Lebădă

Lebedele (Cygnus) este un gen de păsări acvatice mari, aparținând familiei anatidae. Pot fi recunoscute după gâtul curbat (au cel mai mare număr de vertebre cervicale dintre toate vertebratele) și după penajul alb (sau negru pentru unele specii). În România sunt întâlnite 3 specii: lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), lebăda de vară sau lebăda cucuiată (Cygnus olor) și lebăda mică (Cygnus columbianus); în grădinile zoologice de la noi este des întâlnite și lebăda neagră (Cygnus atratus).

Colorație

În emisfera nordică, penajul speciilor de lebede este de culoare albă pură (cu excepția notabilă a Cygnus atratus din Austria care este complet gri închis, dar care este o varietate adoptată local a lebedei negre australiene), dar speciile emisferei sudice au colorație mixtă, alb și negru. Spre exemplu, lebăda australiană cunoscută sub numele popular de lebăda neagră (Cygnus atratus) este complet neagră cu excepția unor pene albe de pe aripile sale, respectiv în America de Sud, există o specie numită lebăda cu spatele negru (Cygnus melancoryphus) care are gâtul negru.

Picioarele tuturor varietăților sunt de culoare gri închis, cu excepția a două specii din America de Sud care sunt roz. Culorile ciocurilor variază între galben închis intens, chiar roșu, până la negru. Astfel patru specii subarctice au ciocuri negre cu diferite cantități de galben, în timp ce lebăda mută și cea cu gât negru au ciocurile de culoare roșie având fiecare câte o excrescență la bază.

Alcătuirea corpului

Corpul lebedei este alcătuit din cap, trunchi și membre. Capul are 2 ochi cu 3 pleoape, un cioc cu 2 nări și 2 urechi fără pavilioane. Trunchiul se termină cu o coadă cu pene lungi și tari. Membrele anterioare (aripile) servesc la zbor, iar cele posterioare (picioarele) snt adaptate la mers și sunt acoperite cu o piele solzoasă, ceea ce arată înrudirea lor cu reptilele. Ele sunt scurte și au degete cu gheare: 3 degete îndreptate înainte și unul înapoi.

Hrănirea

Lebedele se hrănesc cu plante, alge, iarbă, rădăcini, dar, uneori, mănâncă și viețuitoare acvatice mici. Majoritatea păsărilor nu au dinți, dar lebedele au ciocul zimțat, cu mici colțișori ascuțiți, cu ajutorul cărora prind hrana.

Respirația

Respirația este pulmonară; plămânii sunt în legătură cu 9 saci aerieni.

Circulația

Circulația este dublă și completă. Inima are 4 camere : 2 atrii și 2 ventricule.

Înmulțirea

Se înmulțesc prin ouă, pe care le clocesc. Puii sunt îngrijiți de părinți.

Note

• Informații despre lebădă pe animalutul.ro
• Manual de biologie pentru clasa a VI-a, p. 94; Editura Humanitas
• Manual de biologie pentru clasa a VI-a, p. 99; Editura Humanitas

Referințe

• Louchart, Antoine; Mourer-Chauviré, Cécile; Guleç, Erksin; Howell, Francis Clark & White, Tim D. (1998): L'avifaune de Dursunlu, Turquie, Pléistocène inférieur: climat, environnement et biogéographie. C. R. Acad. Sci. Paris IIA 327(5): 341-346. (În franceză și cu un text prescurtat în engleză) doi:10.1016/S1251-8050(98)80053-0 (HTML abstract)

Legături externe

• Video-uri cu lebede la Internet Bird Collection
• The Swan Sanctuary -- O rezervație pentru lebede din Shepperton, Anglia
• Fotografii a diferite lebede
• Lebede in Cișmigiu video

Galerie

• 

  Cygnus melancoryphus

• 

  Cygnus atratus

• 

  Cygnus atratus din Austria

• 

  O lebădă în Porlezza, Italia

• 

  Lebede negre în parcul din Roman