Chile

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul „modifică pagina”.

Chile este o republică situată în America de Sud (America Latină), având graniţe comune cu Peru la nord, Bolivia la nord-est şi cu Argentina la sud. Capitala statului se află la Santiago (oficial in spaniolă, Santiago de Chile), cel mai mare oraş. El este situat în Valea Centrală a ţării, iar din punct de vedere administrativ face parte din Regiunea Metropolitană Santiago. Deşi Santiago este capitala, Congresul Naţional îşi ţine şedinţele în Valparaiso.

Cuprins 1 Etimologie 2 Geografia 3 Istoria 3.1 Epoca precolumbiană 3.2 Colonizarea spaniolă 3.3 Independenţa 3.4 Epoca modernă. Secolul XX 4 Demografie 4.1 Migraţii 4.2 Religia 4.3 Urbanizarea 5 Statul 5.1 Politica 5.2 Diviziuni administrative 6 Economie 6.1 Sectorul primar 7 Note 8 Referinţe

[modifică] Etimologie

Nu se ştie cu exactitate, care este originea cuvântului Chile, dar sunt câteva ipoteze.

Abatele Molina, susţinea că numele provine de la denumirea unei păsări în limba mapuche.

Conform teoriilor cronicarului spaniol din sec. 18 Diego de Rosales, denumirea teritoriului provine de la coruperea numelui şefului tribului pacunche (cacique) numit Tili, care a condus teritoriile văii Aconcagua, în timpul imperiului Inca (sec.15).

Alte teorii stipulează precum că numele ar proveni de la cuvantul mapuche chili, care înseamnă ”unde se termină pământul”, ”adâncul pământul” sau cuvântul aymara tchili însemnând zăpadă sau cuvântul chin în limba Quechua care înseamnă rece.

Conquistadorii spanioli pentru prima dată au auzit acest cuvânt de la Incaşi şi cei câţiva supravieţuitori ai expediţei lui Diego de Almagro, care sa terminat în 1536. Câţiva prizonieri se numeau oamenii Chili, în consecinţă termenul a fost extins, Almagro numind toată valea Mapocho cu acest nume, şi este citat ca fiind autorul universalizării denumirii.

[modifică] Geografia

Chile are ca vecini la nord pe Peru, la est - Bolivia şi Argentina, şi la sud şi vest Oceanul Pacific. Are de la nord la sud o lungime a coastei de 4.270 km, aproape 2.650 mile, dar lăţimea medie nu depaseste 180 km. Arhipelagurile se extind pe coasta sudica a coastei chiliene de la insula Chile până la capul Horn, punctul cel mai sudic al continentului. Printre aceste arhipelaguri şi insule cele mai importante sunt: arhipelagul Chonos, insula Wellington, porţiunea vestică a Tierrei del Fuego, insulele Juan Fernandez, insulele estice. Suprafaţa ţării este de 756.626 km pătraţi sau 292.135 mile pătrate. Chile de asemenea deţine o secţiune din Antarctica. Capitala oraşului şi cel mai mare oraş este Santiago. Alte oraşe mari din Chile sunt: Arica, Iquique, Antofagasta, Coquimbo, Valparaiso, Concepción, Valdivia, Puerto Montt, Punta Arenas.

[modifică] Istoria

Primele urme ale populării actualelor teritorii chiliene datează din perioada perioada Pleistocenului aprox 35.000 îen pentru situl preistoric Monte Verde I şi 15.000 pentru situl Monte Verde II (sfârşitul Pleistocenului şi începutul Holocenului). Aceasta ne-o demonstrează diverse studii.

[modifică] Epoca precolumbiană

În epoca precolumbiană ţara era populată de diverse triburi indigene, care se instalaseră pe cordiliera andină şi pe coasta oceanului Pacific. Zonele din nord Aymara şi Atacamienii au început să cultive pămâtul după modelul Inca, aproximativ în sec. XI (terase cu sisteme de irigaţie). În sec XV Incaşii au intrat în posesia teritoriilor situate până la râul Maule. La sud de Aconcagua, s-au instalat populaţii semi-nomade ca Mapuche. Extrema sudică a ţării era populată de diverse triburi precum Chonos, Tamanas, Alacalufs şi Onas. Pe insula Rapa Nui sa dezvoltat o cultură polineziană ajunsă până-n zilele noastre. Mapuche au constituit comunitatea cea mai numeroasă, pe teritoriul continental.

[modifică] Colonizarea spaniolă

Fernando Magellan fu primul exlorator european care a pus piciorul , în 1520, pe actualul teritoriu Chilean. În 1535 conquistadorii, încercau să cucerească teritoriile văii Chile, în lupte cu incaşii. Expediţia lui Diego de Almagro a fost un eşec. Pedro de Valdivia a revenit în 1536 fiind mai convingător decât predecesorul său. Valdivia a fondat o serie de localităţi precum Santiago Noii Extremadura ^[1] pe 12 februarie 1541 şi Valdivia în 1545 ^[2].

Deasemeni, Valdivia, a început o laborioasă campanie militară împotriva triburilor mapuche. În opera sa Alonso de Ericilla, relatează cu multă pasiune războiul de la Araucana, în 1576. În urma unei insurecţii mapuche, în 1553, Pedro de Valdivia, moare. Principalele intervenţii indigene din sud au loc în 1598 şi 1655.

În 1683, scavagismul este abolit, astfel deschizându-se cale aspre stabilirea unor relaţii mult mai durabile între colonişti şi mapuches.

Pe parcursul a unei lungi perioade de timp fluviul Biobio a fost considerat hotarul între puterea guvernamentală şi triburile indigene.

Capitanatul general Chile (Regatul Chile), era în acea epocă colonia extremă sudică a Imperiului Spaniol. Prin poziţia sa strategică, avea menirea de a proteja strâmtoarea Magellan, şi de a aproviziona, cu materii prime, vice-regatul Peru.

[modifică] Independenţa

18 septembrie 1810, un gurp de creoli, profitând de invaziile napoleoniene în Spania, au constituit o juntă, pentru a iniţia un proces de autodeterminare.

Astfel a început o perioadă istorică cunoscută sub denumirea Vechea Patrie, care a durat până la dezastrul de la Rancagua în 1814, când regaliştii au preluat controlui teritoriului. Soldaţii independentiştii s-au refugiat în număr de 6514, la Mendoza, şi acolo unindu-se cu trupele provinciei Argentina în număr de 2600 soldaţi, au format armata Anzilor. Aceasta din urmă a eliberat Chile în bătălia de la Chacabuco, pe 12 februarie 1817. Anul următor, independenţa e declarată, şi ţara e plasată sub autoritatea lui Bernardo O’Higgins, care preia titlul de Comandant Suprem. [6]. Reformele sale însă nemulţimeşte aristocraţia, şi este nevoit să abdice în 1823. Următorii 10 ani Chile e supusă unei serii de reforme menite să organizeze ţara. După o serie de victorii a conservatorilor, în 1829 începe o perioadă de stabilitate. Datorită constituţiei din 1833 ministrul Diego Portales devine principalul arhitect al organizării teritoriale.

Treptat, ţara începe să-şi extindă influenţa atât în nord, cât şi în sud. Economia sa dezvoltat, odată cu decoperirea zăcămintelor minerale în Chañarcillo, şi creşterii schimburilor comerciale realizate în portul Valparaiso. Această sursă de prosperitate a produs un conflict cu Peru, pentru supremaţia maritimă la oceanul Pacific. Formarea confederaţiei între Peru şi Bolivia, a fost considerată o ameninţare asupra stabilităţii statului Chilean. Astfel, în 1939 Portales declară război confederaţiei, care se termină cu victoria de la Yungay în 1839, şi dizolvarea alianţei. În acelaşi timp se extinde în teritoriile sudice ale araucanilor, populând coloniile Llanquihue, Osorno, Valdivia cu etnici Germani. Regiunea Magellan a fost incorporată în 1843 cu etnici Croaţii, şi zona Antofagasta a devenit populată.

După 30 ani (1831-1861) de guvernare conservatoare, balanţa politică a înclinat spre liberali (stânga politică, în accepţie anglofonă). În acest timp creşterea economică a fost foarte puternică, datorită exloatărilor de salpetru, în regiunea Antofagasta. Aceaste resurse au provocat gelozia bolivină, care a revendicat posesiunea teritoriului. Chiar cu semnarea a mai multor tratate, părţile nu au găsit o soluţie. Astfel pe 14 februarie 1879, Chile ocupă portul Antofagasta, declarând război Boliviei. Pe 5 aprilie 1879 are loc bătălia navală de la Iquique.

Peru care a semnat, în secret, un pact cu Bolivia, pentru ajutor în caz de război cu Chile. Astfel începe războiul Pacificului, care se va termina cu victoria Chileană, şi ocuparea zonei Antofagasta şi regiunilor peruane, Tarapacá, Arica şi Tacna. Chile a avut şi cu Argentina, probleme similare, cedând o mare parte din Patagonia şi Puna de Atacama. Acest conflict sa terminat cu războiul de la Arauco, cu pacificarea, Araucaniei în 1881. În 1888 a fost întegrată şi insula Rapa Nui, mai bine cunoscută civilizaţiei vestice ca insula Paştelui.

În 1891 conflictul politic între preşedintele şi Congres, degenerează în război civil. În consecinţa victoriei Congresului, este declarată republica parlamentară.

[modifică] Epoca modernă. Secolul XX

Arturo Alessandri interprinde o serie de reforme sociale şi adoptă constituţia de la 1925.

Gabriel González Videla, a fost ales preşedinte din partea parditului comunist în 1946.

Ibáñez del Campo preia puterea în 1952.

Senatorul Salvador Allende Gossens, membru al partidului socialist Chilean, în fruntea Unităţii Populare (UP, "Unidad Popular"), câştigă alegerile în 1970.

În urma unei lovituri de stat care a avut loc pe 11 septembrie, 1973, după bombardamentul palatului prezidenţial, sa raportat suicidul preşedintelui Allende. În consecinţă generalul Augusto Pinochet Ugarte, a instaurat guvenarea militară preluând astfel puterea în stat.

[modifică] Demografie

Cu o populaţie estimată în 2009 la 16 928 873 locuitori, cu o densitate de 22,18 locuitori/km² Chile ocupă poziţia 60 în clasamentrul ţărilor după populaţie.

Un studiu arată că aproximativ 52,7% (8,8 milioane) din populaţie sunt descendenţi de europeni,^[3] şi de 44% de origine metisă.^[3] Alte studii, arată precum că descendenţii europeizi s-ar situa între 64% şi 90% din populaţia ţării. ^{[4] [5]}

Conform recensământului din 2002, 3,2% din populaţie s-au declarat indigeni.^[3]

[modifică] Migraţii

Spaniolii şi bascii (inclusiv bascii francezi) sunt cele mai importante grupuri etnice, stabilite în Chile, care alcătuiesc astăzi nucleul societăţii chiliene. Descendenţii chilienilor basci, sunt estimaţi la 10% (1.600.000) până la 27% (4.500.000).^{[6] [7] [8] [9] [10]}

Alte grupuri etnice europene au imigrat în Chile începând cu sec 18. În 1848, din Germania au emigrat spre Chile un important grup, astfel punând bazele comunităţii germano-chiliene. Aceasta a avut loc cu susţinerea guvernului chilean, cu scopul colonizării regiunuii de sud a ţării. Germanofonii (Elveţieni, Silesieni, Alsacieni şi Austrieci), au influenţat semnificativ cultura compoziţia etnică în sudul ţării. Descendenţii germani sunti estimaţi la 500.000 până la 600.000.^[11]

Britanicii (Anglia, Scoţia) şi irlandeză ating un număr de 700.000 descendenţi.^[12] Descendenţii greci sunt estimaţi la un număr situat între 90.000 şi 120.000.^[13] Cei mai mulţi dintre ei trăiesc în zona Santiago şi Antofagasta. Chile este una din cele 5 ţări, cu cea mai numeroasă diasporă elenă din lume.^[14] Din Elveţia se mai adăuga un număr de 90.000 descendenţi.^[15] Coloniştii francezi sunt estimaţi la 720.000 descendenţii.^[16] Alte grupuri etnice europente sunt de provenienţă italiană 600.000 şi croată. Croaţii în Chile sunt estimaţi la un număr de 380.000 locuitori.^{[17] [18]}Pot fi găstie şi alte grupuri entice descendente din Europa, dar în canintăţi mai mici. Palestinienii constituie un grup etnic destul de numeros, această colonie constituind cel mai numeros grup etnic palestinian din afara lumii arabe.^{[19] [20] [21]}

[modifică] Religia

Cel mai numeros grup religios al ţării este Biserica Romano-Catolică. Biserica catolică are un rol major în societatea chiliană, cu 84 la suta, adepţi declaraţi. Deşi oficial separată de stat din 1925, beneficiază de anumite favoruri.^[22] Alte grupuri religioase chiliene sunt evanghelicii 15,14%, Martorii lui Iehova 1,06%, mormonii 0,92% şi 0,13% mozaici. 8,3% chilieni se declară atei sau agnostici.^[23]

[modifică] Urbanizarea

Conform ultimului recensământ, 13 090 113 chilieni sunt rezidenţi în zonele urbane, reprezentând 86,59% din populaţia naţională. Doar 13,41% locuieşte în zona rurală. În zona rurală ocupaţiile principale sunt agricultura şi zootehnia, concentrate fiind în zona centru sud, a ţării, în Maule (33,59%), în Araucanía (32,33%) şi Los Lagos (31,56%). Regiunile cu grad mare de urbanizare sunt situate în zonele extreme ale ţăirii Tarapacá (94,06%) Antofagasta (97,68%) Magallanes (92,6%) şi zonele industrializate situate în Valle Central, Región Metropolitana şi Valparaíso, cu gradul de urbanizare de 96,93% şi respectiv 91,56%.

[modifică] Statul

Republica Chile este un stat unitar, democratic de caracter prezidenţialist. Diverse instituţii autonome participă în viaţa politică a statului, conform unei scheme constituţionale, fiecare din ele având anumite obligaţii, responsabilităţi, competenţe între diferite organisme statale. Ţara este condusă conform Constituţiei Politice a Republicii Chile, aprobată pe 11 septembrie 1980.

[modifică] Politica

• Alianţa pentru Chile (Alianza por Chile), grupare politică de dreapta.
• Concentraţia Partidelor pentru de Democraţie (Concertación de Partidos por la Democracia), coaliţie de centru.
• Împreună putem mai mult (Juntos Podemos Más) o grupare politică de stânga.

[modifică] Diviziuni administrative

Nº	Regiune	Capitala	Suprafaţa	Populaţie (2)
XV	Arica şi Parinacota	Arica	16.873,3 km²	189.692
I	Tarapacá	Iquique	42.225,8 km²	286.105
II	Antofagasta	Antofagasta	126.049,1 km²	547.933
III	Atacama	Copiapó	75.176,2 km²	272.402
IV	Coquimbo	La Serena	40.579,9 km²	677.300
V	Valparaíso	Valparaíso (Chile)	16.396,1 km²	1.682.005
RM	Regiunea Metropolitană Santiago	Santiago	15.403,2 km²	6.607.805
VI	Libertador General Bernardo O'Higgins	Rancagua	16.387,0 km²	849.120
VII	Maule	Talca	30.269,1 km²	975.244
VIII	Biobío	Concepción	37.068,7 km²	1.982.649
IX	La Araucanía	Temuco	31.842,3 km²	937.259
XIV	Los Ríos	Valdivia	18.429,5 km²	373.712
X	Los Lagos	Puerto Montt	48.583,6 km²	794.529
XI	Aisén del General Carlos Ibáñez del Campo	Coihaique	108.494,4 km²	100.417
XII	Magallanes şi Antartica Chileană (1)	Punta Arenas	132.033,5 km²	156.502

⁽¹⁾ Inclusiv Teritoriul Antarctic Chilian, măsurând 1.382.291,1 km²

⁽²⁾ Estimare la 30 iunie 2006 - Compendiu Statistic 2006

[modifică] Economie

Cu un trecut economic dezastruos, cunoscând multiple dictaturi, Chile a devenit modelul economic al regiunii, reuşind în ultimii 15 ani să reducă de două ori nivelul sărăciei. În ultimii 24 ani PIB-ul a crescut cu 5,2%, şi chiar de 8,3% între 1990 - 1997. Sistemul economic chilean e unul liberalist, implementat de dictatorul Pinochet, cu ajutorul Chicago Boys. Datorită noului model, ţara a cunoscut o miraculoasă revigorare economică. Numeroasele reforme, în principal privatizarea marelor interprinderi de stat (cupru, aviaţie, educaţie) au contribuit decisiv. În zilele noastre Chile posedă o piaţă liberă, deschisă lumii întregi. Profilul economic e caracterizat de importul şi exportul de materii prime. În 2005 exporturile au depăşit 39,5 miliarde USD şi contunuă să crească. Principalii clienţi, în ordinea importanţei sunt Uniunea Europeană, Statele Unite, Coreea de Sud, acordul P4 cu China. Chile e membru APEC (Tratatul Ţărilor Pacificului), membru asociat MERCOSUR (Tratat de liber schimb al ţărilor din America de sud).

[modifică] Sectorul primar

Agricltura şi creşterea vitelor sunt principalele activităţi, ale sectorului, concentrate în zona centru-sud a ţării. Exportul fructelor şi legumelor ating cote istorice din cauza deschiderii către peţele europene şi asiatice, începând cu 1990. În Chile se înregistrează o creştere exponenţială in piscicultură. Astfel, ţara a devenit lider în exportul de somon depăşind Norvegia în 2006. Crescătoriile de somon, amenajate în albiile râurilor din sudul ţării, ar putea avea un impact asupra ecosistemului regiunii.

[modifică] Note

1. ^ franceză {{{1}}}Fondarea oraşului Santiago de Chile
2. ^ spaniolă {{{1}}}Fondarea oraşului Valdivia
3. ^ ^{a b c} Composición Étnica de las Tres Áreas Culturales del Continente Americano al Comienzo del Siglo XXI (PDF).
4. ^ Argentina, como Chile y Uruguay, su población está formada casi exclusivamente por una población blanca e blanca mestiza procedente del sur de Europa, más del 90% E. García Zarza, 1992, 19.
5. ^ Genetic epidemiology of single gene defects in Chile..
6. ^ http://www.diariovasco.com/pg060724/prensa/noticias/AlDia/200607/24/DVA-ALD-003.html Diariovasco.]
7. ^ entrevista al Presidente de la Cámara vasca.
8. ^ vascos Ainara Madariaga: Autora del estudio "Imaginarios vascos desde Chile La construcción de imaginarios vascos en Chile durante el siglo XX".
9. ^ Basques au Chili.
10. ^ Contacto Interlingüístico e intercultural en el mundo hispano.instituto valenciano de lenguas y culturas.Universitat de València Cita: " Un 20% de la población chilena tiene su origen en el País Vasco".
11. ^ German Embassy in Chile.
12. ^ Historia de Chile, Británicos y Anglosajones en Chile durante el siglo XIX. Accesat în 2009-09-23.
13. ^ Datos.
14. ^ Griegos de Chile
15. ^ 90,000 descendants Swiss and Chile.
16. ^ La influencia francesa en la vida social de Chile de la segunda mitad del siglo XIX. „Los datos que poseía el Ministerio de Relaciones Exteriores de Francia en Chile al año 2008, tal como lo consignaba el Ministerio Plenipotenciario Francés en Chile, a un número cercano a los 720.000 descendientes de franceses en Chile.“
17. ^ Diaspora Croata.
18. ^ hrvatski.
19. ^ descendientes de árabes en porcentajes.
20. ^ 500,000 descendientes de palestinos en Chile.
21. ^ immigrants Palestinians in Chile.
22. ^ International Religious Freedom Report. United States Department of State. 2008-09-19..
23. ^ Censo 2002 - Síntesis de Resultados (PDF).

[modifică] Referinţe

• Despre Spania

	Subiecte Chile --- Chilieni --- Limba spaniolă
	Apărare  • Aşezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •  • Economie  • Educaţie  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Oraşe  • Politică  •  • Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal  • •

v • d • m Ţări în America de Sud State suverane Argentina • Bolivia • Brazilia • Chile • Columbia • Ecuador • Guiana • Panama • Paraguay • Peru • Surinam • Uruguay • Venezuela Teritorii dependente Guiana Franceză • Insulele Falkland • Georgia de Sud şi Insulele Sandwich de Sud

v • d • m Membrii Uniunii Latine după limbă Catalană Andorra Franceză Coasta de Fildeş • Franţa • Haiti • Monaco • Senegal Italiană Italia • San Marino • Vatican Portugheză Angola • Brazilia • Capul Verde • Guineea-Bissau • Mozambic • Portugalia • São Tomé şi Príncipe • Timorul de Est Română Republica Moldova • România Spaniolă Argentina • Bolivia • Chile • Columbia • Costa Rica • Cuba • Republica Dominicană • Ecuador • Filipine • Guatemala • Honduras • Mexic • Nicaragua • Panama • Paraguay • Peru • Spania • Uruguay • Venezuela