Muntele Athos

Unitatea teritorială autonomă Muntele Athos
Ἅγιον Ὄρος
Capitală		Karyes
Limbi oficiale		greacă, română, rusă sârbă, bulgară, georgiană, slavonă
Lideri
-	Șef de stat	George Papandreou
-	Patriarh ecumenic	Bartolomeu I
Regiune autonomă a Greciei
-	Înființare	23 aprilie 1975
Suprafață
-	Total	335,63 km²
Populație
-	Estimare 2004	157200
Monedă		euro

Muntele Athos (în greaca modernă Άγιοv Όρος - Sfântul Munte) este un munte (2.033 m) și o peninsulă (cu lungimea de 60 km și o lățime ce variază între 8 și 12 km, aria totală fiind de 360 km pătrați) în nordul Greciei, în regiunea grecească Macedonia Centrală, unde își au locul 20 de mănăstiri, 12 schituri și o mulțime de chilii călugărești ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocși. Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Karyes (Καρυες).

Lista mănăstirilor

Lista celor douăzeci de mănăstiri în ordinea ierarhică stabilită:

• Mănăstirea Marea Lavră (greacă: Μεγίστης Λαύρας)
• Mănăstirea Vatopedu (greacă: Βατοπαιδίου)
• Mănăstirea Iviru (greacă: Ιβήρων)
• Mănăstirea Hilandaru (greacă: Χιλανδαρίου, sârbește: Хиландар)
• Mănăstirea Dionisiu (greacă: Διονυσίου)
• Mănăstirea Cutlumuș (greacă: Κουτλουμουσίου)
• Mănăstirea Pantocrator (greacă: Παντοκράτορος)
• Mănăstirea Xiropotamu (greacă: Ξηροποτάμου)
• Mănăstirea Zografu (greacă: Ζωγράφου)
• Mănăstirea Dochiaru (greacă: Δοχειαρίου)
• Mănăstirea Caracalu (greacă: Καρακάλλου)
• Mănăstirea Filoteu (greacă: Φιλοθέου)
• Mănăstirea Simonos Petras (greacă: Σίμωνος Πέτρας)
• Mănăstirea Sfântul Pavel (greacă: Αγίου Παύλου)
• Mănăstirea Stavronichita (greacă: Σταυρονικήτα)
• Mănăstirea Xenofont (greacă: Ξενοφώντος)
• Mănăstirea Grigoriu (greacă: Γρηγορίου)
• Mănăstirea Esfigmenu (greacă: Εσφιγμένου)
• Mănăstirea Sfântul Pantelimon (greacă: Αγίου Παντελεήμονος)
• Mănăstirea Constamonitu (greacă: Κωνσταμονίτου)

Istorie

Imperiul Bizantin s-a prăbușit în secolul XV, astfel că noul Imperiul Otoman, de religie islamică, a preluat treptat și controlul teritoriilor balcanice. Au devastat multe mănăstiri creștine, însă unele mai izolate au rămas puțin afectate sau intacte. Populația de călugări s-a redus pentru că bunăstarea lor a fost serios afectată timp de 5 secole prin faptul că satele "închinate" (prin impozite) acestor mănăstiri aproape toate românești le-au fost luate. În Evul Mediu puține mănăstiri și schituri au supraviețuit, indeosebi datorită ajutorului material sistematic (bani și produse) venite din Valahia și Moldova (astăzi România). Acest ajutor se datora legăturilor de sânge cu satele aproape toate românești din jurul Muntelui Atos. Treptat, în secolul XIX prin donațiile noilor veniți din țările ortodoxiei estice (slave), precum: Rusia, Bulgaria și Serbia, ansamblul de mănastiri s-a difersificat ca origine etnică, fiecare țară exercitându-și influența asupra mănăstirilor subvenționate: era epoca statelor naționale în plină expansiune. În 1912, în timpul Primului Război Balcanic, otomanii au fost forțați să plece și Rusia, în interesul pan-slavismului politic, justificat prin "misiunea de continuatoare a creștinismului din Bizanț" a revendicat controlul peninsulei. După conflictul asupra suveranității regiunii dintre noul stat grecesc în formare, pe de o parte, și Rusia pan-slavistă, pe de alta parte, după Primul Război Mondial peninsula a primit dela Marile Puteri statut de autonomie în cadrul Greciei.

Influențe

România

Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul (în grecește Prodromu) aparține Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Este situat între Kavsokalyvia și Marea Lavră, pe un deal stâncos, la mică altitudine. În 1857 a fost cumpărat de către 2 călugări români, cu numele monahal Nectarie și Nifon, după care a fost amenajat și recunoscut drept schit. Azi, este locuit de 25 de călugări de origine română și urmează principiul cenobitic al vieții monastice ortodoxe.

O altă așezare monastică românească este Schitul Sfântul Dumitru Valahu (zis și Schitul Lacu) situat la 3-4 ore distanță de mers pe jos de la Mănăstirea Sfântul Pavel, de care aparține. Este construit la o altitudine de 280 m, între Marfonu și Antiathon. A fost fondat în secolul X de călugări din Moldova. Astăzi este format din 8 chilii și este locuit de 39 de călugări români. Proschinatarul Sfântul Munte al Atonului, scris de ieromonahul Serafim și tipărit la București în 1856, în tipografia celui cunoscut ca Iosif Românul Iosif Romanov, prin bogăția de informații și gravuri, constituie o adevărată carte de referință privind istoricul sfintelor lăcașuri, totodată și o dovadă a enormei contribuții românești la realizarea centrului de spiritualitate ortodoxă de la Muntele Athos. Practic, de-a lungul a peste 5 secole, contribuția românească totală în complezul monastic Athos este prima ca mărime, depășind de departe oricare alta, chiar dacă originile poporului român sunt latine.

Bulgaria

Mănăstirea Zografu este situată în partea de sud-vest a peninsulei. A fost construită în secolul X de către călugării Moise, Aron și Ioan din Ohrid. Este dedicată Sfântului George. În perioada bizantină târzie, mănăstirea a fost distrusă de trupele catalane și recontruită cu sprijinul dinastiei Paleologan, precum și cu sprijinul conducătorilor din Europa ortodoxă.

Ocupă locul 9 în ordinea ierarhică a celor 20 de mănăstiri atonite. Este locuită de 15 călugări. Toți călugării sunt bulgari, din 1845, și serviciul religios este efectuat în bulgară.

Rusia

Mănăstirea Sfântul Pantelimon este construită în partea de sud-vest a peninsulei. Mănăstirea rusă a fost construită în actuala locație în 1765, în timp ce clădirea originală datează din secolul XI.

Construcția actualei mănăstirii a fost realizată în primele două decade ale secolului XIX, cu ajutorul financiar al conducătorilui Moldo-Valahiei, (Skarlatos) Scarlat Calimacul. Paradoxal, mănăstirea este ulterior locuita de călugări ruși, în număr de 1.000 la 1895 și 1.446 în 1903. Urmare a regimului bolșevic ateu care a îngreunat cum a putut legăturile, astăzi numai 35 de călugări locuiesc în mănăstire, însă numărul lor ar putea fi în creștere.

Serbia

Hilandaru este situată în partea de nord-est a peninsulei. Numele său derivă cel mai probabil de la fondatorul vechii așezări monastice din acest loc, care se numea Chelandaris (Calendarius). Mănăstirea a fost fondată la sfârșitul secolului XII de către conducătorul serb Ștefan Nemanya I și fiul său Ratsko. În timpul secolului XIV, dezvoltarea mănăstirii a atins apogeul, acumulând bogății din donații voievodale și private.

Este considerată a fi principalul centru spiritual la Athos al serbilor. Deține locul patru în ordinea ierarhică a mănăstirilor și este locuită de 46 de călugări (1990).

Limbi

Limba vorbită în mănăstirile grecești este greaca, în Sfântul Pantelimon rusa (35 călugări), în Hilandaru sârba (46 călugări), în Zografu bulgara (15 călugări), iar în Lacu și Sf. Ioan Botezătorul (zisă și Prodromu) se vorbește româna (64 călugări). Câteva comunități sunt mai cosmopolite decât altele. Un aspect al înnoirii recente este faptul că, spre deosebire de călugării provenind din fostele state ortodoxe comuniste, grecii sunt mai activi, mai bine educați și mai umbați prin lume decât în trecut. Dat fiind acest interes naționalist grec și engleza este vorbită în prezent pe Munte.

Legături externe

• Muntele Athos - Grădina Maicii Domnului (include un ghid al pelerinului)
• Mănăstirile Athosului și Meteorele
• Muntele Athos - Grădina Maicii Domnului
• Sfantul Muntele Athos - Calauza Ortodoxa
• Noua sinteză monastică athonită. Monahismul athonit astăzi - interviu cu părintele ieromonah Macarie de la Simonos Petras
• (en) Pictures from Athos and the Monasterys
• (en) Mount Athos
• (en) [1] information for mount Athos