Albania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Acest articol se referă la statul din Europa de Sud. Pentru statul antic din Caucaz, vezi Albania din Caucaz.

Republika e Shqipërisë
Republica Albania

Republika e Shqipërisë


Drapel	Stemă

Deviză: Ti Shqipëri më jep nder më jep emrin shqipëtar
(Albania, dă-mi onoare, dă-mi nume albanez)

Imn: Hymni i Flamurit
(Imnul pentru drapel)

Capitală
(și cel mai mare oraș)

Tirana
41°20′N 19°48′E / 41.333, 19.8

- Președinte Bamir Topi

- Prim Ministru Sali Berisha

Independență

- față de Imperiul Otoman 28 noiembrie 1912

Suprafață

- Total 28.748 km² (locul 143)

- Apă (%) ~4.7

Populație

- Recensământ Iulie 2010 2.986.952

- Densitate 111.1 loc/km² (locul 63)

PIB (PPC) estimări 2010

- Total 23.6 miliarde USD^[1]

- Pe cap de locuitor 7 380 USD^[1]

PIB (nominal) estimări 2009

- Total 12.224 miliarde USD^[1]

- Pe cap de locuitor 3 837 USD^[1]

Gini (2005) 26.7^[2] (Scăzut)

IDU (2010) ▲ 0.719^[3] (Înalt) (locul 69)

Monedă lek albanez (ALL)

Fus orar UTC + 1

- Ora de vară (ODV) UTC + 2

modifică

Albania (albaneză Shqipëria) este o țară în sud-estul Europei, având granițe cu Muntenegru în nord, Kosovo în nord-est, Macedonia în est, Grecia în sud, Marea Adriatică în vest și Marea Ionică în sud-vest. Este un stat democrat, având denumirea oficială Republica Albania - Republika e Shqipërisë. Este situată la mai puțin de 72 km de Italia, peste strâmtoarea Otranto care leaga Marea Adriatică de Marea Ionică. Albania este un membru al Organizației Națiunilor Unite, NATO, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Consiliul Europei, Organizația Mondială a Comerțului, Organizația Conferinței Islamice și unul dintre membrii fondatori ai Uniunii pentru Mediterana. Albania a fost un potențial candidat la aderarea in Uniunea Europeană începând cu ianuarie 2003, și este aplicat în mod oficial pentru aderarea la UE la data de 28 aprilie 2009. Albania este o democrație parlamentară și o economie de tranziție. Capitala Albaniei, Tirana, adăpostește aproximativ 895.000, din cei 3,6 milioane de locuitori ai țării, și este, de asemenea, capitala financiară a țării. Reforma pieței libere a dat liber investițiilor străine, în special dezvoltarii infrastructurii energiei și transporturilor.

[modificare] Istorie

Pentru detalii, vezi: istoria Albaniei.

În aria cunoscută astăzi ca Albania au existat oameni de la începutul istoriei. Primii locuitori ai regiunii făceau parte dintr-un grup pre-indo-european care ocupa coasta mediterană. Aceste grupuri au lăsat doar puține rămășițe fizice, care sunt concentrate în ariile coastei. Triburi proto-elenice au înlocuit aceste popoare în Grecia, sudul Macedoniei și sudul Albaniei. Acest proces a fost completat în al doilea deceniu î.Hr. și nu a afectat părțile nordice și centrale ale Albaniei, o arie marcată de un vacuum (vid) politic în această perioadă. Istoriografii propun diverse variante pentru originea ilirilor. Unii insistă că ilirii sunt descendenții poporului pre-indo-european pelasgian, însă majoritatea savanților insistă că ei au făcut parte dintr-un val ulterior de invazii indo-europene. Prezența lor poate fi identificată începând cu 900 î.e.n.

Cultura greacă a fost influențată de cultura iliră. Unele colonii ilire antice au existat pe teritoriul de azi al Albaniei.

După ce regiunea a fost cucerită de către Imperiul Roman, Iliria a fost reorganizată ca o provincie romană, Illyricum, care apoi a fost reorganizată în Dalmația și Panonia, majoritatea teritoriului de azi al Albaniei fiind inclus în Dalmația. Mai târziu, regiunea a fost controlată de Imperiul Bizantin. După mai multe secole, numele Illyria a început să fie utilizat mai rar pentru a denumi regiunea. În evul mediu, numele Albania a început să fie întrebuințat mai des în raport cu regiunea Albaniei moderne. Teritoriul Albaniei a devenit o parte a Imperiului Otoman în 1478, după o perioadă îndelungată de rezistență militară sub comanda lui Gjergj Kastrioti Skanderbeg, eroul național al Albaniei.

După primul război balcanic, Albania și-a declarat independența față de Imperiul Otoman în 1912, devenind un principat. După 1928, țara a fost condusă de către Regele Zog I până în 1938 când a devenit o posesiune a Italiei.

Comuniștii au preluat controlul țării în timpul celui de-al doilea război mondial în noiembrie 1944, sub liderul rezistenței, Enver Hoxha. Din 1945 până în 1990 Albania a avut unul din cele mai represive guverne din Europa. Partidul comunist a fost creat în 1941 susținut de către Uniunea Partidelor Bolșevice. Toți care s-au opus partidului au fost eliminați. Enver Hoxha a devenit liderul acestui partid. Pe cursul mai multor decenii, Hoxha a creat și a distrus relații cu Belgrad, Moscova, și China, mereu în intersul său propriu. Țara a fost izolată, întâi de vest și apoi chiar și de estul comunist.

În 1985, Enver Hoxha a murit și Ramiz Alia l-a înlocuit. Inițial, Alia a încercat să urmeze calea lui Hoxha, însă în Europa de est schimbări profunde deja se începuseră: Mihail Gorbaciov a apărut în Uniunea Sovietică cu glasnost și perestroika. Regimul totalitar a fost presat de către Statele Unite, Europa și opoziția poporului. După ce Nicolae Ceaușescu a fost executat în Revoluția din 1989, Alia a înțeles că el putea să fie următorul dacă nu implementa schimbări radicale. El a semnat Tratatul de la Helsinki (care fusese semnat de către alte țări în 1975) care garanta unele drepturi umane. El a permis pluralismul politic, și cu toate că partidul său a câștigat în alegerile din 1991, era clar că schimbările nu pot fi oprite. În alegerile generale din 1992, Partidul Democrat a luat 62% din voturi.

În alegerile generale din iunie 1996, Partidul Democrat a încercat să câștige o majoritate absolută și a manipulat rezultatele. În 1997, frauda a șocat întregul guvern și s-au început proteste. Multe orașe au fost controlate de către cetățeni înarmați. Această anarhie și rebeliune a permis Partidului Socialist să câștige alegerile din 1997.

Totuși stabilitatea nu s-a întors imediat în anii după protestele din 1997. Lupta pentru putere în interiorul Partidului Socialist a condus la o serie de guverne cu scurtă durată. În 1998 și 1999 mii de refugiați din Kosovo au intrat în Albania. În iunie, 2002, un candidat de compromis, Alfred Moisiu, un fost general și ministru al apărării, a fost ales urmașul Președintelui Meidani. În alegerile parlamentare din iulie 2005, Sali Berisha, liderul Partidului Democrat a revenit la putere, în mare parte datorită luptelor interne ale socialiștilor și a unei serii de scandaluri despre corupția guvernului socialist al lui Nano.

Începând cu anul 1990, Albania se orientează înspre vest, fiind acceptată în Consiliul Europei și cerând statut de membru în NATO. Mulți muncitori albanezi continuă să emigreze în Grecia, Italia și America de Nord. Albania, la fel ca și alte state ex-comuniste, se află la moment într-o stare de tranziție de la un guvern totalitar și o economie controlată de stat la o piață liberă și un sistem de guvernare democratic.

[modificare] Politică

Pentru detalii, vezi: politica Albaniei.

Șeful statului este președintele, care este ales de către Kuvendi, sau Adunarea Republicii Albania în fiecare cinci ani. Partea principală a celor 140 de mebri a adunării sunt aleși în fiecare 4 ani. 100 din membrii parlamentului sunt aleși de către toți cetățenii țării printr-un vot direct, și ceilalți 40 de membri sunt aleși printr-un sistem proporțional. Șeful guvernului este Prim Ministrul care este asistat de către un consiliu de miniștri. Consiliul Miniștrilor este ales de către Prim Ministru și este întărit de o majoritate simplă de 71 de voturi a Adunării.

[modificare] Diviziuni administrative

Pentru detalii, vezi: Provinciile Albaniei.

Albania este împărțită în 12 provincii (județe) și în 36 rrethe (districte). Capitala, Tiranë, are un statut special. Districtele sunt:

25 Mirditë
26 Peqin
27 Përmet
28 Pogradec
29 Pukë
30 Sarandë
31 Shkodër
32 Skrapar
33 Tepelenë
34 Tiranë
35 Tropojë
36 Vlorë

Vezi și: Categorie:Orașe în Albania

[modificare] Geografie

Harta fizică a Albaniei

Albania are un teritoriu preponderent deluros și muntos. Cel mai înalt munte, Korab din districtul Dibra, are o înălțime de 2,753 m. Țara are o climă continentală, cu ierni reci și veri calde.

În afara capitalei Tirana, cu 800.000 de locuitori, orașele principale sunt Durrës, Elbasan, Shkodër, Gjirokastër, Vlorë și Korçë.

[modificare] Economie

Albania este țara europeană unde a persistat cel mai mult economia centralizată și statalizată de tip comunist. Economia Albaniei a fost bazată pe agricultură, minerit și siderurgie, care din cauza lipsei comerțului exterior și al aproape inexistentei infrastructuri în decada anilor '90 a dus la o prăbușire a economiei. Tehnologia Albaniei fiind învechită, indicatorii economici scăzând drastic, producția industrială scăzând la jumătate, abandonul fostelor întreprinderi de stat au determinat ca mulți dintre cetățenii Albaniei să migreze în țările vestice, preponderent în învecinata Italie. În agricultură prin retrocedarea pământurilor la cetățeni a scăzut productivitatea semnificativ, aceștia făcând o agricultură pentru gospodăria proprie, de subzistență. În ultima perioadă s-a revigorat puțin industria grea și s-au extins zonele agricole irigate datorită investitorilor străini, a crescut parcul agricol și s-a dezvoltat sectorul bancar. Una dintre principalele probleme în dezvoltarea economică a Albaniei o constzituie criminalitatea organizată care asociate cu traficul de droguri și de arme către Europa și SUA împiedică atragerea investitorilor străini și dezvoltarea economiei.

[modificare] Demografia

Albanezi în port popular

În anul 2007, Albania avea o populație de 3,6 milioane locuitori. Speranța de viață era de 77 de ani iar numărul mediul de copii pentru o femeie era de 2,03. 86,5% din populație este alfabetizată. Jumătate din populația activă a Albaniei se ocupă de agricultură ceea ce conferă Albaniei un caracter rural. 37% dintre locuitori locuiesc în zona urbană iar 63% în cea rurală.

Din punct de vedere etnic Albania este o șară destul de omogenă având o importantă majoritate albaneză-95% dintre locuitori. Cea mai importantă minoritate este cea greacă însumând 3% dintre locuitori, această cifră este contestată de statul elen care susxține că în Albania ar fi în jur de 12% greci. Restul de 2% este alcătuit din romi, slavi macedoneni, aromâni, sârbi, etc.

Tirana este capitala și singurul oraș albanez care numără peste 100.000 locuitori, respectiv 700.000. celelalte orașe cu mai mult de 50.000 locuitori sunt:Elbasan (70.000), Durrës(82.000), Vlorë (63.000) și Shkodër (71.000).

Zonele de răspândire a dialectelor şi graiurilor limbii albaneze

Singura limbă oficială și cea mai des vorbită este limba albaneză care este o limbă indo-europeană, despre proveniența căreia există două teorii, una zicând că ar fi urmașa limbii vechilor iliri și a doua zicând că ar fi urmașa limbilor daco-tracice datorită numeroase cuvinte care se regăsesc doar în albaneză și limba română. Limba albaneză are două dialecte și numeroase graiuri: dialectul gheg și dialectul tosk, hotarul care desparte arealul de răspândire a celor două dialecte este râul Shkumbini.

[modificare] Religie

Nu există statistici oficiale în privința afilierii religioase a poporului albanez. În anul 1967 a fost interzise practicile religioase și închise bisericile și moscheile. Din anul 1990 s-a dispus din nou deschiderea lăcașurilor de cult și sunt acceptate din nou ritualurile religioase.

Conform statisticilor efectuate de Operation World, 41.48% dintre locuitorii Albaniei sunt creștini, dintre care 24% aparținând Bisericii Ortodoxe Albaneze și 38.7% musulmani.^[4]

Conform unui studiu demografic realizat de Pew Research Center procentajul musulmanilor este 79,9% iar restul în majoritate creștini. ^[5]

Islamul a fost introdus în Albania după cucerirea acesteia de Imperiul Otoman în secolul XIV. Credincioșii musulmani sunt împărțiți între credincioși sunni și bektashi. Bektashi este un ordin care a pătruns în albania prin intermediul ienicerilor albanezi care deserveau oastei sultanului și care sub acoperământul islamului practicau ritualuri păgâne.