Islanda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ísland
Islanda

Islanda
Drapelul Islandei Stema Islandei
Drapel
Imnul naționalLofsöngur
(Imnul)
Amplasarea Islandei
Capitală Reykjavík
64°08′00″N 21°56′00″V / 64.13333°N 21.93333°V / 64.13333; -21.93333
Limbi oficiale islandeză (de facto)
Sistem politic republică
Formare Independență
Suprafață
 -  Total 103,001 km² 
 -  Apă (%) 2,7
Populație
 -  Recensământ  320.060 (2012) (locul 172)
 -  Densitate 3,1 loc/km² 
PIB (nominal) estimări 2005
 -  Total $15,9 de miliarde (locul 90)
IDU (2004) Green Arrow Up Darker.svg 0,960 (înalt) (locul 2)
Monedă coroană islandeză (ISK)
Prefix telefonic 354
Domeniu Internet .is
Fus orar UTC

Islanda (islandeză Ísland, AFI: [ˈistlant]) este o țară insulară din Europa de Nord, care cuprinde insula Islanda și insulițele sale periferice pe partea nordică a Oceanului Atlantic între restul Europei și Groenlanda. Este cea mai mică țară nordică după populație și cea penultimă după suprafață — are aproximativ 313.000 de locuitori și 103.000 km² de suprafață. Capitala Islandei și cel mai mare oraș al său este Reykjavík.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Islanda a fost colonizată în secolele al IX-lea și al X-lea de scandinavi, celți, irlandezi și scoțieni.

Íslendingabók (Libellus Islandorum sau Cartea Islandezilor), scrisă în 1122-1133 pretinde că norvegianul Ingólfur Arnarson a fost primul localnic (colonist, ocupant) al Islandei, în Reykjavík, în anul 870. Familiile au fost însoțite de servitori și sclavi, o parte din ei fiind celți sau picți din Scoția și Irlanda (cunoscuți de către nordici și drept Oamenii din Vest - Norse). Conform anumitor scrieri literare, călugării irlandezi ar fi trăit în Islanda înainte de așezarea locuitorilor nordici, dar nu s-a descoperit nicio dovadă arheologică. Erik cel Roșu, sau Eirikur Þorvaldson, a fost exilat pentru crimă în 980, și a început explorarea dincolo de partea de vest a insulei. El a format prima așezare în Groenlanda, în jurul acestei perioade, numind zona, conform legendei, pentru a atrage noi colonizatori. Fiul lui Erik, Leifr Eiriksson, pune piciorul în America în cele din urmă, în jurul anului 1000. Cu toate că se spune că a fost deviat de la ruta stabilită, mult mai probabil este că era în căutarea teritoriului indicat (descoperit) de Bjarni Herjólfsson cu câțiva ani mai devreme. Se consideră că el a întemeiat o colonie la L'Anse aux Meadows în Newfoundland, care a supraviețuit doar timp de un an. Alte două tentative de colonizare întreprinse de către fratele său s-au finalizat cu eșec.

Islandezii sunt foarte mândri de parlamentul lor, care este, de altfel, primul din lume. Acest parlament, pe care l-au numit Althing, a fost înființat în anul 930.

Islanda a rămas independentă timp de 300 de ani, după care a intrat succesiv sub suzeranitatea Norvegiei, apoi a Danemarcei.

Islanda a redevenit independentă în 1944, după ce Regatul Islandei, în uniune personală cu Danemarca, a devenit republică.

În 2008 banca centrală a țării este naționalizată și țara intră în faliment. Cetățenii protestează în fața Parlamentului cerând demisia guvernului și organizarea unor noi alegeri. Printr-un referendum național, 93% dintre participanți refuză plata datoriei de 3,5 miliarde de euro către Olanda și Marea Britanie. Cetățenii dau jos conducerea țării și 25 de cetățeni apolitici sunt aleși din 522 candidați. Poporul scrie o nouă Constituție.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Teritoriul țării reprezintă un podiș de bazalt (alt. 640–760 m), din care se ridică circa 100 de conuri vulcanice, dintre care multe sunt active, aproximativ 130 (Hekla, Laki, Vatnajökull 2000 m (ghețarul cu cel mai mare volum de gheață din Europa, 900 m pătură groasă), Hofsjökull, 1765 m, Mýrdalsjökull, 1450 m); gheizere și izvoare fierbinți, ghețari masivi. Câmpiile ocupă zonele restrânse de litoral. Râuri: Blanda, Jökulsá, Skjálfandafljót, Þjórsá, Hvítá. Lacuri glaciare: Þingvellir, Thoris. Clima maritimă blândă. Vegetatie de tundră, plantații de conifere. Fauna: diverse specii de păsări, pești, balene.

Politică[modificare | modificare sursă]

Politica Islandei este una executată de un sistem parlamentar al unei republici practicând o democrație reprezentativă cu partide multiple, având puterea divizată (ca în majoritatea republicilor moderne) în trei entități, puterea executivă, puterea legislativă și puterea juridică.

Puterea executivă este exercitată de un prim-ministru, care este liderul guvernului într-un sistem politic multi-partid. Puterea legislativă este exercitată primordial de către parlamentul Islandei, Althing, respectiv în parte de către guvern. În timp ce puterea legislativă este parțial împărțită în republica insulară, puterea juridică este total independentă de executiv și legislativ.

Economie[modificare | modificare sursă]

Industrie[modificare | modificare sursă]

Principalele ramuri industriale sunt: pescuitul (locul 1 pe glob la cantitatea de pește pescuită/loc.) și prelucrarea peștelui, industria metalurgică (pentru neferoase), industria energetică (bazată pe resurse naturale: hidrocentrale, centrale geotermice). Produce: nave, ciment, conserve, ulei de balenă, confecții, echipamente electrice, îngrășăminte și produse alimentare.

Aproape 20% din forța de muncă este ocupată în domeniul pescuitului sau al procesării peștelui. Pescadoarele folosesc plase foarte mari pentru a pescui peștele de pe fundul oceanului. Bărcile cu motor, mai mici, folosesc deseori undițe lungi pentru pescuit. Unele au firul lung de până la 16 km, având circa 20.000 de cârlige. Principalele specii de pește pescuite sunt codul și heringul.

Industria cea mai importantă a Islandei este cea procesatoare de pește. Mici fabrici de procesare se găsesc de-a lungul coastei, iar în Reykjavik și Siglufjörður există refrigeratoare mari. Majoritatea peștelui este uscat, sărat sau înghețat pentru a fi exportat. O parte din peștele proaspăt este pus la gheață și trimis în Marea Britanie și Germania.

Alte industrii produc: ciment, confecții, echipamente electrice, îngrașăminte și produse alimentare. Aproape o treime din lucrătorii industriali sunt femei. Guvernul islandez își dezvoltă industria cu ajutorul celorlalte țări. În 1968, o companie americană a construit o fabrică de diatomită (un mineral folosit în filtrele industriale). O fabrică de aluminiu construită de suedezi a intrat în producție la începutul anilor 1970.

Islanda are afaceri prospere și în domeniul editorial. Islanda are patru ziare: cel mai mare, Morgunbladid, a fost fondat în 1913.

Agricultură[modificare | modificare sursă]

Ramuri principale: creșterea animalelor (pentru carne și lapte), legumicultura în sere, vânatul.

Aproximativ 15% din populație sunt fermieri. Islanda are cam 5.300 de ferme împraștiate în regiunile de câmpie. Majoritatea fermierilor cresc oi (pentru lână, carne și piei) și vite (pentru produse din lapte). Cresc de asemenea mici cai islandezi. Principala recoltă este fânul, pe care fermierii îl folosesc pentru a hrăni animalele. Fermierii pot strânge două sau trei recolte de fân, datorită ploilor abundente și zilelor lungi din timpul verii. Fermierii mai cultivă și rădăcinoase, ca guliile și cartofii. Din 1930, fermierii și-au construit sere lângă izvoarele termale. Apele termale încalzesc serele, și astfel fermierii pot cultiva roșii și alte legume, flori, viță de vie și chiar banane.

Comerț[modificare | modificare sursă]

Exportă pește și produse din pește, carne, produse lactate, piei, lână, aluminiu.

Importă mașini, echipamente și utilaje industriale, combustibili, produse alimentare. Comerț exterior cu: Marea Britanie, Franța, Germania, SUA, Danemarca, Olanda, Japonia ș.a.

Islanda are foarte puține resurse naturale, și doar 1% din suprafața sa poate fi cultivată. Dar apele teritoariale sunt bogate în pește. Islanda depinde foarte mult de vânzările de pește și de produse din pește pentru a importa aparatură electrocasnică, fructe și legume, echipamente industriale și materii prime. Partenerii săi comerciali sunt: Danemarca, Germania, Marea Britanie, Norvegia, Suedia și Statele Unite ale Americii. Islanda a devenit membră EFTA (European Free Trade Association) în 1970.

Transporturi și comunicații[modificare | modificare sursă]

Căi ferate: În Islanda nu există căi ferate. Se circulă mai mult cu autobuze, automobile și avioane.

Transporturi rutiere: În Islanda există 12.500 km de căi rutiere și, în medie, o mașină la două persoane. Exceptând străzile principale din orașe, drumurile sunt acoperite cu pietriș. Circulația auto se efectuează pe partea dreaptă a drumului. Starea generală a drumurilor și infrastructurii este foarte bună. Limitele de viteză admise: 50 km/h în interiorul localităților și 90 km/h, în afara localităților.

Transporturi aeriene: Icelandair, compania aeriană națională, asigură zboruri regulate europene și transatlantice. Există două aeroporturi internaționale, la Reykjavik și Keflavik.

Transporturi navale: Principalele porturi islandeze sunt: Akranes, Akureyri, Hafnarfjörður, Keflavik, Reykjavik și Siglufjörður.

Comunicații: Majoritatea gospodăriilor din Islanda dispun de un telefon, un televizor și, cel puțin, un radio. Comunicațiile Islandei cu restul lumii se realizează prin cablu telegrafic și prin radiotelefonie.

Turism[modificare | modificare sursă]

Turismul este o parte importantă a economiei islandeze, generând circa o treime din PIB. Cei mai mulți turiști provin din Marea Britanie și Germania, dar și din țările scandinave și S.U.A. Turiștii sunt atrași de atracțiile naturale ale Islandei (ghețari, gheizere, ape geotermale), dar și de activitățile care sunt puse la dispoziția turiștilor : petreceri tematice, excursii asistate pe ghețari sau în zonele sălbatice din interiorul țării, precum și de diferitele festivaluri, cum ar fi "zilele nopților albe" (în luna iulie), când soarele nu apune deloc, sau zilele nopților arctice, când soarele nu răsare deloc (în luna februarie). Printr-un sistem foarte bine pus la punct, Islanda atrage anual un număr de turiști de două ori mai mare decât propria populație.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Reykjavík, cea mai mare zonă metropolitană din Islanda, care, cu o populație de 200.000 de locuitori, compune 64% din populația Islandei.

Populația inițială a Islandei era de origine nordică și celtică. Acest lucru este evident din dovezile literare care datează din perioada colonizării, precum și din studii științifice ulterioare, cum ar fi analizele genetice sau cele ale grupelor de sânge. Un astfel de studiu genetic a indicat că majoritatea bărbaților care au imigrat la început erau de origine nordică, în vreme ce majoritatea femeilor erau de origine celtică.[1]

Islanda dispune de date genealogice extensive care datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea, precum și date fragmentare care merg până în epoca colonizării. Compania biofarmaceutică deCODE genetics a finanțat înființarea unei baze de date de genealogie care încearcă să acopere toți locuitorii cunoscuți ai Islandei, considerând că această bază de date, Íslendingabók, este o unealtă valoroasă pentru efectuarea de cercetări asupra bolilor genetice, dată fiind relativa izolare a populației islandeze.

Se crede că populația insulei a fluctuat între 40.000–60.000 în perioada dintre prima colonizare și mijlocul secolului al XIX-lea. În acea perioadă, iernile reci, depunerile de cenușă vulcanică și ciuma bubonică au afectat de mai multe ori numărul locuitorilor.[2] Conform Bryson (1974), au existat 37 de ani de foamete în Islanda în perioada dintre 1500 și 1804.[3] Primul recensământ a fost efectuat în 1703 și din el a rezultat o populație de 50.358 de locuitori. După devastatoarele erupții ale vulcanului Laki în perioada 1783–84, populația a ajuns la un minim de circa 40.000.[4] Îmbunătățirea condițiilor de viață a declanșat o creștere demografică rapidă începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, de la circa 60.000 de locuitori în 1850 până la 320.160 în 2012.[5]

Proiecții ale populației viitoare a Islandei
An Minim Mediu Maxim
2010 317.630
2015 324.524 325.015 325.483
2020 338.177 341.046 343.836
2025 349.863 356.790 363.847
2030 360.119 371.730 383.930
2035 368.846 385.626 403.593
2040 375.865 398.217 422.579
2045 380.957 409.389 440.851
2050 384.254 419.356 458.657
2055 385.991 428.323 476.255
2060 386.547 436.548 493.800
Sursa: Statistics Iceland[6]

În decembrie 2007, 33.678 de persoane (13,5% din totalul populației) trăitoare în Islanda erau născute în străinătate, între aceștia numărându-se și copii ai unor părinți islandezi care trăiau în alte țări. 19.000 de oameni (6% din populație) dețin cetățenie a altei țări. Polonezii constituie de departe cea mai mare minoritate națională, și încă mai formează majoritatea forței de muncă străine. Circa 8.000 de polonezi trăiesc astăzi în Islanda, dintre care 1.500 în Reyðarfjörður unde formează 75% din forța de muncă angajată la construcția uzinei de aluminiu Fjarðarál.[7] Creșterea recentă a imigrației a fost pusă pe seama unei penurii de forță de muncă, penurie cauzată de creșterea puternică a economiei la acea vreme, în vreme ce restricțiile asupra persoanelor din țările est-europene aderate la UE și Zona Economică Europeană în 2004 au fost ridicate. Mari proiecte de construcție în estul Islandei, cum ar fi Hidrocentrala Kárahnjúkar, au adus mulți oameni a căror ședere este cel mai probabil temporară. Mulți imigranți polonezi au plecat în 2008 din cauza crizei financiare din Islanda.[8]

Colțul sud-vestic al Islandei este regiunea cu cea mai mare densitate a populației. Acolo se află capitala Reykjavík, cea mai nordică capitală din lume. Cele mai mari orașe din afara zonei metropolitane Reykjavík sunt Akureyri și Reykjanesbær, deși al doilea este relativ aproape de capitală.

Circa 500 de islandezi sub conducerea lui Erik cel Roșu au colonizat Groenlanda, amestecându-se cu locuitorii paleo-Eskimoși la sfârșitul secolului al X-lea.[9] Populația totală a atins un maxim de circa 5.000 și a dezvoltat instituții independente înainte de a dispărea în preajma anului 1500.[10] Din Groenlanda, ei au lansat expediții de colonizare în Vinland, dar aceste tentative de colonizare a Americii de Nord au fost abandonate din cauza ostilității popoarelor indigene. Emigrația în Statele Unite și Canada a început în anii 1870. Astăzi, Canada are peste 88.000 de locuitori de origine islandeză.[11] Există și peste 40.000 de americani de origine islandeză, așa cum arăta recensământul din SUA din 2000.[12]

Urbanizare[modificare | modificare sursă]

Cele mai mari zone urbane ale Islandei sunt:

Limba[modificare | modificare sursă]

Limba oficială, scrisă și vorbită, a Islandei este islandeza, o limbă nord-germanică provenită din nordica veche. Ea a evoluat mai puțin față de această limbă decât orice altă limbă nordică, păstrând cel mai mult din inflexiunile verbale și substantivale, și a dezvoltat vocabular nou în special pe baza rădăcinilor autohtone, neîmprumutând din alte limbi. Rămâne singura limbă vorbită care mai păstrează runa Þ. Cea mai apropiată limbă de islandeză este feroeza. Limbajul islandez al semnelor a fost recunoscut oficial ca limbă minoritară în 2011. În educație, utilizarea sa în rândul comunității surdo-muților din Islanda este reglementată de Ghidul Național de Curriculum.

Engleza este vorbită de mulți locuitori ca a doua limbă. Daneza este și ea înțeleasă și vorbită. Studierea ambelor limbi este parte din curricula școlare obligatorii.[13] Alte limbi străine vorbite de localnici sunt germana, norvegiana și suedeza. Daneza este mai des vorbită într-o formă ușor de înțeles pentru suedezi și norvegieni—fiind adesea denumită skandinavíska (scandinavă) în Islanda.[14]

În loc de a folosi numele de familie, așa cum este obiceiul în toate țările Europei continentale și în insulele Britanice, islandezii folosesc patronimele sau matronimele. Acestea urmează numelui de botez al persoanelor, cum ar fi Elísabet Jónsdóttir ("Elísabet, fiica lui Jón") sau Ólafur Katrínarson ("Ólafur, fiul lui Katrín"). În consecință, cartea de telefon din Islanda este organizată alfabetic după numele de botez.

Religia[modificare | modificare sursă]

Biserică în satul Hellnar, în sudul peninsulei Snæfellsnes.

Islandezii se bucură de libertatea religiei, în conformitate cu constituția Islandei, deși Biserica Islandei, de cult luteran, este biserica statului. Registrul Național ține evidența afilierilor religioase ale fiecărui cetățean islandez. În 2005, islandezii erau împărțiți pe grupuri religioase după cum urmează:[15]

  • 80,7% membri ai Bisericii Naționale a Islandei.
  • 6,2% membri ai organizațiilor religioase neînregistrate sau fără vreo afiliere înregistrată.
  • 4,9% membri ai Bisericilor Luterane Libere din Reykjavík și Hafnarfjörður.
  • 2,8% înregistrați ca nefăcând parte din niciun grup.
  • 2,5% membri ai Bisericii Romano-Catolice, Dioceza de Reykjavík.

Restul de 2,9% conține alte 20–25 de grupuri creștine, circa 1% făcând parte din organizații religioase necreștine. Există circa 100 de evrei în Islanda. Cea mai mare grupare necreștină este Ásatrúarfélagið, un grup neopăgân.[16]

Numărul practicanților este relativ scăzut,[17][18] ca și în alte țări nordice. Statisticile de mai sus reprezintă numărul administrativ de membri ai organizațiilor religioase, ceea ce nu reflectă în mod necesar credințele populației Islandei. Conform unui studiu publicat în 2001, 23% din locuitori sunt atei sau agnostici.[19]

Cultură[modificare | modificare sursă]

Muzică[modificare | modificare sursă]

Deși Islanda este o țară micǎ, a produs câțiva artiști de renume internațional, cei mai cunoscuți fiind Björk și Sigur Rós.

Patrimoniu mondial[modificare | modificare sursă]

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO este înscris următorul obiectiv din Islanda:

  • Parcul național „Thingvellir” (2004)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Helgason et al. 2000
  2. ^ Tomasson 1980: 63
  3. ^ "Expectations of life: a study in the demography, statistics, and history of world mortality". Henry Oliver Lancaster (1990). Springer. p.399. ISBN 0-387-97105-X
  4. ^ "The eruption that changed Iceland forever" [Erupția care a schimbat Islanda pentru totdeauna]. BBC News. 16 aprilie 2010.
  5. ^ Statistics Iceland
  6. ^ Cifre compilate din website-ul Statistics Iceland
  7. ^ ICELAND: Migration Appears Here Too – IPS”. Ipsnews.net. http://www.ipsnews.net/news.asp?idnews=35572. Accesat la 10 februarie 2010. 
  8. ^ Europe | Iceland faces immigrant exodus”. BBC News. 21 octombrie 2008. http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/7680087.stm. Accesat la 10 februarie 2010. 
  9. ^ Tomasson, Richard F. (1977). „A Millennium of Misery: The Demography of the Icelanders”. Population Studies (Population Investigation Committee) 31 (3): 405–406. doi:10.2307/2173366. PMID 11630504. 
  10. ^ The Fate of Greenland's Vikings”. Archaeology.org. 28 februarie 2000. http://www.archaeology.org/online/features/greenland/. Accesat la 10 februarie 2010. 
  11. ^ Ethnocultural Portrait of Canada Highlight Tables, 2006 Census. http://www12.statcan.ca/english/census06/data/highlights/ethnic/pages/Page.cfm?Lang=E&Geo=PR&Code=01&Data=Count&Table=2&StartRec=1&Sort=3&Display=All&CSDFilter=5000. Accesat la 30 iunie 2008. 
  12. ^ Select a Race, Ethnic, or Ancestry Group”. U.S. Census Bureau. http://factfinder.census.gov/servlet/SAFFFactsCharIteration?_event=&geo_id=01000US&_geoContext=01000US&_street=&_county=&_cityTown=&_state=&_zip=&_lang=en&_sse=on&ActiveGeoDiv=&_useEV=&pctxt=fph&pgsl=010&_submenuId=factsheet_2&ds_name=DEC_2000_SAFF&_ci_nbr=539&qr_name=DEC_2000_SAFF_A1010&reg=DEC_2000_SAFF_A1010%3A539&_keyword=&_industry=. Accesat la 10 februarie 2010. 
  13. ^ Icelandic Language”. Iceland Trade Directory. icelandexport.is. http://www.icelandexport.is/english/about_iceland/icelandic_language/. Accesat la 22 aprilie 2010. 
  14. ^ Heimur – Útgáfufyrirtækið”. Heimur.is. http://www.heimur.is/heimur/leit/frettir/Default.asp?ew_1_a_id=138249. Accesat la 8 iulie 2009. 
  15. ^ CIA – The World Factbook – Iceland”. Demographics. United States Government. 20 iulie 2006. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ic.html. Accesat la 6 august 2006. 
  16. ^ Statistics Iceland – Statistics " Population " Religious organisations”. statice.is. http://www.statice.is/?PageID=1180&src=/temp_en/Dialog/varval.asp?ma=MAN10001%26ti=Populations+by+religious+organizations+1990%2D2007++%26path=../Database/mannfjoldi/Trufelog/%26lang=1%26units=Number. Accesat la 10 februarie 2010. 
  17. ^ University of Michigan News Service”. Umich.edu. 10 decembrie 1997. http://www.umich.edu/news/index.html?Releases/1997/Dec97/chr121097a. Accesat la 26 ianuarie 2010. 
  18. ^ Religion < People and Society < Iceland.is – Gateway to Iceland”. Iceland.is. Arhivat din original la 1 martie 2005. http://wayback.vefsafn.is/wayback/20050301181136/www.iceland.is/people-and-society/Religion/. Accesat la 26 ianuarie 2010. 
  19. ^ Froese 2001

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Islanda


Flag of Iceland.svg Subiecte IslandaIslandeziLimba islandeză

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •
 • Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică  •
 • Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal  • •