Epoca modernă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Declaratia de Independenta

Epoca modernă este considerată a fi perioada ce a succedat perioada post-clasică cunoscută sub numele de Evul Mediu. Ca și epocile anterioare, aceasta nu are un început stabilit într-o dată anume. Tranziția de la Evul Mediu la Modernitate a fost relaționată în mod convențional cu evenimente majore ca Reforma Protestantă ce promova conștiința critică asupra religiei și bisericii, Descoperirea Americii ce a lărgit perspectivele asupra lumii sau Umanismul care a contribuit la formarea noii viziuni în multe domenii. După ce Reforma a dus la disiparea puterii absolute a bisericii și Războiul de 30 de ani a desființat conceptul de "imperiu universal", a început epoca statului-națiune, care a avut ca scop obținerea unei puteri politice și economice care să depășească spațiul european. America, Africa și Asia au devenit regiuni de expansiune și competiție pentru europeni. Coloniștii britanici și francezi au ocupat coasta de est a Americii de Nord, iar conchistadorii spanioli au cucerit America Centrală și America de Sud, presărând întreagă lume cu agenții comerciale europene, exceptând Japonia. Europa era cuprinsă de războaie, revoluții și devastări, dar și de o extraordinară dezvoltare și un progres științific și artistic. Secolul al XVIII-lea a fost denumit "secolul revoluțiilor". Între anii 1708 și 1835 s-au desfășurat revoluții în multe părți ale lumii împotriva guvernelor și a puterii coloniale. Unele au avut succes, altele au eșuat, dar izbucnirea revoluțiilor politice au arătat că oamenii erau nemulțumiți de modul în care erau conduși. S-au manifestat revoluții în tehnică agricolă și în industrie, în transporturi, în știință, tehnologie, medicină și artă.

Transformarea revoluționară a sistemelor de guvernare și a structurilor de stat a început energic în secolul al XVIII-lea, debutând cu Revoluția Franceză din 1789 izbucnită la Paris, având deviza sa ”Liberte, Egalite, Fraternite” ce a dobândit o forță covârșitoare. Revoluția Franceză a avut drept urmare reorganizarea fundamentală a societății, iar noile idei apărute în timpul revoluției și cuprinse în Codul Civil al lui Napoleon s-a răspândit, fiind impuse în multe națiuni europene.

Conceptul de "modernitate"[modificare | modificare sursă]

Conceptul de "modernitate" este diferit de antichitate și evul mediu. Modernitatea nu este doar o alta epoca istorica, dar și un efect al unei serii de schimbari de tip nou, manifestate în accelerarea progresului ce a facilitat efortul uman depus pentru a îmbunătăți situatia. Progresul s-a manifestat în toate domeniile: politica, industrie, societate, economie, comerț, transport, comunicații, știință, medicina, tehnologie și cultura. Modernitatea se caracterizează printr-o industrie mecanizata și automatizata, renunțându-se treptat la munca manuala. Porțiuni din lumea moderna au fost alterate însă de valorile religioase fundamentaliste, de sistemul monarhic absolutist și abolirea sistemului feudal, toate acestea fiind înlocuite de un sistem democratic, liberal și laic, ideile fiind implementate în toate domeniile ca Politica, Știință, Psihologia, Sociologia și Economia.

Periodizarea[modificare | modificare sursă]

Conform multor surse istorice, epoca moderna ar fi început în intervalul secolelor XV-XIX. Particularitățile al epocii moderne timpurii includ Renașterea, Reforma Protestanta, Marile Descoperiri Geografice, ascensiunea capitalismului, apariția tiparului, Războiul Civil Englez și Revoluțiile Atlantice. Epoca moderna, pe plan cultural se împarte în :

  • Epoca Rațiunii
  • Iluminismul
  • Epoca Romantismului
  • Epoca Victoriana

Secolul al XVIII-lea a debutat cu revolte în tari cu deschidere la Oceanul Atlantic, ca cele din America de Nord, America Latina și Franța, ce s-au manifestat în schimbări politice și sociale treptate. Războaiele au căpătat un caracter global, fiind desfășurate la scara tot mai mare datorita îmbunătățirii armelor de foc și arsenalului. Ca rezultat al Revoluției Industriale și a revoluțiilor politice, au apărut noi viziuni asupra modernismului. Industrializarea multor națiuni a fost inițiata în Marea Britanie. Rolul științei și tehnologiei a crescut, literatura și presa au proliferat și au început sa se dedice maselor, gradul de alfabetizare crescând. S-au format instituții reprezentative votate de cetățeni marcați de o noua filosofie politica, morala și ideologica-Individualismul. În urma industrializării, procesul de urbanizare a accelerat.


Absolutism și Iluminism: ascensiunea burgheziei[modificare | modificare sursă]

Absolutismul a devenit forma de guvernare a multor state, bazandu-se pe teoriile formulate în secolele XVI-XVII de catre filosofi politic ca Niccolo Macchiavelli, Jean Bodin și Thomas Hobbes ce au dezvoltat concepte ca "raison d'etat" (ratiunea de stat) și suveranitatea absoluta a conducatorului. Instrumentele principale ale puterii printilor absolutisti erau armata și birocratia admninistrativa care raspundea doar în fata regelui ce era reprezentantul divin pe pamant.

In secolul al XVIII-lea s-a dezvoltat o forma particulara de absolutism combinat cu iluminismul, forma care a aplicat umanismul și descoperirile filosofice și stiintifice ale secolului XVII în intreaga societate. Din secolul al XVII-lea, carturari ca Rene Descartes, John Locke, Baruch de Spinoza și Gottfried Wilhelm Leibnitz au cautat metode de eliberare a gandirii de sub dogma religioasa. Savanti ca Issac Newton au conturat o noua viziune asupra lumii, bazata pe cunostintele obtinute prin descoperirile stiintifice. Mari filosofi iluministi ai secolului XVIII, ca Montesquieu sau Voltaire, au promovat libertatea spiritului și a religiei și separarea stiintei de doctrina religioasa. Au cerut o revizuire a metodelor de guvernare, care sa porneasca de la ratiune și de la o viziune asupra omului, care sa se bazeze pe egalitatea dintre persoane. Filosofii ca Jean-Jacques Rousseau și Immanuel Kant au atacat absolutismul prin critici la adresa politicilor și institutiilor statului absolutist și cel al bisericii.

Primii absolutisti iluministi au profitat de structurile prezente ale Bisericii și Statului pentru a-si atinge scopul, cel de a asigura binele statului și bunastarea supusilor. Centralizarea statului s-a accentuat tot mai mult fata de secolele anterioare ale evului mediu, iar rolul bisericii în sistemul educational era tot mai diminuat. Erau insa regi interesati de reforme, ca Frederic al II-lea al Prusiei, Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman sau Petru al Rusiei, dar nu erau pregatiti sa-si lase supusii, mai ales cei burghezi ce se aflau în plina ascensiune, sa participe la viata politica. Impartirea puterilor ceruta de filosofii iluministi nu au fost realizate.

Umanismul și Reforma au influentat modul de gandire al clasei de mijloc a Europei, marcata de ascensiunea capitalismului timpuriu. Bogatia obtinuta a adus acestei noi clase respect și influenta în societate. Pentru a contrabalansa puterea printilor și cea bisericeasca, regii s-au orientat catre burghezie. Acestia aveau acces la studii universitare, multi reprezentanti reusind sa obtina functii inalte în stat. Burghezia a promovat comertul și afacerile și s-a impus în viata culturala. Burghezia insa nu avea acces la viata politica. De pe urma acestor conflicte și dispute au rezultat "Revolutii Atlantice", care impreuna cu Declaratia de Independenta a Americii cu Declaratia Drepturilor Omului și ale Cetateanului, au marcat inceputul Perioadei Burgheze și venirea la putere a clasei de mijloc. Criticarea autoritatii și a traditiei pe toate planurile s-au intensificat simultan cu ideile rationaliste și de emancipare ale iluminismului. Revolutia Franceza din 1789 a incheiat vechea ordine a Celor trei stari. Prin deviza sa "Liberte, egalite, fraternite", a pus bazele unei noi ordini sociale paneuropene, bazate pe principiile libertatii personale și ale egalitatii în fata legii. De atunci, clasa de mijloc a devenit campioana a liberalismului, ajungand sa domine viata publica în multe parti ale lumii.


Secolul al XVIII-lea: Secolul Revolutiilor[modificare | modificare sursă]

Multi europeni, afectati de problemele regimului, razboaiele neincetate și monopolul bisericii, au emigrat din Europa și s-au stabilit în "Lumea Noua", acaparand tot mai mult pamant și punand bazele unor colonii ce inca depindeau de Franta și Marea Britanie ce aveau sa duca dese confruntari pentru controlul deplin asupra Americii de Nord. Fiind dependente de metropola initial, datorita fiscalitatii impovaratoare, coloniile si-au castigat independenta fata de coroana britanica, formand o natiune federala-Statele Unite ale Americii. Si coloniile din America de Sud și America Centrala au luptat pentru eliberarea de sub dominatia Spaniei și Portugaliei. în Europa, Austria, Prusia și Rusia au devenit mari puteri continentale, iar Revolutia Franceza din 1789 a marcat abolirea monarhiei franceze. în Africa, populatiile fulani, zulu și buganda au fondat noi regate. Statele africane nordice au inlaturat dominatia otomana. Imperiul Mogul din India s-a prabusit, iar Marea Britanie și Franta au pornit o lupta pentru cucerirea Indiei. China dinastiei Qing cucereste Tibetul, insa se confrunta cu probleme interne. Japonia a interzis contactele cu Occidentul și s-a izolat. în Pacific, sosirea europenilor a constituit o amenintare pentru modul de viata traditional al bastinasilor.

Europa[modificare | modificare sursă]

Discrepantele din societatea europeana s-au adancit. Regii bogati și autocratici traiau în lux, pe cand clasele de mijloc, tot mai numeroase, au dezvoltat o alta atitudine, de gandire progresista. Societatea a fost marcata de mari transformari; orasele s-a extins, bancherii faceau afaceri prospere, inventatorii și savantii faceau noi descoperiri, au patruns marfuri și noi idei din import. Noile inventii au facilitat fabricarea de bunuri și arme în cantitati mari. Peisajul agricol s-a modificat radial în diverse zone ale Europei, mai ales în Anglia, prin introducerea unor metode de lucru mai eficiente. Tot în Anglia avea sa inceapa prima revolutie industriala în domeniul textilelor. Minele, orasele, canalele navigabile și fabricile s-au dezvoltat. Preocuparea pentru logica și rationament a dat nastere unor idei sociale și politice noi, mai avansate, din care a rezultat aparitia unui nou curent-Iluminismul.

In urma razboaielor pentru succesiune, teritorii și colonii de pe celelalte continente în cadrul carora s-au format aliante s-a remarcat puternicul stat militarizat, Prusia, ce castiga victorii datorita armatei terestre bine organizate și disciplinate și datorita geniului militar al lui Frederic al II-lea. Sub tarul Petru cel Mare, în Rusia patrund idei și moda occidentala. Rusia se extinde în Orientul Indepartat, batand la portile Chinei. Poporul francez, nemultumit de "Vechiul Regim", a abolit monarhia, cerand libertate și egalitate. Revolutia ce a urmat a schimbat Franta și a marcat omenirea pentru totdeauna. In actiunea sa de restaurare a ordinii dupa Revolutia Franceza, Napoleon a incercat sa schimbe intreaga Europa. Chiar daca a fost infrant de coalitia marilor puteri, ideile sale s-au extins la nivel paneuropean, campaniile și realizarile sale schimband cursul istoriei. In urma expeditiilor Capitanului Cook, Australia și Noua Zeelanda au devenit noi tine ale colonialismului european, primii colonisti infruntandu-i pe maorii ce s-au ridicat la lupta și subjugandu-i pe aborigeni. Europa domina intreaga lume prin intermediul comertului, industriei, indraznelei și tunurilor.

Asia, Africa și Orientul Mijlociu[modificare | modificare sursă]

India era cucerita treptat de britanici, iar China rezista în fata schimbarilor, devenind mai conservatoare și refuzand sa incurajeze idei noi și contactele externe. Japonia a continuat politica sa de izolationism, dar s-a modernizat. Alte tari asiatice au capatat noi aliante și noi inamici din randul europenilor, ce se amestecau în problemele acestora în folos propriu. Rivalitatea dintre Rusia, China și Marea Britanie pentru dominatia Asiei centrale s-a accentuat. Traditiile asiatice și stabilitatea au fost subminate, iar europenii intrau pe usa din spate cand liderii asiatici opuneau rezistenta. Orientul Mijlociu era lipsit de forta datorita declinului lent al otomanilor. în nordul Africii otomanii au pierdut controlul. Persia a ramas stabila, neafectata de influentele externe. Europenii și arabii detineau colonii în zonele de coasta, dar multe natiuni africane s-au intarit, a caror putere provenea din comertul cu europenii. Unele triburi dominau altele mai mici, iar populatiile zulu și asanti aveau o atitudine agresiva fata de vecini. Datorita dezbinarii, europenii i-au invrajbit.


Lumea Noua[modificare | modificare sursă]

Secolul al XVIII-lea a fost martorul aparitiei SUA și Canadei. Revolutia Americana a avut drept cauze neajunsurile guvernarii coloniale britanice. SUA au devenit primul stat cu adevarat democratic din lume, guvernat constitutional, conform declaratiilor de drepturi aplicate tuturor, exceptand nativii americani și sclavii. S-a declarat independenta și în scurt timp, s-a format o noua republica federala ce si-a propus sa se extinda catre Vest, catre Oceanul Pacific. în cautarea unui viitor nou, imigrantii din Europa sfasiata de razboaie au dus la cresterea rapida a populatiei. Orasele americane, comertul și cultura au prins forma, au luat amploare și au prosperat. Britanicii au mentinut Canada sub controlul lor, care și aceasta a reusit ulterior sa obtina autonomie. Multi americani nativi din est au fost alungati de pe pamanturile lor și au migrat spre vest. în sud, pe plantatiile de bumbac și tutun munceau sclavii, alimentand apetitul Europei și sporind averile proprietarilor de pamanturi.

Razboaiele lui Napoleon în Europa i-au obligat pe latino-americani sa își ia în maini propria soarta, iar la inceputul secolului al XIX-lea au aparut miscari de independenta a coloniilor portugheze și spaniole, conduse de proprietari de pamanturi.



Referințe[modificare | modificare sursă]