Vulcănești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Vulcănești (dezambiguizare).
Vulcănești
Valkaneş
—  Oraș  —
Vulcănești se află în Găgăuzia
{{{alt}}}
Vulcănești
Vulcănești pe harta Republicii Moldova
Vulcănești se află în Găgăuzia
{{{alt}}}
Vulcănești
Orasull pe harta Unității Teritoriale Găgăuzia
Coordonate: Coordonate: 45°41′02″N 28°24′02″E / 45.68389°N 28.40056°E / 45.68389; 28.4005645°41′02″N 28°24′02″E / 45.68389°N 28.40056°E / 45.68389; 28.40056

Țară Republica Moldova Republica Moldova
Unitate Teritorială Autonomă Găgăuzia
Atestare 1605
Promovat oraș 1965

Guvernare
 - Primar Vasile Șișcu

Suprafață
 - Total 15,26  km²
Altitudine 28 m.d.m.

Populație (2014)[1]
 - Total 17 000 locuitori
 - Densitate 1 114,0 loc./km² 

Vulcănești este un oraș din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia, Republica Moldova.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Amplasare[modificare | modificare sursă]

Orașul Vulcănești este situat la sudul republicii la o distanță de 200 km de Chișinău, la 7 km de la granița cu Ucraina și la 35 km de la granița cu România.

Resurse naturale[modificare | modificare sursă]

Fondul funciar al localității constituie 15.260 ha, dintre care cea mai mare parte – 12.645 ha sau 82,9% sunt terenuri cu destinație agricolă. Vulcăneștiul se deosebește cardinal de alte localități urbane din republică după suprafață și ponderea atât de mare a terenurilor agricole. Terenurile cu destinație agricolă sunt repartizate astfel: pământ arabil – 9.820 ha, vii – 1.336 ha, livezi – 299 ha. Orașul dispune de 3 parcuri cu o suprafață totală de 3,8 ha. Suprafața fâșiilor de protecție din jurul orașului este de 275,4 ha. Fondul forestier constitue 800 ha.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară a orașului datează cu anul 1605. Denumirea orașului, conform unei legende vechi, vine de la numele unui oarecare Volcan. Legenda spune că salvându-se de dușmani și-au găsitaici refugiu niște păstori armeni. Frații Volcan, Vetdu și Carabet s-au așezataici cu traiul în sălbatica stepă. Însă peste câtva timp, fratele mai mare Volcan a murit, iar cei rămași în viață au hotărât să numească aceste pământuri în cinstea lui. Denumirea acestei localități s-a schimbat pe parcursul anilor și a fost modificată dintr-o limbă în alta, și a ajuns până în zilele noastre – Vulcănești.

Până în anul 1940 Vulcănești a fost un simplu sat, însă în acest an el a devenit centru raional. O dezvoltare deosebită marchează localitatea odată cu primirea statutului de „așezare de tip orășenesc” în anul 1965. În tânărul oraș au început să apară cartiere locative, s-au construit multe obiecte de menire socială, bibliotecă, școală, spital, școală muzicală, complexe sportive, școală de arte, cinematograf.

Începând cu 23 decembrie 1993 orașul Vulcănești intră în componența U.T.A. Găgăuzia. În continuare orașul își dezvoltă legăturile economice și culturale cu alte orașe din România, Rusia, Belarus, Turcia, etc.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004[2]:

Grup etnic Populație  % Procentaj
Găgăuzi 10,862 70.25%
Băștinași declarați Moldoveni
Băștinași declarați Români
1,737
13
11.23%
0.08%
Ruși 1,186 7.67%
Ucraineni 845 5.46%
Bulgari 639 4.14%
Alții 180
Total 15,462 100%

Economie[modificare | modificare sursă]

În oraș sunt înregistrați 650 agenți economici, inclusiv 100 de gospodării țărănești. În apropiere de Vulcănești, la o distanță de 6 km este amplasată zona economică liberă, care este formată din 2 subzone, una cu o suprafață de 78 ha, alta, care în prezent se dezvoltă intensiv, cu o suprafață de 44 ha. Zona economică liberă din Vulcănești este amplasată la hotarul dintre 3 țări: Moldova, Ucraina și România. La 1 august 2003 în registrul de evidență a zona economică liberă erau înregistrați 15 rezidenți. Conform datelor de la 1 iulie 2003 în zona economică liberă au fost atrase investiții în mărime de 7,6 mln. dolari SUA, au fost create 500 locuri de muncă. Volumul producției industriale realizate în prima jumătate a anului 2003 a constituit 86 mln. lei, cu 73 mln. lei sau de 6,7 ori mai mult decât în perioada corespunzătoare a anului precedent. Cel mai mare rezident al zonei este întreprinderea rusă „Dionis club”, care a construit o fabrică de vinuri modernă „Aur Vin”. Întreprinderea creată este un complex unic ce întrunește întreg procesul de lucru, începând cu prelucrareaa strugurilor și până la producția finită, proces care prevede producerea vinurilor de calitate. Capacitatea rezervoarelor fabricii ajunge la 400 mii decalitri. Capacitatea de producere a fabricii este caracterizată prin prelucrarea anuală a 7 mii tone de struguri și îmbutelierea până la 20 mln. sticle pe an. Conform rezultatelor anului 2001, holdingul a exportat în Rusia 11.760 mii litri de vin, astfel controlând circa 12% din piața vinurilor moldovenești.

Sectorul agrar al orașului este specializat în producerea strugurilor, fructelor, legumelor și cărnii. Principalii agenți economici sunt „Agro-Gigant” S.R.L. și „Nezetli-Iuzium” S.R.L.

Sistemul de comerț al orașului este format din 101 unități comerciale, 30 ospătării și 17 baruri și cafenele. Orașul Vulcănești dispune de 3 unități de cazare.

Sectorul financiar-bancar este reprezentat de 4 filiale ale băncilor comerciale.

Infrastructură[modificare | modificare sursă]

Lungimea totală a drumurilor din localitate este de 64 km, dintre acestea 35,8 km sunt drumuri cu acoperire rigidă. În oraș sunt 4.675 case și apartamente, din care 955 sunt conectate la rețeau centralizată de aprovizionare cu apă și sistemul de canalizare. Celelalte case se alimentează din 73 fântâni publice. Orașul Vulcănești este gazificat în proporție de 95%. Din numărul total de case și apartamente 3.549 sau 76% sunt telefonizate. Cu alte localități orașul este legat prin intermediul căii ferate și magistralei auto, care trece prin oraș.

Social[modificare | modificare sursă]

Populația orașului este de aproximativ 16.580 locuitori, majoritatea, 12.216 sau 73,7 % o constituie găgăuzii, apoi ruși – 9,5%, moldoveni – 7,3%, ucraineni – 4,2%, și 5,3% reprezentanții altor minorități naționale. Sistemul de educație a orașului este format din 6 grădinițe cu 650 de copii, 2 școli medii generale în care învață 1.600 elevi, un gimnaziu cu 213 elevi, liceul teoretic rus cu 430 elevi și liceul teoretic român cu 269 elevi. În oraș este o școală profesională în care își fac studiile 200 elevi. Ocrotirea sănătății este asigurată de Spitalul raional cu 160 paturi și Centrul medicinei de familie. În sistemul de sănătate activează 33 medici și 65 unități cu personal medical mediu. În oraș este o școală sportivă cu 105 elevi.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Rețeau instituțiilor culturale este formată din 2 case de cultură, 9 biblioteci, inclusiv o bibliotecă publică cu două filiale, muzeul local, școala muzicală cu 53 elevi, școala de arte și casa de creație pentru copii. La intrare în oraș se înalță cel maI frumos monument din localitate, ridicat în cinstea luptei de la Cahul din anul 1870, când armata rusă a distrus-o pe cea turcă. În prezent monumentul este simbolul orașului Vulcănești.

Finanțele publice locale[modificare | modificare sursă]

Veniturile bugetului local în anul 2003 au constituit 5.873 mii lei, inclusiv veniturile proprii – 2.873 mii lei. În structura cheltuielilor publice locale domină foarte alarmant cheltuielile pentru educație – 79,2%, ceea ce nu corespunde pentru o localitate de acest tip. Pentru amenajarea teritoriului au fost alocate 490 mii lei sau 8,3%. Restul cheltuielilor au fost repartizate astfel: pentru cultură 5,1%, pentru aparatul primăriei 3,3%, pentru alte activități 4,1%.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Numărul populației stabile al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2014, în profil teritorial statistica.md. Accesat la 17 martie 2014
  2. ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioniță Veaceslav : Ghidul orașelor din Republica Moldova/ Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]