Grecia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Grecia (greacă Ελλάς / Ellás, Ελλάδα / Elláda) sau Republica Elenă (greacă Ελληνική Δημοκρατία / Ellinikí Dhimokratía) este o ţară din sud-estul Europei membră a Tratatului Nord-Atlantic, Uniunii Europene şi a zonei euro.

Grecia este situată în Peninsula Balcanică, la sud de Bulgaria, FRI Macedonia şi Albania şi la vest de Turcia. Are un litoral de 13.676 km la Mările Egee, Ionică şi Mediterană.

Privită de mulţi ca şi leagănul civilizaţiei occidentale, Grecia are o istorie lungă şi bogată, timp în care şi-a răspândit influenţa pe trei continente.

Cuprins 1 Istorie 2 Provincii 3 Geografie 4 Economie 5 Demografie 6 Cultură 7 Legături externe 8 Vezi şi

[modifică] Istorie

Ţărmurile Mării Egee au văzut dezvoltarea primelor civilizaţii europene, şi anume cele ale minoanilor şi miceenilor. După ce acestea au început să cadă, a urmat o Eră Neagră până în 810 î.C., când a apărut o nouă civilizaţie elenă. A fost Grecia oraşelor-state care stabilea colonii în Mediterană, care rezista invaziilor perşilor şi a cărei cultură va fi baza civilizaţiei elene, după căderea imperiului lui Alexandru cel Mare (rege al Macedoniei).

Această cultură a avut o influenţă majoră asupra romanilor, care deşi au reuşit să treacă de armata grecească decăzută în 168 î.C., au fost cuceriţi ei înşişi de civilizaţie. Pe când era o provincie a Imperiului Roman, Grecia domina cultura Mediteranei de est, iar când imperiul s-a împărţit în două, Imperiul Roman de Răsărit sau Bizantin, cu centrul la Constantinopol, a primit o natură grecească. Din secolul IV până în secolul XV, Imperiul Roman de Răsărit a supravieţuit atacurilor din vest şi din est, până când pe 29 mai 1453, Constantinopulul a căzut în faţa otomanilor.

Domnia otomană se va păstra până în 1821 când grecii îşi declară independenţa. După încheierea Războiul Grec de Independeţă în 1828, Grecia alege calea unei monarhii, înfiinţându-se Regatul Greciei (1833). În secolul XIX şi la începutul secolului XX, Grecia încearcă să-şi însuşească populaţia vorbitoare de greacă din Imperiul Otoman, crescând încetul cu încetul în teritoriu şi populaţie, până în 1947, când ajuge la mărimea sa de astăzi.

După cel de-al doilea război mondial, Grecia a trecut printr-un război civil ce a durat până în 1949, după care a aderat la NATO în 1952. Pe 21 aprilie 1967 armata a preluat puterea în urma unei lovituri de stat, formând aşa-numitul Regim al Coloneilor. În 1973 regimul a abolit monarhia greacă. Problema Ciprului a dus la prăbuşirea dictaturii militare în 1974 şi la stabilirea unei republici democratice în 1975, după un plebiscit. Grecia a aderat la Uniunea Europeană în 1981 şi a adoptat euro ca monedă în 2001 (vezi Monedele euro greceşti).

[modifică] Provincii

Grecia este formată din 13 provincii, care sunt împărţite la rândul lor în 51 de prefecturi (nomoi, singular - nomos):

Prefecturi
Attica	Grecia Centrală
Macedonia Centrală	Creta
Macedonia de Est şi Tracia	Epirus
Insulele Ioniene	Egeea de Nord
Peloponezia	Egeea de Sud
Tesalia	Grecia de Vest
Macedonia de Vest

Pe lângă acestea există o regiune autonomă, Muntele Athos (Ayion Oros - Muntele Sfânt), un stat monastic sub suveranitate grecească.

Nomoi sunt divizate în 147 eparhii (singular eparhia), care sunt împărţite în 1.013 localităţi: 130 localităţi urbane (dimi) şi 900 comunităţi rurale (kinotites). Înainte de 1999, existau 5.775 de autorităţi locale: 361 demoi, 5.560 koinotites, împărţite în 12817 localităţi (oikosmoi).

[modifică] Geografie

Grecia este formată dintr-o parte continentală cu numeroase golfuri şi peninsule (Peloponezul, o peninsulă legată de continent prin golful Corint) şi o parte insulară (aproximativ 3 000 de insule în Marea Egee, Marea Ionică şi Marea Mediterană). Insulele cele mai importante sunt Creta, Rodos, Corfu şi grupele Dodecaneze şi Ciclade. Grecia are aproximativ 15 000 km de coastă.

[modifică] Economie

[modifică] Demografie

Pe lângă vorbitorii de greacă există şi câteva limbi vorbite de minorităţi.

Cele mai importante limbi ale minorităţilor sunt:

albaneza

aromâna (în Grecia centrală, cca. 100.000 vorbitori activi din grupa aromânilor, sau chiar a vlahilor, cca. 300.000 de vorbitori activi)

bulgara (30.000)

macedoneana

turca, în Tracia

Aproximativ 95% din populaţie aparţine Bisericii Ortodoxe Greceşti. Această Biserică cunoaşte o influenţă importantă asupra formării grecilor ca adulţi. Pe lângă ortodoxism, în Grecia există şi comunităţi musulmane, catolice, protestante sau iudaice.

[modifică] Cultură

Santorini — Arhitectură tipic grecească

[modifică] Legături externe

• Portalul administraţiei greceşti
• A list of Greek Embassies Worldwide
• Sarti Info

[modifică] Vezi şi

• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
• Listă de oraşe din Grecia

	Subiecte Grecia --- Greci --- Limba greacă
	Apărare  •  Aşezări  •  Capitala  •  Climă  •  Conducători  •  Cultură  •  Demografie  •   •  Economie  •  Educaţie  •  Floră  •  Faună  •  Geografie  •  Hidrografie  •  Istorie  •  Oraşe  •  Politică  •   •  Sănătate  •  Sport  •  Steag  •  Stemă  •  Subdiviziuni  •  Turism  •  •  Cioturi  •  •  Formate  •  •  Imagini  •  •  Portal  •  •