Soroca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri vedeți Soroca (dezambiguizare).
Soroca
—  Oraș  —
Vedere panoramică spre Soroca
Stema Soroca
Stemă
Soroca se află în Moldova
{{{alt}}}
Soroca
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 48°09′21″N 28°17′51″E / 48.15583°N 28.29750°E / 48.15583; 28.2975048°09′21″N 28°17′51″E / 48.15583°N 28.29750°E / 48.15583; 28.29750

Țară  Republica Moldova
Regiune RDN
Raion Soroca
Atestare 1499
Promovat oraș 1812

Guvernare
 - Primar Elena Bondarenco (PCRM, ales 2011)

Suprafață
 - Total 11,88  km²
Altitudine 45 m.d.m.

Populație (2014[1])
 - Total 37 500 locuitori
 - Densitate 3 156,6 loc./km² 

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal MD-3001
Prefix telefonic +373 (0) 230
Ziua orașului 28 august

Site: Primăria Soroca

Soroca este un oraș în nord-estul Republicii Moldova, situat pe malul drept al râului Nistru, la 160 km. de capitala Moldovei - Chișinău, în partea de nord-est a Republicii Moldova. la frontieră cu Ucraina. Cu 37,5 mii locuitori[1] este al 8-lea oraș ca mărime din Moldova, dar și al doilea ca mărime și ca importanță din Regiunea de Nord (fiind surclasat doar de Bălți). Este centrul administrativ al raionului cu același nume. La Soroca funcționează un muzeu de istorie și etnografie care include și Cetatea Sorocii, ridicată în piatră de Ștefan cel Mare în 1489 și renovată în forma actuală de Petru Rareș.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Relieful în apropierea orașului este unul preponderent deluros, acoperit cu păduri

Conform datelor Biroului Național de Statistică, suprafața orașului constituie 1188,0 ha, inclusiv:teren sub diferite construcții – 748,0 ha (63%), spații verzi – 67,5 ha.[2] Pentru înregistrarea fenomenelor hidrometeorologice la Soroca funcționează o stație specializată fondată în 1890.[3]

Relief și geologie[modificare | modificare sursă]

Clima[modificare | modificare sursă]

Numărul zilelor cu polei variază între 10-13 zile, uneori poate ajunge și la 18 zile. Chiciura este mai frecventă în lunile decembrie și ianuarie, în media 9-10 zile/lună.[4]. Aplasarea orașului pe un relief depresionar, favorizează stagnarea aerului rece. Cele mai mici temperaturi au fost înregistrate în 1963 și 1996, termometrele indicând -34,9 °C și, respectiv, -30,0 °C.[5]

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul orașului Soroca este amplasată fântâna arteziană de apă minerală curativă nr. 2-R, cu o adâncime de 150 m și debitul 148 m3/diurn. În oraș sursa principală de suprafață de aprovizionare cu apă este râul Nistru, cursul căruia mărginește orașul pe o lungime circa de 17 km.

Floră și faună[modificare | modificare sursă]

La intrarea în oraș dinspre sud se află Rezervația naturală „Peștera lui Bechir”. Rezervația este amplasată într-un defileu săpat de un curs de apă, numit râpa Bechir. Versanții sunt abrupți, calcaroși, parțial împăduriți. Pe versantul stâng, la o înălțime de 12-14 m a fost săpată o peșteră monahală.

În hotarele administrative ale orașului parcuri ocupă circa 7 ha, scuare – 3 ha, zona de agrement – 4 ha. În anii 2000-2001 suprafața spațiilor verzi s-a extins cu 2,5 ha, s-a construit parcul ce poartă numele lui Ion și Doinei Aldea-Teodorovici, de lângă Palatul de Cultură. În Parcul „Mihai Eminescu” s-a inaugurat „Aleea îndrăgostiților”, un complex alcătuit din bănci, un pod, un pom – executate din fier forjat și lemn și o terasă.[6]

În zona de luncă, la marginea cursurilor de apă, din Soroca a fost identificat limaxul Deroceras agreste, o specie mezofilă.[7]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Cele mai vechi mărturii a existenței oamenilor pe aceste meleaguri, precum uneltele de cremene, datează din paleolitic (sec. XL-XII î.e.n.). În anii 5000-4000 î.e.n. au existat 2 așezări omenești, pe vetrele lor fiind identificate urme de locuințe, așchii și unelte de cremene, din oase de animale și oale din lut. Alte 4 sate au apărut aici în anii 3500-3000 î.e.n., pe vetrele cărora au fost descoperite urme de case arse, vase de argilă și alte obiecte casnice din eneolitic. De asemnea, au fost descoperite urmele unei locuințe din epoca bronzului (anii 1400-1300 î.e.n.). În epoca dacică târzie (perioada Carpilor, sec. II-IV, pe teritoriul orașului s-au dezvoltat două localități, pe vatra cărora au fost găsite urme de locuințe, cuptoare ș.a. În 376 e.n. aceste așezări au fost distruse de huni.[8]

În perioada migrațiilor, sec. VI-IX e.n., au apărut 3 sate, fapt confirmat de urmele de bordeie, vase de argilă date din anii 500-700 e.n. Ulterior sunt atestați aici Bolohovenii, o populație de obîrșie parțial slavă (Tiverții) și parțial romanică (Bолохи), aliată a cnezatului Galiției-Volîniei. După întemeierea Țării Moldovei, pe locul cetății a existat, în vecinătatea așezării civile, o fortificație inițial din lemn, atestată în sec. XV și menită să apere vadul Nistrului de năvălirile tătarilor.[8]

În cursul de mijloc al Nistrului este situat unul dintre cele mai pitorești orașe ale Moldovei – Soroca, atestat documentar la 12 iulie 1499 prin Costea, pârcălab de Soroca. Fiind situat la un vad al Nistrului, orașul a jucat un rol important pentru principatul Moldovei în Evul Mediu. Bizantinii îl numeau Alciona sau Polihromia (uneori greșit transcris Olihonia), comercianții din Genova având aici o escală, iar în documente din anul 1499 orașul apare sub numele actual, Soroca. Petru Rareș a reconstruit aici cetatea de piatră a lui Ștefan cel Mare, cu ajutorul unor arhitecți din Ardeal între 1543 și 1546. Construcția actuală are o formă perfect rotundă cu 5 turnuri, având o distanță identică unul de altul. De obicei erau cazați numai ostașii în citadelă, dar pe timp de năvălire se adăpostea aici și populația locală.

Începând cu domnia lui Ștefan cel Mare și timp de secole, Soroca a fost centrul administrativ-militar al ținutului cu același nume – Soroca. Sute de ani orașul Soroca a fost centru comercial, meșteșugăresc și agricol al Principatului Moldova.

Zemstva judeţul (ţinutului) Soroca în perioada Imperiului Rus

În 1812 cetatea și orașul au trecut în stăpânirea imperiului Rus, și pe lîngă populația băștinașă de Moldoveni s-au stabilit aici și numeroși ruși, ucraineni și evrei. La 1835 localității Soroca i se atribuie statutul de oraș, iar la 1836 devine centru județean. În timpul reformelor din a doua jumătate a sec. XIX Soroca se dezvoltă pe planul economic și social, populația crește prin sosirea rușilor, ucrainenilor și evreilor, apar instituții de învățământ, medicale și administrative. La recensământul populației din 1902 au fost înregistrate 27.800 persoane, printre care 12.000 români, 8.700 evrei, 7.100 ruteni, ruși și armeni. La începutul secolului XX principala îndeletnicire a locuitorilor era cojocăria, se dezvoltă industria tutunului, comerțul cuprinde 561 prăvălii, cârciume ș.a.[9]

O nouă înflorire a orașului are loc în perioada interbelică, când Soroca devine unul dintre cele mai vestite centre culturale din România, dar în 1932 o inundație puternică distruge partea de jos a așezării. Populația rusească, ucraineană și evreiască a continuat să crească și după unirea primei Republici moldovenești (1917-1918) cu România, din pricina afluxului de refugiați care încercau să trecă Nistrul înot sau pe ghiață, sub gloanțele grănicerilor, nu rareori cu femei și copii, pentru a scăpa de colectivizare, de marea foamete sovietică sau de prigoana NKVD-ului.

Mormântul celor 36 de evrei Soroceni uciși de armata română în Iulie 1941.

În timpul celui de-Al doilea război mondial, orașul a suferit distrugeri și deportări de populație. Sovieticii deportează întîi (1940-1941) pe moldovenii băștinași care lucraseră pentru statul român (funcționari, juriști, profesori...), pe popi și pe refugiați. Armata regimului Antonescu și germanii deportează apoi (1941-1944) pe evrei și pe toți cetățenii bănuiți că ar fi susținut în 1940-41 regimul sovietic. Deportările sovietice spre Kazahstan și Siberia au fost reluate între 1945 și 1954, răpind desigur toți moldovenii bănuiți că ar fi susținut în 1941-44 autoritățile române, dar și ruși sau ucraineni bănuiți că ar fi „antisovietici”, credincioși pravoslavnici sau evangheliști, uneori chiar oameni luați noaptea din case doar pentru completarea „normelor de arestări”[10]. Populația descrește și din cauza foametei din 1946-47, apoi se menține, și începe să crescă mulțumită destalinizării (1956) care pune capăt nesiguranței și permite o oarecare dezvoltare economică. Populația venită din satele dimprejur, umple golurile demografice rămase din perioada precedentă.

Începând cu 1988, orașul Soroca trece, ca toată Uniunea sovietică, printr-o criză economico-socială acută. Odată cu adoptarea Legii privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova din 12.XI.1998, Soroca obține statut de municipiu și devine, pentru cinci ani, capitala județului Soroca, apoi redevine centru raional.

Legende[modificare | modificare sursă]

Există mai multe legende referitoare la trecutul istoric al Sorocăi. De exemplu, se pretinde că pe acest loc, cu câteva secole înaintea erei noastre, se găsea colonia greacă „Olihonia” (în fapte, s-au găsit arteface grecești atestând comerțul Tyrgeților și Sciților cu cetatea Tyras, dar nu urme de așezare). O altă legendă plasează aici orașul geților „Serghidava” sau „Sergus”, care apoi ar fi purtat numele de „Crachidava”. Datele epigrafice și arheologice nu confirmă aceste legende, născute în sec. XIX prin transmiterea orală, cu deformări, a unor conferințe date de arheologul Ion Casian Suruceanu în oraș despre antichitatea Dacilor (Arcidava este în Banat, Sucidava în Oltenia) și despre evul mediu („Krak” este denumirea unui zeu al Tiverților, proslăvit la picioarele unor stejari bătrâni și uriași, iar numele corecte, din cronicile genoveze, este „Alciona” însemnând „albastră” sau „Polihromia” însemnând „colorată” în grecește, dar aceste denumiri sînt tardive, din perioada bizantină).

Există o legendă mai veche, din perioada moldovenească medievală, despre „Barza albă a cetății Soroca”, în care se spune că pe timpul unui îndelungat asediu de către Tătari, o barză albă ar fi adus struguri apărătorilor înfometați și însetați ai cetății, salvându-le astfel viața și dăruindu-le biruința.

Administrație[modificare | modificare sursă]

Primarul orașului Soroca este Elena Bondarenco care a fost aleasă la alegerile din 2011. Alegerile pentru funcția de primar s-a desfășurat în 2 tururi. În primul, din 10 candidați, cel mai multe voturi au obținut Elena Bondarenco (PCRM, 38,8%) și Victor Său (PLDM, 35,7%).[11] Turul 2 a fost câștigat de către Elena Bondareco cu 53,85%, Victor Său a acumulat 46,15%. La august 2011, în cadrul ședinței extraordinare a Consiliului orășenesc, au fost aleși viceprimarii: Feodosie Bordian, viceprimar pentru economie, buget, finanțe și Mihail Grabciuc, viceprimar pentru construcții, urbanism și servicii comunale.[12]

La funcția de consilier orășenesc Partidul Comuniștilor au acumulat 4616 de voturi (43,14%), Partidul Liberal Democrat - 3035 de voturi (38,34%), Partidul Liberal - 577 de voturi (5,39%), Blocul electoral „Forța a treia” - 561 de voturi (5,24%), restul partidelor și candidaților nu au acumulat voturi necesare pentru a obține cel puțin un mandat. În total consilul orășenesc aste alcătuit din 27 de deputați locali. Preșdintele fracțiunii PCRM este Alibert Malâș, președintele fracțiunii PLDM este Alexei Procopi, deputații din cadrul PD rămân neafiliați. În cadrul consiliului au fost constituite trei comisii consultative de specialitate: Comisia pentru buget, finanțe, dezvoltare socio-economică, asistență socială; Comisia pentru dezvoltarea infrastructurii orașului, amenajarea teritoriului, probleme funciare și Comisia pentru educație, cultură, sport, tineret, ocrotirea sănătății, ordine publică.[13]

    Partid Consilieri Componența Consiliului[11]
  Partidul Comuniștilor din Republica Moldova 14                                                      
  Partidul Liberal Democrat din Moldova 9                                                      
  Partidul Democrat din Moldova 2                                                      
  Partidul Liberal 1                                                      
  Blocul electoral „Forța a treia” 1                                                      

Stemă și drapel[modificare | modificare sursă]

În 1999 a fost readoptată stema interbelică, cuprinzând un cap de cazac, descris drept cap de tătar, înfipt într-o lance de argint. Această stemă nu a fost acceptată de Comisia Națională de Heraldică. [14]

Arhitectură[modificare | modificare sursă]

În perioada interbelică par construcții noi, realizate în stilul modern, neoromânesc și neoclasic. De asemenea, se efectuează lucrări de amenajare publică. Se planifica construcția unui dig împotriva inundațiilor și ridicarea catedralei în Piața Unirii. Proiectul acestei catedrale a fost realizat, dar lucrările de construcție sunt stopate în 1944. Printre edificiile noi apărute la Soroca pot fi menționate clădirea gimnaziului pentru băieți „A.D. Xenopol” (după 1932), farmacia (1934) ș.a. Este cunoscut și un plan al orașului din perioada interbelică, anterior anului 1924, unde sunt indicate străzile și principalele clădiri.[15]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Dinamica populației[modificare | modificare sursă]

Populația orașului Soroca în 1989 era de 42297 locuitori, în 2004 au fost înregistrate 28417 persoane, astfel populația s-a redus cu 27% în 15 ani. Populația economic activă constituie 25,5 mii oameni, adică 65 la sută față de populația totală. Ponderea cea mai mare o are populația ocupată în sfera comerțului și alimentației publice. Astfel din populația economic activă 29,5 % lucrează în sfera comerțului și alimentației publice, industriei-14,7%, iar 17,6% - în sfera neproductivă.


Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Circle frame.svg

Structura etnică în 2004

     Moldoveni/români (77.27%)

     Ucraineni (8.58%)

     Ruși (7.72%)

     Țigani (5.37%)

     Evrei (0.22%)

     Bulgari (0.10%)

     Găguzi (0.09%)

     Polonezi (0.06%)

     Alte etnii (0.59%)

Din punct de vedere etnic predomină populația baștinașă. Conform recensământului populației din 2004 moldoveni constituie etnia majoritară numărând 21.643 persoane la care se adaugă și românii - 273 persoane. Dintre minorități o pondere semnificativă prezintă ucrainenii însumând 2.435 persoane, ruși – 2190 persoane și țiganii - 1525 persoane. De asemenea, în Soroca mai locuiesc evrei - 64 persoane, bulgari - 30 persoane, polonezi - 17 persoane și 158 de locuitori aparațin altor etnii.[16]

Structura lingvistică[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg
Limba vorbită (2004)

     Limba română (74.14%)

     Limba rusă (19.39%)

     Limba ucraineană (0.95%)

     Altă limbă (5.52%)

Naționalitatea Nr. total Limba vorbită de obicei (% din numărul total al naționalităților)
limba română limba rusă limba
ucraineană
limba
bulgară
limba
găgăuză
Altă limbă Nedeclarată
Băștinași declarați Moldoveni
Băștinași declarați Români
21.643
273
93,97
80,27
5,84
2,56
4,44
0,0
0,009
0,0
0,0
0,0
0,09
12,08
0,0
0,0
Ucraineni 2.435 10,43 79,01 10,47 0,0 0,0 0,08 0,0
Ruși 2.190 6,48 93,47 0,0 0,0 0,0 0,04 0,0
Bulgari 30 20,0 76,66 0,0 0,0 3,33 0,0 0,0
Găgăuzi 27 29,62 59,25 0,0 7,40 3,70 0,0 0,0
Alte naționalități 1761 2,55 12,37 0,0 0,0 0,0 85,06 0,0
Nedeclarată 3 0,0 66,66 0,0 0,0 0,0 0,0 33,33

Economie[modificare | modificare sursă]

Hotelul "Central" din Soroca

Pe teritoriul orașului activează peste 2.000 agenți economici, cea mai mare pondere ca număr o constituie întreprinderile individuale și deținătorii de patentă. Sectorul industrial al orașului este reprezentat de 20 agenți economici mari. Principalele întreprinderi industriale sunt concentrate în industria ușoară, de prelucrare și constructoare de mașini. În industria alimentară pot fi evidențiate domeniile de prelucrare a fructelor și legumelor, laptelui, produselor din carne și a tutunului. Sectorul industrial deține circa 15% din beneficiul total al economiei orașului și asigură o pondere considerabilă în veniturile bugetare. „Dana” S.A. este o fabrică de confecții, din volumul total de producere mai puțin de 30% se realizează pe teritoriul republicii, restul este exportat în SUA, Canada, Marea Britanie, România, Italia și Germania. „Noul Stil” S.A. este o întreprindere de tricotaje. Capacitatea de producție este de 1300 mii unități tricotate, 250 mii unități din stofă. „Fabrica de brânzeturi” S.A. este specializată în producerea brânzeturilor cu cheag tare și a untului, având o capacitate de prelucrare a 100 tone de lapte pe zi, care este colectat din tot nordul republicii unde sunt instalate 28 de frigidere. „Alfa-Nistru” S.A. produce sucuri și conserve din legume și fructe. Un loc deosebit îl ocupă producerea sucului concentrat și în tetrapac. Întreprinderea prelucrează circa 100 mii tone de materie primă pe an. Peste 80% din producție este exportată în Federația Rusă, precum și în alte state ca Belarus, Germania, Austria, Canada, etc. Cifra de afacere este de 66 mln. lei și s-a majorat față de anul 2000 cu 30%. Peste 60% din angajații întreprinderii au studii superioare.

Centrul de plasament "Azimut"

Domeniul prestări servicii în orașul Soroca este reprezentat prin 1348 întreprinderi mici și mijlocii, inclusiv după forma juridică de organizare: societăți cu răspundere limitată – 358, dintre care prezintă dări de seamă 172, întreprinderi individuale – 990, prezintă dări de seamă 214. Concomitent mai activează în bază de patent 540 persoane,. Industria turistică a orașului este reprezentată prin: locuri pitorești din lunca Nistrului, 400 monumente istorice vechi de valoare națională din oraș și din raion, amplasarea geografică a orașului Soroca oferă posibilități de antrenament pentru sportivi și de organizare a competițiilor sportive (deltaplanerism, canotaj). În oraș activează un singur pansionat turistic, capacitatea lui fiind de 250 locuri, și 2 hoteluri cu o capacitate de 50 locuri. La momentul actual funcționează 6 filiale ale băncilor comerciale pe acțiuni: „Moldova Agroindbank”, „Banca Socială”, „Banca de Economii”, „Moldindconbank”, „Victoriabank” și „Petrolbank”. La sfârșitul anului 2001 în oraș a fost deschisă reprezentanța companiei financiare internaționale „Micro Entreprise Credit (MEC)”, specializată în creditarea businessului mic. Servicii de asigurare a riscurilor apărute în procesul activității agenților economici sunt acordate de către societățile de asigurări „QBE ASITO” și „PROTECT IMPEX”.

În oraș activează 300 magazine (aici se includ magazine alimentare, de produse casnice, imbracaminte s.a). Peste 10 restaurante ("La cetatea veche", "Primavara", "Soroca", "Tinerete", "Golden River", "Briz", "Amour", "Arisa", "Hotel & restaurant central", "Nistru" s.a.). 80 cafenele-baruri, 6 benzinării, 13 farmacii și 5 piețe.

Agricultură[modificare | modificare sursă]

Orașul Soroca nu dispune de terenuri ce ar putea furniza produse agricole în cantități mari, și deci această ramură economică nu slab dezvoltată. În 1998 a fost fondat Centrul de Cercetări Științifice „AMG-Magroselect” SRL - companie cu un ciclu complet de pregătire a semințelor: de la cultivarea materialului semincer pe terenurile de hibridizare până la prelucrarea lor al propria fabrică bine echipată. „AMG-Magroselect” SRL este una din puținele instituții private care din Moldova care se ocupă cu selecția semințelor. Compania este specializată în selecția și cultivarea semințelor hibrizilor de floarea soarelui înalt productive. Producția este exportată în Rusia, Ucraina, Belarus și Kazakhstan.[17]

Infrastructura locală[modificare | modificare sursă]

Una din străzile importante ale orașului

Serviciile comunale sunt prestate de 5 întreprinderi.

Sursa principală de aprovizionare cu apă potabilă reprezintă râul Nistru prin intermediul apeductului Soroca-Bălți cu capacitatea de 90 mii m3/zi și 10 fântâni arteziene cu capacitatea de 9,6 mii m3/zi. Fântânile arteziene sunt folosite în cazul avarierii sau reparației apeductului. Lungimea totală a rețelei de apeduct în Soroca este de 61,3 km, a rețelei de canalizare de 53,4 km. Suprafața totală a locuințelor ce se află în bilanțul DGLC este de 230, 2 mii m2. Rămâne a fi o problemă stringentă evacuările de ape uzate fără epurare formate în Soroca. Apele evacuate de la stațiile de pompare, în volum de 1020 m3/zi, au un conținut înalt de poluanți deversați în fluviul Nistru.[18] În 2006 consilierii locali au decis să construiască în apropierea satului Egoreni o nouă stație de epurare cu sprijin financiar extern, însă din cauza disputelor politice proiect a fost stopat. Actualul primar, Elena Bondarenco, pe atunci deputat parlamentar, susținea că tehnologia de epurare „ar putea afecta flora și fauna locală” și se opunea inițiativei.[19][20]

Din anul 2001 au început lucrările de gazificare a orașului. Locuitorii orașului sunt asigurați cu servicii de telecomunicații calitative și diversificate, din anul 1997 până în anul 2002 numărul aparatelor telefonice a crescut de 1,75 ori, inclusiv pentru populație – de 1,9 ori, pentru ceilalți beneficiari – de 1,1 ori. În prezent la o mie de locuitori revin 221 aparate telefonice. În oraș sunt 266 străzi, 5 stradele și 4 fundacuri. Lungimea totală a străzilor este 79,9 km cu o suprafață de drumuri și străzi – 113,6 ha, circa 54,9 km (68,7) din drumuri sunt au acoperire rigidă (asfalt, beton).[2]

Transport[modificare | modificare sursă]

Transportul urban este organizat pe 6 rute cu o lungime totală de 62 km. Unica sursă de transport de la și la Soroca este transportul auto.

Picturi ale unor copii pe terasamentul din apropierea cetății

Educație[modificare | modificare sursă]

În oraș funcționează 10 instituții preșcolare, inclusiv una privată, cu un număr de 1040 copii, 2 gimnazii, 2 școli medii, 3 licee publice și unul privat, 2 școli serale. În oraș sunt 2 școli profesionale în care își fac studiile 403 studenți. Pe lângă aceasta în oraș activează trei colegii.

În 2011, la Soroca și-a deschis ușile filiala Universității Cooperatist Comercială din Chișinău, secția fără frecvență. În primul an au fost înscriși 59 de studenți, în 2012 erau deja 130 de studenți. Filială oferă cursuri de contabilitate, business și administrare, finanțe și drept economic.[21]

Sănătate[modificare | modificare sursă]

Sistemul ocrotirii sănătății în oraș este asigurat de 296 medici și 422 personal medical mediu. La 1000 locuitori revin 7,6 medici și 10,8 asistenți medicali. Din cei 422 asistenți medicali 92 au categorie superioară, 90 – categoria I, 16 – categoria II. Potrivit reformei ocrotirii sănătății, în oraș a fost introdusă funcția medicilor de familie. În prezent activează 41 medici de familie, inclusiv 7 cu categorie superioară și 90 asistenți medicali, inclusiv 53 cu categorie superioară. Se dezvoltă serviciile medicale private. În prezent activează 13 farmacii particulare. Acest fapt dă posibilitatea acoperirii cu servicii farmaceutice a întregii populații din oraș. Servicii calitative oferă populației și cele 5 cabinete stomatologice.

Sport[modificare | modificare sursă]

În oraș funcționează 20 terenuri de sport, de baschet și volei, 10 săli de sport, 1 stadion orășenesc cu 1500 locuri, 1 școală de sport.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Aleea Clasicilor din Soroca
„Lumânarea recunoștinței” se înalță în apropierea Sorocăi

În oraș activează 11 instituții de cultură, inclusiv Palatul județean de cultură, 7 biblioteci, 2 instituții de învățământ artistic cu un număr de 347 elevi, 1 muzeu, 1 Colegiu Republican de creație populară și 1 teatru. În instituțiile de cultură sunt angajați 91 specialiști. Din ei cu studii superioare – 45, 29 – cu studii medii-speciale, 16 – cu studii medii.

Directorul Teatrului „Veniamin Apostol” este Petre Popa(poet). Studioul „Cortina” din care fac parte elevi din institutii de invățămînt a participat la festivalul international la România, la Botoșani. A devenit prietenul Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani.

În oraș activează 7 colective artistice de amatori cu un număr de 150 participanți. Formația de dans „Nistrenii” a participat la un număr impunător de festivaluri internaționale în România, Marea Britanie, Grecia, Ucraina, etc. În oraș din 1989 se organizează Festivalul „Fanfara argintie”, la care participă zeci de orchestre de fanfară. Sunt situate pe teritoriul orașului 63 de monumente istorico-culturale de valoare locală și națională. Fondul de carte al Bibliotecii județene cuprinde 205.079 lucrări.

Cel mai semnificativ monument istoric din oraș este desigur „Cetatea Soroca”, care împreună cu Muzeul de istorie și etnografie formează un ansamblu istoric și cultural unic în Republica Moldova.

Relații externe[modificare | modificare sursă]

În 2012, la Buzău, primarii Constantin Boșcodeală și Elena Bodnarenco, au semnat un acord de înfrățire pe o durată de 5 ani. Acordul de înfrățire vizează colaborare în plan economic, schimburi de experiență între angajații primăriilor Buzău și Soroca, vizite reciproce între elevi și cadre didactice, organizarea în comun a unor simpozioane, expoziții de artă sau serbări folclorice.[22]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Cetățeni de onoare:[23]

Oameni de artă:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioniță Veaceslav : Ghidul orașelor din Republica Moldova/ Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Figuri sorocene, Paul Vataman, Editura Știința, 1993

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Numărul populației stabile al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2014, în profil teritorial statistica.md. Accesat la 17 martie 2014
  2. ^ a b Lucia Spoială et al. Resursele naturale și mediul în Republica Moldova. Chișinău, Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, 2012. -107 p.
  3. ^ Istoria serviciului hidrometeorologic de stat. Mediul ambiant, NR. 5 (41), 2008, pp. 6-7.
  4. ^ Boian, Ilie. Depunerile de gheață în Republica Moldova. Mediul ambiant, NR. 1 (37), 2008, pp. 40-43
  5. ^ Boian, Ilie. Riscul valurilor de frig și singularităților termice negative în Republica Moldova. Mediul ambiant, NR. 5(47), 2009, pp. -44.
  6. ^ Mitrofan, Tatiana. Aleea îndrăgostiților – o nouă destinație pentru cuplurile din Soroca. Observatorul de Nord, 10 iunie 2012.
  7. ^ Viorica Coadă. Contribuții la cunoașterea biologiei și ecologiei limacidelor (Mollusca-Gastropoda) din Moldova. Mediu ambiant, NR. 1 (31), 2007, pp. 22-24.
  8. ^ a b Hâncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova. Material arheologic informativ-didactic. -Chi.: Editura Știința, 2003. - 508 p. ISBN 9975-67-297-3
  9. ^ Zamfir Ralli-Arbore. Dicționarul geografic al Basarabaiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001. 235 p.
  10. ^ Nikolai Bugai, Депортация народов из Украины, Белоруссии и Молдавии : Лагеря, принудительный труд и депортация (deportarea popoarelor din Ucraina, Bielorusia și Moldova: lagăre, muncă silnică și deportare), Dittmar Dahlmann et Gerhard Hirschfeld - Essen, Germania, 1999, P. 567-581.
  11. ^ a b Tătaru, Nadia. Ce se întâmplă la SOROCA?. Timpul, 9 iunie 2011.
  12. ^ Mitrofan, Tatiana. Noii viceprimari ai orașului Soroca. Observatorul de Nord, 14 august 2011.
  13. ^ Mitrofan, Tatiana. Primar și consilieri cu acte în regulă. Observatorul de Nord, 10 iulie 2011.
  14. ^ Silviu Andrieș-Tabac - Stema, simbolul libertății orașelor. Moldova urbană, №3, 2005, pp. 13.
  15. ^ Șlapac, Mariana. Urbanismul Basarabiei în anii 1918-1940. Moldova urbană, №4, 2005, pp. 19-20.
  16. ^ Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. – Ch.: Statistica, 2006 (F. E.-P. „Tipogr. Centrală”). – 492 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-9786-4-4
  17. ^ Site-ul oficial al ООО ТД «Юг-Агрохим».
  18. ^ Cronica apelor. Revista Apelor, nr. 13, 2011, pp. 8-12
  19. ^ Tatiana Zabulica. Stația de epurare de la Soroca: Au apărut banii, dar a dispărut înțelegerea. Timpul, 9 iunie 2010.
  20. ^ Catană, Svetlana. Autoritățile din Soroca vor să construiască o stație de epurare ecologică, dar un parlamentar comunist se opune inițiativei. Publika TV, 27 mai 2010.
  21. ^ Careul solemn la filiala Universitații Cooperatist-Comercială din Soroca. Sor TV, 10 septembrie 2012.
  22. ^ Zabulica, Tatiana. Pe urmele evenimentului de la Buzău. Observatorul de Nord, 30 aprilie 2012.
  23. ^ Mitrofan, Tatiana . Orașul Soroca are încă 9 cetățeni de onoare. Observatorul de Nord, 14 augut 2011

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Soroca