Calea Ferată din Moldova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Calea Ferată din Moldova
Tip Companie de stat
Industrie Transport feroviar
Produse Transport feroviar, Transport de marfă, Servicii
Website http://www.railway.md/ro/

Î. S. Calea Ferată din Moldova (abreviat CFM) este compania națională de transport feroviar a Republicii Moldova. CFM administrează infrastructura, transportul de călători și marfă pe calea ferată din Republica Moldova. CFM este succesoarea MZhD o subdiviziune a Căilor Ferate din Uniunea Sovietică. Teritoriul Republicii Moldova este străbătut de coridorul multimodal IX: Helsinki - Sankt Petersburg - Moscova - Kiev - Chișinău - București - Dimitrovgrad - Alexandroupolis. Sectorul Cuciurgan (Ucraina) - Novosavițcaia - Tighina - Chișinău - Ungheni - Cristești (România), coincide cu linia de cale ferată E 95 a părții moldave a “Acordului european cu privire la cele mai importante linii feroviare magistrale internaționale (AGC)”.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Lungimea totală a rețelei de cale ferată administrată de CFM este de 1232 kilometri din care 1218 km reprezintă ecartament larg (1520 mm) și 14 km cu ecartament normal (1435 mm). Pe căile ferate moldovene se circulă cu o viteză de până la 90-100 de km/h, pe multe porțiuni viteza maximă fiind de 60-70 km/h. Principalele joncțiuni feroviare ale Republicii Moldova se află la Chișinău, Ungheni, Ocnița, Bălți și Basarabeasca. Legăturile externe directe cu Odessa (în Ucraina) la Marea Neagră și cu orașele românești Iași și Galați interconectează rețeaua republicană.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Tren reconstruit în 2012

În perioada de după 1945, căile ferate basarabene au trecut la ecartament larg (1.524 mm, cu 89 mm mai mare decât cel normal, folosit în majoritatea țărilor lumii), dezvoltarea lor fiind de-a dreptul nesemnificativă, construindu-se doar o serie de secțiuni auxiliare [1].

Prima linie de cale ferată, de pe teritoriul actual al Republicii Moldova, a fost construită în 1856 de la Razdelna până la Cuciurgan, peste 2 ani fiind prelungită până la Tiraspol, iar în 1871 - până la Chișinău și în 1879 până la Ungheni. Până la sfârșitul secolului XIX au fost construite linii Tighina - Galați și Rîbnița – Bălți – Nouă Suliță. În timpul Primului Război Moldial, pentru asigurarea frontului din România cu armament și provizii, au fost deschise sectoarele Bălți - Ungheni, Bucăvăț - Leușeni - Huși (ulterior demontată) și Basarabeasca-Prut. În perioada interbelică s-a construit lini Revaca-Zloți (ulterior demontată). După încetarea ceul de-al Doilea Război Mondial au fost edificate linia Prut - Cahul și traseele de la fabricile de zahăr Rediul Mare – Cupcini și Răuțel - Glodeni.

Trecerea de la economia socialistă la economia de piață a produs schimbări economice importante, cu efecte imediate asupra transporturilor. Între anii 1990-2000 transportul feroviar de marfă din Republica Moldova s-a redus de la 15 la 1,5 miliarde de tone/km anual. În cursul aceluiași interval de timp calea ferată a pierdut, de asemenea, o parte considerabilă de pe piața transportului de călători: s-a ajuns de la 1626 la 315 milioane de călători/km anual. Criza căii ferate din Republica Moldova a atins perioada de vârf după anul 1998, când aceasta acumulase pierderi de 65 milioane lei, având datorii creditoare și debitoare în sumă de 620 milioane lei [1].

Urmare pierderii filialelor sale din Tiraspol și Râbnița, precum și a nodului feroviar Tighina în august 2004, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a recurs la construirea unei linii secundare de cale ferată, Revaca - Căinari, cu o lungime de 45 kilometri.[2] Astfel s-a înlesnit efectuarea traficului de mărfuri și călători ocolind zona de conflict, până în prezent transportându-se pe acest tronson peste 2,5 milioane tone de mărfuri. În 2008 sunt finalizate lucrările de construcție a tronsonului feroviar Cahul-Giurgiulești cu o lungime de 52 de kilometri.

Transport national[modificare | modificare sursă]

Trenul Diesel D1 CHME3 M62

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Dănilescu, Emil. Integrarea și interoprabilitatea transportului feroviar în Europa. Implicații asupra rețelei din România și Republica Moldova]. Teză de doctorat, Chișinău, 2011. Accesat 30 septembrie 2011.
  2. ^ Timp de un an pe tronsonul Revaca-Căinari au circulat peste 2400 de trenuri. Moldova suverană, Nr. 138, 21 septembrie 2006. Accesat 27 decembrie 2012.