Antichitatea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Antichitate)
Salt la: Navigare, căutare
Piramida lui Khafra și Sfinxul din Gizeh (aprox. 2500 I.H, sau posibil înainte)

Antichitatea este cea de-a doua epocă a istoriei. A început în jurul anului 3000 î.Hr., când a fost inventată scrierea cuneiformă, și a durat până în jurul anului 476, când a căzut Imperiul Roman de Apus. Reprezintă epoca în care s-au dezvoltat cultura, arta, religia și marile civilizații.

Perioade ale antichității[modificare | modificare sursă]

Antichitatea se împarte în 3 mari perioade:

  • Perioada veche
  • Perioada clasică
  • Perioada târzie

Perioada veche[modificare | modificare sursă]

Perioada veche este cea mai lungă perioadă a antichității. Este perioada în care s-au dezvoltat marile civilizații.

Orientul antic[modificare | modificare sursă]

Civilizația a luat naștere în inima Irakului. Prima mare civilizație a fost cea sumeriană. Acolo, civilizația a avut o mare dezvoltare pe malurile fluviilor Tigru și Eufrat. Au fost inventate scrierea cuneiformă și roata. O serie de popoare: babilonienii, asirienii, akkadienii, caldeenii, perșii, hitiții, fenicienii și palestinienii s-au dezvoltat în Mesopotamia.

Au fost mai multe popoare și triburi, dar cel mai dezvoltat popor a fost cel egiptean. Arta Egiptului antic, religia și cultura erau cele mai evoluate. Au fost construite marile piramide și Sfinxul. Alte popoare au fost: etiopienii, cartaginezii, popoare de culoare, triburi.

Acolo s-au dezvoltat civilizațiile chineză și cea indiană. În India, s-au așezat hindușii, iar China a fost stăpânită de dinastiile Shang și Zhou.

Perioada clasică[modificare | modificare sursă]

Perioada clasică este una dintre cele mai importante perioade în decursul căreia s-au dezvoltat marile civilizații. Perioada clasică a început în anul 776 î.Hr, când a avut loc prima Olimpiadă din Grecia antică și se termină odată cu apariția creștinismului. În perioada clasică au existat diferite culte religioase păgâne. În perioada clasică s-au dezvoltat în Grecia filozofia și artele.

Originile Europei[modificare | modificare sursă]

Grecia antică[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul epocii bronzului din civilizațiile precedente se naște cea greacă. Structura acesteia era de orașe-state (de exemplu Athena sau Sparta), extrem de diferite în ce privește cultura și organizarea politico-economică. Expansiunea teritorială prin coloniile grecești extind cultura elenă în întregul bazin mediteranean, inclusiv în Asia Mică (dintre care amintim Troada sau Ionia).

Parthenon circa 480 î.Hr.-479 î.Hr.

În secolul IV î.Hr. disputa dintre orașele-state, referitoare la teritoriile lor, facilitează ocuparea peninsulei elene de către Filip al II-lea (382 î.Hr.-336 î.Hr.), rege al Macedoniei (359 î.Hr.-336 î.Hr.) deși oratorul atenian, Demostene, îi avertizase pe greci in nenumărate rânduri că acest lucru se va întâmpla dacă situația va continua în acest mod. Fiul lui Filip al II-lea, Alexandru cel Mare (356 î.Hr.-323 î.Hr.), rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.) cucerește cea mai mare parte a Asiei și a Africii de nord, răspândind elenismul în aceste teritorii.

Persia[modificare | modificare sursă]

Triburile perșilor, stabilite în sud-vestul Iranului de astăzi, sunt unificate, potrivit tradiției, circa 700 î.Hr, de Ahaimene, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispe extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaște suzeranitatea Asiriei, iar Cambyses I (600 î.Hr.-559 î.Hr.) pe cea a Mediei. Persia a fost un imperiu puternic.În anul 333 î.Hr, Persia este cucerită de macedonenii conduși de catre Alexandru cel Mare.

Ruinele Persepolisului.

Egiptul ptolemeic[modificare | modificare sursă]

În anul 332 î.Hr., Egiptul este cucerit de Alexandru cel Mare, iar după moartea sa, este instaurată dinastia faraonilor Ptolemei. În această perioadă, Egiptul este influențat esențial de civilizația elenistă. Între alte expresii ale noii culturi și civilizații eleniste în Egipt, a fost întreruptă mumificarea faraonilor. După moartea Cleopatrei, Egiptul a fost cucerit de romani în anul 30 î.Hr.

Macedonia Antică[modificare | modificare sursă]

Acesta a fost o țară puternică condusă de Alexandru cel mare care a avut cucerite regiunile:Grecia, Persia, Egiptul,Mesopotamia, Palestina, Fenicia, și teritorii din India.A fost pană la urma cucerit de Imperiul Roman,Macedonia devenind provincie romană.

Orientul Îndepărtat[modificare | modificare sursă]

În India se naște buddhismul, al cărui inițiator este Buddha. China este unificată sub domnia unui împărat. În timp ea se feudalizează.

Popoare europene antice[modificare | modificare sursă]

Roma antică[modificare | modificare sursă]

Provinciile Imperiului Roman în perioada sa de glorie

Grecia capitulează în față nou-născutei civilizații romane, care s-a extins inițial doar în peninsula italică, ulterior în toată Europa. În perioada expansiunii sale, Roma a întâlnit cea mai mare rezistență din partea coloniilor feniciene din Cartagina, învinse doar la finalul secolului al III-lea î.Hr. Roma a fost inițial condusă de o serie de regi, pentru ca apoi să devină Republică, apoi în dictatura lui Sulla și Cezar și să sfârșească printr-un imperiu, condus de Augustus în secolul I î.Hr. Cel mai mare teritoriu roman s-a înregistrat în secolul II, în timpul împăratului Traian, când imperiul se întindea până la coastele Mediteranei în sud, și toată Europa până la Rin și Dunăre în nord (moment în care conținea și provincia Dacia).

Popoarele precolumbiene[modificare | modificare sursă]

Fața de marile civilizații antice din Orient si Occident, băștinașii din America nu cunoșteau fierul. În schimb s-au dezvoltat civilizații puternice ca maiașii, aztecii, toltecii, incașii etc.

Perioada târzie[modificare | modificare sursă]

Cele mai importante evenimente ale perioadei târzii au fost atacurile barbarilor asupra Imperiului Roman, adoptarea creștinismului ca religie a imperatorilor și diviziunea între Imperiul din est și Imperiul din vest. Astfel au luat naștere Evului Mediu și Europa creștină.

Cronologie[modificare | modificare sursă]

Civilizații[modificare | modificare sursă]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • O istorie a lumii antice, Horia C. Matei, Editura Albatros, 1984
  • Mic dicționar al lumii antice: țări, popoare, orașe, Horia C. Matei, Editura Albatros, 1986
  • 99 personalități ale lumii antice, Iohanna Șarambei, Nicolae Șarambei, Editura Semne, 1997
  • Atlasul lumii antice, Simon Adams, Editura Enciclopedia RAO, 2007

Legături externe[modificare | modificare sursă]