Limba romani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Limba romani
Romani ćhib
Vorbită în Vorbitorii limbii romani sunt răspândiți în toată lumea, mai ales în Europa și America
Număr de vorbitori 4,8 milioane (aproximativ jumătate din membrii etniei romilor)
Clasificare
Indo-Europene
Statut oficial și codificare
Limbă recunoscută oficial în Șuto Orizari (Republica Macedonia), Suedia
Organ de reglamentare nu este reglementară
ISO 639-2 rom
SIL ROM
Răspândire în lume
Răspândirea dialectelor europene
Răspândirea dialectelor europene
Această pagină poate conține caractere Unicode

Limba romani (numită și rromani[1][2] sau țigănească;[3] autonim: rromani ćhib) este limba vorbită de romi. Limba face parte din grupul indic, ramura indo-ariană a limbilor indo-europene, fiind similară cu limbi precum punjaba și hindi.

În toată lumea, sunt aproximativ 4,8 milioane de vorbitori de romani, țara cu cei mai mulți vorbitori fiind România (273.500 de persoane), urmată de Slovacia (253.943). Alte țări unde numărul de vorbitori este peste 100.000 sunt Cehia, Bulgaria și Ungaria. În termeni de procente din populația țărilor, Slovacia este pe primul loc cu 4,8% populație vorbitoare de limbă romani; România este pe locul 6, cu 1,2%.

Istoric[modificare | modificare sursă]

„istoria adevărată a rasei țigănești se află în studiul idiomului lor”
—Alexandre Paspati, Studii asupra țiganilor

În opinia[4] lui Angus Fraser, cele mai bune trei studii ale limbii romani sunt:

  • Alexandre Paspati, Studii asupra țiganilor, Constantinopol, 1870;
  • John Sampson, Dialectul țiganilor din Țara Galilor, 1926;
  • O. Gjerdman, E. Ljungberg, Limbajul țiganului căldărar Johan Dimitri Taikon din Suedia, 1963.

Paspati a început să-și strângă materialul despre țiganii nomazi în anii 1850 studiind limba în corturile lor devenind cu timpul un prieten înțelegător al acestora. Denumirea prescurtată a dialectului pe care l-a înregistrat este „varietatea greacă”.

Sampson a început în 1894 să-și strângă materialul pe parcursul a trei decenii. Dialectul înregistrat s-a păstrat într-o formă puțin alterată comparativ cu celelalte dialecte țigănești din Anglia.

Suedezii Gjerdman și Ljungberg au înregistrat în anii 1940 dialectul țiganilor căldărari vorbit de un colon care a călătorit prin multe țări europene[5].

Apartenența limbii romani la grupul indic a fost recunoscută la sfârșitul secolului al XVIII-lea în mod independent de mai mulți filologi (Carl Gotthilf Büttner, Johann Christian Christoph Rüdiger, Peter Pallas , William Marsden) când au descoperit cca. 400 de rădăcini care au paralele în alte limbi din grupul indic.[6] După unele ipoteze, limba romani s-a desprins din migrația indo-ariană principală înainte de pătrunderea pe subcontinentul indian. Ea se aseamănă cu multe limbi indice moderne indicând că limba romani datează probabil din timpuri post-sanscritice.

Există două curente principale cu privire la originea teritorială a limbii romani. Unu dintre ele susține că provine din partea de nord-vest a Indiei sau având origine dardică. Sampson, unul din susținătorii acestui curent, afirmă că părăsirea acelor ținuturi a avut loc la sfârșitul secolului al IX-lea e.n. Celălalt curent, reprezentat de Sir Ralph Turner, cu o argumentație mult mai convingătoare, susține că limba romani aparținea inițial grupului central de limbi și că trăsăturile fonologice și lexicale dardice sau nord-vestice sunt rezultatul unei migrații ulterioare, probabil înainte de anul 250 î.e.n., din zona centrală către nord-vest. Totuși, în urma unor cercetări recente, lingvistul american Terrence Haufmann susține că proto-țiganii au pătruns în teritoriile iraniene înainte de anul 300 î.e.n probabil din cauza incursiunilor lui Alexandru cel Mare în nord-vestul Indiei în anii 327-326 î.e.n[7].

Primele cuvinte scrise în romani dateaza din anul 1547[8], când englezul Andrew Borde publică în The First Boke of the Introduction of Knowledge sub forma unor mostre de „grai egiptean” treisprezece expresii uzuale în limba romani, folosindu-se de cunoștințele superficiale ale unui informator. Unele cuvinte romani sunt folosite ca argou în limbile cu care a venit în contact. De exemplu, în limba română: baros/barosan,[9] a hali,[10] mișto,[11] a mangli,[12] a șuti,[13] biștari.[14]

Dialecte[modificare | modificare sursă]

În funcție de țara în care s-au stabilit populațiile de romi, limba vorbită a împrumutat cuvinte din limbile dominante în regiunile respective. Dialectele limbii romani s-au diferențiat mult unele de altele, înțelegerea reciprocă nefiind totdeauna posibilă între vorbitori ai unor dialecte diferite.

Standardizare[modificare | modificare sursă]

Procentajul vorbitorilor de limba romani printre Romii din România

În unele țări, precum România, Suedia sau Serbia s-au făcut eforturi de standardizare a limbii romani. În România, eforturile de standardizare sînt în primul rând rezultatul muncii lui Gheorghe Sarău, care a alcătuit o variantă purificată a limbii romani, folosită acum în învățământ. La nivelul anului 2002, în România pentru aproximativ 15.000 de copii de etnie romă se preda limba romă.[15]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gheorghe Sarău, Curs de limba rromani, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000
  2. ^ Ministerul Educației și Cercetării, Programa pentru limba și literatura rromani maternă, București, 2004
  3. ^ Noul dicționar explicativ al limbii române, Editura Litera Internațional, 2002
  4. ^ Angus Fraser, Țiganii, Editura Humanitas, București, 2010, p. 18
  5. ^ Angus Fraser, Țiganii, Editura Humanitas, București, 2010, p. 19
  6. ^ Marius Sala, Ioana Vintilă-Rădulescu, Limbile lumii, Mică enciclopedie, Ed. ștințifică și enciclopedică, București, 1981, p. 245
  7. ^ Angus Fraser, Țiganii, Editura Humanitas, București, 2010, p. 29
  8. ^ Angus Fraser, Țiganii, Editura Humanitas, București, 2010, p. 17
  9. ^ http://dexonline.ro/definitie/baros
  10. ^ http://dexonline.ro/definitie/hali
  11. ^ http://dexonline.ro/definitie/mi%C8%99to
  12. ^ http://dexonline.ro/definitie/mangli
  13. ^ http://dexonline.ro/definitie/suti
  14. ^ http://dexonline.ro/definitie/bi%C8%99tar
  15. ^ http://www.linguapax.org/congres04/pdf/halwachs.pdf

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marius Sala, Ioana Vintilă-Rădulescu, Limbile lumii, Mică enciclopedie, Ed. ștințifică și enciclopedică, București, 1981

Legături externe[modificare | modificare sursă]