Grecia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Grecia
Republica Elenă
Ελληνική Δημοκρατία
Ellīnikī́ Dīmokratía
Drapelul Greciei Stema Greciei
Drapel
Imnul național"Ὕμνος εἰς τὴν Ἐλευθερίαν
Imnos is tin Eleftherian1"

Amplasarea Greciei
Localizarea Greciei
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Atena
37°58′N 23°43′E / 37.967°N 23.717°E / 37.967; 23.717
Limbi oficiale Greaca
Aderare UE 1 ianuarie 1981
Sistem politic Republică parlamentară unitară
 -  Președinte Karolos Papoulias
 -  Prim-ministru Loucas Papademos
Independență de la Imperiul Otoman
 -  Declarată 1 ianuarie 1822, la Prima Adunare Națională 
 -  Recunoscută 3 februarie 1830, în Protocolul de la Londra 
 -  Constituția actuală 11 iunie 1975,
A treia Republica Elenă 
Suprafață
 -  Total 131.990 km² (locul 96)
 -  Apă (%) 0.8669
Populație
 -  Estimare 2010 11,305,118[1] (locul 74)
 -  Densitate 85.3 loc/km² (locul 88)
PIB (PPC) estimări 
 -  Total $318.082 miliarde[2] (locul 37th)
 -  Pe cap de locuitor $28.434[2] (locul 29)
PIB (nominal) estimări 2010
 -  Total 305.415 miliarde $[2] (locul 32)
 -  Pe cap de locuitor $27.302[2] (locul 29)
Gini (2005) 33[3] 
IDU (2011) 0.861 (foarte ridicat) (locul 29)
Monedă Euro (€)2
Prefix telefonic +30
Domeniu Internet .gr3
Fus orar EET (UTC+2)
 -  Ora de vară (ODV) EEST (UTC+3)
De asemenea, imnul național al Cipru.

Grecia (greacă Ελλάς / Ellás, Ελλάδα / Elláda) sau Republica Elenă (greacă Ελληνική Δημοκρατία / Ellinikí Dhimokratía) este o țară din sud-estul Europei membră a Tratatului Nord-Atlantic, Uniunii Europene și a zonei euro.

Grecia este situată în Peninsula Balcanică, la sud de Bulgaria, Republica Macedonia și Albania și la vest de Turcia. Are un litoral de 13.676 km la Mările Egee, Ionică și Mediterană.

Considerată de mulți drept leagănul civilizației occidentale, Grecia are o istorie lungă și bogată, timp în care și-a răspândit influența pe trei continente.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Țărmurile mării Egee au văzut dezvoltarea primelor civilizații europene, și anume cele ale minoanilor și miceenilor. După ce acestea au început să cadă, a urmat o Eră Neagră până în 810 î.Hr, când a apărut o nouă civilizație elenă. A fost Grecia orașelor-state care stabilea colonii în Marea Mediterană, care rezista invaziilor perșilor și a cărei cultură va fi baza civilizației elene, după căderea imperiului lui Alexandru cel Mare (rege al Macedoniei).

Această cultură a avut o influență majoră asupra Imperiul Roman si romanilor, care deși au reușit să treacă de armata grecească decăzută în 168 î.Hr, au fost cuceriți ei înșiși de civilizație. Pe când era o provincie a Imperiului Roman, Grecia domina cultura Mediteranei de est, iar când imperiul s-a împărțit în 2, Imperiul Roman de Răsărit sau Bizantin, cu centrul la Constantinopol, a primit o natură grecească. Din secolul IV până în secolul XV, Imperiul Bizantin a supraviețuit atacurilor din vest și din est, până când pe 29 mai 1453, Constantinopulul a căzut în fața otomanilor.

Domnia otomană se va păstra până în 1821 când grecii își declară independența. După încheierea Războiul de independență al Greciei în 1828, Grecia alege calea unei monarhii, înființându-se Regatul Greciei (1833). În secolul XIX și la începutul secolului XX, Grecia încearcă să-și însușească populația vorbitoare de greacă din Imperiul Otoman, crescând încetul cu încetul în teritoriu și populație, până în 1947, când ajunge la mărimea sa de astăzi.

După cel de-Al Doilea Război mondial, Grecia a trecut printr-un război civil ce a durat până în 1949, după care a aderat la NATO în 1952. Pe 21 aprilie 1967 armata a preluat puterea în urma unei lovituri de stat, formând așa-numitul Regim al Coloneilor. În 1973 regimul a abolit monarhia greacă. Problema Ciprului a dus la prăbușirea dictaturii militare în 1974 și la stabilirea unei republici democratice în 1975, după un plebiscit (sau referendum). Grecia a aderat la UE în 1981 și a adoptat euro ca monedă în 2001 (vezi Monedele euro grecești).

Regiuni[modificare | modificare sursă]

Grecia este formată din 13 regiuni, care sunt împărțite la rândul lor în 51 de prefecturi (nomoi, singular - nomos):

Regiuni
Attica Grecia Centrală
Macedonia Centrală Creta
Macedonia de Est și Tracia Epir
Insulele Ioniene Egeea de Nord
Peloponez Egeea de Sud
Tesalia Grecia de Vest
Macedonia de Vest

Pe lângă acestea există o regiune autonomă, Muntele Athos (Ayion Oros - Muntele Sfânt), un stat monastic sub suveranitate grecească.

Nomoi sunt divizate în 147 eparhii (singular eparhia), care sunt împărțite în 1.013 localități: 130 localități urbane (dimi) și 900 comunități rurale (kinotites). În 1999, existau 5.775 de autorități locale: 361 demoi, 5.560 koinotites, împărțite în 12817 localități (oikosmoi).

Geografie[modificare | modificare sursă]

Harta Greciei
Grecia văzută din satelit

Grecia este formată dintr-o parte continentală cu numeroase golfuri și peninsule (Peloponezul, o peninsulă legată de continent prin istmul Corint) și o parte insulară (aproximativ 3 000 de insule în Marea Egee, Marea Ionică și Marea Mediterană). Insulele cele mai importante sunt Creta, Rodos, Corfu și grupele Dodecaneze și Ciclade. Grecia are aproximativ 15 000 km de coastă. Relieful se caracterizează prin predominarea masivelor muntoase, dispuse sub forma unor aliniamente paralele; Acestea continuă de fapt șirul Alpilor Dinarici din centrul Peninsulei Balcanice. Principalul șir montan îl reprezintă Munții Pindului, care traversează partea centrală a Greciei. Cea mai mare altitudine se întâlnește însă spre Marea Egee, Muntele Olimp - 2 917 m.

Economie[modificare | modificare sursă]

Grecia are o economie capitalistă cu un sector public ce asigură aproximativ 40% din PIB. PIB-ul pe cap de locuitor reprezintă monentan cel puțin 75% din nivelul economiilor fruntașe din zona euro. Turismul asigură 15% din venitul intern brut. Imigrantii reprezinta aproape o cincime din forța de muncă, aceasta fiind repartizată în mare parte în agricultură și în munca necalificată. Grecia este o beneficiară majoră de ajutor de la Uniunea Europeană, acesta find egal cu 3,3 % din Venitul brut anual. Economia grecească a crescut cu aproximativ 4% pe an în perioada 2003 – 2007, datorită în parte cheltuielilor cu infrastructura legate de Jocurile Olimpice de la Atena din 2004 dar și datorită disponibilității creditului, care a susținut niveluri record ale cheltuielilor consumatorilor. Dar creșterea a scăzut cu 2,8% în 2008 ca rezultat al crizei financiare mondiale și a înăspririi condițiilor de acordare a creditelor. Grecia a violat Pactul de Creștere și Stabilitate al Uniunii Europene ce urmărea ca deficitul bugetar sa fie sub 3%, dar a într-unit acest criteriu în perioada 2007 - 2008. Datoria publică, inflația și șomajul sunt deasupra zonei euro, dar au o tendință negativă. Datoria externă este de 371.5 miliarde de dolari. pentru anul 2008 conform CIA “The world Factbook” actualizat la 14 mai 2009. La ora actuală, Grecia trece printr-o criză economică severă, având datorii uriașe, fiind una dintre cele mai grave crize la momentul actual.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Pe lângă vorbitorii de greacă există și câteva limbi vorbite de minorități.

Cele mai importante limbi ale minorităților sunt:

albaneza
aromâna (în Grecia centrală, cca. 100.000 vorbitori activi din grupa aromânilor, sau chiar a vlahilor, cca. 300.000 de vorbitori activi)
bulgara (30.000)
macedoneana
turca, în Tracia

Structura confesională[modificare | modificare sursă]

Constituția Greciei recunoaște religia ortodoxă ca fiind predominantă în țară, garantând în același timp libertate de credință pentru toți. Guvernul grec nu deține statisticile grupărilor religioase și nu acceptă întrebări în legătură cu acestea. Potrivit Departamentului de Stat, o valoare estimată de 97% din cetățenii greci au afirmat că aparțin ortodoxiei grecești. De asemenea, în urma sondajului Eurostar— Eurobarometer din anul 2005, 81% din cetățenii greci au răspuns că ei cred în existența unui Dumnezeu, reprezentând al treilea mare procentaj din țările membre UE. Dintre aceștia o populație cuprinsă între 700.000 și 1.000.000 aparțin dogmei ortodoxe în stil vechi.

Estimările minorităților musulmane recunoscute(cea mai mare parte localizată în Tracia) pornesc de la 98.000 până la 140.000 de musulmani (între 0.9% și 1.2%), în timp ce comunitatea imigrantă turcă este cuprinsă între 200.000 și 300.000. Imigranții albanezi din Grecia (aproximativ 700.000) sunt în general asociați cu religia musulmană, deși majoritatea nu aparțin unei orientări religioase. În urma Războiului Greco-Turc, desfășurat între 1919-1922 și a Tratatului de la Lausanne din 1923, Grecia și Turcia au acceptat transferul populației bazat pe identitatea culturală și națională. Prin urmare aproximativ 500.000 de musulmani din Grecia, majoritatea turci, dar și alte naționalități de musulmani au fost dați la schimb cu 1,500,000 de greci din Asia Minor (actuala Turcie). Atena este singura capitală UE care nu a construit lăcașe de cult destinate populației musulmane.

Iudaismul există de peste 2.000 de ani în Grecia. Evreii originari din Peninsula Iberică erau răspândiți în orașul Salonic (în 1900 erau aproximativ 80.000), fiind peste jumătate din populație. În zilele noastre numărul de greci evrei este estimat la 5.500, aceștia fiind cei care au supraviețuit în urma ocupației germane și a holocaustului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Sunt întâlniți în Salonic, Corfu, Rodos.

Greci membri ai Bisericii Romano-Catolice sunt în jur de 50.000, la care se adaugă populația imigrantă aparținând cultului romano-catolic estimat la aproximativ 200.000. Protestanți, incluzând și Biserica Evanghelică Grecească și Culturile Libere Evanghelice sunt în jur de 30.000. Ansamblul lui Dumnezeu AG, Biserica Internațională a Evangheliei Drepte și alte biserici penticostale aparținând Sinodului Grec al Bisericii Apostolice au peste 12.000 membrii.

Biserica Penticostală Independentă este cea mai mare biserică protestantă din Grecia cu peste 120 de biserici. Nu sunt date oficiale referitoare la numărul adepților acestui cult, dar Biserica Ortodoxă Greacă estimează 20.000. Martorii lui Jehova au raportat 28.243 de membri activi. De asemenea sunt 651 de mormoni, 501 de adventiști de ziua a șaptea, 30 de metodiști liberi. Religia greacă veche a reapărut ca Neopaganism elen.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Grecia comprimă zone montane dar are de asemenea deschiderea spre mare, acestea fiind poziționate într-un mod unic. Cei care vizitează Grecia trebuie să știe că muntele Atos este rezervat în exclusivitate bărbaților, femeilor fiindu-le interzis accesul. Pentru a păstra solemnitatea religioasă, Meteora pe de alta parte comprimă 7 mănăstiri pe 7 dealuri distincte ritualului religios fiind strict respectat.

Pentru a descoperi însă valorile mitologice orasul Delphi stă la dispoziția turiștilor. Inchinat zeului Appollo, Delphi nu este doar un simplu oraș, el fiind considerat în trecut chiar centrul universului.

In palmaresul turiștilor sunt de asemenea recomandate Atena și Salonic pentru unicitatea îmbinării modernismului cu mitologia și pentru atmosfera naționala ce dă un iz aparte regiunilor grecești. Cultura Greciei a evoluat de-a lungul a mii de ani, având rădăcini puternice în civilizațiile sale precursoare miceene și minoene, continuând cu așa-zisa civilizație a "Greciei clasice", influențată și puternic influențând cultural Imperiul Roman, respectiv penetrând până în vremurile Renașterii prin Imperiul Bizantin, pentru ca să renască după perioada dominației Imperiului Otoman prin războiul purtat pentru cucerirea independenței și crearea statului modern grec. Populatia ocupa indeosebi zonele litorale,unde clima este cea mai blanda din toata Europa.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Grecia