Chile

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Republica Chile
República de Chile
Drapelul Chile Stema Chile
DevizăPor la Razón o la Fuerza
Imnul național

ImnHimno Nacional de Chile
Amplasarea Chile
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Santiago de Chile
Limbi oficiale Spaniolă
Sistem politic Republică
 -  Președinte Michelle Bachelet
Independență
 -  18 septembrie 1810  
Suprafață
 -  Total 756,626 km² (locul 37)
Populație
 -  Estimare 2011 17.248.450 (locul 59)
 -  Densitate 21,81 loc/km² (locul 155)
PIB (PPC) estimări 2011
 -  Total 276.338 miliarde USD 
 -  Pe cap de locuitor 15.883 USD 
PIB (nominal) estimări 2011
 -  Total 222.788 miliarde USD (locul 45)
 -  Pe cap de locuitor 12.805 
Gini (2011) 50,3[1] (ridicat
IDU (2013) 0,819[2] (foarte ridicat) (locul 40)
Monedă Peso chilian (CLP)
Prefix telefonic +56
Domeniu Internet .cl
Fus orar UTC - 4
 -  Ora de vară (ODV) UTC - 3

Chile (pronunțat [tʃi.le], oficial Republica Chile,[3] în spaniolă República de Chile) este o țară din America de Sud, învecinată cu Peru la nord, Bolivia la nord-est și cu Argentina la est. Este cuprinsă între 17º29'57'S și 56º32'S latitudine sudică. Capitala statului se află la Santiago de Chile (colocvial numit „Santiago”), cel mai mare oraș. Santiago este situat în Valea Centrală a țării, iar din punct de vedere administrativ face parte din Regiunea Metropolitană Santiago. Deși Santiago este capitala, Congresul Național își ține ședințele în orașul Valparaiso.

Chile se întinde de la nord la sud pe o lungime de 4.300 kilometri, dar are o lățime medie de doar 350 km. În Chile se află cel mai secetos deșert din lume, Atacama. În prezent Chile este cea mai stabilă și prosperă țară din America de Sud, fiind prima țară din regiune după nivelul dezvoltare umană, competitivitate, calitatea vieții, stabilitatea politică, globalizare, libertatea economică, corupția scăzută și de asemenea nivelul redus de sărăcie. De asemenea ocupă o poziție fruntașă în libertatea presei și a dezvoltării democratice. Cu toate acestea prezintă o mare diversitate a veniturilor, măsurată prin indicele Gini.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Nu se știe cu exactitate, care este originea cuvântului Chile, dar sunt câteva ipoteze. Abatele Molina, susținea că numele provine de la denumirea unei păsări în limba mapuche. Conform teoriilor cronicarului spaniol din sec. 17 Diego de Rosales, denumirea teritoriului provine de la coruperea numelui șefului tribului pacunche (cacique) numit Tili, care a condus teritoriile văii Aconcagua, în timpul imperiului Inca (sec.15).

Alte teorii stipulează precum că numele ar proveni de la cuvantul mapuche chili, care înseamnă ”unde se termină pământul”, ”adâncul pământul” sau cuvântul aymara tchili însemnând zăpadă sau cuvântul chin în limba Quechua care înseamnă rece.

Conquistadorii spanioli pentru prima dată au auzit acest cuvânt de la Incași și cei câțiva supraviețuitori ai expediței lui Diego de Almagro, care s-a terminat în 1536. Câțiva prizonieri se numeau oamenii Chili, în consecință termenul a fost extins, Almagro numind toată valea Mapocho cu acest nume, și este citat ca fiind autorul universalizării denumirii.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Primele urme ale populării actualelor teritorii chiliene datează din perioada perioada Pleistocenului aprox 35.000 î.e.n. pentru situl preistoric Monte Verde I și 15.000 pentru situl Monte Verde II (sfârșitul Pleistocenului și începutul Holocenului). Aceasta o demonstrează diverse studii. Teritoriul actual al statului Chile a fost locuit de către aborigeni, iar o parte dintre aceștia au trecut Munții Anzi deplasându-se până în Argentina de astăzi.

Epoca precolumbiană[modificare | modificare sursă]

În epoca precolumbiană țara era populată de diverse triburi indigene, care se instalaseră pe cordiliera andină și pe coasta oceanului Pacific. Zonele din nord Aymara și Atacamienii au început să cultive pămâtul după modelul Inca, aproximativ în sec. XI (terase cu sisteme de irigație). În sec XV Incașii au intrat în posesia teritoriilor situate până la râul Maule. La sud de Aconcagua, s-au instalat populații semi-nomade ca Mapuche. Extrema sudică a țării era populată de diverse triburi precum Chonos, Tamanas, Alacalufs și Onas. Pe insula Rapa Nui s-a dezvoltat o cultură polineziană ajunsă până-n zilele noastre. Mapuche au constituit comunitatea cea mai numeroasă, pe teritoriul continental.

Colonizarea spaniolă[modificare | modificare sursă]

Diego de Almagro (1485-1538)
Pedro de Valdivia (1500-1553)

Fernando Magellan a fost primul explorator european care a pus piciorul, în 1520, pe actualul teritoriu chilian. În 1535, conquistadorii încercau să cucerească teritoriile văii Chile, în lupte cu incașii. Expediția lui Diego de Almagro a fost un eșec. Pedro de Valdivia a revenit în 1536, fiind mai convingător decât predecesorul său. Valdivia a fondat o serie de localități precum Santiago Noii Extremadura [4] pe 12 februarie 1541 și Valdivia în 1545 [5].

Deasemenea, Valdivia a început o laborioasă campanie militară împotriva triburilor mapuche. În opera sa, Alonso de Ercilla relatează cu multă pasiune războiul de la Araucana, în 1576. În urma unei insurecții mapuche, în 1553, Pedro de Valdivia moare. Principalele intervenții indigene din sud au loc în 1598 și 1655.

În 1683, scavagismul este abolit, astfel deschizându-se cale aspre stabilirea unor relații mult mai durabile între coloniști și mapuches.

Pe parcursul unei lungi perioade de timp fluviul Biobio a fost considerat hotarul între puterea guvernamentală și triburile indigene.

Căpitanatul general Chile (Regatul Chile), era în acea epocă colonia extremă sudică a Imperiului Spaniol. Prin poziția sa strategică, avea menirea de a proteja strâmtoarea Magellan, și de a aproviziona, cu materii prime, vice-regatul Peru.

Independența[modificare | modificare sursă]

18 septembrie 1810, un gurp de creoli, profitând de invaziile napoleoniene în Spania, au constituit o juntă, pentru a iniția un proces de autodeterminare.

Astfel a început o perioadă istorică cunoscută sub denumirea Vechea Patrie, care a durat până la dezastrul de la Rancagua în 1814, când regaliștii au preluat controlui teritoriului. Soldații independentiștii s-au refugiat în număr de 6514, la Mendoza, și acolo unindu-se cu trupele provinciei Argentina în număr de 2600 soldați, au format armata Anzilor. Aceasta din urmă a eliberat Chile în bătălia de la Chacabuco, pe 12 februarie 1817. Anul următor, independența e declarată, și țara e plasată sub autoritatea lui Bernardo O’Higgins, care preia titlul de Comandant Suprem. [6]. Reformele sale însă nemulțumesc aristocrația, și este nevoit să abdice în 1823. Următorii 10 ani Chile e supusă unei serii de reforme menite să organizeze țara. După o serie de victorii a conservatorilor, în 1829 începe o perioadă de stabilitate. Datorită constituției din 1833 ministrul Diego Portales devine principalul arhitect al organizării teritoriale.

Treptat, țara începe să-și extindă influența atât în nord, cât și în sud. Economia s-a dezvoltat, odată cu decoperirea zăcămintelor minerale în Chañarcillo, și creșterii schimburilor comerciale realizate în portul Valparaiso. Această sursă de prosperitate a produs un conflict cu Peru, pentru supremația maritimă la Oceanul Pacific. Formarea confederației între Peru și Bolivia, a fost considerată o amenințare asupra stabilității statului Chilean. Astfel, în 1839 Portales declară război confederației, care se termină cu victoria de la Yungay în 1839, și dizolvarea alianței. În același timp se extinde în teritoriile sudice ale araucanilor, populând coloniile Llanquihue, Osorno, Valdivia cu etnici Germani. Regiunea Magellan a fost incorporată în 1843 cu etnici croați, și zona Antofagasta a devenit populată.

După 30 ani (1831-1861) de guvernare conservatoare, balanța politică a înclinat spre liberali (stânga politică, în accepție anglofonă). În acest timp creșterea economică a fost foarte puternică, datorită exloatărilor de salpetru, în regiunea Antofagasta. Aceaste resurse au provocat gelozia bolivină, care a revendicat posesiunea teritoriului. Chiar cu semnarea a mai multor tratate, părțile nu au găsit o soluție. Astfel pe 14 februarie 1879, Chile ocupă portul Antofagasta, declarând război Boliviei. Pe 5 aprilie 1879 are loc bătălia navală de la Iquique.

Peru care a semnat, în secret, un pact cu Bolivia, pentru ajutor în caz de război cu Chile. Astfel începe războiul Pacificului, care se va termina cu victoria Chileană, și ocuparea zonei Antofagasta și regiunilor peruane, Tarapacá, Arica și Tacna. Chile a avut și cu Argentina, probleme similare, cedând o mare parte din Patagonia și Puna de Atacama. Acest conflict sa terminat cu războiul de la Arauco, cu pacificarea, Araucaniei în 1881. În 1888 a fost întegrată și insula Rapa Nui, mai bine cunoscută civilizației vestice ca insula Paștelui.

În 1891 conflictul politic între președintele și Congres, degenerează în război civil. În consecința victoriei Congresului, este declarată republica parlamentară.

Epoca modernă. Secolul XX[modificare | modificare sursă]

Arturo Alessandri interprinde o serie de reforme sociale și adoptă constituția de la 1925.

Gabriel González Videla, a fost ales președinte din partea parditului comunist în 1946.

Ibáñez del Campo preia puterea în 1952.

Senatorul Salvador Allende Gossens, membru al partidului socialist Chilean, în fruntea Unității Populare (UP, "Unidad Popular"), câștigă alegerile în 1970.

În urma unei lovituri de stat care a avut loc pe 11 septembrie, 1973, după bombardamentul palatului prezidențial, s-a raportat suicidul președintelui Allende. În consecință generalul Augusto Pinochet Ugarte, a instaurat guvenarea militară preluând astfel puterea în stat.

Geografia[modificare | modificare sursă]

Orașul Valdivia

Solul țării este o acumulare de sedimente marine care au început să crească în epoca Mezozoic ca urmare a coliziunii dintre placa Nazca și plăcile Americii de Sud, ceea ce a dus la formarea Munțiilor Anzi care mai se înalță și în prezent. Relieful este format dintr-o depresiune care desparte două lanțuri muntoase. Muntii Anzi formează granița naturală cu Bolivia și Argentina împreună cu Vârful Ojos del Sare de 6.893 m care este și cel mai înalt vulcan activ din lume. Cel mai arid deșert din lume, Atacama. Litoralul este înalt datorită munțiilor dar scade brusc în apropierea Oceanului Pacific. Existența unor râuri care traversează teritoriul, a permis formarea de văi transversale, iar câmpiile de coastă au început să se extindă, și datorită faptului că sunt largi au permis formarea orașelor. Pe teritoriul chilian se află și Patagonia. La est de Cordiliera de Coastă se află zone de câmpie și podiș mai ales la Strâmtoarea Magellan și Țara de Foc. Munții Anzi încep să se descompună în Oceanul Pacific dând naștere la insule. Chile are ca vecini la nord pe Peru, la est - Bolivia și Argentina, și la sud și vest Oceanul Pacific. Are de la nord la sud o lungime a coastei de 4.270 km, aproape 2.650 mile, dar lățimea medie nu depaseste 180 km. Arhipelagurile se extind pe coasta sudica a coastei chiliene de la insula Chile până la capul Horn, punctul cel mai sudic al continentului. Printre aceste arhipelaguri și insule cele mai importante sunt: arhipelagul Chonos, insula Wellington, porțiunea vestică a Tierrei del Fuego, insulele Juan Fernandez, insulele estice. Suprafața țării este de 756.626 km pătrați sau 292.135 mile pătrate. Chile de asemenea deține o secțiune din Antarctica. Capitala tarii și cel mai mare oraș este Santiago. Alte orașe mari din Chile sunt: Arica, Iquique, Antofagasta, Coquimbo, Valparaiso, Concepción, Valdivia, Puerto Montt, Punta Arenas.

Clima[modificare | modificare sursă]

Lungimea țării de la nord la sud este factorul principal care contribuie la existența multor zone climatice. Munții Anzi influențează masele de aer venite dinspre Argentina dar și cele dinspre Oceanul Pacific. În nordul țării clima este de deșert cu puține ploi, iar temperaturile medii anuale sunt de 20° C. În interiorul țării temperaturile prezintă oscilații majore dar fără umiditate ceea ce a permis amplasarea unor observatoare astronomice. În zonele muntoase temperaturile scad, tot aici găsindu-se stepa chiliana. De la Valea Aconcagua în sud, este prezent un climat asemanator celui mediteraneean.

Chile are patru anotimpuri cu veri călduroase și ierni reci și ploioase. În Santiago de Chile temperatura medie este de 20 °C. Sudul țării dispune de un climat umed, în zona insulară clima este foarte rece datorită oceanului, iar în Insula Paștelui clima este subtropicală cu precipitații pe tot parcursul anului.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Echipa chilian de Polo, cu fostul președinte Michelle Bachelet, după ce a câștigat campionatul mondial de specialitate 2008

Cu o populație estimată în 2009 la 16 928 873 locuitori și o densitate de 22,18 locuitori/km² Chile ocupă poziția 60 în clasamentrul țărilor după populație.

Un studiu arată că aproximativ 52,7 % (8,8 milioane) din populație sunt descendenți din europeni[6] și de 44 % de origine metisă [6]. Alte studii arată că descendenții europoizi s-ar situa între 64 % și 90 % din populația țării [7] [8] .

Conform recensământului din 2002, 3,2 % din populație s-au declarat indigeni [6].

Migrații[modificare | modificare sursă]

Spaniolii și bascii (inclusiv bascii francezi) sunt cele mai importante grupuri etnice, stabilite în Chile, care alcătuiesc astăzi nucleul societății chiliene. Descendenții chilienilor basci, sunt estimați la 10% (1.600.000) până la 27% (4.500.000).[9] [10] [11] [12] [13]

Grup de colonişti italieni în sudul chilian

Alte grupuri etnice europene au imigrat în Chile începând cu sec 18. În 1848, din Germania au emigrat spre Chile un important grup, astfel punând bazele comunității germano-chiliene. Aceasta a avut loc cu susținerea guvernului chilean, cu scopul colonizării regiunuii de sud a țării. Germanofonii (Elvețieni, Silesieni, Alsacieni și Austrieci), au influențat semnificativ cultura compoziția etnică în sudul țării. Descendenții germani sunti estimați la 500.000 până la 600.000.[14]

Britanicii (Anglia, Scoția) și irlandeză ating un număr de 700.000 descendenți.[15] Descendenții greci sunt estimați la un număr situat între 90.000 și 120.000.[16] Cei mai mulți dintre ei trăiesc în zona Santiago și Antofagasta. Chile este una din cele 5 țări, cu cea mai numeroasă diasporă elenă din lume.[17]

Din Elveția se mai adăuga un număr de 90.000 descendenți.[18] Coloniștii francezi sunt estimați la 720.000 descendenții.[19] Alte grupuri etnice europene sunt de proveniență italiană 600.000 și croată. Croații în Chile sunt estimați la un număr de 380.000 locuitori.[20] [21]Pot fi găsite și alte grupuri etnice descendente din Europa, dar în canintăți mai mici. Palestinienii constituie un grup etnic destul de numeros, această colonie constituind cel mai numeros grup etnic palestinian din afara lumii arabe.[22] [23] [24]

Religia[modificare | modificare sursă]

Cel mai numeros grup religios al țării este Biserica Romano-Catolică. Biserica catolică are un rol major în societatea chiliană, cu 84 la suta, adepți declarați. Deși oficial separată de stat din 1925, beneficiază de anumite favoruri.[25] Alte grupuri religioase chiliene sunt evanghelicii 15,14%, Martorii lui Iehova 1,06%, mormonii 0,92% și 0,13% mozaici. 8,3% chilieni se declară atei sau agnostici.[26]

Urbanizarea[modificare | modificare sursă]

Conform ultimului recensământ, 13 090 113 chilieni sunt rezidenți în zonele urbane, reprezentând 86,59% din populația națională. Doar 13,41% locuiește în zona rurală. În zona rurală ocupațiile principale sunt agricultura și zootehnia, concentrate fiind în zona centru sud, a țării, în Maule (33,59%), în Araucanía (32,33%) și Los Lagos (31,56%). Regiunile cu grad mare de urbanizare sunt situate în zonele extreme ale țăirii Tarapacá (94,06%) Antofagasta (97,68%) Magallanes (92,6%) și zonele industrializate situate în Valle Central, Región Metropolitana și Valparaíso, cu gradul de urbanizare de 96,93% și respectiv 91,56%.

Statul[modificare | modificare sursă]

Republica Chile este un stat unitar, democratic cu caracter prezidențial. Diverse instituții autonome participă în viața politică a statului, conform unei scheme constituționale, fiecare din ele având anumite obligații, responsabilități, competențe între diferite organisme statale. Țara este condusă conform Constituției Politice a Republicii Chile, aprobată pe 11 septembrie 1980. Ramura executivă, respectiv Guvernul și Administrația Publică este condusă de către Președintele țări care este atât șeful statului dar și al Guvernului. Din martie 2006, această poziție este deținută de Michelle Bachelet Jeria, care este membru de partid de orientare socialistă, membru al Coaliției pentru Democrație. Conform Constituției, președintele se află în funcție pentru o perioada de patru ani, fără a putea fi reales din nou pentru un al doilea mandat. Președintele țării numește miniștri, iar guvernele provincilor chiliene sunt conduse de către guvernatori.


Politica[modificare | modificare sursă]

Partidele politice au putut sa fie reorganizate, numai din 1987, pentru a putea participa la Referendumul Național din 1988, care a stabilit sistemul de existență a acestora. Sistemul binom a dus, în parte, la formarea de mari coaliții politice. În prezent cele mai importante partide politice și coaliții din Chile sunt:

  • Alianța pentru Chile (Alianza por Chile), grupare politică de dreapta care după alegerile din 2004 a obtinut 37,68% din voturile pentru consilieri, 38,69% la alegerile pentru deputații din 2005 iar Congresul are în prezent 59 de deputați și 17 senatori.
  • Coaliția Partidelor pentru Democrație (Concertación de Partidos por la Democracia), coaliție de centru;
  • Împreună putem mai mult (Juntos Podemos Más) o grupare politică de stânga.

Un alt partid cu o reprezentare minoră este Partidul Independent Regional.

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Regiune Capitala Suprafața Populație (2)
Mapa administrativo de Chile.png
XV Arica și Parinacota Arica 16.873,3 km² 189.692
I Tarapacá Iquique 42.225,8 km² 286.105
II Antofagasta Antofagasta 126.049,1 km² 547.933
III Atacama Copiapó 75.176,2 km² 272.402
IV Coquimbo La Serena 40.579,9 km² 677.300
V Valparaíso Valparaíso (Chile) 16.396,1 km² 1.682.005
RM Regiunea Metropolitană Santiago Santiago 15.403,2 km² 6.607.805
VI Libertador General Bernardo O'Higgins Rancagua 16.387,0 km² 849.120
VII Maule Talca 30.269,1 km² 975.244
VIII Biobío Concepción 37.068,7 km² 1.982.649
IX La Araucanía Temuco 31.842,3 km² 937.259
XIV Los Ríos Valdivia 18.429,5 km² 373.712
X Los Lagos Puerto Montt 48.583,6 km² 794.529
XI Aisén del General Carlos Ibáñez del Campo Coihaique 108.494,4 km² 100.417
XII Magallanes și Antartica Chileană (1) Punta Arenas 132.033,5 km² 156.502

(1) Inclusiv Teritoriul Antarctic Chilian, măsurând 1.382.291,1 km2

(2) Estimare la 30 iunie 2006 - Compendiu Statistic 2006

Economie[modificare | modificare sursă]

Cu un trecut economic dezastruos, cunoscând multiple dictaturi, Chile a devenit modelul economic al regiunii, reușind în ultimii 15 ani să reducă de două ori nivelul sărăciei. În ultimii 24 ani PIB-ul a crescut cu 5,2%, și chiar de 8,3% între 1990 - 1997. Sistemul economic chilean e unul liberalist, implementat de dictatorul Pinochet, cu ajutorul Chicago Boys. Datorită noului model, țara a cunoscut o miraculoasă revigorare economică. Numeroasele reforme, în principal privatizarea marilor interprinderi de stat (cupru, aviație, educație) au contribuit decisiv. În zilele noastre Chile posedă o piață liberă, deschisă lumii întregi. Profilul economic e caracterizat de importul și exportul de materii prime. În 2005 exporturile au depășit 39,5 miliarde USD și contunuă să crească. Principalii clienți, în ordinea importanței sunt Uniunea Europeană, Statele Unite, Coreea de Sud, acordul P4 cu China. Chile e membru APEC (Tratatul Țărilor Pacificului), membru asociat MERCOSUR (Tratat de liber schimb al țărilor din America de sud). Moneda națională este peso chilian ($). Turismul reprezintă o activitate economică foarte importantă în Chile, iar în anul 2005 acest sector a generat 1500 miliarde de dolari și echivalentul a 1,33% din PIB. În Chile sosesc în fiecare an aproximativ 2.500.000 de străini din care cea mai mare parte provin din țările vecine dar și din Europa (414.000 în 2007). Cele mai importante atracții turistice sunt : San Pedro de Atacama în partea de nord fiind apreciat de turiștii străini pentru arhitectura incașa, Lacul Higland, Valea Lunii, Munții Anzi cu stațiunile de sporturi de iarnă, și stațiunile de pe litoralul de la Oceanul Pacific. Insula Paștelui reprezintă un important punct de atracție pentru străini.

Sectorul primar[modificare | modificare sursă]

Agricultura și creșterea vitelor sunt principalele activități, ale sectorului, concentrate în zona centru-sud a țării. Exportul fructelor și legumelor ating cote istorice datorită deschiderii către piețele europene și asiatice, începând cu 1990. În Chile se înregistrează o creștere exponențială în piscicultură. Astfel, țara a devenit lider în exportul de somon depășind Norvegia în 2006. Crescătoriile de somon, amenajate în albiile râurilor din sudul țării, ar putea avea un impact asupra ecosistemului regiunii.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Society at a Glance : Social Indicators OECD”. OECD. 1 octombrie 2012. http://www.oecd.org/social/soc/47572883.pdf. Accesat la 28 octombrie 2013. 
  2. ^ Human Development Report 2013”. United Nations Development Programme. 14 martie 2013. http://hdr.undp.org/hdr4press/press/report/hdr/english/HDR2013_EN_Complete.pdf. Accesat la 14 martie 2013. 
  3. ^ Misiuni în România”, Ministerul Afacerilor Externe, http://www.mae.ro/foreign-missions/3504, accesat la 28 iunie 2014 
  4. ^ franceză {{{1}}}Fondarea orașului Santiago de Chile
  5. ^ spaniolă {{{1}}}Fondarea orașului Valdivia
  6. ^ a b c Composición Étnica de las Tres Áreas Culturales del Continente Americano al Comienzo del Siglo XXI” (PDF). http://books.google.cl/books?id=LcabJ98-t1wC&pg=PA93&lpg=PA93&dq=chile+60%25+blancos+Esteva-Fabregat&source=bl&ots=AMUjY09aVi&sig=3PCwfKDokrZYem3dcZ2gkToFIoE&hl=es&ei=k8WjSYT3HJaitgfGncnOBA&sa=X&oi=book_result&resnum=9&ct=result#PPA110,M1. 
  7. ^ Argentina, como Chile y Uruguay, su población está formada casi exclusivamente por una población blanca e blanca mestiza procedente del sur de Europa, más del 90% E. García Zarza, 1992, 19.
  8. ^ Genetic epidemiology of single gene defects in Chile.. http://ukpmc.ac.uk/articlerender.cgi?artid=1352132. 
  9. ^ http://www.diariovasco.com/pg060724/prensa/noticias/AlDia/200607/24/DVA-ALD-003.html Diariovasco.]
  10. ^ entrevista al Presidente de la Cámara vasca.
  11. ^ vascos Ainara Madariaga: Autora del estudio "Imaginarios vascos desde Chile La construcción de imaginarios vascos en Chile durante el siglo XX".
  12. ^ Basques au Chili.
  13. ^ Contacto Interlingüístico e intercultural en el mundo hispano.instituto valenciano de lenguas y culturas.Universitat de València Cita: " Un 20% de la población chilena tiene su origen en el País Vasco".
  14. ^ German Embassy in Chile.
  15. ^ Historia de Chile, Británicos y Anglosajones en Chile durante el siglo XIX. http://www.biografiadechile.cl/detalle.php?IdContenido=1673&IdCategoria=91&IdArea=488&TituloPagina=Historia%20de%20Chile. Accesat la 23 septembrie 2009. 
  16. ^ Datos.
  17. ^ Griegos de Chile
  18. ^ 90,000 descendants Swiss and Chile.
  19. ^ La influencia francesa en la vida social de Chile de la segunda mitad del siglo XIX. http://www.uai.cl/p3_humanidades/site/edic/20030530094405/asocfile/ASOCFILE220030428191759.pdf. „Los datos que poseía el Ministerio de Relaciones Exteriores de Francia en Chile al año 2008, tal como lo consignaba el Ministerio Plenipotenciario Francés en Chile, a un número cercano a los 720.000 descendientes de franceses en Chile.” 
  20. ^ Diaspora Croata.
  21. ^ hrvatski.
  22. ^ descendientes de árabes en porcentajes.
  23. ^ 500,000 descendientes de palestinos en Chile.
  24. ^ immigrants Palestinians in Chile.
  25. ^ International Religious Freedom Report. United States Department of State. 2008-09-19.. http://www.state.gov/g/drl/rls/irf/2008/108518.htm. 
  26. ^ Censo 2002 - Síntesis de Resultados” (PDF). http://www.ine.cl/cd2002/sintesiscensal.pdf. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Flag of Chile.svg Subiecte ChileChilieniLimba spaniolă

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •
 • Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică  •
 • Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal  • •