Columbia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la o țară din America de Sud. Pentru alte sensuri, vedeți Columbia (dezambiguizare).
Columbia
República de Colombia
Republica Columbia
Drapelul Columbiei Stema Columbiei
Drapel
DevizăLibertad y orden
(spaniolă Libertate și ordine)
Imnul național¡Oh, gloria inmarcesible!
(„Slavă nemuritoare!”)

Amplasarea Columbiei
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Bogotá
4°61′N 74°07′V / 5.017°N 74.117°V / 5.017; -74.117 Coordonate: latitude minutes >= 60
Limbi oficiale spaniolă
Etnonim Columbian
Sistem politic republică prezidențială
 -  Președinte Juan Manuel Santos
Independență față de Spania 
 -  Declarată 20 iulie 1810 
 -  Recunoscută 7 august 1819 
Suprafață
 -  Total 1,141,748 km² (locul 26)
 -  Apă (%) 8,8
Populație
 -  Estimare 2012 46,366,364[1] (locul 27)
 -  Densitate 40,74 loc/km² (locul 172)
PIB (PPC) estimări 2011
 -  Total $460.406 bilioane[2] 
 -  Pe cap de locuitor $9,998[2] (locul 82)
PIB (nominal) estimări 2011
 -  Total $307.845 bilioane[2] (locul 35)
 -  Pe cap de locuitor $6,685[2] 
Gini (2006) 58.5[3] (ridicat
IDU (2007) Green Arrow Up Darker.svg 0,791 (mediu) (locul 37)
Monedă peso columbian (COP)
Prefix telefonic +57
Domeniu Internet .co
Fus orar (UTC-5)

Columbia (spaniolă Colombia), oficial Republica Columbia (Sunet República de Colombia) este o țară din partea de nord-vest a Americii de Sud. Columbia se învecinează cu Venezuela și Brazilia la est, Ecuador și Peru la sud, Oceanul Pacific la vest, Panama la nord-vest și Marea Caraibelor la nord. Se recunoaște că Columbia are și frontierele maritime cu Jamaica, Haiti, Republica Dominicană, Nicaragua, Honduras și Costa Rica. Capitala Columbiei este Bogotá.

Columbia este al 26-lea stat al lumii și al patrulea al Americii de Sud după suprafață (precedat de Brazilia, Argentina și Peru, ocupând o arie care corespunde de peste două arii ale Franței. Considerând întreaga Americă Latină, doar Brazilia și Mexic au o populație mai mare decât cea a Columbiei.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Epoca precolumbiană[modificare | modificare sursă]

Primele mărturii ale prezenței umane în aceste locuri datează din 1450 BC, când era deja semnalată activitate culturală în apropiere de Bogotá actuală. În 1000 BC, grupuri de amerindieni dezvoltă un sistem politic "cacicazgos" cu o structură piramidală a puterii, în special cazurile populațiilor Muisca și Chibcha. Se considera cel mai avansat sistem politic în America de Sud, după Inca.

Dominația spaniolă[modificare | modificare sursă]

Spaniolii au explorat litoralul Caraibian în 1500 conduși de Rodrigo de Bastidas. În 1508 Vasco Nuñez de Balboa a început cucerirea teritoriului prin regiunea Urabá. În 1513, a ieșit la Oceanul Pacific pe care l-a numit "Marea Sudului" și-i va aduce pe spanioli în Peru și Chile. În 1525, este fondat primul oraș european in Americi, Santa María la Antigua del Darién situat pe teritoriul actual al departamentului Choco. Populația era compusă în principal desutele de tribuiri Chibchan și Karib, astăzi cunoscuți fiind numiți Caraibi, pe care spaniolii i-au cucerit prin război, în timp ce bolile, exploatarea, și cucerirea în sine a dus la o importantă reducere demografică în rândul indigenilor. În sec.16, europenii încep să aducă sclavi din Africa.

Congresul din Cucuta, Simon Bolivar şi Francisco de Paula Santander

Independența[modificare | modificare sursă]

De la începutul perioadelor de colonizare și cucerire, au fost câteva mișcări rebele sub dominația spaniolă, majoritatea au fost strivite sau au rămas prea slăbite pentru a schimba situația în general. Ultima rebeliune, care a condus la proclamarea independenței față de Spania, a izbucnit în jurul anului 1810. Condusă de Simón Bolívar și Francisco de Paula Santander, rebeliunea a culminat victorios în anul 1819, când teritoriul Viceregatului Noua Granada a devenit Republica Columbia Mare. A fost organizată ca o confederație cu Ecuador, Venezuela și Panama, care a fost departament al Columbiei până în 1903. Diviziunea politică și teritorială internă a dus la separarea statelor Venezuela și Quito (actualmente Ecuador) în 1830. La acea vreme așa-numitul "Departament Cundinamarca" a adoptat numele "Nueva Granada", nume pe care la păstrat până în 1856 când a devenit "Confederación Granadina" (Confederația Grenadină). În 1863 au fost create "Statele Unite ale Columbiei", uniune statală care a durat până în 1886, când țara a fost din nou redenumită Republica Columbia. Divizunea internă rămânea puternică, ceea ce a alimentat războaie civile foarte sângeroase. Aceasta a contribuit la separarea, finanțată de Statele Unite, a statului Panama în 1903. După aceasta s-a instaurat o perioadă de liniște și stabilitate politică.

Epoca contemporană[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul anilor 1940 a izbucnit o noua revoltă, alimentată de tensiunile crescânde, motivate de asasinarea liderului Jorge Eliécer Gaitán. Această mișcare este cunoscută în istorie ca La Violencia ("Violența") și a cauzat moartea a aproximativ 200,000 columbieni. În deceniile recente în Columbia au izbucnit noi conflicte alimentate de felurite grupuri de presiune și interes: cartelurile traficanților de droguri, gherilele armate (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia - Forțele Aramate Revoluționare ale Columbiei F.A.R.C.) și forțele paramilitare (Autodefensas Unidas de Colombia - Autoapărarea Unită a Columbiei A.U.C.), degenerând adesea în conflicte interne sângeroase. În ultimii ani au fost implementate diferite inițiative menite să reducă criminalitatea. În timpul administrației președintelui Andrés Pastrana Arango (1998-2002), s-au dus negocieri cu F.A.R.C. care au avut rezultate parțiale. S-a pus în aplicare Planul Columbia, cu scopul dublu , de a termina conflictul armat și de a promova o puternică strategie antidrog. În perioada următoare, sub președinția lui Alvaro Uribe, s-au exercitat presiuni asupra grupurilor armate, aceasta având ca efect diminuarea răpirilor și o ameliorare a indicilor privind criminalitatea.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Harta fizică a Columbiei

Așezată în nord vestul Americii de Sud (4 00 N, 72 00 W) și parțial în sudul Americii Centrale. Unica țară din America de Sud care are ieșire la ambele oceane Atlantic cu 1,760 km și Pacific și Oceanul Pacific cu 1.448 km. Hotare: Nord Marea Caraibilor (hotar maritim cu Jamaica, Haiti și Republica Dominicană). Vest cu Panama (225 km) și hotar maritim cu Costa Rica și Guatemala. Sud cu Ecuador (590 km), Peru (1.496 km) și Brazilia (1.643 km). Est cu Brazilia și Venezuela (2.050 km). Cu suprafața de 1.138.910 km&sup2 Columbia este a patra țară, ca mărime în America de Sud, după Brazilia, Argentina și Peru și a șaptea în Americi. Din toată suprafața, pământul ocupă 1,038,700 km² iar apele au 100,210 km².

Vulcanul Nevado de Ruiz

Teritoriul continental e divizat în patru mari regiuni geografice: Anzii (compus din trei lanțuri muntoase: Cordiliera de vest, Cordiliera Centrală și Cordiliera de Est); Partea orientală a țării este caracterizată de terenuri joase și câmpii plane. Această parte e foarte împădurită și brăzdată de multe râuri ca Putumayo, Yapura, Meta, Guaviare, care se revarsă fie în Orinoco, fie în Amazon. Deasupra peisajului tropical tronează vulcani cu piscuri veșnic acoperite de zăpadă, care depășesc chiar și 5.000 de metri. Cel mai înalt vârf din Columbia (Cristóbal Colón, 5.775 m) se află în partea nordică a unui alt masiv, Sierra Nevada de Santa Marta. Deasemeni, Columbia deține un arhipelag în Marea Caraibilor (San Andres, Providencia și Santa Catalina) care formează teritoriul departamentului San Andrés și Providencia, și alte insule în Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific. Clima este caldă pe ambele coaste ale oceanelor, și în câmpiile orientale, în munți temperatura variază în funcție de altitudine: cald (sub 900m.), temperat (900m.-1980m.), rece (1980m. – 3500m.). Anzii Cordilieri pe teritoriul Columbiei se întind din sudvest, de la hotar cu Ecuador până în nordest, la hotarul cu Venezuela. Masivul Columbian compus din trei cordeliere: Occidentală, Centrală, Orientală, și două vai Magdalena și Cauca, străbătute de râurile cu același nume. Cel mai înalt munte se află însă în câmpia caraibeană, piscul Cristobal Colon (5,775 m) și piscul Simon Bolivar (aceeași înălțime). Partea de est a Columbiei, compusă din savană și păduri tropicale ocupă mai bine de jumătate din suprafața țării. Tradițional sunt considerate cinci regiuni naturale Regiunea Anzi, Regiunea Caraibe, Regiunea Pacific, Regiunea Orinoco, Regiunea Amazon. Unii oameni includ deasemeni Regiunea Insulară, separat de regiunile costale (Pacific, Caraibe).

Regiuni naturale[modificare | modificare sursă]

Regiunile geografice ale Columbiei

Clima[modificare | modificare sursă]

Flora și fauna[modificare | modificare sursă]

Clima este caldă pe ambele coaste ale oceanelor, și în câmpiile orientale, în munți temperatura variază în funcție de altitudine: cald (sub 900m.), temperat (900m.-1980m.), rece (1980m. – 3500m.). Anzii Cordilieri pe teritoriul Columbiei se întind din sudvest, de la hotar cu Ecuador până în nordest, la hotarul cu Venezuela. Masivul Columbian compus din trei cordeliere: Occidentală, Centrală, Orientală, și două vai Magdalena și Cauca, străbătute de râurile cu același nume. Cel mai înalt munte se află însă în câmpia caraibeană, piscul Cristobal Colon (5,775 m) și piscul Simon Bolivar (aceeași înălțime). Partea de est a Columbiei, compusă din savană și păduri tropicale ocupă mai bine de jumătate din suprafața țării. Tradițional sunt considerate cinci regiuni naturale Regiunea Anzi, Regiunea Caraibe, Regiunea Pacific, Regiunea Orinoco, Regiunea Amazon. Unii oameni includ deasemeni Regiunea Insulară, separat de regiunile costale (Pacific, Caraibe).

Politică[modificare | modificare sursă]

Putere legislativă[modificare | modificare sursă]

Clădirea congresului în Bogotá

Putere legislativă columbiană este compus din două camere, Camera Reprezentanților (spaniolă Cámara de Representantes) cu 166 locuri, și camera Senatului (Senado de la República de Colombia) cu 102 locuri. Amblele camere constituie Congresul Republicii Columbia (sau simplu Congres, Congreso de la República de Colombia). Camerele Congresului la rândul lor se divizează în comisii, comitete, și subcomisii, pentru a discuta subiecte concrete. Membrii Congresului sunt aleși prin vot popular, pentru un mandat de 4 ani. De asemenea, columbienii mai aleg deputați in consiliile municipale, și departamentale. Fiecare departament are propriul Congres (Asamblea Departamental), care reprezintă puterea legislativă la nivel departemental. Următorul nivel legislativ este reprezentat de Consiliile Municipale, prezente în toate orașele columbiene. Fiind membu al Comunității Sud-Americane a Națiunilor, Columbia are roluri legislative și în această organizație.

Putere executivă[modificare | modificare sursă]

Juan Manuel Santos, președintele Columbiei

Columbia este o republică unde puterea executivă domină structura guvernamentală. Președintele este ales prin vot popular, pentru un mandat de 4 ani, și funcționează atât ca șef de stat, cât și de guvern. Poate exercita 2 mandate consecutive, conform ultimilor amendamente aduse la constituție. Guvernatorii departamentelor, primarii, și alți funcționari executivi, sunt aleși pentru 3 ani, și nu pot fi realeși imediat.

În timpul primului mandat al președintelui Álvaro Uribe, începând cu 2002 Ministerele au fost restructrurate. Președintele a redus birocrația prin fuzionarea mai multor ministere, desemnând Departamentelor Administrative funcții ale ministerelor dispărute. Acum Consiliul Miniștrilor arată în felul următor:

Putere judecătorească[modificare | modificare sursă]

În 1990, în Columbia s-au produs reforme substanțiale în justiție, și a început un proces de trecere de la sistemul inchizițional la sistemul acuzatorial. În unele zone, sistemul deja a fost implementat, urmând ca ulterior să fie extins în toată țara. Sistemul juridic este dirijat de Curtea Constituțională, și membrii sunt aleși de Congres din nominații făcuți de Președinte, și alți tribuni de rang înalt.

Diviziunea administrativă[modificare | modificare sursă]

Departamentele Columbiei

Conform Constituției din 1991, Columbia este compusă administrativ din 32 departamente, și un district capital, în rang departamental. Fiecare departament este condus de un guvernator ales pe un termen de 4 ani. Departamentele au propriul legislativ, și servicii publice, care emite Ordonațe obligatorii, în teritorul său de jurisdicție.[4]

Fiecare departament e constituit din municipalități, conduse de un primar (alcade) ales pe o perioadă de patru ani. La rândul lor municipalitățile sunt compuse din corregimento-uri, conduse de un lider local (corregidor)

Teritoriile indigene, în Columbia, au fost create de comun acord între guvern și comunitățile indigene.[5] Aceste teritorii ocupă, în Columbia o arie de 30 845 231 hectare, și sunt situate preponderent în departamentele Amazonas, Cauca, La Guajara, Guaviare Vaupes, și altele.

Departamentele Columbiei
 Department Capitala
1 Flag of the Department of Amazonas Amazonas Leticia
2 Flag of the Department of Antioquia Antioquia Medellín
3 Flag of the Department of Arauca Arauca Arauca
4 Flag of the Department of Atlántico Atlántico Barranquilla
5 Flag of the Department of Bolívar Bolívar Cartagena
6 Flag of the Department of Boyacá Boyacá Tunja
7 Flag of the Department of Caldas Caldas Manizales
8 Flag of the Department of Caquetá Caquatá Florencia
9 Flag of the Department of Casanare Casanare   Yopal
10 Flag of the Department of Cauca Cauca Popayán
11 Flag of the Department of Cesar Cesar Valledupar
 Department Capitala
12 Flag of the Department of Chocó Chocó Quibdó
13 Flag of the Department of Córdoba Córdoba Montería
14 Flag of the Department of Cundinamarca Cundinamarca Bogotá
15 Flag of the Department of Guainía Guainía Inírida
16 Flag of the Department of Guaviare Guaviare San José del Guaviare
17 Flag of the Department of Huila Huila Neiva
18 Flag of Nueva Esparta La Guajira Riohacha
19 Flag of the Department of Magdalena Magdalena Santa Marta  
20 Flag of the Department of Meta Meta Villavicencio
21 Flag of the Department of Nariño Nariño Pasto
22 Flag of the Department of North Santander Norte de Santander Cúcuta
 Department Capitala
23 Flag of the Department of Putumayo Putumayo Mocoa
24 Flag of the Department of Quindío Quindío Armenia
25 Flag of the Department of Risaralda Risaralda Pereira
26 Flag of the Department of San Andres, Providencia and Santa Catalina San Andrés și Providencia San Andrés
27 Flag of the Department of Santander Santander Bucaramanga
28 Flag of the Department of Sucre Sucre Sincelejo
29 Flag of the Department of Tolima Tolima Ibagué
30 Flag of the Department of Valle del Cauca Valle del Cauca Cali
31 Flag of the Department of Vichada Vaupes Mitú
32 Flag of the Department of Vichada Vichada Puerto Carreño
33 Flag of Bogotá Districtul Capital Bogotá Bogotá

Economie[modificare | modificare sursă]

Banca Republicii

După decenii de creștere stabilă a PIB, Columbia a intrat în recesiune in 1999, refacerea a fost îndelungată și dureroasă. Columbia se confruntă cu o cerere internă și externă redusă, și conflicte armate interne serioase. Principalele produse columbiene pentru export petrolul și cafeaua au un viitor incert din cauza diminuării extracției de petrol și prețului mic al cafelei pe piața internațională. În aceste condiții sunt necesare noi exlorări petroliere. Balanțele comerciale ale Columbiei ating niveluri record, atât exportul cât și importul. Câteva instituții financiare internaționale au apreciat reformele economice introduse de Uribe, care inculd reducerea deficitului sectorului public sub 2,5% din PIB. Datorită politicilor economice guvernamentale în 2003 a fost înregistrată o creștere economică printre cele mai mari în America de Sud. Distribuția pentru activitate economică în 2005 a fost:

  • agricultură - 13,9%
  • industrie - 30,3%
  • servicii - 55,8%

Industrie[modificare | modificare sursă]

Agricultură[modificare | modificare sursă]

Servicii[modificare | modificare sursă]

Societatea[modificare | modificare sursă]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Densitatea populaţiei în Columbia

Cu o populație ce depășește ușor 43 milioane locuitori, situată a patra, după Statele Unite, Brazilia și Mexic, ca număr al populației. Mișcările migratoare din părțile rurale, în cele urbane erau foarte active la mijlocul secolului 20, dar au scăzut în intensitate. Populația urbană a crescut de la 31% în 1938, la 57% în 1951, ajungând la 70% în 1990. Actual cifra este estimată în jurul a 77%. O treime din orașe au o populație de mai bine de 100.000 locuitori. Nouă departamente estice, care constituie aproximativ 54% din suprafața țării e extrem de nepopulată, densitatea constituind de mai puțin de o persoană pe kilomentru pătrat. Populația totală a Columbiei, conform Raportului Dezvoltării Umane, elaborat de Națiunile Unite, este evaluată că va atinge 52 milioane către anul 2015.

Diversitatea etnică în Columbia este rezultatul interacțiunii dintre indigeni, coloniști spanioli, africani. În prezent distribuția grupurior etnice are următoare formă,

  • metiși 51%
  • europeni 35%
  • africani 10,6%
  • indigeni 3,4%

Populația indigenă[modificare | modificare sursă]

Migrații[modificare | modificare sursă]

Religie[modificare | modificare sursă]

  • catolici (90%)
  • protestanți (2,5%)

Educație[modificare | modificare sursă]

Cultură[modificare | modificare sursă]

Cultura Columbiană, formată prin interpătrunderea mai multor culturi, în special cea indigenă și cea spaniolă. Alături ce aceste două straturi culturale importante, au mai exercitat influențe, popoarele caraibiene, africanii, și vecinii de pe continentul Sud-American.[6]

Datorită accesibilității relativ dificile în regiuni s-au dezvoltat anumite subclulturi. Subregiunile culturale ale Columbiei sunt:

  • "cachacos" (locuitori ai altiplanului).
  • "paisas" (locuitorii Antioquiei, și Zonei Cafetere).
  • "llaneros" (locuitorii Villavicencio, și Câmpiilor Orientale).
  • "vallunos" (locuitorii zonei Văii Cauca).
  • "costeños" (locuitorii Coastei Caraibene)[7]

Muzică[modificare | modificare sursă]

Muzica tradițională, columbiană prezinză o mixtură de influență africană, indigenă și europeană, spaniolă în special. Formele moderne ale muzicii columbienie sunt influențate de curentele provenite din Statele Untie și Caraibe (în special Cuba, Trinidad și Tobago, Jamaica)

Bambuco este considerat genul național al Columbiei, din motive că a aparținut popoarelor ce locuiau aceste locuri dinaintea peroadei precoloniale.

Columbia s-a dezvoltat prin interpătrunderea culturei spaniole și a sclavilor lor negri. În sec. XIX, sclavia a fost abolită și grupurile etnice s-au contopit mai profund. Stilurile muzicale dominante în acea vreme au fost, bambuco, vallenato și porro. Când valusl a devenit o modă, în sec. XIX, în Columbia a fost inventată o versiune locală numită pasillo.

Literatură[modificare | modificare sursă]

Originile literare columbiene pot fi trasate până în perioada colonizării spaniole. Momentul publicării, la Madrid, a poemul epic dedicat lui San Igacio de Loyola, scris Hernando Domínguez Camargo, poate fi citat ca începutul literaturii columbienie. Rodríguez Freyle (El Carnero) și călugărița Francisca Josefa del Castillo sunt reprezentați ai curentului mistic. În perioada independenței se evidențiază Antonio Nariño, José Fernández Madrid, Camilo Torres Tenorio și Francisco Antonio Zea.

În a doua jumătate a sec. XIX și la începutul sec. XX devine popular curentul costumbrist, având ca exponenți maximi pe Tomás Carrasquilla, Jorge Isaacs y Rafael Pombo (cunoscut pentru literatura pentru copii). În această perioadă autori ca José Asunción Silva , José Eustasio Rivera, León de Greiff, Porfirio Barba-Jacob y José María Vargas Vila dezvoltă curentul modernist.

În anul 1871, în Columbia este fondată Academia Limbii Spaniole în America, prima din America de Sud. [8]

Între anii 1939 și 1940, la Bogota, au fost publicate șapte caiete de poezie, care au avut un impact considerabil în țară. "Piedra y Cielo" au fost editate de poetul Jorje Rojas.[9] În deceniul următor, Gonzalo Arango a inițiat mișcare nadaismului, ca răspuns al violențelor din acea epocă, infuențat de nihilism și existențialism.[10]

A urmat boom-ul literaturii latinoamericane. Reprezentații columbieni ai acestei epoci sunt Gabriel García Márquez, premiat cu premiul Nobel pentru O sută de ani de singurătate. Álvaro Mutis, unicul columbian deținător al premiilor Cervantes și Príncipe de Asturias. Alți autori remarcabili sunt Fernando Vallejo (premiul Rómulo Gallegos) și Germán Castros Caycedo autorl cel mai vândut în Columbia după Gabriel García Márquez.[11]

Arte plastice[modificare | modificare sursă]

Cultura artelor plastice, în Columbia, are rădăcini adânci, cu oigini în preistorie. Cele mai vechi evidențe, în formă de mici statui de aur, care au ajuns până în vremurile noastre, sunt atribuite triburilor Tumaco. Siturile arheologice de pe coasta Pacificului, au furnizat o importantă colecție de artizanat antic. Acestă colecție, lucrată în aur, datează din anul 325 î.e.n., și se află la Museo del Oro în Bogota.

Cultura San Agustin reprezintă un alt aspect al sculpturii indigene, preistorice. Aproximativ între anii 200 î.e.n. șu 800 e.n. au fost înălțate centre ceremoniale, sarcofage, și monoliți înalți de piatră. Unele dintre figurile zoomorfe și antropomorfe pot avea până la 5 metri înalțime.

La fel ca și celelalte forme de manifestare culturală, după colonizarea teritoriilor de către spanioli, artele plastice s-au dezvoltat prin joncțiunea culturilor spaniole, indigene, africane.

Artele plastice în Columbia, la momentul independenței nu se deosebeau prea mult față de celelalte colonii. După deschiderea Școlii Naționale de Arte Frumoase, în 1886, începe o formă de academizare a artelor Columbiene. Evenimentul cel mai important pentru artiștii columbieni este Salonul Național al Artiștilor Columbieni. [12]

În arta fotografică, Leo Matiz Espinoza, sa dovedit a fi foarte prodigios, în anul 1949, acesta e recunoscut ca unul dintre cei mai buni zece fotografi ai planetei. [13]

Teatru[modificare | modificare sursă]

Festivalul de Teatru Iberoamerican din Bogota

Sport[modificare | modificare sursă]

Patrimoniu[modificare | modificare sursă]

Între 1984-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 7 obiective culturale sau naturale din Columbia.

Orașe importante ale Columbiei[modificare | modificare sursă]

Barranquilla

Cele mai importante orașe ale Columbiei sunt considerate cele mai dezvoltate localități în plan politic, economic, industrial, cultural, urbanistic. O rivalitate amicală între câteva orașe ca Medellín, Cali, Pereira și Manizales există, deoarece pretind a fi cei mai buni din zonă, dar clasificarea s-a făcut după nivelul de dezvoltare al mai multor parametri și indici (economie, cultură, educație), din această cauză cele mei importante orașe ale țării au fost clasificate astfel:

  1. Bogotá (2600 metros más cerca de las estrellas – 2600 m mai aproape de stele)
  2. Medellín (La ciudad de la eterna primavera – Orașul eternei primăveri)
  3. Barranquilla (La puerta de oro de Colombia – Poarta de aur a Columbiei)
  4. Cali (La sucursal del cielo – Sucursala cerurilor)
  5. Cartagena (La heroica – Eroica)
  6. Pereira (La querendona, trasnochadora y morena – Frumoasa brunetă fără somn)
  7. Bucaramanga (La ciudad bonita – Orașul frumos)
  8. Manizales (La ciudad de las puertas abiertas – Orașul porților deschise)
  9. Ibagué (La capital musical de Colombia – Capitala muzicală a Columbiei)
  10. Cúcuta
  11. Pasto (Ciudad Sorpresa – Orașul surpriză)
  12. Armenia, Columbia (La Ciudad Milagro – Orașul miracol)
  13. Villavicencio (Puerta del llano – poarta din câmpii)
  14. Valledupar (Capital mundial del vallenato – Capitala mondială a vallenato)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Columbia