Organizația Națiunilor Unite

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la ONU)
Salt la: Navigare, căutare
Medalia Premiului Nobel
Națiunile Unite

Steagul ONU
Steagul ONU

Limbi oficiale engleză
chineză
arabă
franceză
rusă
spaniolă
Secretar General Ban Ki-moon (din 2007)
Înființare ca alianță pe timp de război:
1 ianuarie, 1942
ca organizație internațională:
24 octombrie, 1945
State membre 192
Sediul New York, NY, SUA
Sit oficial www.un.org

1 Alte nume oficiale:

  • Organisation des Nations unies
  • Naciones Unidas
  • Организация Объединённых Наций
  • 联合国
  • امم متحدة
modifică
Sediul ONU din New York

Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație internațională din lume. Fondată în 1945 după Al Doilea Război Mondial, are astăzi 192 de state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cartei Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internațională și respectarea dreptului internațional. Sediul central al organizației este situat la New York.

United Nations Members

Cuprins

[modificare] Limbi oficiale

ONU utilizează 6 limbi oficiale: araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola.

Aproape toate reuniunile oficiale sunt traduse simultan în aceste limbi. Aproape toate documentele pe suport hârtie sau "on-line" , sunt traduse în aceste șase limbi. În funcție de anumite circumstanțe, unele conferințe și documente de lucru sunt traduse doar în engleză, franceză sau spaniolă.

[modificare] Drepturile Omului

Regiunile geografice după criteriile ONU.

Drepturile omului au fost motivul principal pentru crearea Națiunilor Unite. Atrocitățile celui de- al Doilea Razboi Mondial și genocidurile au determinat ca noua organizație să prevină tragedii similare in viitor. Un prim obiectiv a fost acela de a crea un cadru legal pentru a lua in considerare si a lua hotărâri asupra violarilor drepturilor omului.

Organizația Națiunilor Unite obligă toate statele membre sa promoveze "respect universal pentru, si observarea drepturilor omului" și să ia "măsuri impreună și separate" în această privință. Declarația Universală a Drepturilor Omului, deși nu legală, a fost adoptată de Adunarea Generală in 1948 ca un standard comun de realizare pentru toți. Adunarea de obicei are în vedere probleme legate de drepturile omului.

Organizația Națiunilor Unite și diferitele agenții ale sale joacă un rol important în implementarea și respectarea principiilor din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Un astfel de caz este sprijinul acordat de organizație țărilor ce se află în tranziție spre democrație. Asistența tehnică în realizarea alegerilor libere și corecte, îmbunătățirea structurilor judiciare, revizuirea constituțiilor, antrenarea oficialilor drepturilor omului și transformarea mișcărilor armate în partide politice au contribuit mult la democratizare în lume...

[modificare] Istorie

Imagini de la fondarea ONU
O animaţie în care se arată dezvoltarea organizaţiei de-a lungul timpului. Notaţi că Antartica este teritoriu internaţional (extra-naţional); controlul asupra Saharei de Vest este disputat; şi teritoriile controlate şi administrate de Republica China (sau Taiwan) și Kosovo sunt considerate de ONU ca fiind provincii ale Republicii Populare Chineze și respectiv Republicii Serbia.

1920: Tratatul de la Versailles, a încheiat Primul Război Mondial, deschizând porțile unei noi organizații: Liga Națiunilor, formată prin pacea decisă după discuțiile dintre țări.

1920-1933: Fără să fi primit o influență mai mare, Liga Națiunilor este un fiasco.

1933-1945: Izbucnește Al Doilea Război Mondial în Asia, Europa, Africa de Nord, și Pacific.

24 octombrie 1945: Se înființează Organizația Națiunilor Unite.

Membrii fondatori: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Belarus, Bolivia, Brazilia, Cehoslovacia, Chile, China, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Filipine, Franța, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran, Iugoslavia, Canada, Columbia, Costa Rica, Cuba, Liban, Liberia, Luxemburg, Regatul Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Dominicană, Siria, SUA, Turcia, Ucraina, Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Uruguay, Venezuela.

1946: Liga Națiunilor este desființată oficial. Afganistan, Islanda, Suedia și Thailanda aderă la ONU.

1947: Pakistan și Yemen devin membri.

1948: Birmania devine membră.

1949: Israel aderă.

1950: Indonezia aderă.

1955: 16 noi membri: Albania, Austria, Bulgaria, Cambodgia, Finlanda, Spania, Ungaria, Iordania, Irlanda, Italia, Laos, Libia, Nepal, Portugalia, România, Sri Lanka.

1956: Japonia, Maroc, Sudan și Tunisia aderă.

1957: Ghana și Malaezia aderă.

1958: Guineea aderă.

1960: 17 noi membri: Benin, Burkina Faso, Republica Centrafricană, Ciad, Coasta de fildeș, Gabon, Camerun, Cipru, Republica Congo, Madagascar, Mali, Nigeria, Niger, Senegal, Somalia și Togo.

1961: Noi membri: Mauritania, Mongolia, Sierra Leone și Tanzania.

1962: Noi membri: Algeria, Burundi, Jamaica, Ruanda, Trinidad-Tobago și Uganda.

1963: Kenia și Kuweit aderă.

1964: Malawi, Malta și Zambia aderă.

1965: Gambia, Maldivele și Singapore aderă.

1966: Barbados, Botswana, Guyana și Lesotho aderă.

1967: Yemen aderă.

1968: Guineea Ecuatorială, Mauritius și Swaziland aderă.

1970: Fiji aderă.

1971: Bahrain, Bhutan, Qatar, Oman și Emiratele Arabe Unite aderă.

1972: Republica Populară Chineză aderă la ONU, aceasta înlocuind Taiwanul.

1973: Bahamas și Germania (atât de est cât și de vest) aderă.

1974: Bangladesh, Grenada și Guineea-Bissau aderă.

1975: 6 noi membri: Capul Verde, Comore, Mozambic, Papua Noua Guinee, São Tomé și Príncipe și Surinam.

1976: Angola, Samoa și Seychelles aderă.

1977: Djibouti și Vietnam aderă.

1978: Dominica și Insulele Solomon aderă.

1979: Sfânta Lucia aderă.

1980: Sfântul Vincent și Grenadine și Zimbabwe aderă.

1981: Antigua și Barbuda, Belize și Vanuatu aderă.

1983: Sfântul Kitts și Nevis aderă.

1984: Brunei aderă.

1990: Liechtenstein și Namibia aderă. Se unesc Republica Federală a Germaniei cu Republica Democrată Germană, devenind un singur membru.

1991: URSS dispare, Rusia moștenește locul de mebru permanent în Consiliul de Securitate. Șapte noi state aderă: Estonia, Letonia, Lituania, Insulele Marshall, Micronezia, Coreea de Nord și Coreea de Sud.

1992: 13 noi membri: Armenia, Azerbaidjan, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, Croația, Republica Moldova, San Marino, Slovenia, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan.

1993: 6 noi membri: Andorra, Republica Cehă, Eritreea, Macedonia, Monaco și Slovacia.

1994: Palau aderă.

1999: Kiribati, Nauru și Togo aderă.

2000: Tuvalu aderă.

2001: Secretarul General al ONU, Kofi Annan primește Premiul Nobel pentru Pace.

2002: ONU se extinde prin aderarea Timorului de Est. Elveția aderă de asemenea.

2006: Muntenegru aderă.

[modificare] Secretari Generali ai ONU

1946-1953 Trygve Lie (Norvegia)
1953-1961 Dag Hammarskjöld (Suedia)
1961-1971 U Thant (Birmania)
1972-1981 Kurt Waldheim (Austria)
1982-1991 Javier Perez de Cuellar (Peru)
1992-1997 Boutros Boutros-Ghali (Egipt)
1997-2006 Kofi Annan (Ghana)
2007 Ban Ki-moon (Coreea de Sud)

[modificare] Vezi și

[modificare] Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Participare
Tipărire/exportare
Trusa de unelte
În alte limbi