Albania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la statul din Europa de Sud. Pentru statul antic din Caucaz, vedeți Albania din Caucaz.
Republica Albania
Republika e Shqipërisë
Drapelul Albaniei Stema Albaniei
Drapel Stemă
DevizăTi Shqipëri më jep nder më jep emrin shqipëtar
(Albania, dă-mi onoare, dă-mi nume albanez)
Imn

Hymni i Flamurit
(Imnul pentru drapel)
Amplasarea Albaniei
Localiazarea Albaniei pe continentul European
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Tirana
41°20′N 19°48′E / 41.333°N 19.800°E / 41.333; 19.800
Limbi oficiale albaneză
Grupuri etnice  95% albanezi,[1]
3–6% greci,[1][2][3]
2% alții[1]
Sistem politic republică
 -  Președinte Bujar Nishani
 -  Prim Ministru Edi Rama
Independență
 -  față de Imperiul Otoman 28 noiembrie 1912 
Suprafață
 -  Total 28.748 km² (locul 143)
 -  Apă (%) ~4,7
Populație
 -  Recensământ 2011 2.831.741[4] 
 -  Densitate 111,1 loc/km² (locul 63)
PIB (PPC) estimări 2010
 -  Total 23,6 miliarde USD[5] 
 -  Pe cap de locuitor 7 380 USD[5] 
PIB (nominal) estimări 2009
 -  Total 12.224 miliarde USD[5] 
 -  Pe cap de locuitor 3 837 USD[5] 
Gini (2005) 26.7[6] (Scăzut
IDU (2010) 0.719[7] (Înalt) (locul 69)
Monedă lek albanez (ALL)
Prefix telefonic +355
Domeniu Internet .al
Fus orar UTC + 1
 -  Ora de vară (ODV) UTC + 2

Albania (în albaneză Shqipëri/Shqipëria), oficial denumită Republica Albania (în albaneză Republika e Shqipërisë, pronunțat ɾɛpuˈblika ɛ ʃcipəˈɾiːs; în dialectul Gheg: Republika e Shqipnísë), este un stat suveran din sud-estul Europei. Se învecinează cu Muntenegru la nord-vest, cu Kosovo la nord-est, cu Macedonia la est și cu Grecia la sud și sud-est. Are ieșire la Marea Adriatică spre vest, și la Marea Ionică spre sud-vest. Se află la mai puțin de 72 km de Italia, de care o desparte strâmtoarea Otranto ce leagă Marea Adriatică de Marea Ionică. Albania este membră a ONU, NATO, a OSCE, a Consiliului Europei, a Organizației Mondiale a Comerțului, a Organizației pentru Cooperare Islamică și unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Mediteranei. Albania este recunoscută din ianuarie 2003 drept potențial candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană, și și-a depus oficial candidatura pentru aderare la 28 aprilie 2009.[8]

Albania este o democrație parlamentară, cu economie în tranziție către economia de piață. Capitala Albaniei, Tirana, este locuită de 421.286 dintre cei 2.831.741 de locuitori.[9] Reformele economice au deschis țara către investițiile străine, în special în domeniul dezvoltării energetice și a infrastructurii de transport.[10][11][12] Albania a fost clasată pe locul 1 în lista efectuată de Lonely Planet cu primele 10 țări de vizitat în 2011.[13]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele de Albania este numele țării în latina medievală. În limba vorbită de localnici, țara se numește Shqipëri. În greaca medievală, țara se numește Albania (greacă Ἀλβανία), existând și variantele Albanitia, Arbanitia.

Numele provine probabil de la tribul iliric al albanilor, consemnat de Ptolemeu, geograful și astronomul din Alexandria care a alcătuit o hartă în 150 e.n.[14] care arată orașul Albanopolis[15] (aflat la nord-est de Durrës).

Numele poate fi o continuare a numelui unei așezări medievale denumite Albanon și Arbanon, deși nu este sigur că este vorba despre același loc.[16] În Istoria sa scrisă în 1079–1080, istoricul bizantin Mihail Attaliates a fost primul care i-a denumit pe Albanoi ca participanți la o revoltă împotriva Constantinopolului în 1043 și pe Arbanitai ca supuși ai ducelui de Dyrrachium.[17] În Evul Mediu, albanezii și-au denumit țara Arbër sau Arbën, iar pe ei înșiși Arbëresh sau Arbnesh.

Încă din secolul al XVI-lea, toponimul Shqipëria și etnonimul Shqiptarë au înlocuit treptat Arbëria și Arbëresh. Deși cei doi termeni sunt interpretați popular ca însemnând „țara vulturilor” și respectiv „copiii vulturilor”, ei de fapt provin de la adverbul shqip, care înseamnă „în înțelegere”.[18][19]

Sub Imperiul Otoman, Albania a fost oficial Arnavutluk, iar locuitorii ei arnăuți (oficial, Arnavutlar). Acești termeni sunt încă utilizați în limba turcă și în documentele oficiale ale Turciei.[20] Cuvântul este considerat a fi o metateză din cuvântul arvanit, termenul grecesc folosit pentru a-i desemna pe albanezi.[21]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Istoria Albaniei a ieșit din etapa preistorică în secolul al IV-lea î.e.n., odată cu primele atestării ale denumirii de Iliria în istoriografia greco-romană. Teritoriul Albaniei moderne nu are un echivalent în antichitate, el fiind cuprins în provinciile romane Dalmația, Macedonia (și anume Epirus Nova), și Moesia Superior. Teritoriul a rămas sub control roman (bizantin) până la migrațiile slave din secolele V-VII d.Hr., și a fost integrată în Imperiul Bulgar în secolul al IX-lea.

Nucleul teritorial al statului albanez s-a format în evul mediu, sub numele de Principatul Arbër și apoi Regatul Albaniei. Primele menționări ale poporului albanez ca etnie distinctă datează din aceeași perioadă. În secolul al XV-lea, a existat o serie de confruntări între albanezii conduși de Skanderbeg și Imperiul Otoman aflat în expansiune. La scurt timp după moartea lui Skanderbeg, după victoria otomană în asediul din 1478 Shkoderului, rezistența albaneză organizată a încetat și țara a devenit pașalâc turcesc. A rămas sub control otoman ca parte a provinciei Rumelia până în 1912, când a fost proclamată independența primului stat independent albanez. Formarea conștiinței naționale albaneze datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și se înscrie în fenomenul mai larg de formare a națiunilor pe terioriul Imperiului Otoman.

Prima organizație care s-a opus divizării Albaniei și a cerut autonomie sporită a fost Liga de la Prizren, formată la 1 iunie 1878, în Prizren, Kosovo. Liga de la Prizren a folosit forța militară pentru a împiedica anexarea nordului Albaniei la Muntenegru și Serbia, și sudul Albaniei la Grecia la Congresul de la Berlin. După mai multe lupte cu trupele muntenegrene, liga a fost forțată să cedeze Ulcinj Muntenegrului, după care a fost învinsă de o armată otomană trimisă de sultan pentru a împiedica autonomia Albaniei.[22] Răscoalele din 1910-1912, și înfrângerea otomanilor în Primul Război Balcanic, în condițiile înaintării armatelor muntenegrene, sârbe și grecești în Albania actuală au dus la declararea independenței Albaniei de către Ismail Qemali la Vlora, în 28 noiembrie 1912. Independența Albaniei a fost recunoscută prin Conferința de la Londra la 29 iulie 1913, dar trasarea frontierelor Albaniei a ignorat realitățile demografice ale momentului.[23]

Monarhia de scurtă durată (1914–1925) a fost urmată de o primă Republică Albaneză de și mai scurtă durată (1925–1928), care a fost înlocuită de o altă monarhie (1928–1939), care a fost anexată de Italia Fascistă și apoi apoi de Germania Nazistă în timpul celui de al Doilea Război Mondial. După prăbușirea Axei, Albania a devenit stat comunist, denumit Republica Populară Socialistă Albania, dominată de Enver Hoxha (d. 1985). Moștenitorul politic al lui Hoxha, Ramiz Alia, a condus țara în perioada dezintegrării statului hoxhaist în contextul prăbușirii blocului comunist în anii 1980.

Regimul comunist albanez a căzut în 1990, iar Republica Albania a fost declarată în 1991. Fostul partid comunist a pierdut alegerile din martie 1992, în contextul colapsului economic și al tensiunilor sociale. O criză economică s-a răspândit în 1996 în urma prăbușirii unor jocuri piramidale ce au funcționat în țară, culminând în 1997 cu lupte armate, care au dus la o emigrație în masă a albanezilor, în principal în Italia, Grecia, Elveția, Germania și America de Nord.

În 1999, țara a fost afectată de Războiul din Kosovo, când mulți albanezi din Kosovo s-au refugiat în Albania.

Albania a devenit membru cu drepturi depline al NATO în 2009. Țara a cerut să devină candidat la aderarea la Uniunea Europeană.

Politică[modificare | modificare sursă]

Republica Albania este o democrație parlamentară reglementată de constituția modificată cel mai recent în 1998. Se țin alegeri legislative o dată la patru ani, pentru un parlament unicameral cu 140 de locuri, Adunarea Poporului. În iunie 2002, Alfred Moisiu, fost general, a fost ales în urma unui compromis în locul președintelui Rexhep Meidani. Alegerile legislative din iulie 2005 l-au adus pe Sali Berisha, fost membru al Partidului Comunist, înapoi la putere în fruntea Partidului Democrat. Actualul președinte Bamir Topi a fost ales de parlament în iulie 2007.

Integrarea euro-atlantică a Albaniei este scopul principal urmărit de guvernele post-comuniste. Aderarea Albaniei la UE este considerată și ea una din prioritățile Comisiei Europene.

Albania, împreună cu Croatia, a aderat la NATO la 1 aprilie 2009, ele devenind al 27-lea și al 28-lea membru al alianței.[24]

Executivul[modificare | modificare sursă]

Șeful statului albanez este președintele republicii. Acesta este ales pentru un mandat de 5 ani de către Adunarea Republicii Albania, prin vot secret, cu 50%+1 din voturile deputaților. Președintele actual este Bamir Topi.

Președintele are atribuția de a garanta respectarea constituției și a tuturor legilor, de a fi comandant suprem al forțelor armate, a exercita îndatoririle Adunării Populare când ea nu este în sesiune și de a numi primul ministru.

Puterea executivă stă în mâinile Consiliului de Miniștri. Președintele consiliului (primul ministru) este numit de președinte; miniștrii sunt apoi numiți de președinte la recomandarea primului ministru. Adunarea Poporului trebuie să își dea votul final asupra compoziției Consiliului. Consiliul este responsabil de îndeplinirea politicilor externă și internă.

Adunarea legislativă[modificare | modificare sursă]

Adunarea Republicii Albania (Kuvendi i Republikës së Shqipërisë) este organismul legislativ din Albania. Sunt 140 de deputați în adunare, aleși în sistem cu proporțional pe liste de partid. Președintele Adunării, care are doi vicepreședinți, prezidează lucrările. În cadrul legislativului funcționează 15 comisii permanente. Alegeri parlamentare au loc o dată la patru ani.

Adunarea are rol decizional în politicile internă și externă; poate aproba și modifica constituția, declara război, ratifica sau denunța tratate internaționale, alege președintele, curtea supremă și procurorul general și adjuncții acestuia din urmă, și de a controla activitatea posturilor publice de radio și televiziune și a agențiilor de știri de stat.

Vasul Iliria din marina albaneză

Forțele armate[modificare | modificare sursă]

Forțele Armate Albaneze (Forcat e Armatosura të Shqipërisë) au fost înființate după obținerea independenței de stat în 1912. Albania a redus numărul militarilor activi de la 65.000 în 1988[25] la 14.500 în 2009, abolind serviciul militar obligatoriu în 2010,[26] armata fiind formată acum dintr-o flotă mică de avioane și vase. În anii 1990, țara a casat cantități enorme de aparatură învechită, cum ar fi tancuri și rachete sol-aer chinezești.

Astăzi, ea este condusă de Statul Major General, Forțele Terestre Albaneze, Forțele Aeriene Albaneze, Forțele Albaneze de Apărare Navală și Brigada Logistică. Creșterea bugetului militar a fost una dintre cele mai importante condiții pentru aderarea la NATO. Cheltuielile militare au reprezentat circa 2,7% din PIB în 2008. Din februarie 2008, Albania participă oficial la Operațiunea Active Endeavor a NATO în Marea Mediterană.[27] A fost invitată să devină membru al NATO la 3 aprilie 2008[28] și a devenit membru cu drepturi depline la 1 aprilie 2009.

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Albania este împărțită în 12 provincii (județe) și în 36 rrethe (districte). Capitala, Tiranë, are un statut special. Districtele sunt:

Districtele Albaniei

Vezi și: Categorie:Orașe în Albania

Geografie[modificare | modificare sursă]

Albania din satelit
Insuliţele Ksamil.

Albania are o arie totală de 28.748 km². Ea se întinde între paralelele de 39° și 43° latitudine nordică, și între meridianele de 19° și 21° longitudine estică (o mică parte se află la est de 21°). Se învecinează cu Muntenegru la nord, Kosovo la nord-est, Macedonia la est și Grecia la sud. Lungimea coastelor Albaniei este de 476 km,[29]:240 având ieșire la Marea Adriatică și la Marea Ionică. În zona vestică, există o câmpie litorală pe malurile Mării Adriatice. 70% din suprafața țării sunt teren muntos adesea inaccesibil. Cel mai înalt vârf este Korab, situat în districtul Dibër, cu o altitudine de 2.753 m. Clima de pe coastă este mediteraneană cu ierni umede și blânde și veri uscate.

În interiorul continentului, aspectele climatice diferă în funcție de altitudine, dar zonele de la peste 1.500 m sunt reci și adesea acoperite cu zăpadă iarna și chiar primăvara. În afara capitalei Tirana, care are 800.000 de locuitori, principalele orașe sunt Durrës, Korçë, Elbasan, Shkodër, Gjirokastër, Vlorë și Kukës.

Cele mai mari și mai adânci trei lacuri din Peninsula Balcanică se află parțial în Albania. Lacul Shkodër din nord-vestul țării are o suprafață variabilă între 370–530 km², din care o treime aparține Albaniei și restul Muntenegrului. Coasta lacului pe malul albanez are 57 km lungime. Lacul Ohrid se află în sud-estul țării și se află pe frontiera cu Macedonia. Are o adâncime maximă de 289 metri și în zonă trăiesc specii unicat de plante și animale, între care fosile vii și multe specii endemice. Datorită valorii naturale și istorice, Lacul Ohrid se află sub protecția UNESCO.

Clima[modificare | modificare sursă]

Aflată pe malul mărilor Adriatică și Ionică, având munți înalți sprijiniți pe masa continentală balcanică, Albania are un număr mare de regiuni climatice prin comparație cu aria sa. Câmpiile litorale au parte de climat mediteranean; zonele montane au parte de un climat temperat-continental. Vremea variază puternic de la nord la sud.

Câmpiile au ierni blânde, cu temperaturi medii de circa 7 °C. Vara, media temperaturilor se apropie de 24 °C. În câmpiile din sud, temperaturile au medii cu circa 5 °C mai mult. Diferența poate fi mai mare pe timp de vară și mai mică pe timp de iarnă.

În interiorul continentului, temperaturile sunt afectate mai mult de diferențele de altitudine decât de cele de latitudine și de alți factori. Temperaturile scăzute iarna în munți sunt cauzate de masele de aer continental care domină vremea în Europa de Est și în Balcani. Vânturile dinspre nord și nord-est bat mare parte din timp. Vara, temperaturile medii sunt mai scăzute decât pe coastă și mult mai scăzute la altitudini mari, dar fluctuațiile diurne sunt mai mari. Temperaturile maxime ziua în văile și depresiunile din interior sunt foarte ridicate, iar nopțile sunt aproape mereu răcoroase.

Peisaj din Albania

Precipitațiile medii sunt ridicate, ca urmare a convergenței între curenții de aer mediteraneeni și aerul continental. Întrucât ele se întâlnesc de regulă în zone cu altitudine mare, cele mai bogate precipitații cad în zona centrală. Curenții verticali care apar atunci când aerul mediteranean se ridică produc adesea furtuni. Multe dintre acestea sunt însoțite de vânturi locale puternice și ploi torențiale.

Când masa de aer continental este slabă, vânturile mediteraneene duc aerul umed mai departe spre interiorul continentului. Când apare o masă de aer continental dominantă, aerul rece coboară și spre zonele joase, ceea ce se întâmplă mai des iarna. Întrucât temperaturile scăzute dăunează măslinilor și citricelor, livezile există doar în zone adăpostite, cu pantă spre sud și vest, chiar și în zone cu temperaturi ridicate pe timp de iarnă.

Cantitatea medie de precipitații se situează de la 1.000 mm până la 1.500 mm anual, cele mai mari niveluri înregistrându-se în nord. Aproape 95% din ploi cad iarna.

Ploile din zonele montane sunt mai abundente. Nu există înregistrări precise, iar estimările sunt foarte variate, dar mediile anuale se cifrează probabil în preajma a 1.800 mm și ar putea ajunge la 2.550 mm în nord. Alpii Albanezi din vest (valea Boga) se numără printre cele mai umede zone din Europa, primind circa 3.100 mm de precipitații anual.[30] Variațiile sezoniere sunt mai reduse în zona de coastă.

În 2009, o expediție a Universității Colorado a descoperit patru mici chețari în munții din Albania de Nord. Ei se află la altitudinea relativ joasă de 2.000 metri – fiind aproape unici pentru o latitudine atât de sudică.[31]

Flora și fauna[modificare | modificare sursă]

Râsul încă trăiește în Albania.[32]

Deși o țară mică, Albania are o bogată biodiversitate. Variațiile geomorfologice, climatice și de relief creează condiții favorabile mai multor specii endemice și subendemice, 27 de plante vasculare endemice și 160 subendemice în țară. Numărul total al plantelor este de peste 3250 de specii, aproximativ 30% din numărul speciilor găsite în Europa.

Peste o treime din teritoriul Albaniei – circa 10.000 de kilometri pătrați – este împădurit, iar țara este bogată în floră. Din punct de vedere fitogeografic, Albania aparține regatului floristic boreal, între provinciile Adriatică și Est-Mediteraneană din regiunea Mediteraneană și provincia Ilirică din regiunea Circumboreală. Regiunile de coastă și de câmpie au vegetație maquis tipic mediteraneană, în vreme ce pădurile de stejar se găsesc la altitudini mai înalte. Păduri vaaste de pin, mesteacăn și brad se găsesc în munții înalți, iar pășunile alpine domină zonele de peste 1800 metri.[33]

Pajura–simbolul naţional al Albaniei.[34]

Conform World Wide Fund for Nature și Digital Map of European Ecological Regions furnizate de Agenția Europeană de Mediu, teritoriul Albaniei poate fi împărțit în trei ecoregiuni: pădurile de foioase ilirice, pădurile de amestec din Munții Pindului și pădurile de amestec din Alpii Dinarici. Pădurile găzduiesc o gamă largă de mamifere, inclusiv lupi, urși, porci sălbatici și capre negre. Râșii, pisicile sălbatice, jderii și dihorii sunt rare, dar trăiesc în unele zone.

Există circa 760 de specii de vertebrate în Albania. Printre acestea, se numără 350 de specii de păsări, 330 de pești de apă dulce și marini și 80 de specii de mamifere. Există circa 91 de specii amenințate pe teritoriul țării, între care pelicanul dalmațian, cormoranul pigmeu și sturionul de mare european. Regiunile stâncoase de pe coasta sudică reprezintă un habitat favorabil pentru foca mediteraneană.

Unele dintre cele mai semnificative specii de păsări din țară este pajura – simbol național al Albaniei[34]  – alături de specii de vultur, cocoș de munte și numeroase rațe și gâște sălbatice. Pădurile Albaniei păstrează încă mari comunități de mamifere mari, cum ar fi ursul brun, lupul cenușiu, capra neagră și porci sălbatici.[33] Munții din nord și est sunt habitat al unora dintre ultimii râși balcanici – o populație pe cale de dispaiție de râs eurasiatic.[35]

Economie[modificare | modificare sursă]

Albania rămâne o țară săracă după standardele Europei Occidentale.[36] PIB pe cap de locuitor (exprimat în termeni de paritate a puterii de cumpărare) era în 2010 28% din media Uniunii Europene.[37] Totuși, Albania a dat dovadă de potențial pentru creștere economică, întrucât o serie de afaceri s-au reamplasat acolo și bunurile de consum au început să apară la comercianți activi pe o piață în curs de dezvoltare, în condițiile în care sunt căutate zone unde costurile de producție sunt mici. Albania, Cipru și Polonia sunt singurele tări din Europa care au înregistrat creșteri economice în primul trimestru al anului 2009.[38][39] Fondul Monetar Internațional (FMI) a preconizat o creștere economică de 2,6% pentru Albania în 2010 și una de 3,2% în 2011.[40] Există semne de creșteri ale investițiilor, iar opririle alimentării cu energie electrică, ce au persistat mult după căderea comunismului s-au redus, Albania ajungând exportator de energie.[41]

Albania și Croația au discutat posibilitatea construirii în comun a unei centrale electrice termonucleare pe mallurile lacului Shkoder, aproape de frontiera cu Muntenegru, un plan ce a atras critici din partea Muntenegrului din cauza seismicității zonei.[42] În plus, există îndoieli privind capacitatea Albaniei de a finanța un proiect atât de amplu cu un buget național total sub 5 miliarde de dolari.[43] În februarie 2009, însă, compania italiană Enel a anunțat intenția de a construi o termocentrală pe cărbuni, cu o putere instalată de 800 MW, cu scopul de a diversifica sursele de electricitate.[44] Aproape toată electricitatea folosită în Albania este generată de hidrocentrale vechi, care devin din ce în ce mai ineficiente în condiții de secetă.[44]

Țara are zăcăminte de petrol și gaze naturale, dar în 2009 producea doar 5.400 barili de petrol pe zi.[45] Natural gas production, estimated at about 30 million cubic meters, is sufficient to meet consumer demands.[43] Printre alte resurse naturale se numără cărbunele, bauxita, minereul de cupru și fier.

Agricultura este sectorul cel mai semnificativ, fiind domeniul în care activează 58% din forța de muncă și care generează circa 21% din PIB. Albania produce cantități semnificative de grâu, porumb, tutun, smochine (al 13-lea producător mondial)[46] și măsline.

Știința și tehnologia[modificare | modificare sursă]

Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare științifică în Albania nu depășesc 0,18% din PIB, țara clasându-se la acest capitol pe ultimul loc în Europa. Competitivitatea economică și exporturile sunt scăzute, economia fiind încă polarizată către domenii de joasă calificare. Din 1993, resursele umane în domeniul științei și tehnologiei au scăzut drastic. Diferite studii arată că înanii 1991–2005 circa 50% dintre profesorii și cercetătorii din universități și institute științifice au emigrat.[47]

În 2009, guvernul a aprobat „Strategia Națională pentru Știință, Tehnologie și Inovație în Albania”[48] care acoperă perioada 2009–2015. Ea are ca scop triplarea investițiilor de la bugetul de stat în cercetare și dezvoltare, până la 0,6% din PIB și de a crește proporția investițiilor în R&D din surse exterioare, inclusiv prin intermediul programului UE pentru cercetare, pentru a-l ridica la 40% din totalul investițiilor în cercetare.

Transporturi[modificare | modificare sursă]

Rutier[modificare | modificare sursă]

Autostrada A1 din Albania

Există trei șosele principale cu patru benzi în Albania: șoseaua ce leagă orașul Durrës de capitala Tirana, cea care leagă Durrës cu Vlorë și șoseaua Albania-Kosovo. Dintre acestea, un segment este de autostradă: Albania-Kosovo este autostrada A1; autostrada A2 este în lucru.

Șoseaua Albania-Kosovo leagă Kosovo de coasta albaneză a Adriaticii: secțiunea albaneză a fost terminată în iunie 2009,[49] iar acum drumul de la frontiera cu Kosovo până la Durrës durează două ore și jumătate. În total, autostrada va avea circa 250 km când va ajunge la Priștina. A fost cel mai costisitor și mai amplu proiect de infrastructură efectuat vreodată în Albania. Costurile autostrăzii au trecut de 800 de milioane de euro, dar cifra nu a fost confirmată încă de guvern.

Încă două autostrăzi urmează să fie construite în Albania în viitor: Coridorul VIII pan-european, care va lega Albania de Macedonia și Bulgaria, și șoseaua nord-sud, ce corespunde secțiunii albaneze din Autostrada Adriatico–Ioniană, o autostradă regională ce urmează să lege Croația de Grecia de-a lungul coastelor Mării Adriatice și a Mării Ionice. Când toate cele trei coridoare vor fi terminate, Albania va avea circa 759 kilometri de șosele care o vor lega de țările vecine: Kosovo, Macedonia, Muntenegru și Grecia.

Din cauza politicii din timpul regimului comunist, una izolaționistă chiar și după standardele țărilor din spatele Cortinei de Fier, Albania nu a semnat acordul pentru constituirea rețelei de drumuri europene. Ca urmare, deși Albania a aderat în cele din urmă la acest acord, prin Albania încă nu trece niciun drum european, acestea efectuând ocoluri mari pentru a trece din Muntenegru în Grecia.

Aerian[modificare | modificare sursă]

Transportul aerian civil în Albania își are începuturile în noiembrie 1924, când Republica Albania a semnat un acord guvernamental cu compania aeriană germană Deutsche Luft Hansa. Pe baza unui acord de concesiune pe zece ani, s-a înființat compania aeriană albaneză.[necesită citare] În primăvara lui 1925, au început primele zboruri interne de la Tirana la Shkoder și Vlora.[necesită citare]

În august 1927, birourile Ministerului Aviației Civile și Traficului Aerian din Italia a achiziționat Adria Aero Lloyd. Compania, condusă de italieni, și-a extins zborurile și către alte orașe, cum ar fi Elbasan, Korça, Kukësi, Peshkopia și Gjirokastra, și a deschis linii internaționale către Roma, Milano, Salonic, Sofia, Belgrad și Podgorica.

Construcția unui aeroport mai modern la Lapraka a demarat în 1934 și s-a terminat în 1935. Acest nou aeroport, denumit ulterior oficial „Aeroportul Tirana”, a fost construit în conformitate cu parametrii tehnologici optimi la vremea aceea, cu o pistă de beton ranforsat de 2.700 m, și completată cu echipament tehnic și clădiri.

În perioada 1955–1957, s-a construit aeroportul Rinasi, în scopuri militare. Ulterior, el a fost trecut în administrația Ministerului Transporturilor. La 25 ianuarie 1957, Întreprinderea de Stat pentru Transport Aerian Internațional (Albtransport) și-a stabilit sediul la Tirana. Aeroflot, Jat, Malev, Tarom și Interflug au fost companiile care au început să efectueze zboruri către înainte de 1960.[50]

În perioada 1960–1978, mai multe linii aeriene au încetat să opereze în Albania din cauza impactului vieții politice, având ca efect o scădere a influxului de zboruri și pasageri. În 1977, guvernul comunist al Albaniei a semnat un acord cu Grecia pentru a deschide prima linie aeriană a țării cu Europa necomunistă. Ca urmare, Olympic Airways a fost prima companie necomunistă care a efectuat zboruri comerciale către Albania după al Doilea Război Mondial. Până în 1991, Albania avea legături aeriene cu mai multe mari orașe europene, între care Paris, Roma, Zürich, Viena și Budapesta, dar nu avea serviciu aerian intern regulat.[50]

Un joint venture franco-albanez, Ada Air, s-a lansat în Albania post-comunistă ca prima companie aeriană privată, în 1991. Compania oferea zboruri cu avioane de treizeci și șase de locuri, patru zile pe săptămână, între Tirana și Bari, Italia, precum și un serviciu charter pentru destinații interne și internaționale.[50]

Între 1989 și 1991, din cauza schimbărilor politice din țările Europei de Est, Albania a aderat la Organizația Internațională de Aviație Civilă (ICAO), și-a deschis spațiul aerian zborurilor internaționale și a definit îndatoririle controlorilor de trafic aerian. Ca urmare a acestor schimbări, s-au creat condiții de separare a activităților de control al traficului aerian de Albtransport. În locul ei, s-a înființat Agenția Națională a Traficului Aerian (NATA), ca entitate independentă. În plus, în acești ani, s-au semnat acordurile guvernamentale de transport aerian civil cu țări ca Bulgaria, Germania, Slovenia, Italia, Rusia, Austria, Regatul Unit și Macedonia. Directoratul General al Aviației Civile (DGCA) a fost înființat la 3 februarie 1991, pentru a gestiona dezvoltarea necesară la acea vreme.

Tren pe calea ferată Durrës–Tirana

În 2007, Albania avea un singur aeroport internațional: Aeroportul Internațional Maica Tereza Tirana. Aeroportul este legat de 29 de destinații prin 14 linii aeriene. Numărul de pasageri și de zboruri a crescut drastic față de începutul anilor 1990. Datele de pe anul 2009 arată 1,3 milioane de pasageri și o medie de 44 de aterizări și decolări pe zi.

Feroviar[modificare | modificare sursă]

În Albania, căile ferate sunt administrate de compania feroviară națională Hekurudha Shqiptare (HSH) (Căile Ferate Albaneze). Sistemul feroviar este unul cu ecartament de 1.435 mm. Toate trenurile sunt trase de locomotive diesel-electrice ČKD, de fabricație cehă.

Transportul feroviar a fost promovat intensiv de regimul totalitar al lui Enver Hoxha, perioadă în care transportul cu mijloace personale era efectiv interzis. După căderea regimului, numărul vehiculelor proprietate personală, cât și cel al autobuzelor, a crescut. Deși o parte din drumurile din țară sunt încă într-o stare foarte proastă, s-a acționat în acest sens (de exemplu, construcția autostrăzii dintre Tirana și Durrës), fenomen ce a redus volumul traficului pe calea ferată.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Tirana, capitala Albaniei și cel mai mare oraș al țării.
Populația Albaniei[51]
An Milioane
1971 2,2
1990 3,3
2008 3,1
Source: OECD/World Bank
Regiuni cu prezenţă tradiţională a grupurilor etnice sau lingvistice altele decât cel albanez. Legendă:

     Aromâni

     Greci

     Sârbi și muntenegreni

     Macedoneni

Populația Albaniei este una relativ tânără după standardele europene, cu o vârstă medie de 28,9 ani.[52] După 1990, populația Albaniei a fost expusă fenomenelor de migrație, care au afectat distribuția sa în raport cu districtele și prefecturile. Între 1991 și 2004, circa 900.000 de oameni au plecat din Albania, dintre care 600.000 s-au stabilit în Grecia.[53] Districtele din nord au suferit o scădere a populației, în vreme ce districtele Tirana și Durrës au suferit o creștere demografică, datorită migrației interne.[necesită citare]

La recensământul din 2001, populația Albaniei era de 3.069.275 de locuitori.[54] Oficial, Institutul Albanez de Statistică a estimat populația la 3.195.000 de locuitori la 1 ianuarie 2010.[55] Alte surse (CIA) estimează populația în luna iulie 2011 la 2.994.667 de locuitori.[1] Albania este o țară în mare parte omogenă din punct de vedere etnic, cu minorități reduse numeric.Format:Dubious Marea majoritate a populație o constituie etnicii albanezi. Dimensiunea exactă a minorităților etnice nu este cunoscută, întrucât ultimele date etnografice datează de la recensământul din 1989.[56] În octombrie 2011, în Albania s-a efectuat primul recensământ cu date etnografice de la căderea comunismului,[57] după ce în primăvară a fost amânat în urma protestelor împotriva înregistrării datelor despre religie și etnie,[58] iar guvernul a hotărât amendarea persoanelor care nu-și declară etnia sau religia.[59]

Între minorități se numără grecii, macedonenii, bulgarii, goranii, aromânii (recunoscuți oficial de autoritățile albaneze sub etnonimul vlahi), muntenegrenii, sârbii(puternic albanizați), egiptenii balcanici, romii și evreii. Dimensiunea minorității grecești este o problemă în dispută, guvernul albanez declarând circa 60.000 iar unele surse grecești — 300.000. Unele surse pun mărimea minorității grecești în jurul cifrei de 200.000 de oameni, sau circa 6% din populație,[2][3] iar CIA Factbook estimează minoritatea greacă la 3% din totalul populației, în vreme ce Departamentul de Stat al SUA utilizează cifra de 1,17% pentru greci și 0,23% pentru alte minorități.[60]

Limba[modificare | modificare sursă]

Limba oficială și dominantă este albaneza, a cărei variantă standard a fost formată din două dialecte principale, Gheg și Tosk, ultimul având o influență predominantă față de primul. Râul Shkumbin este linia de separație între arealele de răspândire ale celor două dialecte. În zonele locuite de minoritatea greacă, se vorbește un dialect grecesc ce păstrează unele trăsături astăzi dispărute din greaca modernă. Alte limbi vorbite de minoritățile etnice sunt aromâna, sârba, macedoneana, bulgara, gorani și romani.[61]

Religia[modificare | modificare sursă]

Biserica Fecioara Maria din Labova, datând din secolul al X-lea

Nu există statistici oficiale privind afilierea religioasă în Albania. CIA World Factbook estimează o distribuție de 70% musulmani, 20% creștini ortodocși și 10% romano-catolici.[62] Un studiu demografic efectuat de Pew Research Center în 2009 a estimat procentul musulmanilor din Albania la 79,9%.[63] În 2009, conform World Christian Encyclopedia, circa 38% din albanezi ar fi musulmani și 36% creștini.[64] Estimările Departamentului de Stat al SUA arată că participarea activă la serviciul religios este între 25 și 40%.[65] Gallup Global Reports 2010 arată că religia joacă un rol în viața a 39% dintre albanezi, Albania apărând în lista celor mai puțin religioase 14 țări din lume, Estonia fiind prima, iar Albania a treisprezecea.[66]

Albanezii apar în primele documente bizantine din secolul al XI-lea. La acea vreme, ei erau complet creștinați. Creștinismul a fost însă ulterior depășit de Islam în urma cuceririi otomane. După obținerea independenței (1912), regimul republican, cel monarhic și apoi cel comunist au dus politici de separare a religiei față de viața politică și culturală. Albania independentă nu a avut niciodată o religie de stat, nici ca republică, nici ca regat. În secolul al XX-lea, clerul de toate credințele a fost slăbit sub monarhie și chiar eradicat în anii 194s și 1950.

Regimul comunist care a preluat puterea în Albania după al Doilea Război Mondial a persecutat și suprimat activitatea religioasă și a interzis religia atât de ferm încât Albania a fost declarată de guvern primul stat ateu din lume. Libertatea religioasă a revenit în Albania după schimbarea de regim din 1992. Populațiile musulmane albaneze (în principal din ramura sunnită) se găsesc în toată țara, în vreme ce creștinii ortodocși sunt concentrați în sud, iar romano-catolicii în nord. Nu există date sigure privind participarea activă la slujbele religioase, dar estimările se plasează între 25% și 40%.[67]

Cultura[modificare | modificare sursă]

Muzica și folclorul[modificare | modificare sursă]

Grup de bărbaţi în costume populare albaneze din Skrapar

Muzica populară albaneză se încadrează în trei grupuri stilistice: Gheg în nord, Labs și Tosk în sud. Alte zone muzicale specifice sunt în jurul orașelor Shkodër și Tirana. Tradițiile diferă între nord și sud, cele din nord fiind cântece mai „aspre și eroice”, în vreme ce în sud sunt mai „relaxate”.

Aceste stiluri sunt unificate prin „intensitatea pe care artiștii o dau muzicii ca mediu de expresie patriotică și ca vehicul pentru transportul narațiunilor din istoria orală”, precum și prin anumite caracteristici, ca utilizarea măsurilor obscure cum ar fi 3/8, 5/8 și 10/8.[68] Prima compilație de muzică populară albaneză a fost realizată de Pjetër Dungu în 1940.

Muzica diferitelor sărbători face și ea parte din patrimoniul folcloric albanez, în special cele din jurul zilei Sfântului Lazăr, de la începutul primăverii. Cântecele de leagăn și bocetele (vajtim) sunt tipuri importante de cântece populare albaneze, adesea cântate de femei.[69]

Limba și literatura albaneză[modificare | modificare sursă]

Ismail Kadare la o ședință de lectură, 2007

Filologul german Franz Bopp a demonstrat în 1854 că albaneza este limbă indo-europeană, familie în care ea formează o ramură distinctă al cărei unic membru este.

Unii lingviști consideră că albaneza derivă din iliră[70] în vreme ce alții,[71] susțin că provine din daco-tracă. (Ilira și daco-traca ar putea să fie însă chiar limbi strâns înrudite.)

La distanțe mai mari, albaneza este adesea comprată cu limbile balto-slave pe de o parte și cu cele germanice pe de altă parte, cu care are în comun o serie de isoglose. Renașterea culturală s-a manifestat în principal prin dezvoltarea limbii albaneze în domeniul textelor și publicațiilor bisericești, în principal în regiunea catolică din nord, dar și în cea ortodoxă din sud. Reformele protestante au vitalizat speranțele pentru dezvoltarea unei limbi și tradiții literare locale când clericul Gjon Buzuku a adus în albaneză liturghia catolică, încercând să facă pentru albaneză ceea ce făcuse Luther pentru germană.

Extras din Meshari de Gjon Buzuku

Meshari de Gjon Buzuku, publicat în 1555, este considerată a fi prima operă literară scrisă în albaneză. Există dovezi fragmentare datând dinainte de Buzuku, ce indică faptul că albaneza era scrisă încă din secolul al XIV-lea.

Prima dovadă documentară datează din 1332 cu un raport în latină al dominicanului francez Guillelmus Adae, arhiepiscop de Antivari, care a scris că albanezii folosesc litere latinești în cărțile lor, chiar dacă limba este foarte diferită de latină. Alte exemple semnificative sunt: o formulă de botez (Unte paghesont premenit Atit et Birit et spertit senit) din 1462, scrisă în albaneză în cadrul unui text în latină scris de episcopul de Durrës, Pal Engjëlli; un glosar de cuvinte albaneze din 1497 de Arnold von Harff, un german care călătorise prin Albania, și un fragment de Biblie din secolul al XV-lea, din Evanghelia lui Matei, tot în albaneză, dar scris cu caractere grecești.

Muzeul Naţional al Albaniei conţine exponate datând din perioada iliră, până la căderea comunismului în 1990.

Scrierile albaneze din aceste secole nu au fost doar texte religioase, ci și cronici istorice. Ele sunt menționate de umanistul Marin Barleti, care, în cartea sa despre Asediul Shkodrei, scrisă în 1504, confirmă că răsfoise asemenea cronici scrise în limba poporului (in vernacula lingua).

În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, catehismul E mbësuame krishterë (Învățături creștine; 1592) de Lekë Matrënga, Doktrina e krishterë (Doctrina creștină; 1618) și Rituale romanum (1621) de Pjetër Budi, primul scriitor de proză și poezie originală albaneză, o apologie a lui George Castriot (1636) de Frang Bardhi, care scrisese un dicționar și alte creații folclorice, tratatul teologico-filosofic Cuneus Prophetarum (1685) de Pjetër Bogdani, cea mai celebră personalitate a Evului Mediu albanez, au fost publicate în albaneză. Cel mai cunoscut scriitor albanez este Ismail Kadare.

Patrimoniul cultural mondial[modificare | modificare sursă]

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective culturale din Albania:[72]

  • Ruinele vechiului oraș Butrint (1992, 1999, 2007)
  • Centrele istorice ale orașelor Berat și Gjirokastra (2005, 2008)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d CIA World Factbook: Albania Arhivat la 16 ianuarie 2010 - {{{dateformat}}} la WebCite
  2. ^ a b The Greeks: the land and people since the war. James Pettifer. Penguin, 2000. ISBN 978-0-14-028899-5
  3. ^ a b ',Eastern Europe at the end of the 20th century',, Ian Jeffries, p. 69. Google Books. 25 iunie 1993. ISBN 978-0-415-23671-3. http://books.google.com/?id=kqCnCOgGc5AC&pg=PA68&dq=greek+minority+albania. Accesat la 27 august 2010 
  4. ^ Recensământ 2011
  5. ^ a b c d Albania”. International Monetary Fund. http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2010/02/weodata/weorept.aspx?sy=2007&ey=2010&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=914&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2CPPPPC%2CLP&grp=0&a=&pr1.x=37&pr1.y=2. Accesat la 6 octombrie 2010. 
  6. ^ Distribution of family income – Gini index”. The World Factbook. CIA. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2172.html. Accesat la 1 septembrie 2009. 
  7. ^ Human Development Report 2010”. United Nations. 2010. http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2010_EN_Table1.pdf. Accesat la 5 noiembrie 2010. 
  8. ^ Albania applies for EU membership”. BBC News. 28 aprilie 2009. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8023127.stm. Accesat la 29 aprilie 2009. 
  9. ^ Population and Housing Census in Albania”. Institute of Statistics of Albania. 2011. http://census.al/Resources/Data/Census2011/Instat_print%20.pdf. 
  10. ^ Reports: Poverty Decreases In Albania After Years Of Growth.Dow Jones Newswires, 201-938-5500 201-938-5500 201-938-5500. Nasdaq.com
  11. ^ Albania plans to build three hydropower plants.People's Daily
  12. ^ Strong GDP growth reduces poverty in Albania-study. Reuters. Forbes.com
  13. ^ Lonely Planet’s top 10 countries for 2011 – travel tips and articles – Lonely Planet. http://www.lonelyplanet.com/albania/travel-tips-and-articles/76164#. Accesat la 2 noiembrie 2010. 
  14. ^ Madrugearu A, Gordon M. The wars of the Balkan Peninsula. Rowman & Littlefield, 2007. p.146
  15. ^ Richard Talbert, Barrington Atlas of the Greek and Roman World, (ISBN 0-691-03169-X), harta 49 & notes.
  16. ^ The Illyrians de J. J. Wilkes, 1992, ISBN 978-0-631-19807-9, pagina 279, "We cannot be certain that the Arbanon of Anna Comnena is the same as Albanopolis of the Albani, a place located on the map of Ptolemy (3.12)"
  17. ^ Robert Elsei. The Albanian lexicon of Dion Von Kirkman. Earliest reference to the existence of the Albanian language, pp. 113–122.
  18. ^ Kristo Frasheri. History of Albania (A Brief Overview). Tirana, 1964.
  19. ^ Lloshi, Xhevat. „The Albanian Language” (în engleză). United Nations Development Programme. http://mirror.undp.org/albania/download/pdf/albanian.pdf. Accesat la 9 noiembrie 2010. 
  20. ^ Arnaut la Free Dictionary
  21. ^ Akademia e Shkencave e RPSH. Instituti Gjuhësisë dhe i Letersisë (1982). „Studime filologjike” (în Albanian). Studime filologjike (Tirana) (36): 44. http://books.google.com/?id=mbJiAAAAMAAJ&q=Arnaut+arvanit&dq=Arnaut+arvanit. 
  22. ^ Albanian League”. Encyclopædia Britannica. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/12553/Albanian-League. Accesat la 5 ianuarie 2012. 
  23. ^ Albania:History. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/12472/Albania/129453/History%7Cpublisher=Encyclop%C3%A6dia%20Britannica%7Caccessdate=6%20January%202012. Accesat la 9 ianuarie 2012. 
  24. ^ Nato welcomes Albania and Croatia”. BBC News. 1 aprilie 2009. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7977332.stm. Accesat la 2 aprilie 2009. 
  25. ^ Albania sells off its military hardware”. BBC News. 17 aprilie 2002. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/1935630.stm. 
  26. ^ Albania to abolish conscription by 2010”. SETimes.com. 21 august 2008. http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/en_GB/features/setimes/features/2008/08/21/feature-03. Accesat la 29 decembrie 2009. 
  27. ^ NATO.int”. NATO.int. Arhivat din original la 27 mai 2005. http://web.archive.org/20050527223042/www.nato.int/issues/active_endeavour/index.html. Accesat la 27 august 2010. 
  28. ^ Albania membership Nato”. NATO. Arhivat din original la 13 decembrie 2007. http://web.archive.org/20071213094319/www.nato.int/issues/nato_albania/evolution.html. 
  29. ^ R. Eftimi. „SOME CONSIDERATIONS ON SEAWATER-FRESHWATER RELATIONSHIP IN ALBANIAN COASTAL AREA”. ITA Consult. http://aguas.igme.es/igme/publica/tiac-02/ALBANIA-I.pdf. 
  30. ^ Current date/time is Fri 27 Aug 2010 10:12 pm. „Qendrim.forumotion.net”. Qendrim.forumotion.net. http://qendrim.forumotion.net/gjeografia-f61/tiparet-e-pergjithshme-te-klimes-t3725.htm. Accesat la 27 august 2010. 
  31. ^ Twenty-first Century Glaciers and Climate in the Prokletije Mountains, Albania Journal Arctic, Antarctic, and Alpine Research Publisher Institute of Arctic and Alpine Research, University of Colorado ISSN 1523-0430 (Print) 1938–4246 (Online) Issue Volume 41, Number 4 / November 2009 DOI 10.1657/1938-4246-41.4.455 Paginile 455–459 Online Date: 30 noiembrie 2009”. Instaar.metapress.com. 30 noiembrie 2009. http://instaar.metapress.com/content/273213h3t4370272/. Accesat la 27 august 2010. 
  32. ^ Conservation of the Critically Endangered Balkan Lynx”. Catsg.org. http://www.catsg.org/balkanlynx/01_recovery-programme/1_7_conferences/tirana-sept-08/Tirana_Proceedings_Trajce_et_al_2008_Conservation_of_the_critically_endangered_Balkan_lynx.pdf. Accesat la 5 ianuarie 2011. 
  33. ^ a b http://www.cbd.int/doc/world/al/al-nbsap-01-p1-en.pdf
  34. ^ a b Streissguth, Thomas (2010). Albania in Pictures. Twenty-First Century Books. ISBN 978-0-7613-4629-6. http://books.google.com/?id=wL_-zcyLn6kC&pg=PA14&dq=The+golden+eagle+is+Albania's+national+symbol.#v=onepage&q=The%20golden%20eagle%20is%20Albania's%20national%20symbol.&f=false 
  35. ^ The Balkan Lynx Conservation Compendium”. Catsg.org. http://www.catsg.org/balkanlynx/20_blx-compendium/index.htm. Accesat la 29 decembrie 2009. 
  36. ^ Albania Country Brief. Deparatmentul de Afaceri Externe și Comerț al Guvernului Australiei, 1 august 2008. Accesat la 15 august 2009.
  37. ^ Albania's GDP per capita in PPS (2008)” (PDF). Eurostat. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-13122011-BP/EN/2-13122011-BP-EN.PDF. Accesat la 13 decembrie 2011. 
  38. ^ Business: Albania, Cyprus register economic growth SEtimes.com
  39. ^ Strong economic growth potential puts Albania and Panama top of long term investment list, Propertywire.com
  40. ^ International Monetary Fund (IMF), 9 octombrie 2010 Albania and the IMF
  41. ^ Albania's strides to EU accession”. BBC News. 11 decembrie 2009. http://news.bbc.co.uk/2/hi/8406675.stm. 
  42. ^ Albania, Croatia plan nuclear power plant”. Balkaninsight.com. http://www.balkaninsight.com/en/main/news/18259/. Accesat la 27 august 2010.  [nefuncțională]
  43. ^ a b CIA – The World Factbook Arhivat la 16 ianuarie 2010 - {{{dateformat}}} la WebCite
  44. ^ a b Enel Albanian Joint Venture Introduces Coal In Albania's Power Mix, Business Monitor Online, 24 februarie 2009
  45. ^ CIA The World Factbook: Oil producers
  46. ^ Albania Country Profile, FAO
  47. ^ Research for Development Highly Skilled Migration from Albania
  48. ^ Strategy of Science, Technology and Innovation 2009–2015” (PDF). http://www.dsdc.gov.al/dsdc/pub/national_strategy_of_science_technology_and_innovation_final_draft_381_1.pdf. Accesat la 27 august 2010. 
  49. ^ Wynne, Alexandra. „Albania highway: Making the first move , Features , New Civil Engineer”. Nce.co.uk. http://www.nce.co.uk/news/transport/albania-motorway-making-the-first-move/5203302.article#. Accesat la 29 decembrie 2009. 
  50. ^ a b c History of the Airport”. Website-ul Aeroportului Internațional Tirana. http://www.tirana-airport.com/?RoseToken=169180229114147161160144183148154169229193083155156151160214184090168180231crc339. Accesat la 15 ianuarie 2011. 
  51. ^ CO2 Emissions from Fuel Combustion Populația 1971–2009 IEA (pdf paginile 87–89
  52. ^ Women, Men and shefit's in Albania 2006, Instat, Tirana, 2007
  53. ^ "Albania: Looking Beyond Borders". Migration Policy Institute.
  54. ^ Albania: 2001 population census, website oficial.
  55. ^ Institute of Statistics INSTAT Albania
  56. ^ Kosta Barjarba. „Migration and Ethnicity in Albania: Synergies and Interdependencies” (PDF). http://www.watsoninstitute.org/bjwa/archive/11.1/Essays/Barjarba.pdf. 
  57. ^ Albania: primul recensământ după căderea comunismului”. Televiziunea Română. 20 octombrie 2011. http://www.tvr.ro/articol.php?id=112912. Accesat la 12 martie 2012. 
  58. ^ Balkan Insight. Albania's controversial census postponed. 1 March 2011. [1]
  59. ^ Macedonians and Greeks Join Forces against Albanian Census”. balkanchronicle. http://www.balkanchronicle.com/index.php?option=com_content&view=article&id=1364:macedonians-and-greeks-join-forces-against-albanian-census&catid=83:balkans&Itemid=460. Accesat la 24 septembrie 2011. 
  60. ^ Albania, U.S. Department of State Bureau of European and Eurasian Affairs, Background Note November 2008. Accesat la 14 mai 2009
  61. ^ Languages of Albania. http://www.ethnologue.com/show_country.asp?name=albania. Accesat la 31 octombrie 2010. 
  62. ^ 2009 CIA World Factbook Arhivat la 16 ianuarie 2010 - {{{dateformat}}} la WebCite
  63. ^ Miller, Tracy, ed (1 octombrie 2009). „Mapping the Global Muslim Population: A Report on the Size and Distribution of the World’s Muslim Population” (PDF). Pew Research Center. http://pewforum.org/newassets/images/reports/Muslimpopulation/Muslimpopulation.pdf. Accesat la 16 februarie 2011. 
  64. ^ p 51 (2001). World Christian Encyclopedia. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-507963-0 
  65. ^ State.gov, Freedom of Religion 2007
  66. ^ http://www.gallup.com/poll/128210/Gallup-Global-Reports.aspx
  67. ^ Albania: International Religious Freedom Report 2007”. State.gov. 14 septembrie 2007. http://www.state.gov/g/drl/rls/irf/2007/90160.htm. Accesat la 27 august 2010. 
  68. ^ Arbatsky, Yuri, citat în Koco cu nota de subsol tradus și publicat de Filip Fishta în Shkolla Kombëtare (Școala Națională; Nr. 1, mai 1939), 19, și citat din prefața sa la Lyra Shqiptare de Pjetër Dungu (vezi nota 2).
  69. ^ Albanian Music”. Eno Koco la Universitatea Leeds. http://www.leeds.ac.uk/music/staff/ek/. Accesat la 28 august 2005. 
  70. ^ Encyclopedia of Indo-European Culture By J. P. Mallory, Douglas Q. Adams Edition: illustrated Published by Taylor & Francis, 1997 ISBN 978-1-884964-98-5, 9781884964985 ("Although there are some lexical items that appear to be shared between Romanian (and by extension Dacian) and Albanian, by far the strongest connections can be argued between Albanian and Illyrian." pagina 11) Concise Encyclopedia of Languages of the World By Keith Brown, Sarah Ogilvie Contributor Keith Brown, Sarah Ogilvie Edition: illustrated Published by Elsevier, 2008 ISBN 978-0-08-087774-7, 9780080877747 ("Albanian constitutes a single branch of the Indo-European family of languages. It is often held to be related to Illyrian, a poorly attested language spoken in the Western Balkans in classical times" pagina 22)
  71. ^ The Thracian language”. The Linguist List. http://linguistlist.org/forms/langs/LLDescription.cfm?code=txh. Accesat la 27 ianuarie 2008. „An ancient language of Southern Balkans, belonging to the Satem group of Indo-European. This language is the most likely ancestor of modern Albanian (which is also a Satem language), though the evidence is scanty. 1st Millennium BC – 500 AD.” 
  72. ^ Locuri din patrimoniul mondial UNESCO aflate în Albania”. UNESCO. http://whc.unesco.org/en/statesparties/al. Accesat la 22 aprilie 2012. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]