Imperiul Roman
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Imperiul Roman este termenul utilizat în mod convenţional pentru a descrie statul roman în secolele de după reorganizarea sa din ultimele trei decade î.Hr., sub Octavian (Caesar Augustus). Ultimul împărat din Italia a fost detronat în 476, dar pe atunci, regiunile din estul imperiului erau administrate de un alt împărat, ce se afla la Constantinopol. Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) a continuat să existe, deşi îşi micşora încet-încet teritoriul, până la dispariţia sa efectivă, în 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de otomani. Statele succesoare din vest (Regatul Franc şi Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană) şi din est (ţaratele ruse) foloseau titluri preluate din practicile romane chiar şi în perioada modernă.
Influenţa Imperiului Roman în limbă, guvernare, drept, arhitectură, precum şi în multe alte aspecte ale vieţii de zi cu zi devine inevitabilă. Vezi Cultura Romană.
Cuprins |
[modifică] Imperiul Roman antic (27 i.Hr - 395 d.Hr)
Articol principal: Imperiul Roman antic
Dupa ce Gaius Octavius, nepotul lui Iulius Cezar, şi-a consolidat poziţia prin înfrângerea rivalului său la putere, Marc Antoniu, în bătălia de la Actium, din anul 31 i.Hr., acesta va declanşa un amplu proces de restructurare a tuturor instituţiilor statului, fiind conştient că anii de război civil au lăsat Roma într-o stare de anarhie şi că societatea romană nu era încă pregătită să accepte controlul total al unui despot. Bun tactician, Octavius (sau Octavianus) a ştiut să câştige simpatia tuturor. Mai întâi, a desfiinţat armatele sale şi a organizat alegeri, în urma cărora a fost ales în funcţia de consul. În 27 î.Hr. a returnat, în mod oficial, puterea Senatului Romei, şi s-a oferit să renunţe şi la supremaţia militară peste Egipt. Dar Senatul Roman nu numai că l-a refuzat, dar i-a dat chiar controlul asupra Spaniei, Galiei şi Siriei. Puţin mai târziu, Senatul i-a dat şi titlul de Augustus (cel venerat). Aceasta data (27 i.Hr.) este considerata in mod conventional ca fiind inceputul Imperiului Roman, desi numele de "Republica Romana" a fost folosit in mod oficial timp de inca cateva secole. Augustus va reusi sa mai acapereze si funcţia de tribun, care îi permitea să convoace Senatul după voinţa sa şi să-i stabilească agenda. Infara de aceasta a inventat si nouă functie în 23 î.Hr., anume cea de împărat al Romei, aceasta functie era pe viata, si îi oferea controlul intregii armate romane. Totuşi, el folosea adesea titlul civil "Princeps", sau "Primul Cetăţean". La 19 august 14 d. Hr., Augustus va fi succedat de Tiberius (14-37), care era defapt fiul sotiei sale, Livia Drusilla dintr-o alta casatorie.
Imperiul, se va extinde in Britania in vremea imparatului Claudius (41-54), iar dupa o scurta criza in vremea imparatului Nero (54-68), imperiul isi va atinge maxima indindere in vremea imparatului Traian (98-117), care va cuceri Dacia, Mesopotamia, si parti din Arabia. Insa, imparatul Hadrian (117-138), va decide sa abandoneze Mesopotamia, si partile Daciei de est (care fusesera incluse in provincia Moesia Inferior).
Regatul Roman
|
|||||||||||||||||||||||||||
Dupa aceasta va urma o perioada de pace, cu exceptia unor conflicte militare din vremea imparatului Marcus Aurelius (161-180). In anul 212, Imparatul Caracalla (211-217), va oferi cetatenia romana tuturor oamenilor liberi din imperiu. Insa, secolul III va fi dominat de o anarhie militara, in urma careia legiunile isi proclamau comandanti ca imparati, si au avut loc foarte multe razboaie civile. In aceasta perioada, imparatul Aurelian (270-275), care a avut meritul sa restaureze integritate imperiului (deoarece in urma conflictelor civile se formase un imperiul Galo-roman si unul Palmyrean), a decis sa abandoneze in 271 provincia Dacia. Criza secolului III, se considera ca a luat sfarsit cu Diocletian (284-306). Acesta va initia o serie de reforme care vor schimba fata imperiului. Cu el se considera, ca incepe perioada dominatului (marcand sfarsitul perioadei principatului, care incepuse cu Augustus), imparatul devenind in mod oficial un monarh autocrat. A reorganizat administratia in mai multe prefecturi si diocese, si va imparti imperiul (in 286), el luand rasaritul (linia de impartire fiind intre Italia si Dalmatia), avand capitala la Nicomedia. Va instaura si Tetrarhia, in urma careia, imperiul va fi condus de 2 augusti si 2 cezari, cate un august si un cezar pentru fiecare parte (apus si rasarit). In urma unor razboaie civile imparatul Constantin I (306-337) va reunifica imperiul. In 313, el va da un edict de toleranta religioasa, la Mediolanum, in urma caruia Creştinismul va deveni o religie favorizata (pana atunci fusese persectuata de foarte multe ori, in special in vremea lui Diocletian), iar in 325 la Niceea, s-a tinut primul sinod ecumenic, la care arianismul a fost recunoscut ca erezie (desi se pare ca la acea vreme, Constantin ii favoriza mai mult pe arianisti). In 330 el va infiinta de asemenea o noua capitala, pe locul vechiului oras Bizanţ, aceasta capitala va avea initial numele oficial "Roma Secunda" (a doua Roma), mai tarziu va deveni "Roma Nova" (Noua Roma), insa orasul va deveni cunoscut popular cu numele de "Constantinopol" (orasul lui Constantin). In 332, Constantin va duce o campanie contra vizigotilor la nord de Dunare, restaurand pentru o vreme niste parti fosta provincie Dacia. In 337, Imperiul va fi impartit intre fii lui Constantin I, Constants I (337-350), care va lua Italia si Illyricum (includea atunci, si Moesia de vest, Macedonia si Grecia), Constantin II (337-340) care va lua restul provincilor occidentale, iar Constantius II (337-361) care va lua orientul si in cele din urma intreg imperiul. In 364, imperiul a fost iar impartit de Valentinian I (364-375) care a luat occidentul (care includea si Illyricum) si a dat orientul fratelui sau Valens (364-378). In vremea lui Valens, vizigotii fiind atacati de huni, vor cere azil in imperiu, insa in cele din urma, datorita conditilor grele in care erau tratatii se vor revolta, contra romanilor, invingandu-i in 378 la batalia de la Adrianopol. Ultimul imparat care va conduce o scurta vreme intreg imperiul, va fi Theodosius I (379-395), numai din anul 394. (acesta va proclama Crestinismul ortodox ca religie oficiala in 380, iar in 381, va fi tinut la Noua Roma, al doilea sinod ecumenic). In 395, imperiul va fi imparit fiilor lui Theodosius, Arcadius (395-408) in rasarit, iar Honorius (395-423) in apus (in cazul acesta, Illyricum a fost partitionat partii de rasarit, dar fara Dalmatia).
[modifică] Declinul Imperiului Roman de Apus (395 - 476)
Artciol principal: Imperiul Roman de Apus
Dupa 395, niciun imparat nu va mai conduce singur un imperiu, care sa se intinda din Britania pana in Egipt. Insa, oficial nu erau doua imperii, ci un imperiu cu doi imparati. Imperiul din occident va intra in declin, in 410, vizigotii condusi de Alaric vor devasta Roma, care n-a mai fost devastata din 387 i. Hr. (insa Roma numai era capitala inca din 285, capitala fiind la Mediolanum, iar apoi in vremea lui Honorius mutata la Ravenna). Declinul imperiul de vest, se va accentua in vremea lui Valentinian III (423-455), continuand sa piarda din teritoriu, iar in 439 vandalii condusi de Gaiseric au cucerit Cartagina si o parte considerabila din nordul Africii. Insa in anul 451, generalul Flavius Aetius a reusit insa sa-i invinga pe hunii condusi de Attila la batalia de la Chalons, dar declinul imperiului de vest a continuat, imparatii ajungand sa fie niste marionete ale unor comandanti germanici. In anul 476, un comandant german din armata romana, pe nume Odoacru l-a inlaturat pe imparatul de la Ravenna, Romulus Augustulus (475-476), si a refuzat sa mai puna o alta marioneta, preferand sa-l recunoasca pe imparatul din rasarit Zeno (474-491) ca singurul imparat roman, si sa conduca Italia romana in numele lui, desi un alt imparat din occident, Iulius Nepos (474-480), continua sa conduca Dalmatia. In anul 487, dupa niste neintelegeri cu Odoacru, Zeno il va convinge pe regele ostrogot Theodoric (care se afla in balcani, in partea imperiului de rasarit), sa plece si sa-l inlocuiasca pe Odoacru, ca guvernator al Italiei.
[modifică] Imperiul Roman de Răsărit (476 - 1461)
Artciol principal: Imperiul Roman de Răsărit
Imperiul roman din orient a reusit sa scape de pericolele barbare din secolul V, orientandu-i pe multi dintre barbari spre occident. Insa in secolul VI, imparatul Iustinian (527-565) a decis sa incerce sa recucereasca occidentul roman. El se va baza in special pe generalul Belisarius, iar apoi pe Narses. Romanii au reusit sa recucereasca Nordul Africii de la Vandali in 534, insa razboaiele cu ostrogotii din Italia vor fi mult mai lungi ele durand din 535 pana in 554. In cele din urma romanii au recucerit Italia, dar efortul de razboi a ruinat economia romana. Inafara de Nordul Africii si Italia, va mai fi recucerita si o parta din sudul Spaniei, si pentru o vreme si niste teritorii la nord de Dunare. In vremea lui Iustinian, a fost dat un nou cod de legi, care va ramane cunoscut cu numele de "Codul lui Iustinian", si a fost reconstruita catedrala Hagia Sophia (Sfanta Intelepciune) in forma ei actuala, intre ani 532-537.
Insa recuceririle din vremea lui Iustinian nu vor dura, Italia va fi atacata de lombarzii in 568, iar sudul Spaniei, va fi pierdut din nou, in cateva decenii, iar conflictele cu persii vor reincepe (in vremea lui Iustinian, romanii au platit un tribut scump ca sa pastreze pacea), orientand atentia imperiului la est. Insa imparatul Mauricius (582-602) a reusit sa restabileasca pacea cu persii (ajutandu-l pe regele persilor Chosroes II intr-un razboi civil), si a reorganizat apararea balcanilor contra avarilor si slavilor. Dar, in 602, soldati lui Mauricius, nemultumiti ca au fost obligati sa petreaca iarna la nord de Dunare, s-au revoltat, si l-au pus imparat pe Phocas (602-610). Conflictele cu persii vor reincepe, ceea ce va duce la ignorarea apararilor din Balcani, iar astfel vor intra slavii. Phocas va fi inlaturat in anul 610 de Heraclius (610-641), care va reusi in cele din urma sa-i invinga pe persi. Heraclius va schimba de asemenea limba oficiala a imperiului in greaca (totusi, multe din provincile imperiului erau multi-etnice). Insa in secolul VII vor incepe atacurile arabilor islamici care vor cuceri intreaga Persie, apoi provincile romane Siria, Palestina, Egipt (cucerirea lor a fost atat de usoara si datoria faptului ca aici erau majoritari ca religie miafizitii) si Nordul Africii, iar in secolul VIII acestia au cucerit si regatul vizigot din Spania ajungand pana in Francia. In 751, lombarzii vor cucerii Ravenna (capitala exarhatului roman din Italia), aceasta a fost grabita si datorita confruntarilor religioase din cauza iconoclasmului care dusesera la rebeliunea (vechii) Rome. Desi, iconoclasmul a fost condamnat in 787 la al Saptelea sinod ecumenic de la Noua Roma, imperiul nu va mai recapata (vechea) Roma, aceasta ajungand sub influenta francilor. In 800, papa de la Roma, Leo III il va incorona pe regele francilor Charlemagne ca imparat al romanilor, ceea ce va duce la formarea Imperiului Romano-german (800-1806). Imperiul Roman (de rasarit) va incepe sa-si revina in vremea dinastiei macedonene (867-1056), atingand apogeul in vremea lui Vasile II (976-1025). In aceasta perioada, vor fi recucerite parti din estul Anatoliei, Siria, Armenia, intreaga peninsula Balcanica, sudul Italiei, si insule din mediterana (Creta, Cipru). In secolul XI, va incepe iar un declin, ce va duce la pierderea Italiei de sud la normanzi si a Anatoliei la turcii selgiucizi (cu exceptia unor parti din vest si nord), dar imparatul Alexius I Comnen (1081-1118) a reusit sa salveze imperiul. De asemenea, in aceasta perioada au inceput cruciadele contra musulmanilor, desi imperiul initial a profitat, in cele din urma vor atenua conflictele dintre occidentul medieval si imperiu. In 1204, cruciada a patra, a devastat Constnatinopol, si a fondat Imperiul Latin al Romaniei (1204-1261), capitala imperiului roman fiind mutata la Niceea acuma, insa alte doua state romane s-au desprins acuma, despotatul epirului (1204-1337) si imperiul din Trapezunt (1204-1461). Cei din Niceea, vor reusi in 1261 sa recucereasca Constantinopolul, dar imperiul nu-si va mai reveni, si va continua sa decline. In secolul XIV, Anatolia va fi pierduta la turci, iar otomanii vor trece in Europa in 1354, ocupand Gallipoli. In 1453, dupa mai multe conflicte, otomanii reusesc sa cucereasca Constantinopolul, iar apoi in 1461 si Trapezuntul, marcand astfel sfarsitul imperiului roman.
[modifică] Legături externe
- en Civilizaţia romană: alimentaţia, religia, filozofia, sistemul juridic, calendarul, medicina, costumaţie, cultura etc.
- en ROME AND ROMANIA, 27 BC-1453 AD
- en De Imperatoribus Romanis: An Online Encyclopedia of Roman Rulers and Their Families
- en THE ROMANS Ancient, Medieval and Modern
[modifică] Referinţe
- ^ a b c d Taagepera, Rein (1979). „Size and Duration of Empires: Growth-Decline Curves, 600 B.C. to 600 A.D.”. Social Science History 3 (3/4): 125. DOI:10.2307/1170959.
- ^ John D. Durand, Historical Estimates of World Population: An Evaluation, 1977, pp. 253-296.
- ^ Roman Empire -- Britannica Online Encyclopedia. www.britannica.com. Accesat în 2008-07-09.
