Declarația de independență a Republicii Moldova
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
| Istoria Moldovei | |
 Acest articol este parte a unei serii |
|
| Antichitatea | |
|---|---|
| Războaiele daco-romane | |
| Daci liberi | |
| Moldova | |
| Descălecatul Moldovei Bătălii |
|
| Epoca fanariotă | |
| Tratatul de la București | |
| Basarabia | |
| Basarabia sub ocupație rusă | |
| Gubernia Basarabiei | |
| Rusificarea | |
| Basarabia română | |
| Republica Democratică Moldovenească | |
| Unirea Basarabiei cu România | |
| România în al Doilea Război Mondial | |
| Basarabia sovietică | |
| RASS Moldovenească | |
| RSS Moldovenească | |
| Moldova contemporană | |
| Declarația de Independență | |
| Protestele de la Chișinău | |
| Istoria Moldovei Independente | |
| Republica Moldova | |
| Identitate națională | |
| Găgăuzia | |
| Transnistria | |
|
Portal Moldova |
Declarația de Independență a Republicii Moldova a fost un document adoptat de către Parlamentul Republicii Moldova în urma eșecului loviturii de stat din august 1991. Documentul face referiri la "istoria milenară" și "statalitatea neîntreruptă" a românilor de la est de Prut în spațiul istoric și etnic al etnogenezei acestora, consacră, pentru spațiul de la est de Prut, denumirile oficiale: limba română, popor român. Acest act fondator al Republicii Moldova din 27 august 1991 este marcat în fiece an ca Ziua Națională a Republicii Moldova sau Ziua Independenței.
Republica Moldova a obținut recunoașterea oficială a statalității, la 2 martie 1992, cand a obținut statutul de membru al ONU. Declarația a fost adoptată și semnată de 278 deputați în parlament la 27 august 1991. Actul original a ars în timpul protestelor din 2009 la Chișinău, dar un document identic a fost restaurat în 2010.
Declarația de independență a Republicii Moldova în mod clar și direct, susține suveranitatea Republicii Moldova pe teritoriul Transnistriei, deoarece este "o parte componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru". Cu toate acestea, Declarația de independență a Republicii Moldova este ea însăși un argument împotriva suveranității Republicii Moldova asupra Transnistriei, cum îl denunță acordul de la 23 august 1939, între Guvernul URSS și Guvernul Germaniei, "nulă și neavenită" fiind uniunea doar formală între cele două teritorii.
Cuprins |
Căderea Uniunii Sovietice[modificare]
Odată cu moartea președintelui sovietic, Mihail Gorbaciov, Uniunea Sovietică și-a retras sprijinul din statele ei satelit. După căderea comunismului, uniunea personală dintre republicile sovietice și-a pierdut baza legală - după cum vedeau moldovenii (președintele URSS era liderul tuturor republicilor acesteia).
Noul parlament ales democratic s-a proclamat "deținătorul puterii supreme în Stat". Moldova a aderat la ONU, primind astfel recunoașterea statalității.
Reacții[modificare]
Republica Moldova[modificare]
În proaspătul stat, moldoveni s-au divizat în două tabere: unii au susținut independența, alții au protestat împotriva ei, susținând reunificarea cu România. Susținătorii reunificării s-au adunat în stradă, în Chișinău, să protesteze.
Transnistria[modificare]
Aspectul de "o parte componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru", i-a nemulțumit pe transnistrieni. Aceștia au proclamat autonomia, și mai apoi independența Transnistriei.
