Islanda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Lýðveldið Ísland
Republica Islanda
Drapelul Islandei
Drapel
Imn naţional
Lofsöngur
(Imnul)
 
Amplasare a Islandei
 
Capitală
 • Populaţie
 • Coordonate
Reykjavík
117.099 (2007)
64°08′00″N 21°56′00″V / <span class="geo-dec geo" title="Maps, aerial photos, and other data for 64.133333 Eroare de expresie: operator * neaşteptat">64.133333, Eroare de expresie: operator * neaşteptat
Limbă oficială islandeză (de facto)
Sistem politic republică
Ólafur Ragnar Grímsson
Geir Haarde
Independenţă
– autonomie
– suveranitate
– republică
din Danemarca
1 februarie 1904
1 decembrie 1918
17 iunie 1944
Suprafaţă
 • Totală
 • % apa
Loc 107
103.000 km²
2,7
Populaţie
 • Totală
 • Densitate
Loc 172
309.699
2,9 loc./km²
PIB (nominal)
 • Total (2005)
 • PIB per capita
Loc 90
$15,9 de miliarde
$52.764
PIB (PPC)
 • Total (2005)
 • PIB per capita
Loc 135
$10,5 de miliarde
$35.586
IDU (2004) 0,960 (loc 2) – înalt
Monedă coroană islandeză (ISK) = 100 aurar
Fus orar UTC
Domeniu internet .is
Prefix telefonic +354
Prefix radiofonic TFA-TFZ
Siglă pentru maşini IS
Cod ISO 352 / ISL / IS
Membru al: ONU, OTAN, AELS, Consiliul Nordic
Toate statele lumii

Islanda, oficial Republica Islanda (islandeză Ísland sau Lýðveldið Ísland, AFI: [ˈliðvɛltɪð ˈistlant]) este o ţară din Europa de Nord, care cuprinde insula Islanda şi insuliţe sale periferice pe partea nordică a Oceanului Atlantic între restul Europei şi Groenlanda. Este cea mai mică ţară nordică după populaţie şi cea penultimă după suprafaţă — are aproximativ 313.000 de locuitori şi 103.000 km² de suprafaţă. Capitala Islandei şi cel mai mare oraş al său este Reykjavík.

Cuprins

[modifică] Istorie

Islanda a fost colonizată în secolole IX şi Secolul X de scandinavi, celţi, irlandezi şi scoţieni.

Íslendingabók (Libellus Islandorum sau Cartea Islandezilor), scrisă în 1122-1133 pretinde că norvegianul Ingólfur Arnarsona fost primul localnic (colonist, ocupant) al Islandei, în Reykjavík, în anul 870. Familiile au fost însoţite de servitori şi sclavi, o parte din ei fiind Celţi sau Picţi din Scoţia şi Irlanda (cunoscuţi de către nordici şi drept Oamenii din Vest - Norse). Conform anumitor scrieri literare, Călugării Irlandezi ar fi trăit în Islanda înainte de aşezarea locuitorilor nordici, dar nu s-a descoperit nici o dovadă arheologică. Erik cel Roşu, sau Eirikur Þorvaldson, a fost exilat pentru crimă în 980, şi a început explorarea dincolo de partea de vest a insulei. El a format prima aşezare în Groenlanda, în jurul acestei perioade, numind zona, conform legendei, pentru a atrage noi colonizatori. Fiul lui Erik, Leifr Eiriksson, pune piciorul în America în cele din urmă, în jurul anului 1000. Cu toate că se spune că a fost deviat de la ruta stabilită, mult mai probabil este că era în căutarea teritoriului indicat (decoperit) de Bjarni Herjólfsson cu câţiva ani mai devreme. Se consideră că el a întemeiat o colonie la L'Anse aux Meadows în Newfoundland, care a supravieţuit doar timp de un an. Alte două tentative de colonizare întreprinse de către fratele său s-au finalizat cu eşec.

Islandezii sunt foarte mândri de parlamentul lor, care este, de altfel, primul din lume. Acest parlament, pe care l-au numit Althing, a fost înfiinţat în anul 930.

Islanda a rămas independentă timp de 300 de ani, după care a intrat succesiv sub suzeranitatea Norvegiei, apoi a Danemarcei.

Islanda a redevenit independentă în 1944, după ce Regatul Islandei, în uniune personală cu Danemarca, a devenit republică. (vezi Althingul Islandez)

[modifică] Geografie

Teritoriul ţării reprezintă un podiş de bazalt (alt. 640-760 m), din care se ridică circa 100 de conuri vulcanice, dintre care mulţi sunt activi, aproximativ 130 (Hekla, Laki, Vatnajökull 2000 m (gheţarul cu cel mai mare volum de gheaţă din Europa, 900 m pătură groasă), Hofsjökull, 1765 m, Mýrdalsjökull, 1450 m); gheizere şi izvoare fierbinţi, gheţari masivi. Câmpiile ocupă zonele restrânse de litoral. Râuri: Blanda, Jökulsá, Skjálfandafljót, Þjórsá, Hvítá. Lacuri glaciare: Þingvellir, Thoris. Clima maritimă blândă. Vegetatie de tundră, plantaţii de conifere. Fauna: diverse specii de păsări, peşti, balene.

[modifică] Politică

Politica Islandei este una executată de un sistem parlamentar al unei republici practicând o democraţie reprezentativă cu partide multiple, având puterea divizată (ca în majoritatea republicilor moderne) în trei entităţi, puterea executivă, puterea legislativă şi cea puterea juridică.

Puterea executivă este exercitată de un prim ministru, care este liderul guvernului într-un sistem politic multi-partid. Puterea legislativă este exercitată primordial de către parlamentul Islandei, Althing, respectiv în parte de către guvern. În timp ce puterea legislativă este parţial împărţită în republica insulară, puterea juridică este total independentă de executiv şi legislativ.

[modifică] Economie

[modifică] Industrie

Principalele ramuri industriale sunt: pescuitul (locul 1 pe glob la cantitatea de peşte pescuită/loc.) şi prelucrarea peştelui, industria metalurgică (pentru neferoase), industria energetică (bazată pe resurse naturale: hidrocentrale, centrale geotermice). Produce: nave, ciment, conserve, ulei de balenă, confecţii, echipamente electrice, îngrăşăminte şi produse alimentare.

Aproape 20% din forţa de muncă este ocupată în domeniul pescuitului sau al procesării peştelui. Pescadoarele folosesc plase foarte mari pentru a pescui peştele de pe fundul oceanului. Bărcile cu motor, mai mici, folosesc deseori undiţe lungi pentru pescuit. Unele au firul lung de până la 16 km, având circa 20.000 de cârlige. Principalele specii de peşte pescuite sunt codul şi heringul.

Industria cea mai importantă a Islandei este cea procesatoare de peşte. Mici fabrici de procesare se găsesc de-a lungul coastei, iar în Reykjavik şi Sglufj"rdhur există refrigeratoare mari. Majoritatea peştelui este uscat, sărat sau îngheţat pentru a fi exportat. O parte din peştele proaspăt este pus la gheaţă şi trimis în Marea Britanie şi Germania.

Alte industrii produc: ciment, confecţii, echipamente electrice, îngraşăminte şi produse alimentare. Aproape o treime din lucrătorii industriali sunt femei. Guvernul islandez îşi dezvoltă industria cu ajutorul celorlalte ţări. În 1968, o companie americană a construit o fabrică de diatomită (un mineral folosit în filtrele industriale). O fabrică de aluminiu construită de suedezi a intrat în producţie la începutul anilor 1970.

Islanda are afaceri prospere şi în domeniul editorial. Islanda are patru ziare: cel mai mare, Morgunbladid, a fost fondat în 1913.

[modifică] Agricultură

Ramuri principale: creşterea animalelor (pentru carne şi lapte), legumicultura în sere, vânatul.

Aproximativ 15% din populaţie sunt fermieri. Islanda are cam 5.300 de ferme împraştiate în regiunile de câmpie. Majoritatea fermierilor cresc oi (pentru lână, carne şi piei) şi vite (pentru produse din lapte). Cresc de asemenea mici cai islandezi. Principala recoltă este fânul, pe care fermierii îl folosesc pentru a hrăni animalele. Fermierii pot strânge două sau trei recolte de fân, datorită ploilor abundente şi zilelor lungi din timpul verii. Fermierii mai cultivă şi rădăcinoase, ca guliile şi cartofii. Din 1930, fermierii şi-au construit sere lângă izvoarele termale. Apele termale încalzesc serele, şi astfel fermierii pot cultiva roşii şi alte legume, flori, viţă de vie şi chiar banane.

[modifică] Comerţ

Exportă peşte şi produse din peşte, carne, produse lactate, piei, lână, aluminiu.

Importă maşini, echipamente şi utilaje industriale, combustibili, produse alimentare. Comerţ exterior cu: Marea Britanie, Franţa, Germania, SUA, Danemarca, Olanda, Japonia ş.a.

Islanda are foarte puţine resurse naturale, şi doar 1% din suprafaţa sa poate fi cultivată. Dar apele teritoariale sunt bogate în peşte. Islanda depinde foarte mult de vânzările de peşte şi de produse din peşte pentru a importa aparatură electrocasnică, fructe şi legume, echipamente industriale şi materii prime. Partenerii săi comerciali sunt: Danemarca, Germania, Marea Britanie, Norvegia, Suedia şi Statele Unite ale Americii. Islanda a devenit membră EFTA (European Free Trade Association) în 1970.

[modifică] Transporturi şi comunicaţii

Căi ferate: În Islanda nu există căi ferate. Se circulă mai mult cu autobuze, automobile şi avioane.

Transporturi rutiere: În Islanda există 12.500 km de căi rutiere şi, în medie, o maşină la două persoane. Exceptând străzile principale din oraşe, drumurile sunt acoperite cu pietriş. Circulaţia auto se efectuează pe partea dreaptă a drumului. Starea generală a drumurilor şi infrastructurii este foarte bună. Limitele de vitezã admise: 50 km/h în interiorul localităţilor şi 90 km/h, în afara localităţilor.

Transporturi aeriene: Icelandair, compania aeriană naţională, asigură zboruri regulate europene şi transatlantice. Există două aeroporturi internaţionale, la Reykjavik şi Keflavik.

Transporturi navale: Principalele porturi islandeze sunt: Akranes, Akureyri, Hafnarfj"rdur, Osarfj"rdur, Keflavik, Reykjavik şi Siglufj"rdur .

Comunicaţii: Majoritatea gospodăriilor din Islanda dispun de un telefon, un televizor şi, cel puţin, un radio. Comunicaţiile Islandei cu restul lumii se realizează prin cablu telegrafic şi prin radiotelefonie.

[modifică] Turism

Turismul este o parte importanta a economiei islandeze,generand circa o treime din PIB.Cei mai multi turisti provin din Marea Britanie si Germania , dar si din tarile scandinave si S.U.A. Turistii sunt atrasi de atractiile naturale ale Islandei (ghetari,ghezere,ape geotermale),dar si de activitatile pe care cei ce activeaza in domeniul turismului le pun la dispozitia turistilor : petreceri tematice , excursii asistate pe ghetari sau in zonele salbatice din interiorul tarii,precum si de diferitele festivaluri,cum ar fi "zilele noptilor albe" (in luna iulie) , cand soarele nu apune deloc , sau zilele noptilor arctice , cand soarele nu rasare deloc (in luna februarie). Printr-un sistem foarte bine pus la punct,Islanda ajunge sa atraga anual un numar de turisti de doua ori mai mare decat propria populatie.

[modifică] Demografie

  • Rata populaţiei urbane: 92%
  • Durata medie de viaţă: 81 ani
  • Natalitatea: 15,3‰ (anul 2000)

[modifică] Cultură

[modifică] Muzică

Deşi Islanda este o ţara micǎ, a produs câţiva artişti de renume internaţional, cei mai cunoscuţi fiind Björk şi Sigur Rós.

[modifică] Patrimoniu mondial

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO este înscris următorul obiectiv din Islanda:

  • Parcul naţional „Thingvellir” (2004)

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Islanda


Subiecte Islanda --- Islandezi --- Limba islandeză

Apărare  • Aşezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •
 • Economie  • Educaţie  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Oraşe  • Politică  •
 • Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal  • •

Unelte personale
În alte limbi