Jderi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Martes)
Salt la: Navigare, căutare
Jderi
Martes
Steinmarder (cropped).jpg
Jder de piatră (Martes foina)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
(neclasificat): Craniata
Supraclasă: Tetrapoda
Clasă: Mammalia
Subclasă: Theria
Infraclasă: Placentalia
Supraordin: Laurasiatheria
Ordin: Carnivora
Subordin: Caniformia
Familie: Mustelidae
Subfamilie: Mustelinae
Gen: Martes
Pinel, 1792
Specii

Jderii (Martes) sunt un gen de animale carnivore arboricole sau terestre din familia Mustelidae, cuprinzând opt specii răspândite în Europa, Asia (vestul Siberiei, Japonia) și în America de Nord. Jderii au blană prețioasă, de culoare cafenie-aurie spre negricioasă, cu corpul de până la 61 cm lungime (cap + trunchi), iar coada de 15-30 cm lungime.

Uzual, jderul, de asemenea este și o denumire comună pentru toate speciile din genul Martes, care sunt asemănătoare cu dihorul sau nevăstuica.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Au o lungime (cap + trunchi) de 34-61 cm; iar coada de 15-30 cm și o greutate de 0,680-2 kg. Longevitatea = 5-10 ani.

Corpul este alungit, zvelt, mlădios. Capul este relativ mare; botul ascuțit. Urechile sunt destul de mari, de formă triunghiulară, cu un vârf rotunjit. Coada lungă și stufoasă; lungimea sa este de aproximativ ½-⅔ din lungimea corpului + capului.

Jderii au o blană de culoare cafenie-aurie spre negricioasă, mai închisă pe picioare și pe vârful cozii; pieptul este gălbui, portocaliu sau alb.

Craniul este îngust și alungit. Formula dentară: I 3/3, C 1/1, P 4/4, M 1/2 = 38. Ultimul premolar și molar superior sunt alungiți transversal.

Sunt animale digitigrade terestre sau arboricole, cu degete scurte, care la picioarele posterioare sunt în parte unite prin membrane. Ghearele, adesea retractile pe jumătate, sunt scurte, ascuțite și curbate.

Comportament[modificare | modificare sursă]

Jderii sunt animale grațioase, solitare, care sunt active atât ziua, cât și noaptea, inclusiv și în timpul iernii. Cu toate acestea, când vremea este nefavorabilă, jderii pot sta retrași în ascunzișurile din scorburi și sub trunchiuri 1-2 zile; uneori, ei migrează la altitudini mai coborâte din regiunile muntoase.

Sunt mamifere arboricole, cea mai mare parte a timpului o petrec în arbori, dar coboară și pe sol. Noaptea, în căutarea hranei, jderii pot parcurge distanțe de 16 km depărtare de culcușurile lor.

Hrana[modificare | modificare sursă]

Jderii vânează singuri. Sunt specii preponderent carnivore, dar care consumă frecvent și fructe. Se hrănesc cu șoareci, șobolani, iepuri, veverițe, pârși, șopârle, păsări (fazani, păsări de curte etc) și chiar iezi de căprioară mici de câteva zile. Consumă însă și broaște, pești, melci, insecte, ouă de pasăre, fructe dulci și zemoase, vâsc, miere, iar atunci când sunt înfometați jderii consumă și cadavre.

Jderul de piatră (beica) face mari daune printre păsările de casă, făcând adevărate masacre printre ele. Omoară una după alta găinile, le taie capul ca și când le-ar fi retezat cu un cuțit, le soarbe doar sângele, și le mănâncă creierii, abia de mai gustă altceva din ele. După ce a făcut o adevărată hecatombă și s-a săturat de sânge, uneori se culcă și doarme în mijlocul orătăniilor omorâte de el. [1]

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

Împerecherea are loc vara, dar din cauza implantării întârziate a ovulelor fecundate, gestația durează 220-290 de zile, astfel că femelele fată abia în primăvara următoare, prin martie-aprilie, câte 1-5 pui golași și orbi, care cântăresc 28 g fiecare.

Puii după 7 săptămâni se acoperă cu blană și după 3 luni ating greutatea adulților și devin independenți. Femelele se pot reproduce din primul an.

Importanța[modificare | modificare sursă]

Jderii din nordul Europei și din Asia au o blană prețioasă de culoare închisă, care a fost mult timp utilizată la confecționarea hainelor de foarte mare valoare. În trecut, jderii erau de mare interes vânătoresc, astăzi se vânează doar în zonele de munte.

Sistematică[modificare | modificare sursă]

Genul Martes cuprinde 8 specii, dintre care 6 în Lumea Veche și 2 în Lumea Nouă. Speciile se deosebesc prin mărime și culoare.

  • Jderul american (Martes americana), este răspândit din Alaska și Canada până în nordul Californiei și în Nevada (S.U.A.)
  • Jderul cu gâtul galben (Martes flavigula), este răspândit în estul Rusiei, Peninsula Coreea, China, în nord-vestul Pakistanului, apoi în Insulele Taiwan, Sumatera, Java și Kalimantan.
  • Jderul de piatră sau pietrarul, beica (Martes foina), este răspândit în Europa centrală,de sud și răsăriteană, până în Himalaya și Tibet, Mongolia și China; în România, în regiunile colinare și montane, cu stâncării
  • Jderul nilgirian (Martes gwatkinsii), este răspândit în sudul Indiei (în munții Nilgiri).
  • Jderul de copac sau jderul de pădure, jderul de scorbură (Martes martes), este răspândit din Anglia traversînd Europa pînă în vestul Siberiei, iar la sudul Europei, în Insulele Corsica, Sardinia, Sicilia, apoi în Munții Caucaz și Elburs; în România, în pădurile de foioase și mai rar în cele de conifere.
  • Jderul japonez (Martes melampus), este răspândit în insulele japoneze: Honshu, Kyushu, Shikoku, Tsushima și introdus în insula Sado, apoi în sudul Peninsulei Coreea și în partea răsăriteană a Chinei
  • Jderul pescar sau jderul pescăresc (Martes pennanti), este răspândit din nord-vestul Canadei (statui Yukon) pînă în Quebec, iar în S.U.A., din nordul Munților Stâncoși spre răsărit, de-a lungul coastei Oceanului Atlantic, până în statul Carolina de Nord.
  • Samurul sau zibelina (Martes zibellina), este originară din Peninsula Scandinavă, Finlanda și vestul Poloniei, astăzi se mai găsesc din Munții Urali până în Kamceatka și Insula Sahalin (Rusia), apoi în Mongolia, nord-estul Chinei, nordul Peninsulei Coreea și Insula Hokkaido (Japonia).

Specii din România și Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

În România și Republica Moldova trăiesc 2 specii de jderi

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ionel Pop, Vasile Homei. Mamifere din România. Editura Științifică. București,1973

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jderi
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Jderi
  • Dumitru Murariu. Din lumea mamiferelor. Volumul II. Mamifere terestre. Editura Academiei Române. 1993
  • Dumitru Murariu, Dan Munteanu. Fauna României. Mammalia, vol. XVI, Fascicula 5 – Carnivora. Editura Academiei Române, București, 2005, 223 p.
  • Mitică Georgescu. Mamiferele sălbatice din România. Editura Albatros, București, 1989
  • Ionel Pop, Vasile Homei. Mamifere din România. Editura Științifică. București,1973
  • Victor Pop. Zoologia vertebratelor. Vol. II. Fasc. 2, Mamiferele. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1962.
  • Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967.
  • Enciclopedia Universală Britannica. Volumul 8. Editura Litera. 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]