Odesa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Odesa
—  Oraș  —
Vedere aeriană a scărilor Potiomkin
Vedere aeriană a scărilor Potiomkin
Drapel
Drapel
Stema Odesa
Stemă
Odesa se află în Ucraina
{{{alt}}}
Odesa
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°28′N 30°44′E / 46.467°N 30.733°E / 46.467; 30.73346°28′N 30°44′E / 46.467°N 30.733°E / 46.467; 30.733

Țară Ucraina Ucraina
Regiune Odesa
Raion municipiul Odesa
Prima atestare secolul al XII-lea

Guvernare
 - Primar Olexii Kostusev

Suprafață
 - Oraș 236,9  km²
Altitudine 40 m.d.m.

Populație (2012)
 - Oraș 1,004,409 locuitori
 - Densitate 4.240 loc./km² 
 - Metropolitană 1,191,000 locuitori

Site: [www.odessa.ua ]

Odesa sau Odessa (în engleză Odessa, în ucraineană Одеса, în rusă Одесса, în greacă Οδησσός, în turcă Hacıbey) este un oraș ucrainean situat în nord-vestul Mării Negre și reședința Regiunii Odesa. Populația număra, în anul 2004, 1.012.500 de locuitori. Odesa este cel mai mare port maritim din Ucraina și o importantă stațiune turistică.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Așezarea a fost declarată colonie grecească. În perioada evului mediu timpuriu prin teritoriul actual al regiunii Odesa au trecut mai multe popoare migratoare: pecenegi, cumani, huni si altele. Situl Odesa a fost cunoscut drept orașul Hagibei, parte a regiunii Dicra. În timpul războiului ruso-turc din 1787-1792, la 25 septembrie 1789, un detașament de forțe rusești sub comanda lui Ivan Gudovich a capturat orașele Hagibei și Ieni Dunia care luptau contra Imperiului Rus. O parte a trupelor a fost sub comanda unui spaniol aflat în serviciul militar rus, generalul maior José de Ribas, după care s-a dat numele străzii principale din Odesa de astăzi, Derybasivska. Rusia a câștigat o zonă ca urmare a Tratatului de la Iași din 1792, ea devenind o parte din așa-numita ("Noua Rusie").

Orașul a fost proiectat de inginerul F. Devollan la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Orașul a fost colonizat cu diferite etnii stabilite în principal în zona fostei colonii românești (Moldovanca), în afara limitelor oficiale.

Orașul nou a devenit rapid un succes major. Sucesele sale de creștere economică timpurie se datorează mult activității Ducelui de Richelieu, care a servit ca guvernator al orașului între 1803 și 1814. Acesta, fiind un fugar al Revoluției Franceze, a servit în armata Ecaterinei a II-a împotriva turcilor și a fost însărcinat cu proiectarea orașului și facilităților sale de organizare și de infrastructură. El este considerat unul dintre părinții fondatori ai Odessei, împreună cu un alt francez, contele Andrault de Langeron, care i-a succedat în funcție. Richelieu este comemorat cu o statuie de bronz din 1828, un proiect realizat de Ivan Martos.

Între 1819 - 1859 Odesa a fost un port liber (porto franco) și era pe locul patru în Imperiul Rus după Moscova, Sankt Petersburg și Varșovia. A devenit căminul pentru o populație extrem de diversă de comercianți albanezi, armeni, bulgari, francezi, germani, greci, italieni, evrei, polonezi, români, ruși, ucraineni și multe alte naționalități. Numeroasele minorități etnice au dat nume la multe străzi, ca, de exemplu, Frantsuzky (franceză), Italiansky (italiană), Greceskaia (greciască), Ievreiskaia (evreiască), Arnautskaia (albaneză). Caracterul său cosmopolit a fost sursa de inspirație pentru marele poet rus Aleksandr Pușkin, care a trăit, în exil, la Odesa între 1823-1824. În scrisorile sale a scris că Odesa a fost un oraș unde „aerul este umplut cu toată Europa, este vorbită franceza și există lucrări europene și reviste de citit”. Dezvoltarea orașului a fost întreruptă de războiul Crimeeii între 1853-1856, în timpul căruia a fost bombardat de forțele navale britanice și franceze. În 1866 orașul a fost legat pe calea ferată cu Kiev și Harkov, precum și cu Iași, România.

În Odesa a existat o mare comunitate evreiască ajunsă la apogeu în secolul al XIX-lea, astfel că, în 1897, populația evreiască a fost estimată la circa 37% din populație dar, în urma discriminărilor, persecuțiilor și pogromurilor repetate, cum au fost cele săvârșite în anii 1821, 1859, 1871, 1881 și 1905, mulți evrei au părăsit orașul. Din cei rămași, zeci de mii au fost masacrați odată cu cucerirea orașului de către Armata română, la finele anului 1941.

Locuitorii din Odesa au suferit o foamete provocată de războiul civil din Rusia, în 1921-1922.

Odesa în Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Înainte ca orașul să fie ocupat de trupele române, în 1941, o parte din populația orașului, industria, infrastructura, precum și toate obiectele de valoare culturală au fost transportate în regiunile interioare ale URSS și, în retragerea lor, unitățile Armatei Roșii au distrus, pe cât posibil, facilitățile portuare din oraș. Despre ofensiva dezastruoasă și pierderile grele ale Armatei române pentru ocuparea orașului Odesa, ordinele Conducătorului Ion Antonescu, măsurile guvernatorului român Gheorghe Alexianu și a generalilor Iosif Iacobici și Nicolae Macici împotriva evreilor și rromilor în perioada octombrie 1941 – martie 1942 - vezi [1]. Jandarmeria și Armata română au masacrat la Odesa circa 25 000 de civili, dintre care 23 000 evrei, bărbați și femei, bătrâni și copii. Alți aproximativ 45.000 de evrei au fost trimiși de la Odesa în Lagărul de concentrare Bogdanovca, unde au fost uciși în decembrie 1941 și ianuarie 1942 [2] .

În timpul bătăliei din aprilie 1944 Odesa a suferit numeroase victime și grave daune. Multe monumente [necesită citare] din Odesa au fost deteriorate în timpul asediului și recuperate la 10 aprilie 1944, când orașul a fost în cele din urmă eliberat de Armata Roșie. Acesta a fost unul din cel patru orașe sovietice care au primit titlul de „Oraș Erou” în 1945.

Odesa de după „Marele Război pentru Apărarea Patriei[modificare | modificare sursă]

Oficialitățile sovietice din Odesa au deportat și asasinat mulți minoritari germani și tătari.

În timpul anilor 1960 și 1970 orașul a crescut foarte mult. Cu toate acestea, între anii 1970 și 1990 majoritatea evreilor din Odesa au emigrat în Israel, Statele Unite și în alte țări occidentale. Mulți au ajuns în zona Brighton Beach din cartierul Brooklyn din orașul New York City, supranumită „Little Odessa” (Mica Odesă). Au avut loc și migrații interne ale cetățenilor din clasele superioare din Moscova și Leningrad, Odesa oferindu-le oportunități mai mari pentru avansarea în carieră. Orașul a crescut rapid și prin popularea cu noi emigranți din zonele rurale din alte parți ale Ucrainei și industriași invitați din toată Uniunea Sovietică.

Orașul este cosmopolit și prezintă astăzi un amestec unic de cultură rusă, ucraineană, mediteraneană, dar și un mediu predominant rusofon. Comunitățile de ucraineni, ruși, greci, armeni, italieni, moldoveni (români), bulgari, evrei au influențat acest oraș în diferite măsuri.

În perioada comunistă a fost cel mai important port comercial din Uniunea Sovietică și bază navală sovietică. La 1 ianuarie 2000 debarcaderul pavilionului de carantină al portului comercial Odesa a fost declarat port liber și zonă economică liberă pentru o perioadă de 25 de ani.

Economie[modificare | modificare sursă]

Odesa este o destinație turistică renumită, cu multe stațiuni terapeutice în oraș, dar și în jurul orașului.

Transport[modificare | modificare sursă]

Orașul dispune de o rețea de transport public formată din tramvaie, troleibuze, autobuze, taxiuri. Aeroportul International este deservit de companiile aeriene majore Aerosvit, Austrian Airlines, Czech Airlines, El Al și Turkish Airlines. Acestea și alte companii aeriene oferă zboruri spre numeroase locuri din Europa și Asia. Trenurile de călători conectează Odesa cu Varșovia, Praga, Bratislava, Viena, Berlin, Moscova, Sankt-Petersburg și majoritatea orașelor din Ucraina. Cursele de autobuze sunt disponibile de la Odesa către mai multe orașe din Rusia (Moscova, Rostov-pe-Don, Krasnodar, Pyatigorsk), Germania (Berlin, Hamburg și München), Grecia (Salonic și Atena), Bulgaria (Varna și Sofia) și mai multe orașe din Ucraina și Europa.

Localității înfrățite[modificare | modificare sursă]


Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ publisher=„Anuarul Institutului de Istorie «G. Barițiu» din Cluj-Napoca”, tom. XLVII, 2008, pp. 393}}
  2. ^ Bogdanovka”. Yad Vashem. http://www1.yadvashem.org/odot_pdf/microsoft%20word%20-%20103.pdf. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Odesa