Gepizi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gepizii au fost un popor de origine balto-germanică consangvin cu goţii, sedentarizaţi pe teritoriul de azi al Transilvaniei, şi a căror prezenţă îndelungată pe teritoriul de azi al României le conferă o desebita importanţă în descifrarea istoriei obscure a României în perioada antichităţii târzii înspre Evul mediu timpuriu.
Patria originara a gepizilor s-a aflat iniţial în regiunea Mării Baltice nu departe de estuarul Vistulei.
Cuprins |
[modifică] Gepizii şi migraţia popoarelor-ul în Dacia post-romană
Gepizii s-au aşezat mai apoi, în decursul periodei aşa numitei migraţii a popoarelor sau Völkerwanderung în nordul Daciei care, după retragerea aureliană, a devenit un teritoriu de tranzit a numeroase etnii. Mai târziu, dupa invazia hunilor (375 - 453) gepizii devin, împreună cu ostrogoţii, vasli si mercenari in oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltata impotriva fostilor lor seniori, hunii. Învingători, ei iau în stăpânire Dacia având se pare consimţământul romanilor, şi în calitate de federaţi ai Imperiului roman.
[modifică] Regatul gepid în Transilvania
Longevivul regat al gepizilor in Transilvania (circa 475-675 e.n.) a fost interpretat de uni istorici ca o "restabilire" a raporturilor federale ale Daciei cu Imperiul Roman, existent pe timpul goţilor. Aşezările gepizilor în Dacia, au fost multiple, concentrate mai ales pe văile râurilor Criş, Mureş, Bega respectiv Timiş extinzându-se pe văile Someşului şi a Arieşului in imediata apropiere a Clujului de azi, la Apahida, localitate care a servit drept capitala al Regatului Gepid in Transilvania. Aici s-a descoperit necropola gepida a căpetaniei princiare gepide creştine Omharus (OMHARIVS, OMARIVΣ, AVD-OMARIVΣ, Audomharjaz, latinizat Omharius). Unii istorici au sugerat că toponimul Ardeal provine de la numele regelui gepid transilvănean Ardarich.
Stăpânirea lor s-a extins asupra părţii centrale a Daciei post-romane până la râul Olt şi Carpaţii răsăriteni, parte care fusese cel mai mult romanizată în timpul dominaţiei romane, în timp ce partea de la est de Olt şi înafara arcului carpatic a devenit, după retragerea hunilor, teritoriu predominant de influenta slavă.
Exceptând Dacia unde îsi aveau capitala regală, gepizii şi-au extins structuriile politice, după evacuarea Panoniei de către ostrogoţi, şi asupra teritoriului de lângă Sirmium şi Singidunum în dreapta Dunării, care fusese teritoriu ostrogot. Aceast nou context geopolitic a generat ostilităţi cu ostrogoţii şi cu Imperiul roman de Răsărit.
Pe de altă parte, prezenţa lor în Transilvania trebuie luată în considerare cu reţinere. "Pe baza descoperirilor arheologice, se poate afirma că gepizii au locuit efectiv doar o mică parte din Dacia Traiană, respectiv în Crişana şi Transilvania, marea lor majoritate rămânând în Câmpia Tisei. Prezenţa lor în aceste zone, atestată de marile aşezări (cum ar fi acelea de la Moreşti pe Mureş - jud. Mureş, Şeica Mică - jud. Sibiu, Porumbenii Mici - jud. Harghita, Cipău - jud. Covasna), trebuie privită cu oarecare discernământ, întrucât se ştie că acestea îşi încep evoluţia înainte de venirea gepizilor, şi prin împrumuturile reciproce în ceramică ori obiecte de metal." (Vasile Chirică, nota 1, la Capitolul II - "Românii în imperiul avar", Cartea a IV-a, "Regimul noului August Iustinian", la volumul II al "Istoriei Românilor" de N. Iorga, ed. a II-a, Ed. Enciclopedica, Bucureşti, 1992, p.233). De asemenea, unele surse consideră mormintele princiare de la Apahida ca fiind ostrogote, nu gepide (ibidem).
[modifică] Condominiumul avaro-gepid
În cele din urmă, în Panonia gepidă a fost ocupată de longobarzi care aliaţi cu cu gepizii, până cu avarii turcici au distrus regatul gepizilor (566). Avarii câştigă în cele din urmă supremaţia în Dacia, iar longobarzii s-au mutat în Italia (568). Resturile gepizilor s-au asimilat avarilor respectiv alanilor şi hazarilor, respectiv kavarilor, acestea din urmă trupe de avangardă ale invadatorilor maghiari care aveau în cele din urmă să anexeze politic Transilvania.
În secolul al VII-lea, scriitorii bizantini, mai foloseau încă pentru Oltenia-Banat numele desuet de Gepidia. Ultima lor menţionare a fost făcută în secolul al IX-lea, când încă mai exista un rest de populaţie gepidă care a supravieţuit ca popor supus avarilor.
[modifică] Situri arheologice gepide în Transilvania
În localitatea Vlaha, Cluj, o necropolă a fost descoperită in August 2004 cu 202 morminte datând in secolul al VI-lea AD laolaltă cu obiecte ca piese de ceramică, articole de bronz şi o armură. O altă necropolă bogată în rămăşiţe arheologice a fost descoperita la Miercurea Sibiului. Alte necropole au fost descoperite la Moreşti, judetul Mureş, Noşlac, judeţul Alba, Brateiu, Sibiu, Şeica Mică, Sibiu County, Timişoara situl Freidorf (cod NAR 155252.03) precum si mai sus amintita necropola royala din Apahida. La Turda a fost decsoperit cel mai amplu mormant germanic gepid numit si "Franziska". Alte obiecte de podoaba si cult gepide au fost descoperite la Someşeni and Şimleul Silvaniei.
