Belarus

Belarus
Рэспу́бліка Белару́сь Respublika Biełaruś Republica Belarus
Drapel
Imn: Мы, беларусы
Capitală (și cel mai mare oraș)		Minsk
Limbi oficiale		bielorusă, rusă
Sistem politic		Republică prezidențială
-	Președinte	Aleksander Lukașenko
-	Prim-ministru	Mikhail Myasnikovich
Independență
-	față de Uniunea Sovietică	25 august 1991
Suprafață
-	Total	207.595 km² (locul 85)
-	Apă (%)	neglijabil
Populație
-	Recensământ 2009	9.503.807 (locul 86)
-	Densitate	45,8 loc/km² (locul 142)
PIB (PPC)		estimări 2010
-	Total	131,201 miliarde USD
-	Pe cap de locuitor	13.909 USD
PIB (nominal)		estimări 2010
-	Total	54,713 miliarde USD
-	Pe cap de locuitor	5.800
Gini (2005)		27,9 (scăzut)
IDU (2010)		▲ 0,732 (ridicat) (locul 61)
Monedă		Rublă belarusă (BYR)
Prefix telefonic		+375
Domeniu Internet		.by
Fus orar		Ora Kievului (UTCUTC+3)

Belarus (bielorusă și rusă Беларусь), numită oficial Republica Belarus și istoric Rutenia Albă este un stat fără ieșire la mare, care se învecinează cu Rusia la nord și est, Ucraina la sud, Polonia la vest, Lituania la nord-vest și Letonia la nord. Capitala statului este Minsk. Alte orașe importante sunt Brest, Grodna, Gomel, Moghilău și Vițebsk. O treime din suprafața țării este împădurită. Agricultura și industria sunt sectoarele cele mai puternice ale economiei.

Majoritatea populației Belarusului locuiește în arii urbane care înconjoară orașul Minsk și reședințele provinciilor. Mai mult de 80% sunt bielorușii nativi. Există și alte minorități de mărime considerabilă: ruși, polonezi și ucraineni. Deși constituția țării nu impune nicio religie statală, majoritatea locuitorilor sunt creștinii ortodocși.

$131.201 billion[3]

Istorie

Pentru detalii, vezi: istoria Belarusului și Rutenia Albă.

Locuit din timpuri străvechi, o mare parte a teritoriului Belarusului (Rusia apuseană), a intrat, începând din secolul IX, în componența Rusiei Kievene. În secolele XI-XII, în condițiile fărâmițării feudale, pe teritoriul Belarusului s-au constituit mai multe cnezate între care: Poloțk-Minsk, Turov-Pinsk și Smolensk. În secolele XIII-XIV, treptat, teritoriile Belarusului au fost cucerite de lituanieni și incluse în Marele Ducat al Lituaniei (din 1569, Rzecspospolita). În această perioadă a apărut denumirea de „Rutenia Albă” („Rusia Albă”) pentru teritoriile de vest ale Rusiei. La sfârșitul secolului XVIII, teritoriul Belarusului a fost anexat de Rusia. Populația din Belarus a participat la evenimentele revoluționare din 1905-1907, precum și la cele din februarie și noiembrie 1917. În timpul Primului Război Mondial, Belarus a devenit teatrul de luptă al beligeranților, partea de vest a țării fiind ocupată de trupele germane. În noiembrie 1917, în Belarus s-a instaurat puterea sovietică, iar la 1 ianuarie 1919 s-a constituit R.S.S. Bielorusia. Prin tratatul ruso-polon de la Riga (martie 1921) partea de vest a Belarusului a trecut la Polonia. La 30 decembrie 1922, Belarus a intrat în componența U.R.S.S; în noiembrie 1939, Belarusul apusean a fost inclus în R.S.S. Bielorusia. Ocupat în 1941 de trupele hitleriste, în Belarus s-a organizat o puternică mișcare de partizani. În iulie 1944, a fost ocupat de trupele sovietice. La 25 august 1991 Belarus și-a proclamat independența.

Geografie

Pentru detalii, vezi: geografia Belarusului.

Țară cu relief neted și jos, având numeroase lacuri în nord și mlaștini întinse în sud, Republica Belarus a devenit independentă față de fosta Uniune Sovietică în 1991.

Lanțul muntos care străbate Republica Belarus în diagonală împarte țara in două regiuni de terenuri joase. Regiunea nordică are o serie de dealuri line și multe dintre cele peste 11.000 de lacuri mici ale țări. În sudul lanțului se întinde o câmpie mlăștinoasă, care formează bazinul hidrografic al râului Pripet și al afluenților săi. Regiunea aceasta cuprinde cea mai mare zonă mlăștinoasa făra hidroameliorații din Europa. În vest, unde Belarus se învecinează cu Polonia, se află Pădurea Belovejkaia; mare parte din aceasta este protejată, formând cea mai mare rezervație naturală din Europa și patria zimbrilor, specie rară de bizon european.

Economie

Pentru detalii, vezi: economia Belarusului.

Peste două milioane de belarusi și-au pierdut viața în Al Doilea Război Mondial, care a devastat multe dintre așezările rurale și urbane ale țării. În 1986, centrala nucleară de la Cernobâl, din Ucraina vecină, a explodat și 70% din precipitațiile radioactive generate de explozie au căzut pe teritoriul Belarusului. Aproape 3 milioane de persoane au fost serios afectate, iar solul și apele curgătoare au fost contaminate. Circa 15% din pădurile țării și 20% din terenurile sale agricole sunt încă prea radioactive pentru ca produsele lor să poată fi utilizate. Costurile purificării regiunii, strămutării populației și tratării efectelor pe termen lung ale celui mai mare accident nuclear din istoria omenirii au supus la presiuni considerabile asistența medicală, resursele și economia țării, deși anumite ajutoare de natură diferită au fost primite din partea altor state și a unor organizații de caritate.

Se estimează că aproximativ o cincime din forța de muncă a țării este angajată în agricultură, dar industria are contribuția cea mai mare în cadrul economiei. În perioada cât a făcut parte din fosta Uniune Sovietică, în Belarus s-au construit multe uzine pentru industria grea și prelucrătoare, in vederea procesării materiilor prime extrase din alte regiuni ale Uniunii Sovietice, mai ales din Ucraina.

După 1991, ca națiune independentă și aproape lipsită de resurse naturale, Belarus a dus-o greu. Și-a păstrat, în linii mari, economia pe stil vechi, sovietic, privatizând sau modernizând foarte puțin din industrie în vederea creșterii competivității pe piața mondială. Principala zonă industrială se află în capitala Minsk și în jurul acesteia, unde se fabrică și asambleaza utilaje agricole, autovehicule, mașini-unelte și produse electrice. Țara păstrează legături strânse cu Rusia, pe care se bazeazâ trei cincimi din volumul importurilor și jumătate din exporturi. Rusia a oferit Belarusului ajutoare de peste un miliard de dolari americani, prin anularea datoriilor si furnizării ieftine de petrol și gaze naturale. În prezent, rata creșterii economice din Belarus este una din cele mai ridicate din Europa, atingând constant, în ultimii ani, un procent de până la 10%.

Subdiviziuni

Pentru detalii, vezi: împărțirea administrativă a Belarusului.

Belarus este divizată în 6 provincii ("voblast"), numite după orașele care servesc drept centre administrative. Orașul Minsk (Мінск / Minsk sau Менск / Miensk în bielorusă) este localizat în provincia Minsk, dar are statut special, fiind subordonat național deoarece nu e inclus în niciun voblast. Subdiviziile pe voblasturi sunt moștenite din perioada sovietică. Voblasturile sunt divizate, la rândul lor, pe raioane. Autoritățile legislative locale (raisovet - adică "sfaturile" sau consiliile raionale) sunt alese de locuitorii raionului; cele executive (administrația raionului) sunt numite de autorități executive mai înalte. În aceeeași manieră, fiecare voblast are propria autoritate legislativă (oblsovet), aleasă de populație, precum și o autoritate executivă (administrația voblastului), al cărui lider este numit de Președinte.

(Centrele administrative sunt în paranteză.)

1. Minsk (capitală)
2. Brest (Brest)
3. Gomel (Homiel)
4. Grodna (Hrodna)
5. Moghilău (Mahiloŭ)
6. Minsk (Minsk)
7. Vitebsc (Viciebsk)

Legături externe

Government

• E-guvernare în Belarus
• Guvernul Belarusului
• Ministrul de Afaceri Externe
• Site-ul oficial al Președintelui