Tratatul de la Berlin (1878)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la tratatul semnat în 1878. Pentru alte tratate semnate la Berlin, vedeți Tratatul de la Berlin.
Participanţii la Congresul de la Berlin tablou.

Tratatul de la Berlin (13 iunie S.V. 1 iunie13 iulie S.V. 1 iulie 1878) a fost tratatul internațional care a pus capăt Războiului Ruso-Turc din anii 1877–1878. El avea menirea de a revizui prevederile păcii de la San Stefano și a reduce astfel influența obținută prin aceasta de Imperiul Rus în Balcani. Prin acest tratat semnat în urma Conferinței de la Berlin s-a recunoscut de jure independența României, Serbiei și Muntenegrului.

Sud-estul Europei după Tratatul de la Berlin din 1878

Participanții la conferință[modificare | modificare sursă]

Cele 7 puteri europene participante au fost: Germania, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Franța, Imperiul Otoman, Italia și Rusia, iar cel care a dat dovadă de abilitate diplomatică deosebită și care a influențat decisiv luarea hotărârilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck.

Tratatul de pace de la Berlin avea în vedere ca toți participanții să ia în considerare aportul României pe plan militar, la câștigarea Războiului de Independență al României din 1877-1878 care consfințea independența României. Deși se angaja să respecte toate prevederiile tratatului, Rusia a luat în considerare alipirea unor teritorii istorice care aparținuseră României:Județul Cahul, Județul Ismail și Județul Bolgrad astăzi parte componentă a Ucrainei din anul 1991, după dezmembrarea Uniunii Sovietice.

Prevederile Tratatului de la Berlin[modificare | modificare sursă]

Franța era slăbită după 1871. Londra și Parisul erau dezinteresate de evoluția politică a spațiului balcanic. Singurele țări care puteau reprezenta o contrapondere față de influența rusă și frână al expansionsmului adoptat de Petersburg erau Germania și Austro-Ungaria. În ciuda încordatelor relații cu Viena, nu numai din pricina Transilvaniei, dar și din cea a chestiunii Dunării și a raporturilor comerciale, guvernul liberal al lui I. C. Brătianu s-a apropiat treptat de Puterile Centrale, ajungându-se în 1883 la semnarea unui tratat de alianță cu Austro-Ungaria, la care au aderat apoi Germania și Italia.

Prevederi teritoriale[modificare | modificare sursă]

Bulgaria după Tratatul de la Berlin din 1878

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

1. "Tricolorul", nr. 1288, din 18.06.2008 (ediția electronică).