Epoca modernă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Declaratia de Independenta

Epoca modernă este considerată a fi perioada ce a succedat perioada post-clasică cunoscută sub numele de Evul Mediu. Ca și epocile anterioare, aceasta nu are un început stabilit într-o dată anume. Tranziția de la Evul Mediu la Modernitate a fost relaționată în mod convențional cu evenimente majore ca Reforma Protestantă ce promova conștiința critică asupra religiei și bisericii, Descoperirea Americii ce a lărgit perspectivele asupra lumii sau Umanismul care a contribuit la formarea noii viziuni în multe domenii. După ce Reforma a dus la disiparea puterii absolute a bisericii și Războiul de 30 de ani a desființat conceptul de "imperiu universal", a început epoca statului-națiune, care a avut ca scop obținerea unei puteri politice și economice care să depășească spațiul european. America, Africa și Asia au devenit regiuni de expansiune și competiție pentru europeni. Coloniștii britanici și francezi au ocupat coasta de est a Americii de Nord, iar conchistadorii spanioli au cucerit America Centrală și America de Sud, presărând întreagă lume cu agenții comerciale europene, exceptând Japonia. Europa era cuprinsă de războaie, revoluții și devastări, dar și de o extraordinară dezvoltare și un progres științific și artistic. Secolul al XVIII-lea a fost denumit "secolul revoluțiilor". Între anii 1708 și 1835 s-au desfășurat revoluții în multe părți ale lumii împotriva guvernelor și a puterii coloniale. Unele au avut succes, altele au eșuat, dar izbucnirea revoluțiilor politice au arătat că oamenii erau nemulțumiți de modul în care erau conduși. S-au manifestat revoluții în tehnică agricolă și în industrie, în transporturi, în știință, tehnologie, medicină și artă.

Transformarea revoluționară a sistemelor de guvernare și a structurilor de stat a început energic în secolul al XVIII-lea, debutând cu Revoluția Franceză din 1789 izbucnită la Paris, având deviza sa "Liberte, Egalite, Fraternite ce a dobândit o forță covârșitoare. Revoluția Franceză a avut drept urmare reorganizarea fundamentală a societății, iar noile idei apărute în timpul revoluției și cuprinse în Codul Civil al lui Napoleon s-a răspândit, fiind impuse în multe națiuni europene.

Conceptul de "modernitate"[modificare | modificare sursă]

Conceptul de "modernitate" este diferit de antichitate si evul mediu. Modernitatea nu este doar o alta epoca istorica, dar si un efect al unei serii de schimbari de tip nou, manifestate in accelerarea progresului ce a facilitat efortul uman depus pentru a imbunatati situatia. Progresul s-a manifestat in toate domeniile: politica, industrie, societate, economie, comert, transport, comunicatii, stiinta, medicina, tehnologie si cultura. Modernitatea se caracterizeaza printr-o industrie mecanizata si automatizata, renuntandu-se treptat la munca manuala. Portiuni din lumeam oderna au fost alterate insa de valorile religioase fundamentaliste, de sistemul monarhic absolutist si abolirea sistemului feudal, toate acestea fiind inlocuite de un sistem democratic, liberal si laic, ideile fiind implementate in toate domeniile ca Politica, Stiinta, Psihologia, Sociologia si Economia.

Periodizarea[modificare | modificare sursă]

Conform multor surse istorice, epoca moderna ar fi inceput in intervalul secolelor XV-XIX. Particularitatile al epocii moderne timpurii includ Renasterea, Reforma Protestanta, Marile Descoperiri Geografice, ascensiunea capitalismului, aparitia tiparului, Razboiul Civil Englez si Revolutiile Atlantice. Epoca moderna, pe plan cultural se imparte in :

  • Epoca Ratiunii
  • Iluminismul
  • Epoca Romantismului
  • Epoca Victoriana

Secolul al XVIII-lea a debutat cu revolte in tari cu deschidere la Oceanul Atlantic, ca cele din America de Nord, America Latina si Franta, ce s-au manifestat in schimbari politice si sociale treptate. Razboaiele au capatat un caracter global, fiind desfasurate la scara tot mai mare datorita imbunatatirii armelor de foc si arsenalului. Ca rezultat al Revolutiei Industriale si a revolutiilor politice, au aparut noi viziuni asupra modernismului. Industrializarea multor natiuni a fost initiata in Marea Britanie. Rolul stiintei si tehnologiei a crescut, literatura si presa au proliferat si au inceput sa se dedice maselor, gradul de alfabetizare crescand. S-au format institutii reprezentative votate de cetateni marcati de o noua filosofie politica, morala si ideologica-Individualismul. In urma industrializarii, procesul de urbanizare a accelerat.


Absolutism si Iluminism: ascensiunea burgheziei[modificare | modificare sursă]

Absolutismul a devenit forma de guvernare a multor state, bazandu-se pe teoriile formulate in secolele XVI-XVII de catre filosofi politic ca Niccolo Macchiavelli, Jean Bodin si Thomas Hobbes ce au dezvoltat concepte ca "raison d'etat" (ratiunea de stat) si suveranitatea absoluta a conducatorului. Instrumentele principale ale puterii printilor absolutisti erau armata si birocratia admninistrativa care raspundea doar in fata regelui ce era reprezentantul divin pe pamant.

In secolul al XVIII-lea s-a dezvoltat o forma particulara de absolutism combinat cu iluminismul, forma care a aplicat umanismul si descoperirile filosofice si stiintifice ale secolului XVII in intreaga societate. Din secolul al XVII-lea, carturari ca Rene Descartes, John Locke, Baruch de Spinoza si Gottfried Wilhelm Leibnitz au cautat metode de eliberare a gandirii de sub dogma religioasa. Savanti ca Issac Newton au conturat o noua viziune asupra lumii, bazata pe cunostintele obtinute prin descoperirile stiintifice. Mari filosofi iluministi ai secolului XVIII, ca Montesquieu sau Voltaire, au promovat libertatea spiritului si a religiei si separarea stiintei de doctrina religioasa. Au cerut o revizuire a metodelor de guvernare, care sa porneasca de la ratiune si de la o viziune asupra omului, care sa se bazeze pe egalitatea dintre persoane. Filosofii ca Jean-Jacques Rousseau si Immanuel Kant au atacat absolutismul prin critici la adresa politicilor si institutiilor statului absolutist si cel al bisericii.

Primii absolutisti iluministi au profitat de structurile prezente ale Bisericii si Statului pentru a-si atinge scopul, cel de a asigura binele statului si bunastarea supusilor. Centralizarea statului s-a accentuat tot mai mult fata de secolele anterioare ale evului mediu, iar rolul bisericii in sistemul educational era tot mai diminuat. Erau insa regi interesati de reforme, ca Frederic al II-lea al Prusiei, Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman sau Petru al Rusiei, dar nu erau pregatiti sa-si lase supusii, mai ales cei burghezi ce se aflau in plina ascensiune, sa participe la viata politica. Impartirea puterilor ceruta de filosofii iluministi nu au fost realizate.

Umanismul si Reforma au influentat modul de gandire al clasei de mijloc a Europei, marcata de ascensiunea capitalismului timpuriu. Bogatia obtinuta a adus acestei noi clase respect si influenta in societate. Pentru a contrabalansa puterea printilor si cea bisericeasca, regii s-au orientat catre burghezie. Acestia aveau acces la studii universitare, multi reprezentanti reusind sa obtina functii inalte in stat. Burghezia a promovat comertul si afacerile si s-a impus in viata culturala. Burghezia insa nu avea acces la viata politica. De pe urma acestor conflicte si dispute au rezultat "Revolutii Atlantice", care impreuna cu Declaratia de Independenta a Americii cu Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului, au marcat inceputul Perioadei Burgheze si venirea la putere a clasei de mijloc. Criticarea autoritatii si a traditiei pe toate planurile s-au intensificat simultan cu ideile rationaliste si de emancipare ale iluminismului. Revolutia Franceza din 1789 a incheiat vechea ordine a Celor trei stari. Prin deviza sa "Liberte, egalite, fraternite", a pus bazele unei noi ordini sociale paneuropene, bazate pe principiile libertatii personale si ale egalitatii in fata legii. De atunci, clasa de mijloc a devenit campioana a liberalismului, ajungand sa domine viata publica in multe parti ale lumii.


Secolul al XVIII-lea: Secolul Revolutiilor[modificare | modificare sursă]

Multi europeni, afectati de problemele regimului, razboaiele neincetate si monopolul bisericii, au emigrat din Europa si s-au stabilit in "Lumea Noua", acaparand tot mai mult pamant si punand bazele unor colonii ce inca depindeau de Franta si Marea Britanie ce aveau sa duca dese confruntari pentru controlul deplin asupra Americii de Nord. Fiind dependente de metropola initial, datorita fiscalitatii impovaratoare, coloniile si-au castigat independenta fata de coroana britanica, formand o natiune federala-Statele Unite ale Americii. Si coloniile din America de Sud si America Centrala au luptat pentru eliberarea de sub dominatia Spaniei si Portugaliei. In Europa, Austria, Prusia si Rusia au devenit mari puteri continentale, iar Revolutia Franceza din 1789 a marcat abolirea monarhiei franceze. In Africa, populatiile fulani, zulu si buganda au fondat noi regate. Statele africane nordice au inlaturat dominatia otomana. Imperiul Mogul din India s-a prabusit, iar Marea Britanie si Franta au pornit o lupta pentru cucerirea Indiei. China dinastiei Qing cucereste Tibetul, insa se confrunta cu probleme interne. Japonia a interzis contactele cu Occidentul si s-a izolat. In Pacific, sosirea europenilor a constituit o amenintare pentru modul de viata traditional al bastinasilor.

Europa[modificare | modificare sursă]

Discrepantele din societatea europeana s-au adancit. Regii bogati si autocratici traiau in lux, pe cand clasele de mijloc, tot mai numeroase, au dezvoltat o alta atitudine, de gandire progresista. Societatea a fost marcata de mari transformari; orasele s-a extins, bancherii faceau afaceri prospere, inventatorii si savantii faceau noi descoperiri, au patruns marfuri si noi idei din import. Noile inventii au facilitat fabricarea de bunuri si arme in cantitati mari. Peisajul agricol s-a modificat radial in diverse zone ale Europei, mai ales in Anglia, prin introducerea unor metode de lucru mai eficiente. Tot in Anglia avea sa inceapa prima revolutie industriala in domeniul textilelor. Minele, orasele, canalele navigabile si fabricile s-au dezvoltat. Preocuparea pentru logica si rationament a dat nastere unor idei sociale si politice noi, mai avansate, din care a rezultat aparitia unui nou curent-Iluminismul.

In urma razboaielor pentru succesiune, teritorii si colonii de pe celelalte continente in cadrul carora s-au format aliante s-a remarcat puternicul stat militarizat, Prusia, ce castiga victorii datorita armatei terestre bine organizate si disciplinate si datorita geniului militar al lui Frederic al II-lea. Sub tarul Petru cel Mare, in Rusia patrund idei si moda occidentala. Rusia se extinde in Orientul Indepartat, batand la portile Chinei. Poporul francez, nemultumit de "Vechiul Regim", a abolit monarhia, cerand libertate si egalitate. Revolutia ce a urmat a schimbat Franta si a marcat omenirea pentru totdeauna. In actiunea sa de restaurare a ordinii dupa Revolutia Franceza, Napoleon a incercat sa schimbe intreaga Europa. Chiar daca a fost infrant de coalitia marilor puteri, ideile sale s-au extins la nivel paneuropean, campaniile si realizarile sale schimband cursul istoriei. In urma expeditiilor Capitanului Cook, Australia si Noua Zeelanda au devenit noi tine ale colonialismului european, primii colonisti infruntandu-i pe maorii ce s-au ridicat la lupta si subjugandu-i pe aborigeni. Europa domina intreaga lume prin intermediul comertului, industriei, indraznelei si tunurilor.

Asia, Africa si Orientul Mijlociu[modificare | modificare sursă]

India era cucerita treptat de britanici, iar China rezista in fata schimbarilor, devenind mai conservatoare si refuzand sa incurajeze idei noi si contactele externe. Japonia a continuat politica sa de izolationism, dar s-a modernizat. Alte tari asiatice au capatat noi aliante si noi inamici din randul europenilor, ce se amestecau in problemele acestora in folos propriu. Rivalitatea dintre Rusia, China si Marea Britanie pentru dominatia Asiei centrale s-a accentuat. Traditiile asiatice si stabilitatea au fost subminate, iar europenii intrau pe usa din spate cand liderii asiatici opuneau rezistenta. Orientul Mijlociu era lipsit de forta datorita declinului lent al otomanilor. In nordul Africii otomanii au pierdut controlul. Persia a ramas stabila, neafectata de influentele externe. Europenii si arabii detineau colonii in zonele de coasta, dar multe natiuni africane s-au intarit, a caror putere provenea din comertul cu europenii. Unele triburi dominau altele mai mici, iar populatiile zulu si asanti aveau o atitudine agresiva fata de vecini. Datorita dezbinarii, europenii i-au invrajbit.


Lumea Noua[modificare | modificare sursă]

Secolul al XVIII-lea a fost martorul aparitiei SUA si Canadei. Revolutia Americana a avut drept cauze neajunsurile guvernarii coloniale britanice. SUA au devenit primul stat cu adevarat democratic din lume, guvernat constitutional, conform declaratiilor de drepturi aplicate tuturor, exceptand nativii americani si sclavii. S-a declarat independenta si in scurt timp, s-a format o noua republica federala ce si-a propus sa se extinda catre Vest, catre Oceanul Pacific. In cautarea unui viitor nou, imigrantii din Europa sfasiata de razboaie au dus la cresterea rapida a populatiei. Orasele americane, comertul si cultura au prins forma, au luat amploare si au prosperat. Britanicii au mentinut Canada sub controlul lor, care si aceasta a reusit ulterior sa obtina autonomie. Multi americani nativi din est au fost alungati de pe pamanturile lor si au migrat spre vest. In sud, pe plantatiile de bumbac si tutun munceau sclavii, alimentand apetitul Europei si sporind averile proprietarilor de pamanturi.

Razboaiele lui Napoleon in Europa i-au obligat pe latino-americani sa isi ia in maini propria soarta, iar la inceputul secolului al XIX-lea au aparut miscari de independenta a coloniilor portugheze si spaniole, conduse de proprietari de pamanturi.



Referințe[modificare | modificare sursă]