Giurgiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Question book-4.svg
 Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute.
Pentru alte sensuri, vezi Giurgiu (dezambiguizare).
Giurgiu
—  Municipiu  —
Vedere panoramică spre Giurgiu
Stema Giurgiu
Stemă
Giurgiu se află în Romania
{{{alt}}}
Giurgiu
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 43°54′3″N 25°58′26″E / 43.90083, 25.9738943°54′3″N 25°58′26″E / 43.90083, 25.97389
Țară  România
Județ Giurgiu
Guvernare
 - Primar Nicolae Barbu (Independent susținut de PP-DD, ales 2012)
Altitudine 25 m.d.m.
Populație (estimat 2011)[1]
 - Total 53.260 locuitori
Site: Website
modifică Consultați documentația formatului

Giurgiu (bulgară: Giurgevo (Гюргево), turcă: Yergöğü) este reședința și cel mai mare oraș al județului Giurgiu, Muntenia, România. Este un port fluvial important și un punct de frontieră cu Bulgaria. Are o populație de 53.260 locuitori (2011).[1]

Cuprins

Istorie[modificare]

Giurgiu 1837

Cele mai vechi mărturii ale unei așezări omenești în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr). După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă (secolul I î.Hr). Se ipotizează că în apropiere era localizată capitala lui Burebista, la Popești, pe râul Argeș. Împăratul roman Iustinian (483-565) a construit aici orașul Theodorapolis.

Giurgiu 1848

S-a propagat până în zilele noastre, ipoteza că orașul Giurigiu ar fi fost fondat de genovezi și numit după sfântul protector al Genovei (San Giorgio). Această credință apărută în secolul al XIX-lea, deși larg difuzată, a fost respinsa ulterior de specialiși și ea nu mai constituie astăzi o ipoteză de lucru valabilă [2].

Prima mențiune sigură a cetății Giurgiu este în documentul Codex Latinus Parisinus de la începutul secolului al XV-lea, sub forma Zorio. Mențiunea alăturată: "loc pustiu" sugerează distrugerea cetății în timpul campaniei otomane din 1394 împotriva lui Mircea cel Bătrân[3].

În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să dețină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü".

Fiind un oraș fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în războaiele frecvente dintre români și turci pentru controlul Dunării, în special în campania antiotomană a lui Mihai Viteazul (vezi Bătălia de la Giurgiu), iar mai apoi în războaiele ruso-turce. În 1659 Giurgiul a fost ars din temelii. În 1829 zidurile și fortificațiile au fost complet distruse, astfel că singura apărare care-i mai rămânea era castelul amplasat pe insula Slobozia, legată de țărm cu un pod.

Prima cale ferată din Regatul României a fost construită între București și Giurgiu, stația de la Giurgiu fiind inaugurată la 1 noiembrie 1869. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Vlașca.

Între 1952-1954, regimul comunist, sprijinit de URSS, a construit Podul Giurgiu-Ruse (sau Podul Prieteniei), primul pod peste Dunăre care leagă România de Bulgaria. Giurgiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

Geografie[modificare]

Giurgiu se situează în extremitatea sudică a României ,pe malul stâng al Dunării, într-o zonă mlăștinoasă, la 65 km sud de capitala București,formand o Euroregiune cu orasul vecin, bulgar, Ruse (Pyce). Orasul se intinde atat in Campia Burnazului cat si in Lunca Dunarii, solul fiind nisipos. Amplasat la intersectia coridorului Pan-European 9 fluvial si coridorul Pan-European 7 auto.

Turism[modificare]

Mausoleul Eroilor. Mausoleul a fost construit între anii 1926-1934 din inițiativa filialei Societății „Cultul Eroilor“ din orașul Giurgiu, după un plan al arhitectului State Baloșin. El este situat pe locul fostului cimitir al eroilor, aflat în parcul spitalului. În mausoleu sunt înhumate osemintele a 632 de eroi, dintre care 350 eroi români (identificați), 69 eroi germani (identificați) și 213 eroi (necunoscuți) decedați la Giurgiu, Naipu, Prunaru și Bălăria sau în prizonierat în Bulgaria. Mausoleul este înscris la poziția nr. 251, având codul GR-II-m-B-14877.02, în “Lista monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314 / 8 iulie 2004.

Sus:Turnul cu ceas, simbolul orașului
Jos: Turnul cu ceas, pictură de Valeriu Pantazi
Valeriu Pantazi, Turnul cu Ceas din Giurgiu.jpg

Obiective ce merită vizitate:

  • Turnul cu ceas
  • Parcul Alei
  • Parcul Mihai Viteazul
  • Portul Ramadan
  • Ruinele cetății Giurgiului
  • Strada Gării, stradă cu numeroase clădiri istorice
  • Teatrul Valah
  • Ateneul Nicolae Bălănescu

Economie[modificare]

Primăria oraşului Giurgiu

În economia județului Giurgiu se disting ca activități cu pondere semnificativă, agricultura, industria și comerțul.

În cadrul industriei județului reprezentative sunt: industria alimentară, a băuturilor și tutunului, producția de energie electrică și termică, captarea, tratarea și distribuția apei, extracția petrolului și gazelor naturale, industria textilă și a confecțiilor din textile.

În anul 1996 a luat ființă Regia autonomă “Zona Liberă “ Giurgiu amplasată în partea de sud-est a municipiului Giurgiu, pe o suprafață de 163.54 ha, care s-a transformat începând cu 01.06.2004 în societate comercială pe acțiuni.
Înființarea Zonei Libere Giurgiu a creat posibilități noi pentru dezvoltarea tuturor activităților economice.
Facilitățile oferite de Zona Liberă atrag interesul investitorilor români și străini, care prin concesionarea și închirierea de spații desfășoară activități de producție, comerț și servicii. Important centru de tranzit rutier, feroviar și fluvial.

Demografie[modificare]

Evoluția demografică la recensăminte:

Conform recensământului din 2002, populația Giurgiului era de 59.345 locuitori[4], dintre care:

Români: 56,241
Maghiari: 40
Romi (Țigani): 2,964
Ucraineni: 1
Germani: 12
Ruși-lipoveni: 6
Turci: 12
Tătari: 2
Sârbi: 3
Bulgari: 3
Greci: 7
Evrei: 1
Italieni: 7
Armeni: 2
Alta etnie: 13
Etnie nedeclarată: 31

Total: 69,345


Structura populației dupā limba maternă

Română: 58,248
Maghiară: 31
Rromanes (Țigănească): 982
Ucraineană: 1
Germană: 12
Rusă-Lipoveană: 2
Turcă: 12
Tătară: 2
Sârbă: 3
Greacă: 6
Cehă: 1
Italiană: 7
Armeană: 1
Alta limbă maternă: 7
Limbă maternă nedeclarată: 30

Total: 59,345


Structura populației dupā religie

Ortodoxă: 58,100
Romano-catolică: 314
Reformată: 34
Penticostală: 95
Greco-catolică: 50
Baptistă: 49
Adventistă: 287
Musulmană: 25
Unitariană: 1
Creștină după Evanghelie: 149
Creștină de rit vechi: 10
Evanghelică lutherană sinodo-presbiteriană: 7
Evanghelică: 22
Evanghelică de confesiune augustană: 6
Mozaică: 2
Altă religie: 117
Fără religie: 19
Atei: 27
Religie nedeclarată: 31

Total: 59,345


Structura populației pe sexe si vârste

0-14 ani, barbați: 5,896
0-14 ani, femei: 5,566

15-59 ani, barbați: 23,735
15-59 ani, femei: 23,913

60+ ani, barbați: 4,323
60+ ani, femei: 5,912

Total: 59,345

Orașe înfrățite[modificare]

Personalități[modificare]

Ateneul Nicolae Bălănescu

Galerie de imagini[modificare]

  • Strada Gării

  • Centrul administrativ

  • Episcopia Giurgiu; în spatele acestei clădiri se află Judecătoria.

  • Bd-ul Mihai Viteazu - în apropiere este Spitalul Județean Giurgiu și Parcul Mihai Viteazul

  • Teatrul Valah

  • Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”

  • Statuia zeului Apollo

  • Statuia zeiței Diana

  • Statuia lui Vlad Țepeș

  • Canalul Plantelor

  • Podul în curbă peste canalul Sf. Gheorghe

  • Clădirea administraţiei portului Giurgiu

  • Alee înzăpezită

  • Panoramă Vlad Ţepeş

  • Panoramă centru

  • Blocul Romarta şi str. Gării

Vezi și[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ a b „Rezultatele recensământului din 2002 pentru Giurgiu”. http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune_id=875&judet_id=1357&localitate_id=1358. 
  2. ^ Valentin Sălăgeanu - Arhitectura militară pe teritoriul Țării Românești și al Dobrogei în secolele XIII-XVI. Influențe și iradieri., Editura apARTe, 2007, ISBN 123456789, p. 25
  3. ^ Valentin Sălăgeanu - Arhitectura militară pe teritoriul Țării Românești și al Dobrogei în secolele XIII-XVI. Influențe și iradieri., Editura apARTe, 2007, ISBN 123456789, p. 26
  4. ^ Structura etno-demografică a României

Legături externe[modificare]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Giurgiu
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Giurgiu
v • d • m
Subdiviziunile administrative ale județului Giurgiu
Reședința
Giurgiu (69.345 loc.)
 Stema judeţului Giurgiu
Orașe

Bolintin-Vale (11.702 loc.) Mihăilești (7.490 loc.)
Comune
Sate
v • d • m
Dunărea românească
Localități riverane
Baziaș • Moldova Nouă • Orșova • Drobeta-Turnu Severin • Calafat • Bechet • Corabia • Turnu Măgurele • Zimnicea • Giurgiu • Oltenița • Călărași • Cernavodă • Topalu • Fetești • Hârșova • Măcin • Brăila • Galați • Isaccea • Tulcea • Sulina
 Dunărea românească
Obiective turistice
v • d • m
Orașe pe malul Dunării
Germania
Austria
Linz · Enns · Grein · Ybbs · Melk · Dürnstein · Krems · Tulln · Korneuburg · Klosterneuburg · Viena · Schwechat · Hainburg
Slovacia
Ungaria
Croația
Serbia
România
Bulgaria
Ucraina
v • d • m
Reședințele județelor României

Alba Iulia  • Alexandria  • Arad  • Bacău  • Baia Mare  • Bistrița  • Botoșani  • Brașov  • Brăila  • București  • Buzău  • Călărași  • Cluj-Napoca  • Constanța  • Craiova  • Deva  • Drobeta-Turnu Severin  • Focșani  • Galați  • Giurgiu  • Iași  • Miercurea Ciuc  • Oradea  • Piatra Neamț  • Pitești  • Ploiești  • Râmnicu Vâlcea  • Reșița  • Satu Mare  • Sfântu Gheorghe  • Sibiu  • Slatina  • Slobozia  • Suceava  • Târgoviște  • Târgu Jiu  • Târgu Mureș  • Timișoara  • Tulcea  • Vaslui  • Zalău

 Regiunile de dezvoltare ale României
v • d • m
Cele mai populate orașe ale României
Orașele cu mai mult de 50 000 de locuitori conform recensământului din anul 2011
Peste 1 000 000 de locuitori
București (1.677.985 loc.)
 Stema României
Peste 300 000 de locuitori

Cluj-Napoca (309.136 loc.) · Timișoara (303.708 loc.)
Peste 200 000 de locuitori

Iași (263.410 loc.) · Constanța (254.693 loc.) · Craiova (243.765 loc.) · Galați (231.204 loc.) · Brașov (227.961 loc.)
Peste 100 000 de locuitori

Ploiești (197.542 loc.) · Oradea (183.123 loc.) · Brăila (168.389 loc.) · Pitești (148.264 loc.) · Arad (147.992 loc.) · Sibiu (137.026 loc.) · Bacău (133.460 loc.) · Târgu Mureș (127.849 loc.) · Baia Mare (114.925 loc.) · Buzău (108.384 loc.) · Botoșani (100.899 loc.)
Peste 75 000 de locuitori

Satu Mare (94.948 loc.) · Râmnicu Vâlcea (92.573 loc.) · Drobeta-Turnu Severin (86.475 loc.) · Suceava (86.282 loc.) · Târgu Jiu (78.553 loc.) · Piatra Neamț (77.393 loc.)
Peste 50 000 de locuitori

Târgoviște (73.964 loc.) · Focșani (73.868 loc.) · Bistrița (70.493 loc.) · Tulcea (66.644 loc.) · Reșița (65.509 loc.) · Slatina (63.524 loc.) · Alba Iulia (58.681 loc.) · Călărași (57.118 loc.) · Deva (56.647 loc.) · Hunedoara (55.384 loc.) · Giurgiu (54.655 loc.) · Sfântu Gheorghe (54.312 loc.) · Zalău (53.308 loc.) · Vaslui (50.935 loc.)
v • d • m
Localități de pe DN5
Terminus DN5
Județul Ilfov
Județul Giurgiu

Călugăreni • Daia • Remuș • Giurgiu
Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Giurgiu&oldid=7892938