Organizația Națiunilor Unite
| Limbi oficiale | engleză chineză arabă franceză rusă spaniolă |
| Secretar General | Ban Ki-moon (din 2007) |
| Înființare | ca alianță pe timp de război: 1 ianuarie, 1942 ca organizație internațională: 24 octombrie, 1945 |
| State membre | 193 |
| Sediul | New York, NY, SUA |
| Site oficial | www.un.org |
|
1 Alte nume oficiale:
|
|
| modifică | |
Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație internațională din lume. Fondată în 1945, după al Doilea Război Mondial, are astăzi 193 de state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cartei Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internațională” și „respectarea dreptului internațional”. Sediul central al organizației este la New York.
Cuprins |
Limbi oficiale [modificare]
ONU utilizează 6 limbi oficiale: araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola.
Aproape toate reuniunile oficiale sunt traduse simultan în aceste limbi. Aproape toate documentele pe suport hârtie sau "on-line" , sunt traduse în aceste șase limbi. În funcție de anumite circumstanțe, unele conferințe și documente de lucru sunt traduse numai în engleză, franceză sau spaniolă.
Drepturile Omului [modificare]
Drepturile omului au fost motivul principal pentru crearea Națiunilor Unite. Atrocitățile celui de-al Doilea Razboi Mondial și genocidurile au determinat ca noua organizație să prevină tragedii similare în viitor. Un prim obiectiv a fost acela de a crea un cadru legal pentru a lua în considerare și a lua hotărâri asupra violarilor drepturilor omului.
Organizația Națiunilor Unite obligă toate statele membre să promoveze „respect universal pentru, și observarea drepturilor omului” și să ia „măsuri împreună și separate” în această privință. Declarația Universală a Drepturilor Omului, deși nu legală, a fost adoptată de Adunarea Generală în 1948 ca un standard comun de realizare pentru toți. Adunarea de obicei are în vedere probleme legate de drepturile omului.
Organizația Națiunilor Unite și diferitele agenții ale sale joacă un rol important în implementarea și respectarea principiilor din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Un astfel de caz este sprijinul acordat de organizație țărilor ce se află în tranziție spre democrație. Asistența tehnică în realizarea alegerilor libere și corecte, îmbunătățirea structurilor judiciare, revizuirea constituțiilor, antrenarea oficialilor drepturilor omului și transformarea mișcărilor armate în partide politice au contribuit mult la democratizare în lume...
Istorie [modificare]
- 1920: Tratatul de la Versailles, a încheiat Primul Război Mondial, deschizând porțile unei noi organizații: Liga Națiunilor, formată prin pacea decisă după discuțiile dintre țări.
- 24 octombrie 1945: Se înființează Organizația Națiunilor Unite.
Membrii fondatori: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Belarus, Bolivia, Brazilia, Cehoslovacia, Chile, Taiwan, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Filipine, Franța, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran, Iugoslavia, Canada, Columbia, Costa Rica, Cuba, Liban, Liberia, Luxemburg, Regatul Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Dominicană, Siria, SUA, Turcia, Ucraina, Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Uruguay, Venezuela.
- 1946: Liga Națiunilor este desființată oficial.
Afganistan, Islanda, Suedia și Thailanda aderă la ONU.
- 1955: 16 noi membri: Albania, Austria, Bulgaria, Cambodgia, Finlanda, Spania, Ungaria, Iordania, Irlanda, Italia, Laos, Libia, Nepal, Portugalia, România, Sri Lanka.
- 1960: 17 noi membri: Benin, Burkina Faso, Republica Centrafricană, Ciad, Coasta de fildeș, Gabon, Camerun, Cipru, Republica Congo,
Madagascar, Mali, Nigeria, Niger, Senegal, Somalia și Togo.
- 1961: Noi membri: Mauritania, Mongolia, Sierra Leone și Tanzania.
- 1968: Guineea Ecuatorială, Mauritius și Swaziland aderă.
- 1972: Republica Populară Chineză aderă la ONU, aceasta înlocuind Taiwanul.
- 1974: Bangladesh, Grenada și Guineea-Bissau aderă.
- 1975: 6 noi membri: Capul Verde, Comore, Mozambic, Papua Noua Guinee, São Tomé și Príncipe și Surinam.
- 1976: Angola, Samoa și Seychelles aderă.
- 1978: Dominica și Insulele Solomon aderă.
- 1979: Sfânta Lucia aderă.
- 1980: Sfântul Vincent și Grenadine și Zimbabwe aderă.
- 1981: Antigua și Barbuda, Belize și Vanuatu aderă.
- 1983: Sfântul Kitts și Nevis aderă.
- 1990: Liechtenstein și Namibia aderă. Se unesc Republica Federală a Germaniei cu Republica Democrată Germană, devenind un singur membru.
- 1991: URSS dispare, Rusia moștenește locul de mebru permanent în Consiliul de Securitate. Șapte noi state aderă: Estonia, Letonia, Lituania, Insulele Marshall, Micronezia, Coreea de Nord și Coreea de Sud.
- 1992: 13 noi membri: Armenia, Azerbaidjan, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, Croația, Republica Moldova, San Marino, Slovenia, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan.
- 2001: Secretarul General al ONU, Kofi Annan primește Premiul Nobel pentru Pace.
- 2002: ONU se extinde prin aderarea Timorului de Est. Elveția aderă de asemenea.
- 2006: Muntenegru aderă.
- 2011: Sudanul de Sud aderă.
Secretari Generali ai ONU [modificare]
Vezi și [modificare]
Legături externe [modificare]
- Situl web oficial al ONU (engleză, arabă, chineză, franceză, rusă, spaniolă)
- Lista convențiilor și declarațiilor ONU (engleză)
- Situl web oficial al Națiunilor Unite în România
- Organizația Națiunilor Unite în România
- Organizația Națiunilor Unite
|
||||||||
|
||||||||||||||||||||
