Istoria evreilor în Republica Moldova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Evreii (în ebraică יְהוּדִים) sunt o minoritate etnică din Republica Moldova, numărând 4.867 persoane la recensământul din 2004 sau 0,12 din totalul populației.

În mare parte evreii locuiesc în orașele mari: Chișinău (54,4% din numărul total de evrei), Tiraspol (11,8%), Bălți (8,4%), Bender (7,9%), precum și în alte orașe mai mici (17,5%).

Istorie[modificare | modificare sursă]

În secolul al XV-lea, evreii sefarzi - negustori, au început a folosi Basarabia în calitate de traseu comercial între Marea Neagră și Polonia. Evreii s-au statornicit în această regiune provocând creșterea numărului de oameni în comunități, în partea centrală și nordică a Moldovei de Est (Basarabiei). Comunități evreiești de asemenea au fost descoperite în partea sudică a Basarabiei în secolul XVI.

Către secolul al XVIII-lea, câteva colonii evreiești fixe s-au statornicit la hotarele orașelor. În secolele XVIII și XIX, evreii au participat activ la comerțul local, precum și la fabricarea băuturilor alcoolice.

Către anexarea din 1812, în Basarabia (Moldova de Est) locuia o comunitate evreiască constantă ca număr, care număra în jurul a 20.000 de oameni. Erau 16 școli evreiești în număr de 2.100 de elevi și 70 de sinagogi (biserici evreiești). Regiunea a devenit centru al literaturii în limbile ebraică și idiș. În anul 1836, populația evreiască a crescut până la 94.045 oameni, iar către anul 1897 deja număra 228.620 de evrei, locuitori ai Basarabiei (11,8% din toată populația). Către sfârșitul secolului XIX, evreii constituiau circa jumătate din populația Chișinăului, în număr de 125.000 oameni.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, evreii Basarabiei (Moldovei de Est) nu au fost supuși acțiunii decretelor dure ale Rusiei, îndreptate împotriva evreilor. Către anul 1835, când Basarabia începea treptat să piardă autonomia și acțiunile de rusificare se înmulțeau, legile rusești îndreptate împotriva evreilor s-au aplicat și asupra evreilor basarabeni. În anii 1869, 1879, și 1891 au fost emise decrete despre exilarea evreilor din diferite orașe.

Victimele pogromului de la Chișinău din 1903

În timpul guvernării Imperiului Rus în Basarabia, în perioada Zilelor de Paști, la 6-7 aprilie 1903, au fost asasinați 49 de evrei, circa 500 au fost răniți, au fost grav deteriorate sute de case și prăvălii evreiești în timpul pogroamelor petrecute în Chișinău. Circa 2.000 de familii evreiești au rămas fără adăpost.

În Chișinău, al doilea pogrom al comunității evreiești a avut loc la 19 - 20 octombrie 1905, în timpul căruia 19 evrei au fost asasinați și 56 au fost răniți. De această dată, câțiva evrei au organizat detașamente de autoapărare, pentru a-și apăra comunitatea. Renumita poezie a Ве-Ir ha-Haregah (În orașul de masacru), autor Haim Nahman Bialik, a fost scrisă după a doilea masacru al comunității evreiești din Chișinău. În general, pogroamele din 1903 și 1905 au influențat puternic comunitatea evreiască din Basarabia (Moldova de Est), deoarece mii de evrei au emigrat în Statele Unite.

Între 1918 și 1940, după Marea Unire România a instituit controlul asupra Basarabiei (Moldovei de Est). În această perioadă evreilor le-a fost permis să deschidă școli medii și primare, cu instruirea în limbile ebraică și idiș. Astfel, în 1922, în Basarabia erau circa 140 de școli evreiești. În această perioadă existau de asemenea 13 spitale evreiești și aziluri bătrânești. Către anul 1920, populația evreiască din Moldova de Est (Basarabia) număra circa 267.000 de oameni. Cu toate că numărul de cetățeni evreiești continua să crească, multe comunități au simțit pe pielea proprie dușmănia și prigonirea împotriva evreilor. Slăbirea economiei Basarabiei la fel a influențat negativ asupra populației evreiești; însă, ei au primit ajutorul asigurat de către Comitetul American Unit de Distribuire.

În anii 30 a fost înregistrat punctul maxim al vieții evreiești din Basarabia (Moldova de Est). Către 1935, 40 de comunități evreiești s-au unit în Uniunea Comunităților Evreiești din Basarabia.

În anul 1940, urmare a pactului expansionist germano-sovietic Ribbentrop-Molotov, Basarabia a revenit sub controlul URSS, care îndată a exilat mii de evrei, bănuiți în neloialitate în Gulaguri în Siberia.

După invazia Germaniei și României asupra Uniunii Sovietice în 1941, România din nou a preluat controlul asupra Basarabiei la 23 iulie 1941. În perioada războiului, zeci de mii de evrei au fost împușcați în masă, deportați în ghetouri, și lagăre de concentrare pe teritoriul Basarabiei și Ucrainei. Un număr mare de evrei basarabeni au fost deportați în Transnistria sau masacrați de armata română, jandarmeria română[necesită citare] și de subdiviziunile germane de „curățare” Einsatzgruppe D. Comunitatea evreiască a Chișinăului a fost complet exterminată, și anume soldații Armiei române număru 4 și Armiei germane număru 11[necesită citare] au exterminat 53.000 din 65.000 locuitorii evrei ai orașului.

Statul Israel, a decernat titlul „Om evlavios al păcii” la 53 de cetățeni ai României și ai Republicii Moldova pentru că și-au pus în pericol viața, salvând evrei în timpul Holocaustului.

În august 1944, Statul Sovietic din nou a obținut controlul asupra Basarabiei, care a fost numită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, cu capitala în Chișinău.

În anul 1979, în RSS Moldovenească trăia o populație evreiască de 80.100 locuitori, iar numai după zece ani numărul s-a micșorat la 65.800, cu majoritatea trăind în Chișinău. În prezent în Republica Moldova au mai rămas 4.867 de evrei (2004) locuind în orașele mari.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Dinamică[modificare | modificare sursă]

An Populație  % din tot. pop.  % creștere/desc.
1817 19.500 4,0%
1856 79.000 8,0% 305,1%
1889 180.918 11,1% 129,1%
1897 228.668 11,8% 26,4%
1930 204.858 7,2% 10,4%
1959 95.107 3,2% 53,6%
1970 98.072 2,7% 3,1%
1979 80.127 2,0% 18,3%
1989 65.672 1,5% 18,0%
2004 4.867 0,1% 92,6%

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]