integrantă a Patriarhiei de Constantinopol iar ierarhii ortodocși din Țările Române se găseau sub ascultarea canonică a patriarhului de Constantinopol, care s-a opus inițial desprinderii celor două mitropolii și fărâmițării Bisericii Ortodoxe (precedentul fusese creat în anul 1448, când Sinodul de la Moscova și-a proclamat "autocefalia" față de Constantinopol, dând astfel naștere Bisericii Ortodoxe Ruse). Mai înainte sau între timp (de la obținerea autocefaliei bisericii ortodoxe din limitele statului rus și până la recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române), și alte biserici din teritoriile noilor state independente din Balcani, s-au declarat, au devenit și într-un târziu au obținut recunoașterea statutului lor autocef de la Patriarhia constantinopolitană: Biserica ortodoxă din Grecia în 1833 (recunoscută de Constantinopol în 1850), Biserica ortodoxă din Bulgaria în secolul al IX-lea (va pierde temporar statutul de biserică autocefală în secolul al X-lea și o reobține de la sultan în 1870, recunoscută finalmente de Patriarhia de la Constantinopol în 1945), Serbia din 1219 (cu recunoașterea titlului de patriarh din 1375; o dată cu pierderea independenței statului, biserica va pierde și ea temporar autocefalia: doar după obtinerea independenței de către Serbia, biserica reobține autonomie ecleziastică în 1832, și finalmente recunoașterea autocefaliei în 1879).[3]

După proclamarea independenței de stat a României (9 mai 1877), au urmat tratative cu Patriarhia de Constantinopol, în vederea recunoașterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta recunoaștere a fost acordată pe 25 aprilie 1885 de patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea. Din perspectiva Patriarhiei de Constantinopol aceasta este data nașterii Bisericii Ortodoxe Române. De facto Biserica Ortodoxă Română a luat ființă odată cu constituirea Sfântului Sinod de la București în anul 1872, acest eveniment marcând transformarea mitropoliilor și episcopiilor ortodoxe din părți componente ale Patriarhiei de Constantinopol în părți componente (subdivizuni) ale noii structuri.

Mitropolia Ardealului s-a unit cu Sfântul Sinod de la București în 23 aprilie 1919: "La 23 aprilie 1919, Sfântul Sinod episcopesc al Mitropoliei Ardealului(alcătuit pe atunci numai din episcopul Ioan Papp al Aradului - care era și locțiitor de mitropolit - și dr. Miron E. Cristea al Caransebeșului) a hotărât să intre în Sfântul Sinod din București, iar Biserica Ortodoxă din Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș 'a format parte integrantă a Bisericii mame din România întregită' ".7

Din 1925 Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie. În acel an, pe 4 februarie, Sfântul Sinod a hotărât sa înființeze Patriarhia Ortodoxă Română. Mitropolitul primat (Mitropolitul Ungrovlahiei) a fost ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru înființarea Patriarhiei a fost promulgată la 25 februarie 1925. Pe 1 noiembrie 1925 a avut loc înscăunarea lui Miron Cristea ca prim patriarh al României (1925-1939).

Biserica Ortodoxă Română în Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

Românii din Republica Moldova – care este o parte din Basarabia istorică - au fost supuși unei politici de rusificare, după anexarea acestei părți a Moldovei de către Imperiul Țarist în 1812.

La 26 ianuarie 1918, arhiepiscopul Anastasie al Chișinăului a format o comisie pentru convocarea unui Sinod Local bisericesc al Republicii Moldovenești, spre realizarea unei vieți bisericești autonome, ca urmare a independenței politice față de Imperiul Rus. În cadrul acestei comisii s-a discutat problema raportului bisericii basarabene față de cea română. La 7 aprilie 1918 a fost trimisă o delegație la mitropolitul Pimen de la Iași. Acesta a explicat delegației basarabene că prin independența politică a Basarabiei s-a restabilit legătura canonică a Episcopiei Chișinăului și Hotinului cu Mitropolia Moldovei și Sucevei. Mitropolitul de Iași a arătat că problemele bisericești din Basarabia privesc întreaga Biserică Ortodoxă Română, fapt care a dus la retragerea arhiepiscopului Anastasie din scaunul arhiepiscopal al Chișinăului.

Sfântul Sinod de la București a decis ca episcopul Hușilor, Nicodim, să conducă treburile Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului până la alegerea unui titular. Începând cu februarie 1919 arhiepiscop al Chișinăului a fost numit Gurie Grosu.

La 30 decembrie 1919 Sfântul Sinod al B.O.R., format din ierarhii provinciilor românești reunite, întrunit în ședință extraordinară, a luat hotărârea solemnă ca „după cum s-a realizat unirea tuturor teritoriilor românești la Patria-Mamă, tot astfel să se realizeze și unitatea bisericească pe întreg pământul României întregite, într-o singură Biserică Autocefală Ortodoxă“.

Pe parcursul anului 1927 Adunarea Eparhială de la Chișinău a adresat Sfântului Sinod cererea ca Arhiepiscopia Chișinăului să fie ridicată la rangul de Mitropolie, avându-l în frunte tot pe Gurie Grosu. Drept urmare arhiepiscopul Gurie Grosu a primt din partea Sfântului Sinod de la Busurești rangul de mitropolit al Basarabiei, decizie confirmată de autoritățile române prin Decret Regal.

Mitropolia Ortodoxă Română a Basarabiei

Mitropolia Basarabiei a fost desființată în perioada sovietică și a fost reactivată în 1992. Autoritățile Republicii Moldova au refuzat inițial recunoașterea Mitropoliei Basarabiei, aflată sub jurisdicția Patriarhiei Române. Pe 26 ianuarie 1999 Mitropolia Basarabiei s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamând nesocotirea dreptului la libertate religioasă de către autoritățile Republicii Moldova. Până în 2002, Mitropolia Basarabiei și-a continuat activitatea în condiții de persecuție metodică și sistematică din partea autorităților statului, singura mitropolie recunoscută fiind cea a Moldovei, supusă Patriarhului Moscovei. Pe 13 decembrie 2001, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a hotărât în unanimitate că, în cazul nerecunoașterii Mitropoliei Basarabiei, Republica Moldova încalcă articolele 9 și 13 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.4 CEDO a obligat totodată Republica Moldova la plata de daune morale în valoare de 20 000 .5 Această decizie a dus la recunoașterea Mitropoliei Basarabiei de către autoritățile Republicii Moldova.

Mitropolia a fost înregistrată oficial de guvernul Republicii Moldova la 30 iunie 2002. La 12 noiembrie 2004, guvernul Republicii Moldova a înregistrat modificările operate la statutul Mitropoliei Basarabiei, prin care orice parte componentă reactivată a Mitropoliei Basarabiei va putea revendica dreptul de „succesoare spirituală, canonică, istorică“ a strucurii similare care a funcționat până în 1944.6

Mitropolia Basarabiei numără (după propriile date) 117 parohii pe teritoriul Republicii Moldova, 3 în Ucraina, 2 în Federația Rusă, respectiv una în Estonia, cuprinzând în total aproape un milion de credincioși.5 Potrivit unui sondaj INFOTAG din 2000, 23% din populația creștină din Republica Moldova aparține de Mitropolia Basarabiei (aproximativ 720 000 de credincioși).2

Primații Bisericii Ortodoxe Române[modificare | modificare sursă]

Mitropoliți ai României (1865-1925)[modificare | modificare sursă]

Patriarhi ai României (1925-prezent)[modificare | modificare sursă]

Teologi români ortodocși din secolul XX[modificare | modificare sursă]

Filocalia

Părintele profesor Dumitru Stăniloae a trudit o viață întreagă la întregirea în limba română a monumentului pe care îl reprezintă Filocalia Românească.

Un mistic al Bisericii Ortodoxe Române este părintele Arsenie Boca. Acesta a fost și pictor de icoane, dar și un vestit duhovnic. Scrierile sale constituie astăzi una din lecturile fundamentale ale multor trăitori ortodocși.

Părintele Ilie Cleopa a izbutit să aducă teologia patristică în limba română a secolului XX fără schimbare și fără pierdere.

Părintele Nicolae Steinhardt, evreu convertit la ortodoxie în închisorile comuniste, este un alt reprezentant de frunte al teologiei românești a secolului XX.

Un teolog și poet creștin de excepție a fost și Traian Dorz, mare apărător al mișcării de reînviorare a trăirii ortodoxe Oastea Domnului. Scrierile sale au dăruit românilor teologia unui mărturisitor și trăitor al învățăturii ortodoxe, ale unui apărător al puterii credinței.

Părintele Ilarion Argatu a avut foarte mulți ucenici și admiratori în viață, și încă și mai mulți după trecerea la cele veșnice. Cărțile sale sunt atât de apreciate și căutate de credincioși, încât s-au găsit - ca și în cazul părintelui Dumitru Stăniloaie și al altor teologi - „făcători” de scrieri care i se atribuiau în mod fals (de multe ori fiind în directă contradicție cu teologia sa).

Părintele Sofian Boghiu, originar din Basarabia, a fost un mare ascet și mărturisitor creștin. El este considerat sfânt de către foarte mulți ortodocși. Pictor plin de har și duhovnic de excepție, a lucrat lucrarea lui Dumnezeu vreme de mulți ani. Părintele Sofian Boghiu și părintele Adrian Făgețeanu, duhovnicii cei mai vestiți de la Mânăstirea Antim fiind numiți și „Apostolii Bucureștilor”, pentru mărturia creștină pe care au adus-o în plină epocă a comunismului ceaușist.

Toți teologii români ortodocși înfățișați pe scurt mai sus au suferit direct din pricina prigoanei comuniste, fiind închiși între 5 și 17 ani pentru credința lor.

Figuri însemnate[modificare | modificare sursă]

Ierarhi[modificare | modificare sursă]

Alti membri notabili[modificare | modificare sursă]

Critici și controverse[modificare | modificare sursă]

Deși Biserica Ortodoxă Română, considerată păstrătoarea identității naționale, se bucură de o largă susținere din partea populației, există și voci critice la adresa acesteia.

Astfel, unii critici amintesc faptul că până în secolul al XIX-lea BOR, ca și Coroana („țigani domnești”, ai Domnitorului și statului) și boierii români („țigani boierești”), a avut și exploatat pe întinsele sale latifundii sclavi țigani timp de jumătate de mileniu.

În perioada interbelică, numeroși clerici (preoți) și simpli credincioși ortodocși au susținut sau au aderat la Mișcarea Legionară și au adoptat antisemitismul ei virulent. Ulterior rebeliunii legionare din 1941, Statul Național-Legionar a luat sfârșit, fiind acuzat de numeroase crime și de genocid împotriva evreilor români și a altor minorități iar Mișcarea Legionară a fost scoasă în afara legii.

O altă acuzație se referă la colaborarea cu Securitatea în timpul regimului comunist. Astfel, mitropolitul Nicolae Corneanu recunoaște că a furnizat poliției politice din acea perioadă informații privind „dușmanii poporului”, în schimbul susținerii avansării în ierarhia bisericească.[4]

Tot în perioada comunistă, Biserica Greco-Catolică este deposedată în 1948 de către noul regim de multe dintre bunurile sale în favoarea Bisericii Ortodoxe.[5] După căderea comunismului, BOR se opune retrocedării lăcașelor de cult ce aparțineau cultului greco-catolic.[6]

Cazul Tanacu și atitudinea BOR a stârnit controverse cu răsunet internațional. De altfel, cazul a fost și regizat în 2013, cu titlul „După dealuri”. În 2005, starețul Daniel Corogeanu și patru călugărițe o supun pe Irina Cornici la un ritual de exorcizare, imobilizând-o și legând-o la mâini și picioare cu lanțuri și prosoape. După mai multe zile, fără mâncare, actul este soldat cu moartea acesteia.[7][8][9]

Alte critici la adresa Bisericii Ortodoxe se referă la atitudinea conservatoare a acesteia față de utilizarea unor inovații tehnologice, cum ar fi introducerea pașapoartelor biometrice, pe motiv că în codul de bare s-ar găsi, în opinia unor clerici sau credincioși, numărul 666 ("numărul diavolului") sau că tehnologia aceasta ar permite controlul asupra cetățenilor de către organizații oculte.[10][11]

Aceeași atitudine o manifestă BOR față de prezentarea evoluționismului în manualele școlare de biologie, considerând că acesta contravine dogmelor religioase, în condițiile în care Biserica Catolică acceptă această teorie științifică (considerând-o o expresie a intervenției divinității).

În ceea ce privește vaccinarea, reprezentanții Bisericii Ortodoxe susțin că aceasta ar fi o "eroare medicală" și chiar o modalitate de control demografic la nivel mondial.[necesită citare] Biserica Ortodoxa nu se opune vaccinarii.[12] Unele bloguri cu tematică ortodoxă exprimă sau vehiculează și ele astfel de opinii.[13]

Alte opinii critice vizează afacerile BOR și faptul că aceasta deține o poziție privilegiată, fiind scutită de impozite și că este finanțată de Stat.[14]

În ceea ce privește predarea religiei în școli, ASUR, ACCEPT și alte organizații non-guvernamentale consideră că aceasta reprezintă o sursă de îndoctrinare religioasă[15] și care promovează intoleranța față de alte culte și față de minorități sexuale,[16]

Bisericii Ortodoxe Române i se mai impută și faptul că este incapabilă de comunicare, dar intolerantă față de progres și impasibilă evoluției societății.[17]

BOR este criticată și din cauza alegerii prelaților din rândul persoanelor urmărite penal.[18]

În august 2013, europarlamentarul Șerban Bodu (PDL) a cerut Curții de Conturi să controleze alocările de fonduri publice direcționate către Biserica Ortodoxă Română în ultimii cinci ani. Europarlamentarul a argumentat că demersul său a fost determinat de sumele foarte mari de bani au fost alocate de stat către BOR, în special pentru construcția de biserici, astfel încât, s-au construit peste 4.000 de lăcașe de cult, în timp ce zero școli, zero grădinițe și zero spitale publice au fost construite. Acesta a mai cerut BOR să prezinte publicului informații cu privire la modul cum a folosit acești bani.[19]

În Martie 2014 Primăria Strehaia a acordat singura bucată de teren (dat în arendă în urmă cu aproape 30 de ani) deținută de o familie nevoiașa (soția era singura care lucra terenul - deși era bolnavă și trăia cu un singur plămân -, deoarece avea o fică cu Sindromnul Down și un soț imobilizat la pat) Mănăstirii Sfânta Treime. Pentru femeia care se află la limita subzistenței, decizia a sunat ca o condamnare la moarte, familia ei nu ar mai avea ce mânca. Femeia din localitatea Lunca Banului a cerut să fie eutanasiată împreună cu toată familia ei pentru că nu vor mai avea din ce să trăiască. Acest lucru nu pare să-i deranjeze pe oficiali. La Mănăstirea Strehaia, porțile erau închise, iar reprezentanții Episcopiei Severinului și Strehaiei au declarat, telefonic, pentru Antena 3, că nu vor să comenteze.[20]

Catedrala Mântuirii Neamului[modificare | modificare sursă]

O altă sursă de controverse o constituie construcția Catedralei Mântuirii Neamului, criticată pentru resursele financiare alocate, dar și în legătură cu utilitatea acesteia.[21] Mai mult, BOR cere sistematic fonduri pentru această construcție, atât primăriilor și prefecturilor din București și din provincie, cât și enoriașilor acesteia, în ciuda lipsei de fonduri în bugetele locale și a opoziției plătitorilor de taxe.[22][23][24]

Afaceri și avere[modificare | modificare sursă]

Biserica Ortodoxă Română deține la nivel național 35.000 de hectare de pădure și 40.000 de hectare de teren arabil. Valoarea acestora este estimată la 420 milioane euro, potrivit unei investigații realizate în 2011 de Televiziunea Națională.[25]

Aceasta instituție se află în topul celor mai profitabile din țară, iar veniturile sale continuă să crească.[26] Arhiepiscopiile și Mitropoliile dețin averi uriașe, de la clădiri, terenuri, mii de hectare de pădure până la trusturi de presă.

Profitul înregistrat în anul 2010 de către Patriarhia Română a fost de 1,7 milioane euro, iar în anul 2011 de 6,6 milioane euro. În 2009, Patriarhia Română a declarat venituri de 14 milioane de euro la administrația financiară.[27]

Presa BOR[modificare | modificare sursă]

Radio Trinitas și-a început emisia pe 17 aprilie 1998, la Iași, făcând parte, de atunci și până la data de 27 octombrie 2007, din cadrul Institutului Cultural Misionar Trinitas al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Din ziua de 27 octombrie 2007, Radio Trinitas și-a mutat sediul în București și a devenit parte a centrului de presă Basilica al Patriarhiei Române.

Pe 7 februarie 2005, Mitropolia Moldovei și Bucovinei a lansat la Iași Ziarul Lumina.[28]

Pe 14 octombrie 2005, ziarul s-a îmbogățit cu săptămânalul Lumina de Duminică[29], care din din 2006 este distribuit la nivel național.[30]

De la 1 decembrie 2007, Ziarul Lumina apare și în București[29] iar din 2008 este distribuit la nivel național.[31][32]

Pe 27 octombrie 2007, Patriarhia Română a inaugurat un centru de presă modern, numit Basilica, care cuprinde televiziune (Trinitas TV - lansat la acel moment), radio (Trinitas), cotidian (Ziarul Lumina), săptămânal (Lumina de Duminică) și agenție de știri (Basilica).[29]

Pe 16 iunie 2008 a fost lansată agenția de știri Basilica.[33]

În mai 2009 a fost lansată revista „Chemarea Credinței”, publicația Patriarhiei Române adresată copiilor și familiei creștine.[34][35][36]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Istoria Bisericii Ortodoxe Române, de Mircea Păcurariu apărută la editura Sophia, București, 2000 (text de referință clasic în limba română privind istoricul Bisericii Ortodoxe Române).
  • Istoria Bisericii Românești, de Nicolae Iorga, București, 1908
  • The Sayings of the Desert Fathers: The Alphabetical Collection (Translated with a foreword by Benedicta Ward, SLG), Cistercian Publications, Kalamazoo, Revised edition 1984 – Patericul egiptean.
  • Mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, apărută la Editura Anastasia, București, 1994 (părintele Rafail Noica, una din cele mai vii figuri ale spiritualității ortodoxe, este numit „ celălalt ” Noica deoarece este fiul lui Constantin Noica, acela care este unul dintre cei mai renumiți filozofi român).
  • Scrisori câtre fiii mei duhovnicești, de Arsenie Papacioc, apărută la Editura Mânăstirii Dervent, Constanța, 2000.
  • Duhovnici români în dialog cu tinerii, de Arsenie Papacioc, apărută la Editura Bizantină, București, 1997.
  • La Mănăstire te desființezi de personalitate omenească în personalitate îngerească - interviu cu Arsenie Papacioc apărut în Epifania, noiembrie-decembrie 1997.
  • Besii în mănăstirile din Orient, de Dumitru Stăniloae, pag. 587-589 în «BOR» (Biserica Ortodoxă Română), vol. XCIV Nr.5-6 (1976).
  • Imnul românesc de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul („Trezindu-ne simțirea/Din suflet creștinesc,/ Să punem semnul Crucii/Pe steagul românesc!“).
  • Istoria bisericească universală, de Pr. prof. dr. Ioan Rămureanu, București 1992, pag. 30-35, 41-43 („au vestit Evanghelia în spațiile daco-traco-ilire, macedonene, bessice, aromânești, vlahice și scitice europene Sf. Ap. Andrei, Sf. Ap. și Ev. Luca, Sf. Ap. Sila / Silvan, Sf. Ap. Tit, Sf. Ap. Pavel“).
  • Mărculeț Ioan, Populația ortodoxă în cadrul structurii confesionale a Transilvaniei între 1930 și 2002, Sargeția, nr.3/2006, Deva.
  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Sophia, București 2000 .

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Enciclopedia Ortodoxiei românești, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010 - recenzie1 - recenzie2
  • Biserica Ortodoxă Română in secolul optsprezece: conscripții, statistici, Ioan N. Beju, Keith Hitchins, Sibiu, 1991
  • Pagini din istoria monahismului ortodox în revistele teologice din România, Ierom. Marcu Petcu, Pr. Adrian Pintilie, Ramona Anca Crețu și Nicolaie Lihănceanu, Editura Bibliotecii Naționale a României; Editura Mitropolit Iacov Putneanu, 2011 - PDF
  • România, spiritualitate și cultură, Getta Marculescu, Petre Baron, Editura Royal Company, 2008 - recenzie
  • Patriarhia românească: acte și documente, Tip. carților bisericești, 1925
  • Autocefalie si Patriarhie, Tudor Ghideanu, Editura Mușatinia, Roman, 2011 - recenzie

Note[modificare | modificare sursă]

  • 1 Din totalul de 18.861.902., doar 13.108.227 de cetățeni s-au declarat de religie ortodoxă la recensământul din 2011.(www.insse.ro/cms/files/publicatii/pliante statistice/08-Recensamintele despre religie_n.pdfInstitutul Național de Statistică din România]).
  • 2 Potrivit unui sondaj INFOTAG efectuat pe un eșantion reprezentativ cu 1 469 de subiecți din 33 de localități (cu excepția Transnistriei) la începutul anului 2000. 92% dintre cei chestionați au menționat că sunt creștini. 60% din respondenți au declarat că țin de Mitropolia Moldovei, 23% de Mitropolia Basarabiei, 6,6% de Biserica Ortodoxă Rusă, 2% de Biserica Ortodoxă Ucraineană. 6,7% din respondenți se consideră creștini, dar nu fac nici o legătură între confesiunea lor și vreo biserică anume.
  • 3 Până în prezent în Biserica Ortodoxă Română nu se rostește Sfânta Liturghie în limba germană sau țigănească, dar în Occident bisericile românești transpun liturgic limbile vii rostite în parohii.
  • 4 Dan Dungaciu: „Mitropolia Basarabiei câștigă raion dupa raion“, publicat în Lumea Magazin, nr. 02/2005
  • 6 Romanian Global News: [3] Mitropolia Basarabiei a ieșit victorioasă], publicat la 15 noiembrie 2004
  • 7 Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea (1994): Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 3, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, ISBN. 973-9130-04-6.
  • 8 Chorepiscopat (horepiscopat): Tertulian, amintește horepiscopatul: [4]; Alte legături referitoare la horepiscopi: [5] [6] [7] [8] [9]. Horepiscopi în fosta provincie romană Dacia, sec. al IV-lea - Vezi Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea (1991): Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 1, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, p. 117 - ISBN. 973-9130-08-9.
  • 9 Madgearu, Alexandru, The Spreading of the Christianity in the Rural Areas of Post-Roman Dacia (4th-7th Centuries), "ARCHAEUS. Studies in History of Religions", VIII (1-4)/2004, Centre for the History of Religions, University of Bucharest - [10]
  • 10 "Numărul românilor din Ucraina depășește 500.000, deși există o împărțire între români și moldoveni. Principalele comunități de vorbitori de română sunt concentrate în regiunile Cernăuți, Odesa și Transcarpatia. În regiunea Cernăuți 22% din localități au primari români sau moldoveni." - Articol 13.01.2007.[11]
  • 11 - Articol 04.01.2007.[12]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ CONFESIUNILE RELIGIOASE LA RECESĂMÂNTUL DIN 1992 ȘI 2002”. http://www.crestinul.ro/. http://www.crestinul.ro/culte.htm. Accesat la 23 martie 2010. 
  2. ^ Biserica Ortodoxă Română - scurtă prezentare
  3. ^ "Eastern Orthodoxy." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online Academic Edition. Encyclopædia Britannica Inc., 2013. Web. 07 Sep. 2013.
  4. ^ IPS Corneanu, patru decenii de turnătorie”. 24 octombrie 2007. http://stiri.acasa.ro/social-125/ips-corneanu-patru-decenii-de-turnatorie-79876.html. Accesat la 15 ianuarie 2014. 
  5. ^ Ovidiu BozganOvidiu Bozgan (noiembrie 2002). „Mișcarea petiționară greco-catolică din 1956”. Studii de istoria bisericii. http://ebooks.unibuc.ro/istorie/religie/miscarea%20petitionara%20greco2.htm. Accesat la 15 ianuarie 2014. 
  6. ^ Ion Zubascu, BOR se va implica in politica daca nu i se dau proprietatile greco-catolice, România liberă, 7 iulie 2006, accesat la 4 iulie 2013
  7. ^ Vasile Andru, La trei ani după, adevărul despre (cazul) TANACU, Revista Flacăra, 20 august 2009, accesat la 4 iulie 2013
  8. ^ Lucian Efrim, Video Procesul în cazul Tanacu, de la instanța supremă, s-a încheiat, Mediafax, 15 ianuarie 2008, accesat la 4 iulie 2013
  9. ^ Firul evenimentelor de la mănăstirea din Tanacu, BBC Romanian, 5 iunie 2005, accesat la 15 ianuarie 2014
  10. ^ Dezbaterea despre Pasapoarte Biometrice si acte electronice de la Parlament
  11. ^ Afla aici totul despre pasapoartele biometrice!, PRO TV, 5 februarie 2009, 15 ianuarie 2014
  12. ^ Biserica Ortodoxă nu se opune vaccinarii, Sfatul Medicului, 17 decembrie 2013, accesat la 15 ianuarie 2014
  13. ^ Apologeticum
  14. ^ Biserica Ortodoxă, o afacere scăpată de sub controlul statului, 10 august 2010, Realitatea TV, accesat la 4 iulie 2013
  15. ^ Cazurile de indoctrinare religioasa in scoli: Un ONG solicita Ministerului Educatiei sa ia masuri, 21 mai 2013, Ziare.com, accesat la 4 iulie 2013
  16. ^ Manuale de religie care promoveaza intoleranta religioasa: Un ONG cere Ministerului Educatiei retragerea urgenta a cartilor din scoli - Esential, 10 septembrie 2012, Raluca Pantazi, HotNews.ro, accesat la 4 iulie 2013
  17. ^ Raluca Pantazi, Florin Buhuceanu: Biserica Ortodoxa Romana este una autistă, nu cred ca dialoghează cu cineva, HotNews, 7 iunie 2013, accesat la 15 ianuarie 2014
  18. ^ Laura Negoiță, SCANDALOS: Un CONDAMNAT penal a ajuns mare ȘEF la PATRIARHIE, Evenimentul Zilei, 31 iulie 2013, accesat la 15 ianuarie 2014
  19. ^ Departamentul Politic - Mediafax, [1], Mediafax, 7 august 2013, accesat la 15 ianuarie 2014
  20. ^ http://www.antena3.ro/romania/biserica-ia-tot-o-familie-cere-sa-fie-eutanasiata-dupa-ce-singura-bucata-de-pamant-a-fost-luata-de-248264.html
  21. ^ StareaNatiunii.com
  22. ^ BOR face apel la primăriile și consiile locale pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, TVR, 18 decembrie 2013, accesat la 15 ianuarie 2014
  23. ^ BOR cere din nou bani pentru Catedrala Neamului, Ziare.com, 18 decembrie 2013, accesat la 15 ianuarie 2014
  24. ^ Vor să transmită un mesaj clar: ”Vrem spitale, nu catedrale!”, DIGI24, 29 decembrie 2013, accesat la 15 ianuarie 2014
  25. ^ Patriarhia Română, centru de profit în numele Domnului. Ce averi are Biserica Ortodoxă Română, 20 aprilie 2013, Mădălina Mihalache, Adevărul, accesat la 4 iulie 2013
  26. ^ Afacerile și averea Bisericii Ortodoxe Române: sute de mii de hectare de teren și pădure, hoteluri, trust de presă și fabrici de milioane. Arhiepiscopia Alba are și firmă de materiale de construcții, 22 aprilie 2013, Corespondenți „Adevărul”, Adevărul, accesat la 4 iulie 2013
  27. ^ Biserica Ortodoxa - proprietar imobiliar, generator de profituri si institutie de caritate
  28. ^ Cinci ani de la apariția primului ziar creștin din România, 12 februarie 2010, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național, accesat la 4 iulie 2013
  29. ^ a b c „Basilica“ - misiune creștină pentru mileniul al III-lea, 29 decembrie 2007, Narcisa Elena Balaban, Ziarul Lumina, accesat la 4 iulie 2013
  30. ^ Moment de bilanț în Arhiepiscopia Iașilor, 21 ianuarie 2008, Ziarul Lumina, accesat la 4 iulie 2013
  31. ^ „Ziarul Lumina“, de cinci ani în casele românilor, 8 februarie 2010, Otilia Bălinișteanu, Ziarul Lumina, accesat la 4 iulie 2013
  32. ^ Ziarul Lumina, in toata tara, 27 octombrie 2007, Evenimentul zilei, accesat la 4 iulie 2013
  33. ^ Patriarhia Romana a lansat astazi agentia de stiri Basilica - Ultima ora, 16 iunie 2008, Alina Neagu, HotNews.ro, accesat la 4 iulie 2013
  34. ^ Chemarea Credinței, Patriarhia.ro, accesat la 1 august 2013
  35. ^ Un nou număr al revistei „Chemarea credinței“, 5 ianuarie 2011, Ziarul Lumina, accesat la 1 august 2013
  36. ^ Un nou număr din „Chemarea Credinței“, 24 ianuarie 2012, Narcisa-mihaela Câdă, Ziarul Lumina, accesat la 1 august 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Biserici din diasporă

Istorie

Critică[modificare | modificare sursă]