Războaiele daco-romane
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Războaiele daco-romane | |||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Parte a {{{partea}}} | |||||||||||
| Fişier:RomansoldiersvsDacianwarriors.jpg Soldaţi romani apărând un fort de atacurile dacilor . |
|||||||||||
|
|||||||||||
| Combatanţi | |||||||||||
| Dacii | Imperiul Roman | ||||||||||
| Conducători | |||||||||||
| {{{conducător1}}} | {{{conducător2}}} | ||||||||||
| Forţă | |||||||||||
| {{{forţa1}}} | {{{forţa2}}} | ||||||||||
| Pierderi omeneşti | |||||||||||
| > necunoscut | > necunoscut | ||||||||||
| Războaiele daco-romane |
|---|
| Prima Bătălie de la Tapae – A Doua Bătălie de la Tapae Bătălia de la Adamclisi – Bătălia de la Sarmisegetusa |
Războaiele daco-romane (101-102, 105-106) au fost două scurte războaie între Imperiul Roman şi Dacia, în timpul domniei împăratului Traian.
Cuprins |
[modifică] Primele ciocniri
Încă din timpul domniei lui Burebista, dacii au reprezentat o ameninţare pentru Imperiul Roman, însuşi Caesar plănuind o campanie împotriva acestora. În iarna anilor 85-86 armata regelui Duras a atacat provincia romană Moesia. Împăratul roman Domiţian a reorganizat această provincie în Moesia Inferior şi Moesia Superior, pentru a susţine atacurile viitoare. În următorul an 87, Domiţian a organizat o campanie împotriva Daciei. Generalul roman Cornelius Fuscus a traversat Dunărea în Dacia, cu 5 sau 6 legiuni. Armata romană este însă înfrântă la Tapae de dacii conduşi de Diurpaneus / Decebal. În 88, ofensiva romană continuă, armata romană, comandată de Tettius Iulianus, îi învinge pe daci la Tapae. După această bătălie, Decebal şi Domiţian încheie pace. După pacea din 89, Decebal devine un client al Romei, primind bani, meşteri şi maşini de luptă de la Imperiul Roman, pentru a apăra graniţele imperiului. Unii istorici consideră că această pace nu a fost în favoarea Romei.
[modifică] Cauzele celor două războaie principale
Pe tot parcursul secolului I, politica romană dicta ca ameninţările din partea naţiunilor vecine să fie eliminate cât mai repede. În ciuda unei oarecare cooperări, din punct de vedere diplomatic, cu Domiţian, după o invazie anulată, Decebal a continuat să se opună Romei. Dacia a fost prin urmare considerată o puternică ameninţare. În acea perioadă, Roma suferea de problemele financiare provocate de campaniile de cucerire din Europa, în parte datorate conţinutului redus de aur din monedele romane stabilit de împăratul Nero. Zvonurile confirmate despre aurul dacic, şi despre alte bogăţii ale acestei ţări au dus şi ele la conflict. Ca urmare, noul împărat Traian, el însuşi un soldat şi tactician experimentat, a început pregătirile pentru un război împotriva Daciei.
[modifică] Primul război
 din seria Istoria românilor |
|
| Preistoria pe teritoriul României | |
Dacia
|
|
| Originile românilor | |
| Perioada principatelor | |
| Renaşterea naţională | |
| Principatele Unite | |
| Regatul României | |
| Comunismul | |
| Republica Moldova | |
| România contemporană | |
După câştigarea sprijinului Senatului, în 101 Traian era pregătit să invadeze Dacia. Ofensiva romană avea în avangardă două legiuni care mărşăluiau spre inima Daciei, arzând oraşele şi satele din drum. Armata romană condusă de Traian era formată din legiunile : I Adiutrix, I Italica, I Minervia, II Adiutrix, IIII Flavia, V Macedonica, VII Claudia, X Gemina, XI Claudia Pia Fidelis, XIII Gemina, Legio XIIII Gemina Martia Victrix, XV Apollinaris, XXI Rapax şi XXX Ulpia Victrix; II Augusta, III Augusta, III Gallica, IV Scythica, VI Ferrata, VII Gemina, IX Hispana, Legio XII Fulminata, XX Valeria Victrix e XXII Primigenia. Ofensiva romană nu a avut parte de o rezistenţă foarte puternică din partea armatei dace. Traian a înfrânt o armată dacă în bătălia de la Tapae. Iarna dintre anii 101/102, Decebal a reuşit să blocheze armata romană, mai mult de atât a trecut la contraatac în special pentru a opri un al doilea front al armatei romane dar fără a reuşi acest lucru. În decursul anului 102 Decebal a ales să se predea, după pierderea bătăliei de la Adamclisi şi a altor câteva ciocniri minore. Războiul, care a durat doar câteva luni, s-a terminat cu o victorie romană eroică. O delegaţie dacă a fost invitată la Roma pentru a ratifica tratatul de pace, iar în iarna anului 102, Imperiul Roman a deschis baza de la Sarmizegetusa Regia.
Cunoscutul pod de la Drobeta a fost construit pentru pregătirea celui de-al doilea război. Acest pod, probabil cel mai mare la acea dată, şi pentru multe secole în continuare, a fost proiectat de Apollodor din Damasc, fiind necesar pentru recucerirea Daciei, deoarece Imperiul Roman a "pierdut pacea". Decebalus primise întăriri tehnice şi militare de la Traian pentru a crea o zonă aliată puternică împotriva unor eventuale expediţii ale popoarelor migratoare din teritoriile estice şi nordice. Resursele acestea au fost însă folosite pentru a face din Regatul Dac o mare putere independentă.
Deasemenea provincia romană Pannonia a fost impărţită din punct de vedere administrativ în Pannonia Superioară şi Pannonia Inferioară.
[modifică] Cel de-al doilea război
După înfrângerea din primul război cu Traian, Decebal a respectat o perioadă înţelegerea cu Roma, dar la scurt timp după aceea a început să incite la răscoală triburile învecinate, şi să pustiască coloniile romane de dincolo de Dunăre. Traian, cunoscut pentru caracterul său optimist şi întreprinzător, şi-a adunat încă odată forţele în 106 d.Hr. pentru un al doilea război împotriva Regatului Daciei.
Spre deosebire de primul conflict, cel de-al doilea război a implicat mai multe lupte care au provocat pierderi însemnate care, aflată în faţa a numeroase triburi aliate cu Decebal, nu a reuşit să obţină repede o victorie decisivă. Multe oraşe din Valahia care au fost fortificate de către armata romană erau asediate de daci în special de-a lungul Dunării. În fruntea armatei romane s-a aflat şi Traian în bătăliile din Dobrogea. Traian a stabilit cartierul general al armatei romane in localitatea Drobeta situată pe Dunăre, din acel punct coordonând armata. În cele din urmă, Roma a triumfat şi a ocupat Dacia. Un asediu asupra capitalei Sarmizegetusa a avut loc la începutul verii anului 106. Dacii au respins primul atac, însă romanii au distrus apeductele capitalei dace. Oraşul a fost incendiat, iar Decebal a fugit, preferând însă să se sinucidă în loc să fie capturat. Totuşi, războiul a continuat. Datorită trădării unui confident al regelui dac, Bicilis, romanii au descoperit comoara lui Decebal în râul Sargesia/Sargetia - estimată de Jerome Carcopino la 165 500 kg de aur şi 331 000 kg de argint. Ultima bătălie cu armata regelui dac a avut loc la Porolissum (Moigrad). Traian nu a acceptat condiţile de pace din tratatul de pace încheiat în urma primului război daco-roman, formulând alte prevederi.
[modifică] Concluzii şi urmări
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul „modifică pagina”. |
Războaiele dacice au reprezentat un triumf uriaş pentru Roma şi armatele sale. Traian a anunţat 123 de zile de sărbătoare în întreg imperiul. Minele de aur bogate ale Daciei au fost folosite de romani, asigurând surse importante de finanţare pentru alte campanii romane. Cele două războaie au reprezentat victorii importante în cadrul campaniilor expansioniste ale Romei, câştigând sprijinul şi admiraţia oamenilor pentru Traian. Prin cuceririle ulterioare din Asia, Traian a realizat cea mai mare întindere din istoria Imperiului Roman. O mare parte a populaţiei civile a Daciei a fost ucisă sau trecută în sclavie, în parte pentru a descuraja alte rebeliuni. Mai puţin de jumătate din Dacia a fost oficial anexată şi apoi organizată ca provincie imperiu.
Perioada de după războaiele dacice a fost, prin folosirea tezaurului dacic şi prin preluarea şi extinderea exploatării aurului din Carpaţii Apuseni, una de creştere economică susţinută şi de relativă pace la Roma. A fost început un mare proiect de construcţii, îmbunătăţind infrastructura Romei în general. Traian a devenit cu adevărat un împărat civil, deschizând drumul unor întăriri interne ulterioare în cadrul imperiului, ca un întreg stat unit.
[modifică] Referinţe
- "Assorted Imperial Battle Descriptions", De Imperatoribus Romanis.
