Angola

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Republica Angola
República de Angola
Drapelul Angolei Stema Angolei
Drapel
Imnul naționalAngola Avante!
(Angola înainte!)
Amplasarea Angolei
Capitală Luanda
8°50′S 13°20′E / 8.833°S 13.333°E / -8.833; 13.333
Sistem politic republică prezidențială
 -  Președinte José Eduardo dos Santos
Independență
 -  față de Portugalia 11 noiembrie 1975 
Suprafață
 -  Total 1,246,700 km² (locul 23)
 -  Apă (%) neglijabilă
Populație
 -  Estimare 2009[1] 18.498.000 
 -  Densitate 14.8 loc/km² (locul 199)
PIB (PPC) estimări 2010
 -  Total 107,310 de miliarde $[2] 
 -  Pe cap de locuitor 5.632 $[2] 
PIB (nominal) estimări 2010
 -  Total 85,312 de miliarde $[2] (locul 63)
Gini (2000) 59[3] (ridicat
IDU (2010) 0,403 (slab) (locul 146)
Monedă kwanza (AOA)
Prefix telefonic +244
Fus orar UTC+1
¹ Se vorbește și limbi regionale și limba spaniolă.

Angola este o țară în sud-vestul continentului Africa ce se învecinează cu Namibia, Republica Democrată Congo și Zambia. Angola beneficiază de o largă ieșire la Oceanului Atlantic. Această fostă colonie a Portugaliei este bogată în numeroase resurse naturale, dintre care petrolul și diamantele sunt cele mai importante. Formal, țara are un guvern democratic și e numită Republica Angola sau în (limba portugheză: República de Angola).

Originea și istoria numelui[modificare | modificare sursă]

Numele Angola este o derivare portugheză a cuvântului Bantu N’gola, care era titlul tradițional al regilor Împărăției Quimbundos în secolul XVI, când țara a fost colonizată de către Portugalia.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Principal: Istoria Angolei

Regina Nzinga la negocierile pentru pace cu guvernatorul portughez în Luanda, 1657.

Primii locuitori ai ariei au fost poporul Hoisan. Majoritatea acestei populații a fost înlocuită de către triburi Bantu în perioada migrațiilor Bantu. În 1483, Portugalia a creat baze lângă Râul Congo, zonă în care existau statele Kongo, Ndongo și Lunda. Statul Kongo se întindea din Gabon la nord pănă la Râul Kwanza la sud. În 1575, Portugalia a creat o colonie la Luanda pentru a profita de comerțul cu sclavi. Portughezii au început să controleze coasta teritoriului pe parcursul secolului XVI printr-o serie de tratate și războaie. Ei au format colonia Angola. Olanda a ocupat Luanda în perioada 1641-48.

În 1648 Portugalia a recucerit Luanda și a inițiat o campanie militară pentru cucerirea statelor Kongo și Ndongo, campanie care s-a sfârșit cu victoria Portugaliei în anul 1671. Portugalia nu a preluat controlul administrativ al teritoriilor pe deplin până la începutul secolului XX. În 1951 colonia a fost reorganizată ca o provincie a Portugaliei, numită și Africa occidentală portugheză. Când Portugalia a refuzat să inițieze un proces de decolonizare, trei mișcări pentru independență au apărut:

  • Mișcarea Populară pentru Eliberarea Angolei (Movimento Popular de Libertação de Angola MPLA), cu o bază în Kimbundu și intelectualitatea din Luanda și cu legături cu partide comuniste din Portugalia și Blocul de est;
  • Frontul Național pentru Eliberarea Angolei (Frente Nacional de Libertação de Angola, FNLA), care a deținut o bază etnică în regiunea Bakongo la nord, având legături cu Statele Unite ale Americii și regimul Mobutu în Zair; și
  • Uniunea Națională pentru Independența Totală a Angolei (União Nacional para a Independência Total de Angola, UNITA), condusă de către Jonas Savimbi cu o bază etnică și regională în regiunea Ovimbundu din centrul țării.

După o insurecție anticolonială de 14 ani și eliminarea regimului fascist din Portugalia de către o lovitură militară, partidele naționaliste ale Angolei au început în ianuarie 1975 negocierile cu Portugalia pentru obținerea independenței Angolei. Independența urma să fie declarată în noiembrie a acelui an. Aproape imediat, un război civil a izbucnit între MPLA, UNITA și FNLA, fiecare grupare fiind susținută de către grupări de peste hotare. Africa de Sud a susținut UNITA și a invadat Angola în august 1975 pentru a-și asigura neinterferanța guvernului Angolei în Namibia, teritoriu aflat în acel moment sub controlul Africii de Sud.

Forțe cubaneze au venit să susțină gruparea MPLA în octombrie 1975, reușind să apere capitala, Luanda și să respingă forțele Africii de Sud. MPLA s-a declarat guvernul de facto al țării când independența a fost declarată în noiembrie, cu Agostinho Neto ca primul președinte al țării.

În 1976, FNLA a fost învinsă de către o combinație a forțelor grupării MPLA și soldați cubanezi, lăsând doar MPLA marxistă și UNITA (susținută de către SUA și Africa de Sud) să se lupte pentru putere.

Conflictul a continuat, intensificat de către situația geopolitică a Războiului rece și de abilitatea ambelor partide de a accesa resursele naturale ale Angolei. MPLA utiliza veniturile petrolierelor și UNITA accesa diamantele țării care erau vândute ilegal peste hotare. (LeBillon, 1999).

În 1991, facțiunile au consimțit să transforme Angola într-un stat multipartit, însă după ce președintele José Eduardo dos Santos de la MPLA a câstigat alegerile supravegeate de către ONU, UNITA a refuzat să accepte rezultatul alegerilor, declarând că aceastea au fost fraudate. La scurt timp lupta dintre cele două grupări a reînceput.

În 1994, un acord (protocolul Lusaka) negociat între puterea din Luanda și UNITA a asigurat integrarea membrilor facțiunii rebele în noul guvern. Un guvern pentru uniunea națională a fost instalat în 1997, însă în 1998 luptele au reînceput, cauzând sute de mii de refugiați interni.

Pe data de 22 februarie 2002, Jonas Savimbi, liderul grupării UNITA, a fost omorât și cele două facțiuni au consimțit la oprirea ostilităților. UNITA a fost forțată să renunțe la aripa sa militară și să accepte rolul de principal partid de opoziție. Cu toate că situația politică a țării continuă să se normalizeze, președintele dos Santos încă nu a permis introducerea unui sistem democratic. Printre problemele principale ale țării sunt criza umanitară care a fost cauzată de război, abundența câmpurilor minate și acțiunile grupării care se luptă pentru independența provinciei Cabinda (Frente para a Libertação do Enclave de Cabinda).

Angola, ca și multe țări din Sub-Sahara, este afectată de numeroase boli infecțioase. În aprilie 2005, Angola a fost afectată de infecția virusului Marburg, una din cele mai devastatoare epidemii din istoria statului cu 237 de morți în 261 de cazuri, afectând 7 din cele 18 provincii pe 10 aprilie, 2005.

Politică[modificare | modificare sursă]

Ramura executivă a guvernului este compusă din Președinte, Prim Ministru, și Consiliul Miniștrilor. La acest moment, puterea politică este concentrată în Președinție. Consiliul Miniștrilor, compus din toți miniștrii și vice-miniștrii guvernului, se întâlnește regulat pentru a discuta afacerile politice a țării. Guvernatorii celor 18 provincii sunt numiți de către Președinte. Legea Constituțională din 1992, descrie structura guvernului și declară drepturile și datoriile cetățenilor. Sistemul juridic e bazat pe legea portugheză și cea de cutumă, este slabă și fragmentată, și curțile de justiție funcționează în doar 12 din cele 140 de municipalități. O Curte Supremă îndeplinește funcția de tribunal de apel. La acest moment nu există o Curte Constituțională cu puterea de a analiza constituționalitatea legilor țării.

Războiul civil de 27 de ani a devastat instituțiile politice și economice a țării. ONU estimează că 1,8 million de oameni sunt deplasați în interiorul țării, însă în general e acceptat că 4 milioane de oameni sunt afectați de război. Condițiile de viață zilnice prin toată țara și în special în Luanda (cu o populație de ca. 4 milioane) reflectă lipsa infrastructurii și a multor instituții sociale. Criza economică în care pentru moment se află țara nu permite alocarea fondurilor pentru instituții sociale cruciale. Multe spitale duc lipsă de echipament și medicamente, multe școli nu dețin manuale, și mulți lucrători ai statului nu dețin uneltele necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale.

Președintele a anunțat că alegeri democratice vor avea loc în Septembrie 2008. Aceste alegeri vor fi primele din 1992 și vor selecta noul președinte și noua Adunare Națională.

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Harta Angolei cu diviziunele politice numerotate

Angola este împărțită în 18 provincii:-

Geografie[modificare | modificare sursă]

Harta Angolei
Luanda, capitala Angolei

Angola se învecinează cu Namibia la sud, cu Zambia la est, cu Republica Democrată Congo la nordest, și Oceanul Atlantic se află la vestul țării. Capitala Angolei, Luanda, se află pe coasta atlantică în nordvestul țării.

Angola conține o fâșie aridă pe coastă din Namibia până în Luanda; o regiune umedă în interior; o savană uscată la sudul și sudestul țării; jungle la nord și în Cabinda; Râul Zambezi și afluenții Râului Congo se încep în Angola.

Cabinda[modificare | modificare sursă]

Provincia exclavă Cabinda se învecinează cu Republica Congo și cu Republica Democrată Congo. RDC deține o fâșie de coastă cu o lungime de 60km care separă Angola de Cabinda. Regiunea are o populație de 300.000. Guvernul central a Angolei încă nu a stopat definitiv mișcarea cabindeză pentru independență.

Economie[modificare | modificare sursă]

Economia Angolei se află într-o stare instabilă din cauza războiului îndelungat. În ciuda resurselor sale naturale, PIB-ul țării este unul din cele mai joase în lume. Agricultura de subsistență este cea mai importantă activitate economică în care participă 85% din populație. Producția petrolului formează o parte crucială din economie, în procentaj de 45% din PIB și 90% din exporturi. Controlul industriei petroliere este deținut de Grupul Sonangol, un conglomerat controlat de guvernul statului. În pofida acordului de pace semnat în noiembrie 1994, milioane de mine au rămas pe teritoriul Angolei. De asemenea, violența a rămas o posibilitate în ariile rurale și din această cauză mulți fermieri refuză să se întoarcă la domiciliile lor. Ca rezultat, un procentaj important din produsele alimentare ale țării trebuie să fie importate. Totuși, cu toate că în 1998 a avut loc o intensificare a violenței domestice, economia Angolei a crescut cu 4% în 1999. Guvernul a introdus o nouă valută în 1999, inclusiv o bancnotă de 1 și 5 kwanze. O creștere în producția de petrol promite să ridice economia din 2000, însă continuarea luptelor a descurajat investițiile în alte sectoare. Odată cu stabilirea păcii în 2002, o relație strategică cu China a fost creată, și astfel investiții importante din partea companiilor chineze au fost făcute în economia Angolei, cel mai recent în sectorul metalurgic.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Angola conține trei grupuri etnice principale, fiecare vorbind o limbă Bantu: Ovimbundu 37%, Kimbundu 25%, și Bakongo 13%. Alte grupuri sunt Chokwe (sau Lunda), Ganguela, Nhaneca-Humbe, Ambo, Herero, și Xindunga. 2% din locuitorii țării sunt mestiço (persoane de origină mixtă africană și europeană), și 1% procent din populație este compus din albi, majoritatea fiind de origină portugheză (cu o populație de 30.000). Portugheza este limba oficială și cea mai răspândită limbă din țară, fiind vorbită de către două treimi din populație și cunoscută ca o limbă secundară de mai multe persoane.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Population Forecast to 2060 by International Futures hosted by Google Public Data Explorer
  2. ^ a b c Angola”. International Monetary Fund. http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2011/01/weodata/weorept.aspx?sy=2008&ey=2011&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=614&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2CPPPPC%2CLP&grp=0&a=&pr.x=46&pr.y=4. Accesat la 12 aprilie 2011. 
  3. ^ Gini Index”. World Bank. http://data.worldbank.org/indicator/SI.POV.GINI/. Accesat la 2 martie 2011. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Flag of Angola.svg Subiecte AngolaAngoleziLimba portugheză

Apărare  • Așezări  • Conducători  • Capitala  • Climă  • Cultură  • Demografie  •
 • Drapel  • Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  •
 • Politică  • Sănătate  • Sport  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal  • •