Comosicus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Comosicus a fost un rege și mare preot al statului dac intracarpatic, urmaș direct al lui Deceneu, probabil în perioada cuprinsă între 44 î.Hr. - 28/29 d. Hr..[1][2]

Date generale[modificare | modificare sursă]

Comosicus trebuie să fi fost un om matur la urcarea pe tron, fiind greu de presupus că ar fi existat șansa să ajungă în poziția lui dacă nu ar fi avut experiența și implicit vârsta necesară. Despre perioada în care a trăit, istoricii afirmă că domnia lui se întinde pe timpul lui Augustus și Tiberius. Este neîndoielnic că acest mare preot și ulterior rege dac a fost ales și pregătit de către Deceneu. Despre el, Iordanes spune „iar după ce Deceneu a murit, (dacii) l-au avut în, aproape aceeași venerație, pe Comosicus, deoarece acesta nu era mai prejos în iscusință. El era socotit, datorită priceperii sale, și rege peste dânșii și mare preot, și judeca poporul ca judecător suprem“ (Iordanes; Getica; 73-74).

Acest înțelept rege a domnit în Dacia intracarpatică, având o domnie destul de îndelungată, iar ca mare preot, Comosicus a desfășurat o intensă activitate pentru a menține neștirbită autoritatea lui Zalmoxis și pentru practicarea virtuților. Este sigur că, acolo unde nu izbutea cu legea, Comosicus intervenea cu simțul său de echitate vestit și cugeta în spiritul moralei zalmoxiene.

Religia[modificare | modificare sursă]

Doctrina nemuririi sufletului dădea cadrul general al judecăților, căci ea presupunea recompensa fericirii postume pentru cei ce trăiseră respectând legea sacră. Religia și justitia se îmbinau astfel ducând la fanatism și nu o dată la sacrificiul suprem. Sigur este că în timpul domniei lui Comosicus, dacii au pierdut teritoriul stăpânit de ei între creasta Munților Haemus și Dunăre.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Oltean, Ioana A. (2007). Dacia: Landscape, Colonization and Romanization. p. 72. „At least two of his successors, Comosicus and Scorillo/Corilus/Scoriscus, became high priests and eventually Dacian kings” 
  2. ^ Taylor, Timothy (2001). Northeastern European Iron Age pages 210-221 and East Central European Iron Age pages 79-90. Springer Published in conjunction with the Human Relations Area Files. p. 215. ISBN 978-0-306-46258-0 

Legături externe[modificare | modificare sursă]