Gepizi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gepizii au fost un popor de origine balto-germanică cosângeni cu goţii, sedentarizaţi pe teritoriul de astăzi al Transilvaniei şi a căror prezenţă îndelungată acolo le conferă o desebita importanţă în descifrarea istoriei obscure a României în perioada antichităţii târzii înspre Evul mediu timpuriu.
Patria originara a gepizilor s-a aflat iniţial în regiunea Mării Baltice nu departe de estuarul Vistulei.
Cuprins |
[modifică] Gepizii şi migraţia popoarelor în Dacia postromană
Gepizii s-au aşezat, în decursul periodei aşa numitei migraţii a popoarelor sau Völkerwanderung, în nordul Daciei, care, după retragerea aureliană, a devenit teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii. După invazia hunilor (375 - 453) gepizii devin, împreună cu ostrogoţii, vasali şi mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foştilor lor seniori, hunii. Învingători, gepizii iau în stăpânire Dacia, având se pare consimţământul romanilor, Imperiului roman de Rasarit.
[modifică] Regatul gepid în Transilvania
Longevivul regat al gepizilor in Transilvania (circa 475-675 e.n.) a fost interpretat de unii istorici ca „restabilire” a raporturilor federale ale Daciei cu Imperiul Roman de Rasarit, existent pe timpul goţilor. Aşezările gepizilor în Dacia, au fost multiple, concentrate mai ales pe văile râurilor Criş, Mureş, Bega şi Timiş, extinzându-se pe văile Someşului şi Arieşului în imediata apropiere a Clujului de azi, la Apahida, localitate care a servit drept capitală a regatului gepid. Aici a fost descoperită necropola gepidă a căpeteniei princiare gepide creştine Omharus (OMHARIVS, OMARIVΣ, AVD-OMARIVΣ, Audomharjaz, latinizat Omharius). Unii istorici au sugerat că toponimul Ardeal provine de la numele regelui gepid transilvănean Ardarich.[necesită citare]
Stăpânirea lor s-a extins asupra părţii centrale a Daciei postromane până la Olt şi Carpaţii răsăriteni, parte care fusese cel mai mult romanizată în timpul dominaţiei romane, în timp ce partea de la est de Olt şi în afara arcului carpatic s-a aflat, după retragerea hunilor, preponderent sub influenţă slavă.
Exceptând Dacia, unde îşi aveau capitala regală, gepizii şi-au extins structurile politice şi asupra teritoriului de lângă Sirmium şi Singidunum în dreapta Dunării, care fusese teritoriu ostrogot. Acest nou context geopolitic a generat ostilităţi cu ostrogoţii şi cu Imperiul roman de Răsărit.
Pe de altă parte, prezenţa gepizilor în Transilvania trebuie luată în considerare cu reţinere. „Pe baza descoperirilor arheologice, se poate afirma că gepizii au locuit efectiv doar o mică parte din Dacia Traiană, respectiv în Crişana şi Transilvania, marea lor majoritate rămânând în Câmpia Tisei. Prezenţa lor în aceste zone, atestată de marile aşezări (cum ar fi acelea de la Moreşti pe Mureş - jud. Mureş, Şeica Mică - jud. Sibiu, Porumbenii Mici - jud. Harghita, Cipău - jud. Covasna), trebuie privită cu oarecare discernământ, întrucât se ştie că acestea îşi încep evoluţia înainte de venirea gepizilor, şi prin împrumuturile reciproce în ceramică ori obiecte de metal”. (Vasile Chirică, Românii în imperiul avar, cartea a IV-a, capitolul II, nota 1, Regimul noului august Iustinian; în: Nicolae Iorga, Istoria Românilor, vol. II, ed. a II-a, Editura enciclopedică, Bucureşti, 1992, p. 233). De asemenea, unele surse consideră mormintele princiare de la Apahida ca fiind ostrogote, nu gepide (ibidem).
[modifică] Condominiul avaro-gepid
În cele din urmă, în Pannonia gepidă a fost ocupată de longobarzi, care, aliaţi cu avarii turcici, au distrus regatul gepizilor (566). Avarii câştigă în cele din urmă supremaţia în Dacia, iar longobarzii s-au mutat în Italia (568). Resturile gepizilor s-au asimilat avarilor şi altor populaţii.
În secolul al VII-lea, scriitorii bizantini mai foloseau încă pentru zona Oltenia-Banat numele de Gepidia. Ultima menţionare a gepizilor a fost făcută în secolul al IX-lea, când încă mai exista un rest de populaţie gepidă care a supravieţuit ca popor supus avarilor.
[modifică] Situri arheologice gepide în Transilvania
În localitatea Vlaha, o necropolă a fost descoperită în august 2004 cu 202 morminte datând în secolul al VI-lea d.Hr. laolaltă cu piese de ceramică, articole de bronz şi o armură. O altă necropolă bogată în rămăşiţe arheologice a fost descoperită la Miercurea Sibiului. Alte necropole au fost descoperite la Moreşti, judeţul Mureş, Noşlac, judeţul Alba, Brateiu, Sibiu, Şeica Mică, judeţul Sibiu, Timişoara, situl Freidorf (cod NAR 155252.03). La Turda a fost descoperit cel mai mare mormânt germanic gepid numit şi „Franziska”. Alte obiecte de podoabă şi cult gepide au fost descoperite la Someşeni şi Şimleul Silvaniei.
