Columbia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Dezambiguizare
Acest articol se referă la o ţară din America de Sud. Pentru alte sensuri vedeţi Columbia (dezambiguizare).
República de Colombia
Republica Columbia
Drapelul Columbiei Stema Columbiei
Drapel Stemă
Deviză naţională
Libertad y orden
(spaniolă Libertate şi ordine)
Imn naţional
¡Oh Gloria Inmarcesible!
 
Amplasare a Columbiei
 
Capitală
 • Populaţie
 • Coordonate
Bogotá
7.033.914 (2007)
4°61′17″N, 74°07′60″W
Limbă oficială spaniolă
Sistem politic republică preşedinţială
Álvaro Uribe Velez
Independenţă
– declarată
– recunoscută
faţă de Spania
20 iulie 1810
7 august 1819
Suprafaţă
 • Totală
 • % apa
Loc 26
1.141.748 km²
8,8
Populaţie
 • Totală
 • Densitate
Loc 29
42,888,592
40 loc./km²
PIB (nominal)
 • Total (2006)
 • PIB per capita
Loc 43
$135,9 de miliarde
$3.614
PIB (PPC)
 • Total (2005)
 • PIB per capita
Loc 29
$337,3 de miliarde
$7.565
IDU (2007) 0,791 (loc 37) – mediu
Monedă peso columbian (COP) = 100 centavos
Fus orar UTC-5
Domeniu internet .co
Prefix telefonic +57
Prefix radiofonic HJA-HKZ, 5JA-5KZ
Cod ISO 170 / COL / CO
Membru al: ONU, Mercosur
Toate statele lumii

Columbia (spaniolă Colombia), oficial Republica Columbia (Sunet República de Colombia) este o ţară din partea de nord-vest a Americii de Sud. Columbia se învecinează cu Venezuela şi Brazilia la est, Ecuador şi Peru la sud, Oceanul Pacific la vest, Panama la nord-vest şi Marea Caraibelor la nord. Se recunoaşte că Columbia are şi frontierele maritime cu Jamaica, Haiti, Republica Dominicană, Nicaragua, Honduras şi Costa Rica. Capitala Columbiei este Bogotá.

Columbia este al 26-lea stat al lumii şi al patrulea al Americii de Sud după suprafaţă (precedat de Brazilia, Argentina şi Peru, ocupând o arie care corespunde de peste două arii ale Franţei. Considerând întreaga Americă Latină, doar Brazilia şi Mexic au o populaţie mai mare decât cea a Columbiei.

Cuprins

[modifică] Istorie

Pentru detalii, vezi articolul  istoria Columbieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

[modifică] Epoca precolumbiană

Primele mărturii ale prezenţei umane în aceste locuri datează din 1450 BC, când era deja semnalată activitate culturală în apropiere de Bogotá actuală. În 1000 BC, grupuri de amerindieni dezvoltă un sistem politic "cacicazgos" cu o structură piramidală a puterii, în special cazurile populaţiilor Muisca şi Chibcha. Se considera cel mai avansat sistem politic în America de Sud, după Inca.

[modifică] Dominaţia spaniolă

Spaniolii au explorat litoralul Caraibian în 1500 conduşi de Rodrigo de Bastidas. În 1508 Vasco Nuñez de Balboa a început cucerirea teritoriului prin regiunea Urabá. În 1513, a ieşit la Oceanul Pacific pe care l-a numit "Marea Sudului" şi-i va aduce pe spanioli în Peru şi Chile. În 1525, este fondat primul oraş european in Americi, Santa María la Antigua del Darién situat pe teritoriul actual al departamentului Choco. Populaţia era compusă în principal desutele de tribuiri Chibchan şi Karib, astăzi cunoscuţi fiind numiţi Caraibi, pe care spaniolii i-au cucerit prin război, în timp ce bolile, exploatarea, şi cucerirea în sine a dus la o importantă reducere demografică în rândul indigenilor. În sec.16, europenii încep să aducă sclavi din Africa.

[modifică] Independenţa

Congresul din Cucuta, Simon Bolivar şi Francisco de Paula Santander
Congresul din Cucuta, Simon Bolivar şi Francisco de Paula Santander

De la începutul perioadelor de colonizare şi cucerire, au fost câteva mişcări rebele sub dominaţia spaniolă, majoritatea au fost strivite sau au rămas prea slăbite pentru a schimba situaţia în general. Ultima rebeliune, care a condus la proclamarea independenţei faţă de Spania, a izbucnit în jurul anului 1810. Condusă de Simón Bolívar şi Francisco de Paula Santander, rebeliunea a culminat victorios în anul 1819, când teritoriul Viceregatului Noua Granada a devenit Republica Columbia Mare. A fost organizată ca o confederaţie cu Ecuador, Venezuela şi Panama, care a fost departament al Columbiei până în 1903. Diviziunea politică şi teritorială internă a dus la separarea statelor Venezuela şi Quito (actualmente Ecuador) în 1830. La acea vreme aşa-numitul "Departament Cundinamarca" a adoptat numele "Nueva Granada", nume pe care la păstrat până în 1856 când a devenit "Confederación Granadina" (Confederaţia Grenadină). În 1863 au fost create "Statele Unite ale Columbiei", uniune statală care a durat până în 1886, când ţara a fost din nou redenumită Republica Columbia. Divizunea internă rămânea puternică, ceea ce a alimentat războaie civile foarte sângeroase. Aceasta a contribuit la separarea, finanţată de Statele Unite, a statului Panama în 1903. După aceasta s-a instaurat o perioadă de linişte şi stabilitate politică.

[modifică] Epoca Contemporană

La sfârşitul anilor 1940 a izbucnit o noua revoltă, alimentată de tensiunile crescânde, motivate de asasinarea liderului Jorge Eliécer Gaitán. Această mişcare este cunoscută în istorie ca La Violencia ("Violenţa") şi a cauzat moartea a aproximativ 200,000 columbieni. În deceniile recente în Columbia au izbucnit noi conflicte alimentate de felurite grupuri de presiune şi interes: cartelurile traficanţilor de droguri, gherilele armate (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia - Forţele Aramate Revoluţionare ale Columbiei F.A.R.C.) şi forţele paramilitare (Autodefensas Unidas de Colombia - Autoapărarea Unită a Columbiei A.U.C.), degenerând adesea în conflicte interne sângeroase. În ultimii ani au fost implementate diferite iniţiative menite să reducă criminalitatea. În timpul administraţiei preşedintelui Andrés Pastrana Arango (1998-2002), s-au dus negocieri cu F.A.R.C. care au avut rezultate parţiale. Sa pus în aplicare Planul Columbia, cu scopul dublu , de a termina conflictul armat şi de a promova o puternică strategie antidrog. În perioada următoare, sub preşedinţia lui Alvaro Uribe, s-au exercitat presiuni asupra grupurilor armate, aceasta având ca efect diminuarea răpirilor şi o ameliorare a indicilor privind criminalitatea.

[modifică] Geografie

Pentru detalii, vezi articolul  geografia Columbieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
Harta fizică a Columbiei
Harta fizică a Columbiei

Aşezată in nord vestul Americii de Sud (4 00 N, 72 00 W) şi parţial în sudul Americii Centrale. Unica ţară din America de Sud care are ieşire la ambele oceane Atlantic cu 1,760 km şi Pacific and Pacific Ocean cu 1,448 km. Hotare: Nord marea Caraibilor (hotar maritim cu Jamaica, Haiti şi Republica Dominicană). Vest cu Panama (225 km) şi hotar maritim cu Costa Rica şi Guatemala. Sud cu Ecuador (590 km), Peru (1,496 km) şi Brazilia (1,643 km). Est cu Brazilia şi Venezuela (2,050 km). Cu suprafaţa de 1,138,910 km&sup2 Columbia este a patra ţară, ca mărime în America de Sud, după Brazilia, Argentina şi Peru şi a şaptea în Americi. Din toată suprafaţa, pământul ocupă 1,038,700 km² iar apele au 100,210 km².

Vulcanul Nevado de Ruiz
Vulcanul Nevado de Ruiz

Teritoriul continental e divizat în patru mari regiuni geografice: Anzii (compus din trei lanţuri muntoase: Cordiliera de vest, Cordiliera Centrală şi Cordiliera de Est); Partea orientală a ţării este caracterizată de terenuri joase şi câmpii plane. Această parte e foarte împădurită şi brăzdată de multe râuri ca Putumayo, Yapura, Meta, Guaviare, care se revarsă fie in Orinoco, fie în Amazon. Deasupra peisajului tropical tronează vulcani cu piscuri veşnic acoperite de zăpadă, care depăşesc chiar şi 5.000 de metri. Cel mai înalt vârf din Columbia (Cristóbal Colón, 5.775 m) se află în partea nordică a unui alt masiv, Sierra Nevada de Santa Marta. Deasemeni, Columbia deţine un arhipelag în Marea Caraibilor (San Andres, Providencia şi Santa Catalina) care formează teritoriul departamentului San Andrés şi Providencia, şi alte insule în Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific. Clima este caldă pe ambele coaste ale oceanelor, şi în câmpiile orientale, în munţi temperatura variză în funcţie de altitudine: cald (sub 900m.), temperat (900m.-1980m.), rece (1980m. – 3500m.). Anzii Cordilieri pe teritoriul Columbiei se întind din sudvest, de la hotar cu Ecuador până în nordest, la hotarul cu Venezuela. Masivul Columbian compus din trei cordeliere: Occidentală, Centrală, Orientală, şi două vai Magdalena şi Cauca, străbătute de râurile cu acelaşi nume. Cel mai înalt munte se află însă în câmpia caraibeană, piscul Cristobal Colon (5,775 m) şi piscul Simon Bolivar (aceiaşi înălţime). Partea de est a Columbiei, compusă din savană şi păduri tropicale ocupă mai bine de jumătate din suprafaţa ţării. Tradiţional sunt considerate cinci regiuni naturale Regiunea Anzi, Regiunea Caraibe, Regiunea Pacific, Regiunea Orinoco, Regiunea Amazon. Unii oameni includ deasemeni Regiunea Insulară, separat de regiunile costale (Pacific, Caraibe).

[modifică] Politică

Pentru detalii, vezi articolul  politica Columbieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

[modifică] Putere legislativă

Clădirea congresului în Bogotá
Clădirea congresului în Bogotá

Putere legislativă columbiană este compus din două camere, Camera Reprezentanţilor (spaniolă Cámara de Representantes) cu 166 locuri, şi camera Senatului (Senado de la República de Colombia) cu 102 locuri. Amblele camere constituie Congresul Republicii Columbia (sau simplu Congres, Congreso de la República de Colombia). Camerele Congresului la rândul lor se divizează în comisii, comitete, şi subcomisii, pentru a discuta subiecte concrete. Membrii Congresului sunt aleşi prin vot popular, pentru un mandat de 4 ani. De asemenea, columbienii mai aleg deputaţi in consiliile municipale, şi departamentale. Fiecare departament are propriul Congres (Asamblea Departamental), care reprezintă puterea legislativă la nivel departemental. Următorul nivel legislativ este reprezentat de Consiliile Municipale, prezente în toate oraşele columbiene. Fiind membu al Comunităţii Sud-Americane a Naţiunilor, Columbia are roluri legislative şi în această organizaţie.

[modifică] Putere executivă

Álvaro Uribe, preşedintele Columbiei
Álvaro Uribe, preşedintele Columbiei

Columbia este o republică unde puterea executivă domină structura guvernamentală. Preşedintele este ales prin vot popular, pentru un mandat de 4 ani, şi funcţionează atât ca şef de stat, cât şi de guvern. Poate exercita 2 mandate consecutive, conform ultimilor amendamente aduse la constituţie. Guvernatorii departamentelor, primarii, şi alţi funcţionari executivi, sunt aleşi pentru 3 ani, şi nu pot fi realeşi imediat.

În timpul primului mandat al preşedintelui Álvaro Uribe, începând cu 2002 Ministerele au fost restructrurate. Preşedintele a redus birocraţia prin fuzionarea mai multor ministere, desemnând Departamentelor Administrative funcţii ale ministerelor dispărute. Acum Consiliul Miniştrilor arată în felul următor:

[modifică] Putere judecătorească

În 1990, în Columbia s-au produs reforme substanţiale în justiţie, şi a început un proces de trecere de la sistemul inchiziţional la sistemul acuzatorial. În unele zonde, sistemul deja a fost implementat, urmând ca ulterior să fie extins în toată ţara. Sistemul juridic este dirijat de Curtea Constituţională, şi membrii sunt aleşi de Congres din nominaţii făcuţi de Preşedinte, şi alţi tribuni de rang înalt.

[modifică] Împărţire administrativă

Pentru detalii, vezi articolul  împărţirea administrativă a Columbieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
Departamentele Columbiei
Departamentele Columbiei

Columbia este împărţită în comune, care formează 32 de departamente şi un district capital, care are drepturi de departament. Comunele sunt compuse din corregimento-uri. Fiecare departamentul Columbiei are guvernul local.

Departamentele Columbiei
  1. Amazonas
  2. Antioquia
  3. Arauca
  4. Atlántico
  5. Bolívar
  6. Boyacá
  7. Caldas
  8. Caquatá
  9. Casanare
  10. Cauca
  11. Cesar
  12. Chocó
  13. Córdoba
  14. Cundinamarca
  15. Guainía
  16. Guaviare
  17. Huila
  18. La Guajira
  19. Magdalena
  20. Meta
  21. Nariño
  22. Norte de Santander
  23. Putumayo
  24. Quindío
  25. Risaralda
  26. San Andrés şi Providencia
  27. Santander
  28. Sucre
  29. Tolima
  30. Valle del Cauca
  31. Vaupes
  32. Vichada
  33. Districtul Capital Bogotá

[modifică] Economie

Pentru detalii, vezi articolul  economia Columbieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].
Banca Republicii
Banca Republicii

După decenii de creştere stabilă a PIB, Columbia a intrat în recesiune in 1999, refacerea a fost îndelungată şi dureroasă. Columbia se confruntă cu o cerere internă şi externă redusă, şi conflicte armate interne serioase. Principalele produse columbiene pentru export petrolul şi cafeaua au un viitor incert din cauza diminuării extracţiei de petrol şi preţului mic al cafelei pe piaţa internaţională. În aceste condiţii sunt necesare noi exlorări petroliere. Balanţele comerciale ale Columbiei ating niveluri record, atât exportul cât şi importul. Câteva instituţii financiare internaţionale au apreciat reformele economice introduse de Uribe, care inculd reducerea deficitului sectorului public sub 2,5% din PIB. Datorită politicilor economice guvernamentale în 2003 a fost înregistrată o creştere economică printre cele mai mari în America de Sud. Distribuţia pentru activitate economică în 2005 a fost:

  • agricultură - 13,9%
  • industrie - 30,3%
  • servicii - 55,8%

[modifică] Industrie

[modifică] Agricultură

[modifică] Servicii

[modifică] Societatea

[modifică] Demografia

Pentru detalii, vezi articolul  Demografia Columbieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

[modifică] Religie

Religia :

  • catolici (90%)
  • protestanţi (2,5%)

[modifică] Educaţie

[modifică] Cultură

Pentru detalii, vezi articolul  cultura Columbieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

[modifică] Oraşe importante ale Columbiei

Barranquilla
Barranquilla

Cele mai importante oraşe ale Columbiei sunt considerate cele mai dezvoltate localităţi în plan politic, economic, industrial, cultural, urbanistic. O rivalitate amicală între câteva oraşe ca Medellín, Cali, Pereira şi Manizales există, deoarece pretind a fi cei mai buni din zonă, dar clasificarea sa făcut după nivelul de dezvoltare al mai multor parametri şi indici (economie, cultură, educaţie), din această cauză cele mei importante oraşe ale ţării au fost clasificate astfel:

  1. Bogotá (2600 metros más cerca de las estrellas – 2600 m mai aproape de stele)
  2. Medellín (La ciudad de la eterna primavera – Oraşul eternei primăveri)
  3. Barranquilla (La puerta de oro de Colombia – Poarta de aur a Columbiei)
  4. Cali (La sucursal del cielo – Sucursala cerurilor)
  5. Cartagena (La heroica – Eroica)
  6. Pereira (La querendona, trasnochadora y morena – Frumoasa brunetă fără somn)
  7. Bucaramanga (La ciudad bonita – Oraşul frumos)
  8. Manizales (La ciudad de las puertas abiertas – Oraşul porţilor deschise)
  9. Ibagué (La capital musical de Colombia – Capitala muzicală a Columbiei)
  10. Cúcuta
  11. Pasto (Ciudad Sorpresa – Oraşul surpriză)
  12. Armenia, Columbia (La Ciudad Milagro – Oraşul miracol)
  13. Villavicencio
  14. Valledupar (Capital mundial del vallenato – Capitala mondială a vallenato)

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Columbia
Unelte personale
În alte limbi