Republica Turcă a Ciprului de Nord

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Kuzey Kıbrıs Türk Cumhuriyeti
Drapelul Republicii Turce a Ciprului de Nord Stema Republicii Turce a Ciprului de Nord
Imnul naționalİstiklâl Marşı
Amplasarea Republicii Turce a Ciprului de Nord
Centru administrativ LefkoşaLefkoşa
Limbi oficiale turca
Sistem politic Republică parlamentară
 -  Presedinte Derviş Eroğlu
 -  Prim ministru İrsen Küçük
Formare
 -  Independență 15 Octombrie 1983 
Suprafață
 -  Total 3,355 km² (locul Suprafață)
 -  Apă (%) 2.7
Populație
 -  Recensământ  294.906 (locul 78.7)
 -  Densitate 78.7 loc/km² 
Monedă Liră turcă
Prefix telefonic +90 392
Domeniu Internet .nc.tr
Fus orar UTC + 2

Republica Turcă a Ciprului de Nord este formațiunea statală rezultată în anul 1974 în urma invadării părții de nord a Ciprului de către armata turcă. Republica Turcă a Ciprului de Nord este recunoscută pe plan internațional doar de Turcia.[1] Recunoașterea din partea Afganistanului și Pakistanului a fost retrasă ca urmare a presiunii internaționale.

Date generale[modificare | modificare sursă]

Această insulă a constituit un loc de confruntări între populația de origine greacă ce populează o parte a sa și minoritatea turcă. Activitatea de independență a insulei avea să înceapă încă din anul 1931 când grecii de aici au declanșat revolta ENOSIS (în greacă: Ένωσις, care în traducere ar însemna „Unire”, termen folosit din anii 1930 cu sensul de unire a Ciprului cu statul grec pentru a se desprinde astfel de sub administrația Regatului Unit al Marii Britanii).

Încă de la început, proiectul ENOSIS avea să întâmpine însă împotrivirea minorității turcești care locuia aici. Prin urmare, în anul 1943 avea să se formeze Adunarea Minorității Turcești de pe Insula Cipru, având denumirea de KATAK — de la inițiale cuvintelor turcești ce dădeau numele acestei formațiuni: Kıbrıs Adası Türk Azınlığı Kurumu.

Nemulțumit fiind de activitatea desfășurată de KATAK, Fazil Küçük împreună cu alți lideri precum Fadil Korkut, Negeati Misirlizade și Negmi Avkiran aveau să se desprindă din această formațiune și la 23 aprilie 1944 au format Partidul Național al Poporului Turc din Cipru (KMTHP, provenindde la cuvintele Kıbrıs Millî Türk Halk Partisi). În 1949, KATAK și KMTHP au fuzionat formând Uniunea Națională a Turcilor din Cipru.

La 18 octombrie 1950 este ales ca lider al comunității ortodoxe al grecilor din insulă Arhiepiscopul Makarios al III-lea. În anul 1954, guvernul grec se adresează Națiunilor Unite susținând dreptul la autodeterminare al tuturor naționalităților care susțin în acest sens Ciprul. Acestei idei avea să i se opună Turcia și proiectul este respins de Națiunile Unite.

La 1 aprilie 1955, în insulă începe să-și desfășoare activitatea EOKA (în greacă: Εθνική Οργάνωσις Κυπρίων Αγωνιστών-Ethniki Organosis Kyprion Agoniston, însemnând Organizația de luptă națională a etnicilor Ciprioți), o organizație susținută de statul grec, care avea ca scop realizarea cât mai rapidă a proiectului ENOSIS. Georgios Grivas, un fost general al statului grec este ales în fruntea acestei formațiuni. Ca model de a acționa al acestei entități a fost luat modelul unei alte organizații cunoscute sub numele de Irgun-aceasta, organizație secretă constituită de evrei pentru a-i determina pe britanici să părăsească teritoriile Palestinei.

O dată cu constituirea acestei formațiuni încep disputele între grecii care susțineau activitatea ENOSIS și cei care erau anti ENOSIS, iar la 29 august, la Londra, are loc o întâlnire cu reprezentanții statului grec la care este invitată să participe și Turcia. La 15 octombrie avea să ia naștere formațiunea denumită Organizația de Rezistență a Turcilor (prescurtat TMT: Turk Mukavemet Teskilati). Scopul organizației era de a proteja viața și bunurilor turcilor din Cipru, de a împiedica evacuarea turcilor din insulă și de a avea relații bune cu Turcia.

În 1958, planul MacMillan prevedea ca Ciprul să continuie să rămână parte componentă a Regatului Unit Al Marii Britanii, însă Turcia și Grecia se opun. În 1960 avea să se formeze Republica Ciprului, dar fără ca această uniune să reziste, întrucât statul grec a dorit să alipească insula și să realizeze unirea. Începând cu anul 1967 au fost reluate atacurile grecilor din insulă. 15 mii de soldați greci aveau să ocupe acest teritoriu. Pentru a împiedica acest lucru în anul 1974 trupele turcești debarcă și ele în Cipru ocupând partea de nord pentru a proteja astfel minoritatea turcă de aici.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ BBC: "The status of Northern Cyprus as a separate entity is recognised only by Turkey, which keeps around 30,000 troops in the north of the island."

Legături externe[modificare | modificare sursă]