Giurgiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Giurgiu
[[Imagine:{{{imagine}}}|300px]]
Stema oraşului Giurgiu Giurgiu în România
stemă amplasare
Amplasare 43°54′03″N, 25°58′26″E
Ţară România România
Judeţ Giurgiu
Atestare documentară 1394
Populaţie (2002) 69.587
Suprafaţă km²
Densitatea populaţiei loc./km²
Altitudinea medie 25 m n.m.
Localităţi
componente		 {{{componenţă}}}
Primar Lucian Iliescu (PNL)
Sit web ro Website
[[Imagine:{{{harta administrativă}}}|200px|Poziţia oraşului Giurgiu în cadrul regiunii]]
Poziţia oraşului în cadrul regiunii
[[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Giurgiu]]
Harta administrativă a oraşului

Giurgiu (genoveză: San Giorgio, bulgară: Giurgevo(Гюргево), turcă: Yergöğü) este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Giurgiu, Muntenia, România. Este un port fluvial important şi un punct de frontieră cu Bulgaria. Are o populaţie de 73.586 locuitori (2002).

Cuprins

[modifică] Geografie

Giurgiu se situează în extremitatea sudică a României ,pe malul stâng al Dunării, într-o zonă mlăştinoasă, la 65 km sud de capitala Bucureşti,formand o Euroregiune cu orasul vecin, bulgar, Russe (Pyce). Orasul se intinde atat in Campia Burnazului cat si in Lunca Dunarii, solul fiind nisipos. Amplasat la intersectia coridorului Pan-European 9 fluvial si coridorul Pan-European 7 auto.

[modifică] Istorie

Cele mai vechi mărturii ale unei aşezări omeneşti în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr). După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă (secolul I î.Hr). Se ipotizează că în apropiere era localizată capitala lui Burebista, la Popeşti, pe râul Argeş. Împăratul roman Iustinian (483-565) a construit aici oraşul Theodorapolis.

Giurgiu 1837
Giurgiu 1837
Giurgiu 1848
Giurgiu 1848

S-a propagat până în zilele noastre, ipoteza că oraşul Giurigiu ar fi fost fondat de genovezi şi numit după sfântul protector al Genovei. Această credinţă apărută în secolul al XIX-lea, deşi larg difuzată, a fost respinsa ulterior de specialişi şi ea nu mai constituie astăzi o ipoteză de lucru valabilă [1].

Prima menţiune sigură a cetăţii Giurgiu este în documentul Codex Latinus Parisinus de la începutul secolului al XV-lea, sub forma Zorio. Menţiunea alăturată: "loc pustiu" sugerează distrugerea cetăţii în timpul campaniei otomane din 1394 împotriva lui Mircea cel Bătrân[2].

În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să deţină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü".

Fiind un oraş fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în războaiele frecvente dintre români şi turci pentru controlul Dunării, în special în încercările lui Mihai Viteazu de a stăvili atacurile turceşti, iar mai apoi în războaiele ruso-turce. În 1659 Giurgiul a fost ars din temelii. În 1829 zidurile şi fortificaţiile au fost complet distruse, astfel că singura apărare care-i mai rămânea era castelul amplsat pe insula Slobozia, legată de ţărm cu un pod.

Prima cale ferată din Regatul României a fost construită între Bucureşti şi Giurgiu, staţia de la Giurgiu fiind inaugurată la 1 noiembrie 1869. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Vlaşca.

Între 1952-1954, regimul comunist, spjinit de URSS, a construit Podul Giurgiu-Ruse (sau Podul Prieteniei), primul pod peste Dunăre care leagă România de Bulgaria. Giurgiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

[modifică] Obiectiv memorial

Mausoleul Eroilor. Mausoleul a fost construit între anii 1926-1934 din iniţiativa filialei Societăţii „Cultul Eroilor“ din oraşul Giurgiu, după un plan al arhitectului State Baloşin. El este situat pe locul fostului cimitir al eroilor, aflat în parcul spitalului. În mausoleu sunt înhumate osemintele a 632 de eroi, dintre care 350 eroi români (identificaţi), 69 eroi germani (identificaţi) şi 213 eroi (necunoscuţi) decedaţi la Giurgiu, Naipu, Prunaru şi Bălăria sau în prizonierat în Bulgaria. Mausoleul este inscris la pozitia nr. 251, având codul GR-II-m-B-14877.02, în “Lista monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2314 / 8 iulie 2004.

[modifică] Demografie

Evoluţia demografică la recensăminte:

Conform recensământului din 2002, populaţia Giurgiului era de 69.345 locuitori[3], dintre care:

Români: 66,241
Maghiari: 40
Romi (Ţigani): 2,964
Ucraineni: 1
Germani: 12
Ruşi-lipoveni: 6
Turci: 12
Tătari: 2
Sârbi: 3
Bulgari: 3
Greci: 7
Evrei: 1
Italieni: 7
Armeni: 2
Alta etnie: 13
Etnie nedeclarată: 31

Total: 69,345


Structura populaţiei dupā limba maternă

Română: 68,248
Maghiară: 31
Rromanes (Ţigănească): 982
Ucraineană: 1
Germană: 12
Rusă-Lipoveană: 2
Turcă: 12
Tătară: 2
Sârbă: 3
Greacă: 6
Cehă: 1
Italiană: 7
Armeană: 1
Alta limbă maternă: 7
Limbă maternă nedeclarată: 30

Total: 69,345


Structura populaţiei dupā religie

Ortodoxă: 68,100
Romano-catolică: 314
Reformată: 34
Penticostală: 95
Greco-catolică: 50
Baptistă: 49
Adventistă: 287
Musulmană: 25
Unitariană: 1
Creştină după Evanghelie: 149
Creştină de rit vechi: 10
Evanghelică lutherană sinodo-presbiteriană: 7
Evanghelică: 22
Evanghelică de confesiune augustană: 6
Mozaică: 2
Altă religie: 117
Fără religie: 19
Atei: 27
Religie nedeclarată: 31

Total: 69,345


Structura populaţiei pe sexe si vârste


0-14 ani, barbaţi: 5,896
0-14 ani, femei: 5,566

15-59 ani, barbaţi: 23,735
15-59 ani, femei: 23,913

60+ ani, barbaţi: 4,323
60+ ani, femei: 5,912

Total: 69,345

[modifică] Economie

În economia judeţului Giurgiu se disting ca activităţi cu pondere semnificativă, agricultura, industria şi comerţul.

În cadrul industriei judeţului reprezentative sunt: industria alimentară, a băuturilor şi tutunului, producţia de energie electrică şi termică, captarea, tratarea şi distribuţia apei, extracţia petrolului şi gazelor naturale, industria textilă şi a confecţiilor din textile. imagine:zonaliberagiurgiu.gif

În anul 1996 a luat fiinţă Regia autonomă “Zona Liberă “ Giurgiu amplasată în partea de sud-est a municipiului Giurgiu, pe o suprafaţă de 163.54 ha, care s-a transformat începând cu 01.06.2004 în societate comercială pe acţiuni.
Înfiinţarea Zonei Libere Giurgiu a creat posibilităţi noi pentru dezvoltarea tuturor activităţilor economice.
Facilităţile oferite de Zona Liberă atrag interesul investitorilor români şi străini, care prin concesionarea şi închirierea de spaţii desfăşoară activităţi de producţie, comerţ şi servicii. Important centru de tranzit rutier, feroviar şi fluvial.

[modifică] Oraşe înfrăţite

[modifică] Personalităţi

[modifică] Pentru prima data la Giurgiu

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Giurgiu

[modifică] Note

  1. ^ Valentin Sălăgeanu - Arhitectura militară pe teritoriul Ţării Româneşti şi al Dobrogei în secolele XIII-XVI. Influenţe şi iradieri., Editura apARTe, 2007, ISBN 123456789, p. 25
  2. ^ Valentin Sălăgeanu - Arhitectura militară pe teritoriul Ţării Româneşti şi al Dobrogei în secolele XIII-XVI. Influenţe şi iradieri., Editura apARTe, 2007, ISBN 123456789, p. 26
  3. ^ Structura etno-demografică a României
Stema judeţului Giurgiu
Municipii şi oraşe în Judeţul Giurgiu

Bolintin-Vale | Giurgiu | Mihăileşti

 
v • d • m
Dunărea românească
Localităţi riverane Baziaş • Moldova Nouă • Orşova • Drobeta Turnu-Severin • Calafat • Bechet • Corabia • Turnu Măgurele • Zimnicea • Giurgiu • Olteniţa • Călăraşi • Cernavodă • Feteşti • Hârşova • Măcin • Brăila • Galaţi • Isaccea • Tulcea • Sulina Dunărea românească
Obiective turistice Cazanele Dunării • Porţile de Fier • Podul lui Traian • Insula Golu • Schela Cladovei • Insula Şimian • Insula Ada Kaleh • Ostrovu Mare • Ostrov • Lacul Bugeac • Cetatea Durostorum • Oltina • Dunăreni • Cetatea Sucidava • Canalul Dunăre-Marea Neagră • Podul Regele Carol I • Cetatea Axiopolis • Cetatea Capidava • Topalu • Canaralele Hârşovei • Cetatea Carsium • Giurgeni • Insula Mică a Brăilei • Cetatea Troesmis • Cetatea Arrubium • Lacul Brateş • Cetatea Noviodunum • Delta Dunării
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Giurgiu
Unelte personale