Cetatea Soroca

Cetatea Soroca este o cetate moldovenească din secolul al XV-lea, întemeiată de Ștefan cel Mare, în fața vadului peste Nistru, pe locul unei vechi fortărețe genoveze, Alciona. Cetatea a fost reconstruită ulterior de către Petru Rareș, care a reconstruit zidurile în piatră.

Cuprins

1 Atestări documentare
2 Punct strategic
3 Toponimul Sorocii
4 Galerie
5 Legături externe

Atestări documentare [modificare]

La 12 iulie 1499, la Curtea Domnească de la Hârlău, în sala de tron, boierii din Sfatul Domnesc adeveresc biruința lui Ștefan cel Mare, pacea cu regele polon Ioan Albert. Printre boierii Țării Românești Moldova se aflau Toader și Negrilă, starostii de Hotin, Ieremia și Dragoș, pârcalabii de Neamț, Luca Arbore, portarul de Suceava, Ivanco și Alexa, pârcălabii de Orhei, Coste, pârcălab de Soroca.

La 14 septembrie 1499, Ștefan cel Mare încheie un tratat de ajutor reciproc cu marele duce de Lituania Alexandru, unde ca și-n documentul precedent este menționat pan Coste, staroste de Soroca.

Câteva izvoare istorice menționează ridicarea unor cetăți pe Nistru la vaduri, din lemn sau din piatră, în scaunul cărora se așază pârcălabi și mari căpitani de Hotin, Soroca, Orhei, Tighina și Cetatea Albă. Se presupune că la Soroca a fost înălțată o cetate din lemn și pământ, a unei palănci sau poate chiar posade în primul sfert al secolului XV, dar cu o primă mențiune documentară la 12 iulie 1499 prin primul ei pârcălab Coste.

Interiorul cetății

Datorită reliefului geologic pe care îl străbate, Nistrul prezintă până la vărsarea sa maluri abrupte iar vadurile de trecere sunt destul de puține, acestea fiind și singurele porți de intrare a cetelor de tătari cu scopuri de jaf și distrugere a așezărilor moldovene. Dacă vadurile de la Hotin și Tighina erau apărate de garnizoanele cetăților cu același nume, în schimb cel de la Soroca era fără protecție. Abia în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, vadul și așezarea încep să fie apărate prin construirea aici a unei fortificații de lemn, înconjurată cu valuri de pământ, care avea să existe și pe vremea lui Bogdan cel Orb.

În timpul domniei lui Petru Rareș, pe resturile vechii cetăți se construiește o cetate nouă, din piatră, de 15-20 m. care se păstrează și astăzi într-o stare excepțională. Cetatea Sorocii este unică printre cetățile medievale moldovenești prin sistemul arhitectonic de construcție. Planul său circular are un diametru de 37,5 m., patru turnuri circulare și un turn de acces de plan rectangular.

După ridicarea puternicei fortificații, orașul Soroca începe să crească în importanță având o funcție administrativă și comercială prin punctul vamal instalat aici. Totodată prin fortificarea nucleului urban de la Soroca, se încerca crearea unui nou centru de greutate a rețelei urbane moldovenești și în special a comerțului de tranzit, după pierderea cetăților din sudul Moldovei.

Punct strategic [modificare]

Cetatea străjuiește malul Nistrului

Cetatea și ținutul Soroca, a cărei personalitate istorică și geografică apare deja definitiv fixată la sfârșitul secolului XV ar rezulta din necesitatea organizării:

unei frontiere politice în cursul de mijloc al fluviului Nistru pe porțiunea Naslavcea – Vadu Rașcu;
unei circulații comerciale aflate sub protecția Cetății Soroca;
unei vieți economice a ținutului Soroca din a cărei activitate economică își avea existența populația ținutului.

La 1 iunie 1512, domnitorul Bogdan al III-lea adresează regelui polonez o scrisoare, în care roagă să i se transmită în posesie niște mori pe Nistru, așezate față în față cu „castrum nostrum Sorocianum... contra paganos tutelam habet” – castelul nostru de Soroca, care ne apară de păgâni, document care confirmă existența, cât și rostul Cetății Soroca.

Toponimul Sorocii [modificare]

Nu există izvoare documentare toponimice sigure, care ar putea explica originea denumirii Soroca. Există mai multe ipoteze susținute de cercetători:

Sărac – Soroca;
Sor’oc (margine de țară) – Soroca;
Sor'oca (coțofană);
S'oroc (rus. patruzeci);
Sora, Sorița, Sorca, Soare – numele unuia din primii posesori ai moșiei situate in lunca Nistru, unde ulterior a fost construită prima cetate ;
Sroc, Sor’oc – (rus.) a-și face sorocul la cetate, a îndeplini prestările feudale față de cetate și garnizoana ei.
Sorok, Sarok (magh.), articulat Soroka, Saroka: cot, cotul (dealtfel, cetatea se află la o cotitură a râului)